ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
TUDOR ARGHEZI
Ramane-un mag al lumii, un alchimist acel
Ce-a injugatc-un zambet azurul la injurii.
Cu subtiimi de inger el puse-n gura urii
Mascara grea de aurcu nimbul pur la fel.
A faurit sudalma asijderi unei steme,
Cu paralei si zgriptori in smalturi de inel,
Sa dea cu ea binete si fara a se teme
Si-a improscat stapanii de-a pururea rebel.
A dezmatat cuvantul, usor, ca pe-o muiere,
Imbortosat, prin varful condeiului de miere,
Sa-i fete dupa voie serafi ori varcolaci,
Ravnind lihnit, sa musce din soare si din luna,
Si-n sombra-i semetie infernul i-e arvuna,
S-ajunca paradisul pe schele sui de draci.
(Februarie, 22, duminica dimineata, Bucuresti, 1948)
|
