Oaia
Oaia e mare cucoana,
Nici nu se vede din blana.
Iarna, pe zapada groasa, 21521p152v
Se plimba cum vrea, nu-i pasa,
si se simte sloboda
Ca Voda prin loboda.
I-ar fi buni niste cipici
Dar i-s picioarele mici
si subtiri ca niste bete,
si n-au vreme sa înghete.
Îmbracata în cojoc,
Nu simte frigul deloc.
Vine vara cu zaduful,
si-atunci începe naduful,
Caci cojoaca de pe ea
E din ce în ce mai grea.
S-o lase pe aratura,
Ar c-am vrea si nu se-ndura.
si-apoi dac-o iei asa
Nici n-o poate dezbraca.
Groasa blana, grea arsita,
Sufla greu biata oita,
Iar de n-ar tunde-o ciobanul
N-ar mai apuca nici anul.
