ZENIT NOCTURN
Voi, atît de îndepartate înfatisari
ale linistii, aidoma unor copaci fosnitori
pe orizontul luminat de luna
Voi, umbre pe care le smulge înstelarea
acestei nopti de 838e49i singuratate,
umbre sumbre din statui, din arbori,
din mersul meu mut
pe o alee de aer împodobita
cu busteni de nori, cu ramuri de nori,
cu un cer de vînt negru
sclipitor si racoros,
O, tu, luna, inima alba si înfioratoare
batînd noptile cu tandre stafii
ale unui plîns barbatesc de fluvii
întinse pe un obraz plin de arbori
de morminte ale crivatului
care în loc de cruce poarta saruturi.
Voi, atît de îndepartate înfatisari
ale linistii, aidoma unei mari
albe
cu pestii planînd deasupra valurilor
cu tarmuri de os de coasta barbateasca.
