VECHI
CÎNTEC ÎN DOI
Pe un pat de unda lina
al vocalelor ce scoti
din figura ta divina,
noi dormim, dormim cu toti.
Si visam cum ca se face
pe deasupra noastra-un nor
si de fulgere o pace
pe un cîmp de alior.
Te rugam sa-ti tii suava
ta cîntare, peste mari
de miros de tei, cînd nava
nasuri tine-n vînt si nari
ce-s sculptate la o prova
de un mester parfumar
demult mort sub marea mova,
risipit într-un ianuar,
nins pe lucrurile lumii
scris în carti alaturi cu strabunii.
|
