Uriasa
e sîmbata seara, stau în camera mea si citesc, veioza emailata
lipseste, e plecata la discoteca.
lampa de plafon are-ntîlnire cu studentul ei, am învoit-o.
s-a fîtîit toata seara în fata oglinzii.
stau si citesc pe-ntu 21221e44v neric. dar cartea brosata
trebuie sa fie de mult acuma în parcusorul din fata operei
pupîndu-se cu vreun dictionar.
e sîmbata seara, citesc, levitez la jumatate de metru
de parchet, caci divanul plecase la film. e sîmbata seara
si fiecare sipca din parchet se-ntîlneste
pe bulevard, cu prietenul ei.
dulapul, sprayul si tabloul - toti carati,
toti dichisiti, tîrîti într-un trandafir senzual
cu petale de neoane, vitrine, hacuiti, gîlgîind,
pompîndu-si rotitele, furnirele, tevile, tablele si vopseaua
la braseria athenee palace sau la bulandra.
e sîmbata si ma sufoc, caci fiecare înghititura de aer
si-a pus taiorul si inelele, s-a roit. as mînca
un atom de oxigen ca pe-o para.
stau si citesc în camera goala, cînd, brusc, o lumina albastra mi-a cangrenat pijamaua, m-am rasucit spre fereastra, toata fereastra era acoperita de un ochi urias. era marele ochi albastru al mamei.
era mama ghemuita pe strada si privind în camera mea.
era mama înalta cît doua blocuri cu zece etaje
calcînd pe sosea cu talpile goale, zdrobind racoritori si pasaje,
era mama asa cum o tineam minte, mama cu masele terifiante
ondulînd în fusta de stamba sub stele, sub diamante,
tîrînd nori lungi de purpura, transpirînd ceata,
aprinzînd la o singura atingere cu degetele
orice hotel ca pe un bec de miliarde de wati,
era mama îndepartîndu-se pe sosea cu luna sub omoplati
mergînd spre piata victoriei, paianjen scînteietor
dragoste orbitoare.
stateam la fereastra-n picioare.
"mama, sopteam, si tu ma parasesti sîmbata seara ?
lasa-mi scheletul curat, plutind în odaie.
nu te-am cunoscut, nu m-ai cunoscut
dar încearca sa-ti amintesti, Uriaso,
cît de uriase erau eforturile mele de a te-ntelege
si cît îmi era groaza de fetitele de seama mea...
nu te îndeparta,
nu te trînti în piata victoriei, caci înca nu m-ai învins
desi ti-am mestecat parul prelins
desi mi-am risipit viata
si tineretea s-a dus..."
dar mama se îndeparta catre fosforescentul apus
spargînd cu soldul ferestrele
îndoind autocisternele, darîmînd avioane postale
eclipsînd luminile rosii de pe intercontinental, si cînd s-a întors, duhnind a fenobarbital, a turturi, a foame, a ger am vazut ce n-as fi vrut sa vad niciodata :
mi-am vazut moartea straluminata dusa în brate de mama.
|
