|
Tristan Tzara (1896 - 1963)
Verisoara,
fata de pension
Vacanta
în provincie
Vino
cu mine la tara
Glas
Dumineca
Tristeta
casnica
Inscriptie
pe un mormânt
Elegie
[S-a
rotit]
[Mamie,
n-o sa întelegi]
Verisoara,
fata de pension
Verisoara, fata de pension, îmbracata în negru, guler alb,
Te iubesc pentru ca esti simpla si visezi
si esti buna, plângi, si rupi scrisori ce nu au înteles
si îti pare rau ca esti departe de ai tai si ca înveti
La Calugarite unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au ramas pân'la vacanta iar le numeri
si ti-aduci aminte de-o gravura spaniola
Unde o infanta sau ducesa de Braganza
Sta în rochia-i larga ca un fluture pe o corola
si se-amuza dând mâncare la pisici si asteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali si alte animale mici
Pasari ce-au cazut din cer
si lungit lânga fotoliul ce-i în doliu
Jos - subtire si vibrând - sta un ogar
Ca o blana de hermina lunecata de pe umeri.
Dânsa vrea sa o ridice dar
Îsi aduce aminte si îsi mângâie colierul de pe gât
Pentru ca zareste cavalerul - si 18418f514s atât:
Se apropie de banca sora Beatrice sau Evelina
Profesoara de istorie sau de greaca si latina
O, de ce trec zilele asa de rar...
Frunzele si florile cad ca foile din calendar;
Viata-i trista, dar e totusi o gradina!
si Infanta sau Ducesa de Braganza
Iar adoarme sau îsi pierde importanta - caci tu numeri
Zilele ce-or sa ramâna - socotind de mâini pân'la vacanta
Eu încep din nou scrisoarea si îti scriu: Ma chčre cousine
Je croyais hier entendre dans ma chambre ta voix tandre et
câline.
La
inceputul paginii
Vacanta
în provincie
Pe cer pasarile nemiscate
Ca urmele ce lasa mustele
Stau de vorba servitori în pragul grajdului
si-au înflorit pe carare ramasitele dobitoacelor
Trece pe strada domnul în negru cu fetita
Bucuria cersetorilor la înserare
Dar am acasa un Polichinelle cu clopotei
Sa-mi distreze întristarea când ma-nseli
Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru
Amintire cu miros de farmacie curata
Spune-mi, servitoare batrâna, ce era odata ca niciodata,
si tu verisoara cheama-mi atentia când o sa cânte cucul
Sa ne coborâm în râpa
Care-i Dumnezeu când casca
Sa ne oglindim în lacul
Cu matasuri verzi de broasca
Sa fim saraci la întoarcere
si sa batem la usa strainului
Cu ciocul pasarilor în coaja de primaveri
Sau sa nu mai mergem nicaieri
Doliu alb la fecioara vecinului.
La
inceputul paginii
Vino
cu mine la tara
Casa în constructie cu ramuri uscate, ca paianjenii, în schele
Înalta-te în ceruri cu seninatate
Pâna când norii ti-or sluji de perdele
si stelele: multamirea lampilor pe balcoane înserate.
Între doi castani împovarati ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea orasului, pe deal
Mormintele ca viermii se târasc.
Docarul galben ne asteapta în fata garii
În mine se rup trestii cu fosnet de hârtie
Vreau sa ma sfârsesc încet de-a lungul tarii
si sa-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.
Ratacesc prin padure
Cersetori tigani cu barba de cenusa
Ca ti-e frica daca-i întâlnesti
Când îsi freaca soarele pleoapa pe poteci.
Calare o sa mergem zile întregi
O sa poposim în hanurile sure,
Acolo legi multe prietenii,
Te culci noaptea cu fata hangiului.
Sub nuci - pe unde trece vântul greu ca o gradina de fântâni
O sa jucam sah
Ca doi farmacisti batrâni
si sora-mea o sa citeasca gazetele în hamac...
Ne-om dezbraca pe deal în pielea goala
Sa se scandalizeze preotul, sa se bucure fetele,
Vom umbla ca agricultorii cu palarii mari de paie
O sa facem baie lânga roata morii
Sa ne întindem la soare fara sfiala
si-or sa ne fure hainele si-o sa ne latre câinele.
Gârceni, 1915
La
inceputul paginii
Glas
Zid darapanat
Eu m-am întrebat
Astazi ca de ce
Nu s-a spânzurat
Lia, blonda Lie
Noaptea de-o frânghie.
S-ar fi leganat
Ca o para coapta
si ar fi latrat
Câinii de pe strada
S-ar fi adunat
Lumea sa o vada
si ar fi strigat
,,Vezi ca sa nu cada".
As fi încuiat
Lacatul la poarta
As fi pus o scara
si as fi luat-o jos
Ca o para coapta
Ca o fata moarta
si as fi culcat-o într-un pat frumos.
Bucuresti, 1914
La
inceputul paginii
Dumineca
Vântul plânge în hornuri cu toata deznadejdea unui orfelinat
Vino lânga mine ca o luntre în tufis
Asterne-ti vorbele ca paturile albe în infirmerie
Ca acolo poti plânge nesuparat, ca miroase a gutui si a brad.
Spune-mi de tari departate
De oameni curiosi
De insula cu papagali
Sufletul meu e vesel si mirat
Ca un prieten ce s-a întors de la spital.
În glasul tau sunt femei batrâne si bune
Bratul tau mi-alearga în sân ca un pârâu
Îmi plac animalele domestice
În menajeria sufletului tau.
Pe pod un om e aplecat, fluiera în apa fara gânduri
La noi e cald si bucurie ca si când se nasc la stâna mieii
Povestea ta adoarme ca un copil leganând un elefant de lâna
La noi e liniste ca si când se-adapa caii la fântâna.
Trec în siruri lungi pe strada fete de pensionat
si în fiece privire-i câte-o casa parinteasca
Cu mese bune cu surori mai mici
Cu ghiveciuri de flori la fereastra.
Trece frigul pe coridoare când însereaza
Ca un sarpe foarte lung târâdu-si coada pe lespezi
Lacul e cusut cu ata
Înecatii ies la suprafata - ratele se departeaza.
La vecini, parintele-si saruta fata, indiferent.
Îi face morala de despartire
Balta s-a închis ca în urma unei fete portile la manastire
Gâlgâitul sinucisei a speriat - broastele au încetat un moment.
Ma duc sa ma întâlnesc cu un poet trist si fara talent.
La
inceputul paginii
Tristeta
casnica
I
În samânta de crini
te-am înmormântat senin
ne-am iubit în clopotnite vechi
anii se distrama
ca dantele vechi.
te caut pretutindeni Doamne
dar tu stii ca-i prea putin
te-am înmormântat în noiembrie
când se duceau scolaritele la prânz
n-au stiut ca erai în caruta
ca ar fi plâns.
cum se rostogolesc stavilarele învinse
a doborât durere în parinti
de hârtie, carnea ta batrâna
cum sa fie? - galbena si trista
si te-am iubit în vioara buneicuviinti.
toamna si-a latit în tara rana
s-a descheiat încet la sâni
si-o sa-si descheie mai departe haina
ca vioara barcii rupta din stapâni
o sa-si descheie-n trup de sânge carnea
care ma cheama.
ne-am plimbat de-atâtea ori pe dig
prin vântul care aduce corabii varuite
si înfige în cenusa de plamâni cârlig
dar digul e cararea melcului
din inima Domnului.
gândurile mele se duc - ca oile la pascut - în nesfârsit
plâng în fluier pe câmpie triste parti de biografie
ma înec în deznadejde de fenomene seismice
si pe strazi alearga vântul ca un câine fugarit.
II
astrologii au întâlniri tainuite
într-una din camarile împaratesti ca fagurele de miere
unde fac viitorului întâmplari pregatite
sa talmaceasca dragostea în durere.
III
calul manânca sarpele noptii
gradina si-a pus decoratii de împarat
înstelata rochie de mireasa - lasa
sa-ti omor în infinituri, noaptea, carnea credincioasa
nebuna satului cloceste mascarici pentru palat.
La
inceputul paginii
Inscriptie
pe un mormânt
si simteam sufletul tau curat si trist
Cum simti luna care pluteste tacuta
Dupa perdelele trase.
si simteam sufletul tau sarman si sfios,
Ca un cersetor, cu mâna-ntinsa-n fata portii,
Neîndraznind sa bata si sa intre,
si simteam sufletul tau plapând si umil
Ca o lacrima ce nu cuteaza a trece pragul pleoapelor,
si simteam sufletul tau strâns si umezit de durere
Ca o batista în mâna în care picura lacrimi,
Iar astazi, când sufletul meu vrea sa se piarda în noapte,
Doar amintirea ta îl tine
Cu nevazute degete de fantasma
La
inceputul paginii
Elegie
Sufletul batrân, iubito, flori de vara vrei sa para
Pasarile stau în colivii închise iarna
Te iubesc cum cheama dealul trupul vaii primitoare
Sau pamântul cum iubeste ploaia deasa si roditoare
Te astept în fiece seara la fereastra desirând margelele
Asezând cartile, recitându-mi versurile
si ma bucur când în curte latra câinii latra câinii
si când vii sa stai la mine pâna mâine pâna mâine
Sufletul meu fericit e ca odaia noastra calda
Când stiu ca afara ninge si ca strada-i alba.
La
inceputul paginii
[S-a
rotit]
S-a rotit în jurul farului aureola pasarilor albastrite
În jumatati de întuneric sfredelind departarea vapoarelor
si-au cazut în apa ca ramasitele arhanghelilor
S-a stricat pâinea si floarea
În lazarete zac ca snopii vestejiti prietenii nostri
Singura cosi fiului tau gânduri diferite
Numai trenul îsi târaste aburii
Ca goana animalului ranit, cu maruntaiele zdrobite
La
inceputul paginii
[Mamie,
n-o sa întelegi]
- varianta -
Mamie, n-o sa întelegi
Eu cânt sufletul care nu exista
Sânii tai sunt flori fara ghiveci
Inima ta batista
si înteapa zmeura cu gust de lapte
Bluza ce acopera piersici coapte
Uite, mângâie-ma, leagana-ma
Mi-a murit logodnica
Întreaba-ma cine era
Pe urma spune-mi încet, precis când pleci
O sa-ti cumpar neconditionat cercei
De la un bijutier ovrei
Ai venit gradinita de flori în
Sufletul meu, interior de fierarie
Mamie, n-o sa întelegi!
Dar e lucru frumos când esti într-o poezie
La
inceputul paginii
|
