aluzie
ma uit cum cade noaptea,
aluzie la moarte
si lumea`si cauta duhul
in lampile aprinse...
inchid ochii si`l privesc,
in visul meu fara sfarsit...
si`l vad pe el, ca o umbra ratacita.
deschid ochii si privesc oglinda prafuita
il aud cum ma striga cu glasul sau uscat,
si ma uit trista in oglinda, cu ochii nemiscati
privindu-l cum se scalda in ochii mei !
fasii de lacrimi mi se scurg pe fata palida
trezind in mine amintiri...
inchid ochii usor si il simt inecandu-se
si cu disperare striga ..neauzindu-i durerea.
incet deschid ochii
si-l vad in fata mea
incercand sa-mi zica ceva:
dar eu il opresc spunandu-i cu ura
"te-am invatat iubirea, semetul zbor in slava,
iar tu ai taiat aripile si in intuneric a cazut"
dar el se apropie cu pasi marunti si, cu soapte uscate imi spune
"m`ai invatat iubirea, dar aripile tu le`ai taiat,
eu am invatat k a te iubi pe tine nu inseamna a privi ochii tai cenusii ci a te
invata sa privesti cu mine in aceeasi directie"
glasul mi se sfasie ...
amintirile ma bantuie...
ura prin lacrimi mi se scurge...
el mi le sterge si imi spune un sigurg cuvant : "iertare"
dar eu ii spun cu tristete
"iertare un merit! dragoste nu merit!"
si cu ochii asupriti spre el tip!
"nu merit decat moarte si voi muri ca scorpionul
de propia-mi otrava....!
