La baltã
de Georgeta Moraru
Jos la baltã
Laolaltã
Cu rãtoii si gânsacii
Si cu pestii si brotacii
Cinci bãieti
Îndrãzneti
Râd si tipã în hârjoabã
Si-n înot se iau la goanã.
Ca tiparii, pe sub undã, 454p153e
Câte unul se afundã
Si apucã de picioare
Pe-altul, gata sã-l doboare.
Dar, râzând, se iau la trântã,
Apa-n volburi se frãmântã
Si stârnesc în jur voinicii
Snopi de stropi ca licuricii
De se-nproascã val cu val...
Numai colo, sus pe mal,
Cârn si tare pistruiat,
Stã posac un alt bãiat
Tot uitându-se la "ei".
-...Si de sar în apã ce-i ?
(Se gândeste înciudat)
Na, cã si la fund s-au dat!
Parcã mie, ce, mi-e fricã ?
... Si-apoi, n-au decât sã zicã
Ce-or pofti! Nu vreau, si basta,
Sã mã vâr în joaca asta.
...Ei, dar ce-au de gând acum,
De pornirã sus pe drum ?
-Hei! v-ati sãturat de bine?
...Aoleu, ce-aveti cu mine?
Dati-mi pace! Ajutor!
Mãiculitãããã, sãi cã mor!
Geaba tipã pistruiatul,
Cã e prea departe satul.
Vrea sã fugã dar nu scapã
Si e dus pe sus în apã.
-Maicã, sãi cã mã înec!
Ceilalti cinci grozav petrec:
-Lasã mã cã nu-i adâncã!
-Crezi cumva cã te mãnâncã?
-Înghit apã! nu, mi-e fricã!
-Doar asa, un pic, nu stricã,
Asta-i aldãmasul frate!
Dar fricosul se tot zbate,
Dã din mâini si din picioare
Si de-odatã:
-Frãtioare,
Parcã am plutit si eu!
-Ai vãzut cã nu e greu?
Dã-i nainte usurel!
Toti acum privesc la el.
Frica-l tine de picioare
Dar n-o lasã sã-l doboare.
-Prea m-as face de rusine,
Când se uitã toti la mine.
Dârz, cu inima voinicã,
(Doar cât purecul de micã)
Pistruiatul lin pluteste,
Mai sã zici c-ar fi un peste,
Si nu-i vine lui sã creadã:
-Unde-i maica sã mã vadã
