Zâmbet înauntru

Zâmbet înauntru mâine,
îti spun cât de mult îmi plac
ochii tai de luna plina
si fotografiile vechi
cele facute înainte de
noi,
traiam în ele
nedescoperiti înca,
morti de plictiseala
si tacere absurda
vrând sa explodam în fapte,
în vorbe
azi,
de ti-as palpa gândurile
cu buzele
m-ai crede
vrând sa-mi alungi
zâmbetul euforic si adânc
mascând totul cu gesturi mute
ludicul s-ar instala
în ploi, vânturi, melancolii,
atunci
.
nu ti-as da rostul gândurilor