Doi frati cuminti
Elena Farago
Noi sintem doi frati in casa,
Si nu ne certam deloc,
Si sintem tacuti la masa,
Si cuminti in orice loc.
Si cu jucarii frumoase
Ne jucam tot amindoi,
Pe cind mama noastra coase,
Ori citeste, linga noi.
Educatoarea
Draga mea educatoare,
Parca-i sora mea cea mare
Stie jocurile toate
Mainile ei fermecate
Urca turnuri si palate.
Cine stie-o poezie?
Ia lipici si ea hartie, gata alta jucarie.
Chiar si foarfecele mare, are-n
mana ei rabdare
Ea e ziua mea cu soare.
Familia mea
Suntem cinci oameni in casa
Ca i-am numarat la masa,
Tata, mama si bunicul
Bunica si eu, piticul.
Tata-i bun si serios
Muncitor si respectuos
Despre mama ca sa-ti spun?
Nu am voie sa-i ascund
Fapte rele, ghidusii,
Cand le fac ca alti copii.
Bunica imi da povata,
Cum sa ma port in viata,
Va spun de bunic apoi,
C-a fost primul in razboi.
Fetita alintata
Mama, coase-mi paltonasul!
Mama, mi s-a rupt rochita
Prinde-mi, mama, gulerasul
S-alinta mereu fetita.
Si de treburi cite are
Nici sa doarma n-are cind.
-De mi-ar creste fata mare
Sa m-ajute mai curind!
Vine fata alintata:
-Mama, coase-mi ciorapiorul!
Dar maicuta, suparata,
A luat-o mai cu zorul:
-Uite ac si uite ata
Nu mai esti fetita mica
Ia impunge si te-nvata
Sa mai cosi si singurica.
