VESIVICUL
Nedumirit îl cauti si dibuind în întuneric
i-adulmeci urma-n tine ori în slava lumii,
avântul îl presimte-n zilele de mâne
si-n noptile ce-au fost gaseste-1 resignarea.
Un val de nepatruns ascunde vesnicul în bezna.
Nu-1 vede nimeni, nimeni--
si totusi afla-1 fiecare,
asa cum eu îti aflu buzele pe întuneric,
iubita mea, în miez de noapte, când soptim
în taina vorbe mari despre-ntelesul vietii.
|
