ZENIT NOCTURN
Voi, atīt de īndepartate īnfatisari
ale linistii, aidoma unor copaci fosnitori
pe orizontul luminat de luna
Voi, umbre pe care le smulge īnstelarea
acestei nopti de 838e49i singuratate,
umbre sumbre din statui, din arbori,
din mersul meu mut
pe o alee de aer īmpodobita
cu busteni de nori, cu ramuri de nori,
cu un cer de vīnt negru
sclipitor si racoros,
O, tu, luna, inima alba si īnfioratoare
batīnd noptile cu tandre stafii
ale unui plīns barbatesc de fluvii
īntinse pe un obraz plin de arbori
de morminte ale crivatului
care īn loc de cruce poarta saruturi.
Voi, atīt de īndepartate īnfatisari
ale linistii, aidoma unei mari
albe
cu pestii planīnd deasupra valurilor
cu tarmuri de os de coasta barbateasca.
