VRABIA SI SORICELUL(Victor Eftimiu)
Soricelul zise vrabiei:
− Surioara, cat imi esti
de draga! Esti tot asa micuta ca si mine si de aceeasi
culoare. De cate ori te vad coborand din pom dupa graunte, mi se pare ca sunt
eu, cand mi-or creste aripioare.
− N-or sa-ti creasca aripi niciodata!
ii raspunse vrabia cu dispret.
Eu nu sunt sora ta, si te rog sa nu-mi mai spui asa.
Se prea poate sa fiu tot asa de micuta
ca tine, sa mananc aceleasi
graunte si sa am aceeasi
culoare, dar nu uita ca eu zbor, cata vreme tu esti un biet soricel nevrednic.
Pe noi nu ne leaga nimic, nu ne apropie macar. Si n-o sa fim alaturi niciodata!
Morala:
Am uitat sa va spun ca aceasta convorbire avea loc in stomacul unei pisici
