profitul realizat. Este necesar sa staruim asupra acestor lucruri, deoarece orice societate comerciala este un sis­tem economico-social si ca orice sistem depinde de toate componentele sale, respectiv de toate activitatile, înce­pând cu cele de prospectarea pietei, continuând cu cele de aprovizionare si cele de productie si terminând cu cele ele desfacere, coordonate toate de activitatile de directie si administratie, adica de manage­ment. Scientifizate, adi­ca scoase din faza lor strict empirica, de tatonare si intuitie, preocuparile manageriale au dus la constituirea unei adevarate discipline stiintifice, care se gaseste azi în plina dezvoltare.

Definit în general ca totalitatea activitatilor de planificare, or­ganizare, coordonare si dirijare a proceselor productive într-o între­prindere, în realitate managementul se refera la toate activitatile necesare pentru buna functionare si dezvoltare continua a societatii comerciale, fie ca sunt de natura interna, fie de natura externa. Rostul principal al stiintei managementului este sa contribuie la punerea conducerii societatii comerciale pe baze stiintifice pentru a-si atinge obiectivele urma­rite cu minimum de cheltuieli si maximum de profit. Manage­men­tul este mai înainte si mai presus de orice o stiinta a profitabilitatii. Ca atare este preocupat îndeosebi de redu­cerea cheltuielilor de productie, de înlaturarea activi­tatilor inutile si de eliminarea for­melor de risipa, de suprimare a tot ce nu este profitabil si de adop­tare a unor solutii care sa contribuie la sporirea rentabilitatii ac­tivitatii societatii comerciale.

În societatea comerciala managementul opereaza

prin rationalizare, simplificare, coordonare, disciplinare si

orice alte mijloace care asigura un profit sporit. Problema esentiala a managementului nu este simpla reducere a cheltuielilor, ci cresterea profilului. În privinta cheltuielilor, managerul trebuie sa tina seama de faptul ca exista cheltuieli nerentabile, care trebuie eliminate pe orice cale si cheltuieli profitabile, care este necesar sa fie folosite la maximum posibil. Managerul trebuie sa se calauzeasca dupa preceptul ca o cheltuiala care asigura un profit este totdeauna de preferat unui profit obtinut prin simpla reducere a unei cheltuieli, pentru simplul fapt ca prima înseamna spor de activitate, pe când a doua, reducere de activitate. În acest spirit trebuie ierarhizate si obiectivele organizatiei (fig. 2.4.).

2.1.5.2. Problematica manageriala în conceptia si tipologia societatii comerciale

Potrivit Legilor nr. 31 si nr. 15, societatea comerci­ala se înfiintea­za prin hotarâre a guvernului sau decizie a organului administratiei de stat, dupa cum unitatea respectiva este de interes republican sau local. Prin actul de înfiintare se stabilesc urmatoarele: forma juri­dica; obiec­tul de activitate; denumirea si sediul principal; capi­talul social subscris; structura capitalului social; modalita­tea de constitu­ire; modalitatea de preluare a activului si pasivului unitatii eco­nomice de stat care se constituie în societate comerciala. Prin actul de înfiintare se aproba si statutul societatii comerciale.

Modul de organizare si functionare a societatii comerciale se stabileste prin statut. La o societate pe actiuni statutul, de regula, cuprinde: forma juridica, obiectul de activitate, denumirea si sediul societatii; numa­rul si valoarea actiunilor; transmiterea actiunilor; consiliul de administratie; dizolvarea si lichidarea socie­tatii.

capita­lul social, structura si modalitatea de constituire;

Statutul reprezinta legea de baza pentru functionarea normala st eficienta a societatii comerciale. În statut, conducerea societatii comerciale trebuie sa stabileasca un ansamblu de reguli si dispozitii proprii, care sa o conduca la obtinerea de profit maxim, la satis­fa­cerea cerintelor propriilor salariati, precum si la respec­tarea dreptu­rilor statului.

Societatile comerciale se pot constitui ca societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata. Societatea pe actiuni este acea societate ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor. Pe de alta parte, societatea cu raspundere limitata este acea societate ale carei obligatii sociale sînt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii, în numar limitat, raspund numai cu partile lor sociale. Prin regulamentul de organizare si functionare a societatii comerciale, aprobat de adunarea generala a actionarilor se stabileste structura organizatorica a societatii care se compune din: a) struc­tura de productie (ateliere, laboratoare, sectii, uzine si altele); b) structura functionala (birouri, servicii, compartimente functionale si altele).

Adunarea generala a actionarilor este organul de conducere al societatii comerciale care decide asupra activitatii acesteia si asupra politicii economice si comer­ci­ale. El are urmatoarele atributii prin­cipale: a) aproba structura organizatorica si functionala a societatii; b) numeste membrii consiliului de administratie si îi înlocu­ieste; c) alege auditorul intern si extern; d) fixeaza remuneratia cuvenita pentru exercitiul în curs membrilor consiliului de admi­nistratie si auditorilor; e) numeste dintre membrii consiliului de admi­nistratie pe presedintele acestuia, care este si director general sau director, îi stabileste remuneratia, îl descarca de activitate si îl re­voca; f) stabileste bugetul de venituri si cheltuieli, precum si progra­mul de activitate pe exercitiul urmator; g) examineaza, aproba sau modifica bilantul si contul de profit si pierderi, dupa analiza consi­liului de administratie si a auditorului si aproba repartizarea profitului; h) se pronunta asupra gestiunii administratorilor; i) ho­taraste gajarea, închirierea sau desfiintarea uneia sau mai multora dintre unitatile societatii comerciale; j) hotaraste cu privire la înfiintarea si desfiintarea de sucursale, filiale si agentii; k) hotaraste cu privire la marirea sau reducerea capitalului social sau reîntregi­rea sa prin emisiunea de noi actiuni; l) decide cu privire la modi­ficare statutului precum si cu privire la schimbarea formei juridice a societatii; m) hotaraste cu privire la fuziunea cu alte societatii si dizolvarea anticipata a societatii; n) stabileste si modifica compe­tentele si raspunderile membrilor consiliului de administratie, ale directorului general sau directorului, ale membrilor comitetului de directie si ale auditorilor; o) alege directorii, le stabileste salariul, îi descarca de activitate si îi revoca; p) hotaraste cu privire la execu­tarea de reparatii capitale si realizarea de investitii, stabileste nive­lul fondului de cercetare; r) analizeaza rapoartele consiliului de administratie privitor la stadiul si perspectivele societatii în materie de profit si dividende, pozitia pe piata interna si externa, nivelul tehnic, calitatea, forta de munca, protectia mediului, rela­tii cu clientii.

Pentru adoptarea unor decizii complexe, adunarea generala a actionarilor poate atrage în activitatea de analiza consilieri si con­sultanti din diferite sectoare. Acti­vi­tatea acestora va fi compensata material conform întelegerii pe baza de contract. sedintele adunarii gene­rale a actionarilor sunt ordinare si extraordinare. Ea se întruneste cel putin o data pe an, în cel mult trei luni de la încheierea exercitiului financiar al anului precedent. Atunci când este nevoie adunarea generala a actionarilor se poate întruni în sedinte extraordinare. Hotarîrile se iau prin vot deschis. Votul secret, cu majoritatea absoluta este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administratie si a auditorilor, pentru revocarea lor si pentru adop­tarea hotarîrilor referitoare la actionarea în raspundere a membrilor consiliului de administratie, a directorului general sau a directoru­lui, a membrilor comitetului de directie si a auditorilor.

Societatea comerciala este administrata de un consiliu de admi­nistratie. Organizarea si functionarea consiliului de administratie este cuprinsa în regulamentul de organizare si functionare. Membrii consiliului de admi­nistratie sînt temporari si revocabili. Administra­torii sînt reeligibili.

Consiliul de administratie se întruneste ori de cîte ori este nece­sar. El trebuie sa se întruneasca cel putin o data pe luna la sediul societatii.

Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale comitetului de directie, compus din membri alesi dintre administra­tori. Comitetul de directie se întru­neste cel putin o data pe saptamîna.

Patrimoniul societatii comerciale este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor sale care au valoare economica. În raportu­rile contractuale societatea comer­ci­ala se obliga si raspunde cu întreg capitalul social determinat ca diferenta dintre drepturile si obligatiile cu valoare economica.

Societatea comerciala functioneaza pe baza de gestiune econo­mica si autonomie financiara. Din venitu­rile sale îsi acopera toate cheltuielile, inclusiv dobînzile, amortizarea investitiilor si rambursa­rea creditelor. Obtine­rea unui profit maxim reprezinta obiectivul major al societatii comerciale. Ca masuri menite sa asigure obti­nerea unei eficiente economice si respectiv a unui profit cât mai mare mentionam: a) sporirea productivitatii muncii; b) diminuarea con­tinua a cheltuielilor de produc­tie, îndeosebi a celor materiale; c) fo­losirea cu spirit gos­po­daresc a fondurilor de productie; d) gospoda­rirea rationala a combustibililor si a resurselor energetice, precum si valorificarea superioara a materiilor prime si materialelor; e) îm­bunatatirea calitatii produselor si servi­cii­lor; f) accelerarea vitezei de rotatie a fondurilor de productie si de circulatie; g) înnoirea si modernizarea produselor, precum si retehnologizarea productiei; h) introducerea formelor, instrumentelor si metodelor mana­ge­riale; i) perfectionarea pregatirii personalului, întarirea disciplinei si a ordinii în productie si în munca.

Preturile practicate de catre societatea comerciala în relatiile cu tertii se stabilesc conform raportului dintre cerere si oferta.

Societatea comerciala poate efectua direct operati­uni de co­mert exterior, fiind obligata sa-si constituie com­par­ti­mente spe­cializate de export, import, marketing si conjunctura.

Pentru realizarea de activitati comune care prezinta interes pentru asociati, societatea comerciala se poate asocia cu alte socie­tati comerciale fara a fi creata o noua persoana juridica. Societatea comerciala se poate, de asemenea, asocia cu terte persoane fizice sau juridice, române sau straine, în scopul crearii de noi societati comerciale. În acelasi timp, societatea co­merciala poate încheia cu persoane fizice sau juridice, române ori stra­ine, contracte de locatie a gestiunii avînd ca obiect ges­tiunea sectiilor, uzinelor, fabricilor si a altor subunitati economice din structura lor.

Caracteristicile juridice, financiare si morale ale societatii co­merciale sunt urmatoarele: a) reprezinta o personalitate juridico-morala, în sensul ca are o viata proprie, cu drepturi si obligatii proprii, cu patrimoniu propriu, cu nume propriu, cu sediu social, titlurile repre­zentative de drepturi au caracter mobiliar, este în­matriculata în registrul de comert al societatilor si are posibili­tatea de actionare în justitie; b) caracterul de comer­ci­alitate si fiscalitate al societatii comerciale izvo­raste din faptul ca ea se subordoneaza cerintelor si prevederilor dreptului comercial si ale dreptului fiscal, în sensul ca este purtatoarea legaturii cu statul prin plata impozitului, îsi pastreaza contabilitatea, are legaturi sta­tor­nice între asociati, urmareste creantele si debitele prin mijlocitori juridico-economici legal constituiti; c) actionarul are o raspundere si un risc limitat la nivelul actiunilor sale banesti sau în natura, potrivit con­tributiei sale la consti­tuirea capitalului social; d) reprezinta o socie­tate de capitaluri care da dreptul fiecarui actionar sa poata trans­mite în mod liber actiunile sale fara sa obtina consim­tamîntul prea­labil al organelor sociale sau al celorlalti asociati la o alta societate; e) poseda dreptul la apelul la publicitate pentru plasarea de titluri; f) posibilitatea de inscriptionare a titlurilor la cote oficiale.

Aceste trasaturi vizeaza situarea societatii comer­ciale în mediul sau, adica în economia de piata în sens larg. În acest context, prima problema care se pune este aceea a puterii sale, adica, care este puterea societatii comerciale în conditiile tranzitiei la economia de piata. În general, puterea societatii comerciale seamana cu exis­tenta ei. Societatea comerciala are o putere si exercita o influenta asupra mediului. Puterea sa are un fundament economic, social, educational, cultural si politic. În acelasi timp, puterea societatii comerciale se manifesta prin crearea si combinarea resurselor si prin posibilitatea de a influenta economia locala si nationala. În acest cadru un loc important revine puterii de organizare, prin interme­diul careia se pot modifica conditiile prin intermediul legaturi­lor, alegerea pietelor financiare cele mai avantajoase, se pot opera mis­cari brusce ale fondurilor, se pot realiza transferuri de piete si de capitaluri.

În conditiile economiei de piata managementul societatii comer­ciale este preocupat de eliminarea si prevenirea aparitiei birocra­tismului. Este dovedit deja ca birocratismul împins la extrem antre­neaza iresponsabili­ta­tea, lipsa de initiativa si evitarea efortului. So­cietatea comerciala dinamica din economia de piata, manage­men­tul ei suscita initiativele membrilor ei, participarea salariatilor la viata societatii comerciale. În acest proces un rol important revine exer­citarii puterii de catre managerii-directori generali. Raportat la acest cadru, controlul actionarilor poate sa apara mai adesea ca un control de principiu, decât un control efectiv.

În aceste conditii apar numeroase exigente fata de manage­mentul societatii comerciale, la care ne vom referi în cele ce urmeaza.

2.1.6. Dinamizarea managementului societatii comerciale

Schimbarile produse, precum si cele ce se vor produce în socie­tatea româneasca pe drumul tranzitiei spre economia de piata nu permit societatilor comerciale sa ramâna pe pozitii pasive, ci le impun numeroase si concrete cerinte de a ras­punde la noile exigente. Prima exigenta este inovatia. Pîna nu demult directorii se complaceau sa se adapteze la situatiile în fata carora se aflau. În prezent si cu atît mai mult în viitor, managerii trebuie sa fie deosebit de activi, chiar agresivi, în sensul nu numai de a dori schimbarea ci si de a o prevedea si de a utiliza sdiimbarea pentru a o folosi ca o forta dinamizatoare a societatilor comerciale.

O alta exigenta care se pune în fata managerilor societatilor comerciale consta în acceptarea sfidarii cresterii. De fapt, aceasta exigenta se situeaza în prezent în fruntea tuturor preocuparilor umane. Pentru cazul societatilor comerciale se au în vedere cele doua componente ale cresterii economice si anume: a) dezvoltarea tehno­logica; b) problema dimensiunii unitatii respective. În privinta dez­voltarii tehnologice, managerul este chemat sa abordeze tehnologia ca aplicare siste­matica a stiintei si a tuturor celorlalte cunostinte în mod organizat la sarcinile practice ale societatii comerciale. De asemenea, managerul trebuie sa aiba în vedere ca dezvoltarea rapida a tehnologiei are doua urmari aparent opuse si anume: a) scurtarea timpului ce separa inventia de aplicare industriala; b) complicarea studiilor prealabile pentru producerea bunurilor. Cea de a doua problema importanta care se pune în fata managerilor este aceea a dimensiunii societatii comerciale. Se au în vedere, în principal, productia si piata, necesitatea schimbarii mentalitatilor si a structurilor si ca urmare a modificarilor în conceptia si orientarea generala si specifica a ma­nagerilor pentru a asigura dezvoltarea si a asigura conducerea efi­cienta a unitatii respective. O atentie deosebita urmeaza sa fie acordata elementelor comer­ciale ale activitatii societatii comerciale: formarea si forma societatii comerciale; tehnicile comerciale si meto­dele de organizare; politica preturilor; studiile de piata; descentra­lizarea la nivel de fabrica, sectie, atelier; reglementarile juridice ale bunurilor; valorile comerciale etc. De aici apar cîteva probleme esentiale. O prima problema se refera la necesitatea pregatirii eco­nomice si juridice a managerilor. Este vorba nu numai de însusirea unor cunostinte, ci de transformarea gândirii managerilor, plecându-se de la ideea ca rolul lor esential consta în adoptarea deciziilor si nu în înregistrarea sau încadrarea în lege a fenomenelor ce se desfa­soara sau înregistreaza în cadrul societatii comerciale. Preocuparea nu este simpla si nici usoara. Ea impune un volum mare de munca, de însusire a noilor practici si metodici manageriale, a legilor, de cutezanta în aplicarea lor la specificul fiecarei unitati. În acelasi timp este nevoie de implicare în fenome­nele manageriale ce au loc la nivelul societatii comerciale. În al doilea rând, managerul este chemat sa asigure o actiune conjugata între specialistii din domeniul tehnic si cei din domeniul economic, cu accent deosebit pe stabilirea si evaluarea corecta a costurilor produselor si prestarilor de servicii si pe baza lor propunerea de preturi de vânzare rezonabile pentru a obtine apro­barea cumparatorilor si în conse­cinta, încasarea contravalorii fac­turate.

Dinamizarea managementului societatii comerciale depinde, în principal, de initiativa si calitatile managerilor. În acelasi timp, mai depinde de adoptarea unor reguli manageriale cerute de piata si de utilizarea unor tehnici manageriale eficiente. În conditiile actuale o societate comerciala care nu îsi dezvolta managementul este în mod sigur o unitate economica periclitata, cu o stare falimentara. Managerii societatilor comerciale sunt che­mati sa depuna insistente pentru a angaja capital de orice natura, inclusiv si în primul rînd inteligenta. Numai în felul acesta pot ocupa un loc conjunctural favorabil fata de concu­renta. Ei au datoria sa gaseasca si sa aplice metode noi, care sa permita marirea cifrei de afaceri si obtinerea de profituri suplimen­tare. Managerii au obligati­vitatea sa înteleaga si sa-si convinga si colaboratorii imediati si restul salariatilor ca vânzarea reprezinta ele­men­tul esential al dezvoltarii si dinamizarii societatii comerciale. Pentru aceasta ei sunt datori sa situeze în centrul preocuparilor numeroase activitati dintre care esen­tiale ne apar: organizarea gestiunii; studierea si organizarea pietelor; me­todele de comercializare; previzi­unile si studiile manageriale si de marketing; preturile; structura si echipamentul managerial si comercial între­bu­intat. Cautarile manageriale trebuie sa se faca în toate directiile cu sensul cresterii eficientei, aplicînd diver­se metode si tehnici bazate, în principal, pe previ­ziune, actiune si decizie. Avem în vedere cercetarea operatio­nala, controlul gestiunii, organizarea manageria­la, strate­gia productiei, creativitatea, dinamizarea gestiu­nii, decizia manageriala, controlul vânzarilor si stocurilor, controlul aprovizionarii tehnico-materiale. În acest cadru o atentie deosebita trebuie acordata cresterii productivitatii mun­cii, în care scop este necesar sa se apeleze, în primul rînd, la cercetarea operationala, ba­zata pe prevederi în vânzari. Va fi nevoie ca în legatura cu aceasta metoda de gestiune sa se insiste pe controlul stocurilor. În tot acest proces se impune sa se tina seama de raportul care se stabileste între viteza de rotatie a stocului si indicele de crestere a producti­vitatii.

În vederea dinamizarii managementului societatii comerciale apare necesar sa se acorde mai multa atentie organizarii si practicii controlului gestiunii. Acesta trebuie bazat pe bugetul de venituri si cheltuieli si pe studii de rentabilitate. Controlul gestiunii se sprijina pe pretul de revenire, care are în vedere costul total al fabricantului, la care se adauga si alte elemente de cost date de achizitie, dotari optionale, manopera suplimentara. Pretul de reve­ni­re vizeaza reducerea costului de fabricatie si sporirea pro­fitului. Pentru aceasta managerul va aproba normele de gestiune, elaborate de catre personalul sau de spe­cialitate pe baza situatiei anterioare a previziunilor si a cerintelor puse de catre el în acest domeniu. Reducerea costurilor la care ne-am referit anterior trebuie abordata operational în raport cu costul materiei prime, al salariilor, al cheltuielilor generale de orice fel. Previziunile din bugetul de venituri si cheltuieli urmeaza sa se bazeze pe varianta optima de cheltuieli rezultata din înregistrarile contabile si programul canti­tativ si calitativ de fabricatie orientat spre rezultate profitabile.

În procesul de dinamizare a managementului socie­ta­tilor co­merciale managerii au datoria sa acorde o aten­tie sporita formalizarii si modificarii elementelor operatio­nale ale unitatilor lor. Ne referim, în principal la mediul ambi­ant. Acest mediu, dupa cum confirma viata mana­geriala, nu este independent în mod total fata de societatea comerciala. Ca urmare unitatea poate sa actioneze în anumite cazuri asupra mediu­lui ambiant, sa influenteze la fuziunea elementelor operationale. Aceste elemente operationale se divizeaza în forte controlabile si forte incontrolabile. În rîndul fortelor controlabile intra procesele de fa­bricatie si formarea personalului. Printre fortele necontrolabile reti­nem: controlul pietei si factorii macroeconomici.

Mediul ambiant al societatii comerciale se compune dintr-un ansamblu de factori a caror complexitate variaza în spatiu si timp. În legatura cu faptul ca ei conditioneaza deciziile si actiunile manageriale, factorii la care ne-am referit trebuie stu­diati în detaliu si cu un instrumentar eficace si complet. Pentru studiu acesti factori pot fi divizati în doua grupe: grupa I, în care se includ factorii cu influenta constanta, permanenta si globala si anume: (1) factorul uman, în sensul ca aspectul uman trebuie sa fie un element inerent în fiecare act managerial si cu sublinierea ca de calitatea oamenilor si a relatiilor lor, de competenta, onesti­tatea, personalitatea si valoarea sefi­lor depinde succesul sau esecul societatii comerciale; (2) constrîngerile finan­ciare, care trebuie puse în legatura cu disponibilitatile societatii co­merciale asupra carora actio­neaza, putând uneori sa actioneze în sens negativ asu­pra anumitor actiuni sau activitati; (3) mediul concurential, în care situatia de concurenta trebuie înteleasa ca o situatie normala a progresului si a carei va­loare este pusa în evidenta de însasi concurenta si de catre economia de piata; grupa a II-a, ai carei factori compo­nenti sînt mobili si variaza ca intensitate în functie de conjunctura, ei putînd fi sistematizati dupa cum urmeaza: (1) resursele materiale, adica materialele de baza si utilajele; (2) factorii tehnologici; (3) factorii economici; (4) factorii politici locali, nationali si internationali; (5) factorii so­ciali care ne cer sa întelegem si sa tratam societatea comerciala ca pe un organism social, cu abordarea gru­purilor care le compun, a mediului socio-cultural, a tradi­tiilor cul­turale, a atitudinii fata de bani, climatul social, caracterul omogen sau eterogen al colectivului de salariati si multe altele.

2.2. CONCEPTE CHEIE

mediul ambiant al firmei;

mediul extern;

mediul intern;

factorii mediului ambiant;

transformarea mediului ambiant.

2.3. REPREZENTĂRI GRAFICE, SCHEME,

RELAŢII DE CALCUL

2.3.1. Reprezentari grafice

Problemele globale cu care se confrunta omenirea la sfârsit de secol XX si început de secol XXI pot fi incluse în elementele definitorii ale mediului ambiant al firmei. Analiza conexa a problemelor globale ale omenirii a fost realizata de promotorii "Clubului de la Roma" prin prezentarea de rapoarte. Al doilea raport catre Clubul de la Roma elaborat de un colectiv coordonat de profesorii Mihajlo Mesarovici (S.U.A.) si Eduard Peste (R.F.G.) intitulat "Omenirea la raspântie" aduce elemente calitativ noi privind adaptarea conceptului de "crestere organica". Se face trecerea de la "cresterea exponentiala" (modelul Meadows) la "cresterea organica" (modelul Mesarovici-Pestel) în analiza ca organism viu a societatii în ansamblul ei.

Privind perspectivele dezvoltarii mondiale, la a XXXI-a sesiune a Adunarii Generale a O.N.U. s-a pre­zen­tat studiul "Urmatorii 200 de ani" al grupului Hermann Kahn care într-o viziune entuziasta, optimista, considera ca în urmatorii 200 de ani toate problemele actuale ale cresterii îsi vor gasi solutii pozitive.