Cantec

Cantec

M am nascut intr-un bordei

Invelit cu paie,

Dormitor mi-a fost un tei

Leaganul cu paie.

Mama ma lua cu ea

Cand pleca la munca,

Ba la grau cand secera,

Ba la fan in lunca.

Cate-un pom stingher in grau

Ma umbrea cu ramuri

Cand curgea sudoarea rau

Pe obrazul mamei.

Mama ma striga la ea:

Vino, puiul mamei,

Sa-ti dea mama sa mananci,

Poate ti-o fi foame.

Intr-o toamna cand crapa

Coaja de pe nuca

Mi-a venit asa, deodata,

Un mare dor de duca.

La oras tu ai plecat,

Te-ai mutat la bloc

Si de parinti ai uitat

Ca le esti dator.

Si daca-ti vei aminti

De parintii tai

Sa lasi o lacrima sa cada

Si din ochii tai.

Cand la ei tu vei veni

Va fi prea tarziu,

In casa nu ii vei gasi,

Ei vor putrezi.

O lacrima sa lasi sa cada

Pe mormantul ei,

Te-a tinut in brate o mama

Si-ai supt pieptul ei.

Langa cruce tu vei sta,

Cu amar vei plange,

Ca aici e mama ta

Si inima ti-o frange."