ALTE DOCUMENTE |
ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND ACTIVITATEA DE EVALUARE
1.1. Concepte si fundamente
Activitatea de evaluare presupune calcularea si stabilirea unui pret care sa poata fi utilizat intr-o tranzactie intre vanzator si cumparator.
Procesul de evaluare este un proces complex care necesita respectarea unor metode, principii, standarde in stabilirea unei valori pentru firma sau difeirtele categorii de active evaluate.
Caracterul complex al activitatii de evaluare este determinat de mai multi factori:
- natura si marimea firmei;
- patrimoniul firmei si posibilitatea de valorificare;
- reflectarea in contabilitatea firmei a patrimoniului ei;
- capacitatea echipei de conducere de a gestiona si elabora strategia firmei.
In ceea ce priveste momentele in care este necesara evaluarea unei firme, acestea sunt:
- la schimbarea dreptului de proprietate asupra firmei;
- la schimbarea marimii si structurii capitalului;
- la schimbarea numarului si componentei asociatilor si actionarilor;
- in actiuni juridice cu scop patrimonial ( faliment, succesiune, etc );
- in caz de litigii.
1.1.1. Activitatea de evaluare
Evaluarea este o activitate din sfera serviciilor profesionale cum
ar fi: consultanta, proiectarea, avocatura.
Consultanta in evaluare se finalizeaza printr-o lucrare de evaluare rezultata in urma unui proces complex, prin respectarea unor metode si standarde prin care se atribuie o valoare unor proprietati, intreprinderi etc.
O alta remarca importanta care trebuie facuta in legatura cu activitatea de evaluare este diferenta dintre valoare si pret. In urma acestei activitati, intreprinderii s i se atribuie o valoare, care este o calitate conventionala atribuita in urma unei judecati, unor calcule, unei expertize.
2
Pretul este o suma concreta rezultata in urma unei tranzactii,
apare intre
vanzator si cumparator si poate fi diferit de valoare care este o marime estimata avand o doza de subiectivism.
Calitatea unei lucrari de evaluare consta in acuratetea prin care evaluatorul reuseste prin opinia sa asupra valorii sa se apropie de pretul tranzactiei, pret ce apare pe piata caracteristica.
Evaluarea este o activitate efectuata de profesionisti care respecta
niste principii, metode si standarde specifice prin care se determina o valoare pentru proprietate sau intreprinderea respectiva, care sa fie cat mai apropiata de cea pe care recunoaste piata in urma tranzactiilor.
Evaluarile pot fi clasificate in functie de anumite criterii astfel:
a) in functie de obiectul lor:
- evaluari de bunuri ( mijloace fixe, stocuri etc. );
- evaluari de active intangibile ( licente, brevete, marci, investitii in resurse umane etc.);
- evaluari de active economice ( sectii, magazine, depozite etc.);
- evaluari de firme, intreprinderi.
b) in functie de metoda utilizata pentru evaluare:
- evaluari patrimoniale;
- evaluari bazate pe actualizarea profiturilor;
- evaluari bazate pe actualizarea cash flow-urilor;
- evaluari bursiere;
- evaluari mixte.
c) in functie de scopul urmarit:
- evaluari economice care urmaresc stabilirea valorii de piata a unei afaceri in vederea vanzarii ei;
- evaluari administrative care urmaresc de regula stabilirea masei impozabile si sunt cerute de catre organele fiscale.
d) in functie de beneficiarii evaluarii se disting:
- evaluari pentru proprietarii afacerii pentru stabilirea unei baze de negociere in vederea vanzarii firmei;
- evaluari pentru institutiile publice;
- evaluari pentru institutiile financiar – bancare;
- evaluari pentru instante judecatoresti in cazul existentei unor litigii legate de marimea, miscarea sau lichidarea patrimoniului firmei;
- evaluari pentru persoane fizice ( mostenitori, salariati etc.).
3
Evaluarea nu este un exercitiu simplu, dar nici o stiinta exacta. Pentru a avea o imagine cat mai apropiata de realitate a valorii intreprinderii este necesara o evaluare a acesteia.
Valoarea rezultata in urma unei evaluari nu trebuie confundata cu pretul de vanzare al intreprinderii sau a unei parti din actiunile ei.
Problematica valorii a fost abordata in permanenta de o serie de specialisti in domeniu, care au formulat diferite curente. Indiferent de curentul abordat in stabilirea valorii firmelor, exista diferite tipuri de valoare care sunt folosite in practica economica.
Valoarea de piata poate fi definita ca fiind (conform Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania - ANEVAR) “marimea estimata pentru care o proprietate ar fi schimbata la data evaluarii, intre un vanzator hotarat si un cumparator hotarat, intr-o tranzactie echilibrata, dupa un marketing adecvat, in care fiecare parte a actionat in cunostinta de cauza, prudent si fara constrangeri”.
Valoarea de utilizare reprezinta valoarea unei proprietati, din punctul de vedere al utilizatorului.
Valoarea din nou (valoarea de inlocuire) reprezinta costul producerii si procurarii din nou a proprietatii respective. In varianta in care pentru diferite proprietati nu se pot prezenta devize sau expertize se recomanda stabilirea valorii in baza unor metodologii stabilite de specialistii din diferite domenii.
Valoarea ramasa reprezinta valoarea din nou din care se scade uzura. In cazul in care evidentele contabile nu ofera toate datele pentru determinarea gradului de uzura, aceasta se determina astfel:
- pe baza de expertiza tehnica prin experti autorizati;
- pe baza de analiza tehnica, luandu-se in calcul vechimea, starea de intretinere, numarul de reparatii capitale, regimul de utilizare, calificarea personalului de deservire etc.
4
Valoarea de impozitare reprezinta valoarea unei proprietati, conform definitiei data de reglementarile legale cu caracter fiscal.
Valoarea de lichidare reprezinta suma lichiditatilor rezultate prin vanzarea activelor unei societati, in cazul in care aceasta isi inceteaza activitatea.
Valoarea lichidativa reprezinta valoarea rezultata din estimarea minimului sumelor ce se pot obtine prin vanzarea activelor unei firme.
Valoarea bursiera reprezinta valoarea firmei cotate la bursa, in urma aplicarii metodelor de evaluare bursiere.
Valoarea de asigurare reprezinta valoarea acceptata de asigurator pe baza evaluarii proprii, si in baza unui contract de asigurare.
Valoarea de continuitate reprezinta valoarea determinata pe baza insumarii cash flow-urilor actualizate, generate de desfasurarea activitatii firmei.
1.1.2. Evaluatorul
Definitia de baza si cerintele minime pentru un evaluator, responsabil pentru elaborarea si supervizarea evaluarilor, pentru care poarta responsabilitatea includerii acestora in documentele financiare, este ca acesta sa fie o persoana cu o buna reputatie, care poate demonstra ca:
- a obtinut o diploma universitara sau postuniversitara adecvata, la un institut de invatamant superior recunoscut, are cel putin doi ani de experienta dupa absolvire si poate demonstra ca si-a mentinut si sporit cunostintele sale profesionale printr-un program relevant de pregatire continua;
- are suficiente cunostinte si experienta locala in evaluarea activelor corporale aflate in zona si categoria respectiva;
- indeplineste toate cerintele legale, regulamentare, etice si contractuale legate de lucrare.
Definitia evaluatorului de active, potrivit conceptiei
europene1, este dupa cum urmeaza:
„Un evaluator
de active este o persoana cu buna
reputatie care a obtinut o calificare adecvata, are o experienta adecvata si este competent in evaluarea
activelor corporale
din locul si categoria respectiva. Daca intr-unul din statele membre nu exista calificari academice
adecvate, evaluatorul de active trebuie:
1 asa cum a fost adoptata de catre Comisia Europeana, urmareste textul editiei din 1988 al Principiilor
Directoare cu Privire la Evaluarea Activelor Fixe.
5
• sa fie membru al unui organism profesional recunoscut care se ocupa de probleme ale evaluarii de active;
• sa fie desemnat de catre instantele sau autoritatea cu statut echivalent;
• sau sa aiba minim un certificat recunoscut de absolvire al unui liceu si o perioada suficienta de cel putin trei ani de experienta practica in evaluarea de terenuri si cladiri din acea localitate.”
Comunicatul adauga ca 'evaluatorul trebuie sa fie independent in desfasurarea lucrarii sale, adica autoritatile publice nu vor avea dreptul de a emite ordine cu privire la rezultatul evaluarii' si ca Birourile de evaluare ale statului, functionarii publici sau angajatii sunt priviti ca independenti atata timp cat este exclusa o influenta a lor'.
In anumite state, functionarii publici nu vor fi considerati in mod normal ca fiind capabili de a combina cerintele functiei publice pe care o detin ca angajati ai statului cu un rol de verificare, o atributie care se regaseste ca cerinta pentru obiectivitate si independenta. Astfel, ei nu trebuie sa aiba acreditarea necesara ca sa accepte instructiuni pentru o meserie care necesita independenta.
Evaluatorul poate fi intern, extern sau independent.
Evaluatorul extern nu are un interes financiar semnificativ in compania clientului, nici direct, nici indirect ( prin asociati, coadministratori sau rude apropiate ).
Evaluatorul independent este un evaluator extern care, in plus, nu a avut in ultimele 24 de luni si nu are nici in prezent o relatie pecuniara cu clientul, cu exceptia platii evaluarii si a declarat in scris orice implicare trecuta sau prezenta cu proprietatea evaluata sau cu partile interesate sau legate de proprietate pentru ultimele 24 de luni.
Evaluatorul poate fi evaluator intern, fie ca administrator, director sau functionar, daca este calificat corespunzator si daca nu are un interes financiar sau politic semnificativ.
Evaluarea este un serviciu profesional fiind o activ itate complexa realizata in general de o echipa de specialisti cu pregatire din domenii variate: constructii, specialisti in echipamente, economisti, contabili, juristi etc.
In ceea ce priveste responsabilitatea evaluatorului, aceasta poate fi:
profesionala, civila sau penala.
6
Responsabilitatea profesionala se refera la modul in care evaluatorul cunoaste si aplica procedurile, metodele si tehnicile specifice, precum si normele de comportament etic.
Responsabilitatea civila rezulta din obligatiile mentionate in contractul civil incheiat intre client si evaluator, acesta din urma obligandu- se sa presteze un serviciu de calitate.
Responsabilitatea penala apare atunci cand evaluatorul a incalcat legea penala in legatura cu activitatea sa.
1.2. Organizarea activitatii de evaluare
Procesul de evaluare cuprinde trei etape distincte: etapa de ofertare, etapa de contractare si etapa de evaluare. Acestea au drept scop:
- identificarea punctelor tari, a punctelor slabe, a oportunitatilor si amenintarilor;
- aprecierea fezabilitatii transferului de proprietate;
- stabilirea unui interval de valori de referinta pentru procesul de negociere al firmei.
a) Etapa de ofertare
In aceasta etapa evaluatorul prezinta oferta sa sub forma unui document firmei care doreste evaluarea. Pentru elaborarea ofertei trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:
- oferta trebuie sa fie astfel conceputa, elaborata in asa fel incat sa atraga clientul;
- exprimarea ofertei sa fie simpla si clara;
- sa reiasa din continutul ei informatiile necesare pentru activitatea de evaluare;
- sa prezinte costul activitatii de evaluare;
- sa cuprinda informatii referitoare la eventualii colaboratori de care sunt nevoie in procesul de evaluare;
- sa prezinte conditiile de realizare a lucrarii pentru ambele parti.
b) Etapa de contractare
Daca ambele parti (evaluatorul si clientul) cad de acord asupra tuturor aspectelor prezentate in oferta de evaluare, se va trece la etapa de contractare.
Contractarea lucrarii de evaluare trebuie sa respecte standardele europene de evaluare precum si conditiile prezentate in oferta.
7
Elementele esentiale ale unui contract de evaluare sunt:
- denumirea partilor contractante;
- scopul evaluarii;
- termenul de evaluare;
- drepturile si obligatiile evaluatorului;
- drepturile si obligatiile clientului;
- costul lucrarii de evaluare;
- modul de aplicare si calculare a unor eventuale penalitati;
- clauza de modificare sau reziliere a contractului;
- semnaturi autorizate.
c) Etapa de evaluare
In cadrul procesului de evaluare, etapa cea mai importanta o constituie etapa de evaluare.
Aceasta este constituita din trei faze care se deruleaza succesiv: faza initiala de pregatire a activitatii de evaluare, faza de evaluare propriu zisa si faza rezultatelor si concluziilor.
Faza de pregatire a activitatii de evaluare urmareste:
- planificarea activitatii de evaluare ( fazele necesare lucrarii de evaluare si durata acestora, stabilirea personalului care se va ocupa de evaluare etc. );
- culegerea informatiilor cu privire la situatia economica nationala si a domeniului in care isi desfasoara activitatea firma evaluata, precum si a informatiilor despre firma in cauza;
- subcontractarea unor lucrari cu colaboratorii.
In aceasta etapa are loc primul contact cu personalul firmei care va furniza informatiile necesare procesului de evaluare.
Echipa de consultanta trebuie sa-si formeze o vedere de ansamblu asupra firmei si asupra problemelor cu care se confrunta: afaceri desfasurate, furnizori si clienti, retele de distributie, tehnologii utilizate, situatia economico-financiara, organizarea si conducerea firmei. Vor fi contactati cenzorii si auditorii interni si externi, se vor consulta rapoartele incheiate, se vor cere informatii de la Camera de Comert si Industrie, Registrul Comertului etc., pentru culegerea de informatii referitoare la firma evaluata.
In faza evaluarii propriu zise se realizeaza un diagnostic, si evaluarea cu ajutorul metodelor patrimoniale, metodelor de rentabilitate sau a metodelor combinate.
8
Pe parcursul fazei rezultatelor si concluziilor se intocmeste raportul de evaluare pe baza informatiilor obtinute in a doua faza si se prezinta acest raport clientului.
Raportul de evaluare trebuie intocmit in conformitate cu standardele de evaluare si trebuie sa tina cont de cerintele clientului. Acesta trebuie sa fie redactat clar si concis si sa dea posibilitatea clientului sa inteleaga datele prezentate in raport.
Raportul de evaluare trebuie sa contina:
- prezentarea obiectului evaluat;
- prezentarea obiectivului si scopului evaluarii;
- prezentarea bazelor lucrarii de evaluare;
- prezentarea diagnosticului de evaluare, a metodelor de evaluare utilizate;
- concluzii si recomandari.
1.3. Sarcinile evaluarii intreprinderii
Produsul evaluarii consta in stabilirea unor „preturi potentiale“ pentru intreaga intreprindere, subunitati independente sau participatii.
Prin preturi, vom intelege sumele de bani care vor fi obtinute de cel care instraineaza, si cheltuielile consumate, de cel care achizitioneaza.
Ca „pret potential“ nu trebuie sa intelegem aici numai pe cel posibil de obtinut la o vanzare - cumparare, ci si fiecare valoare care ar aparea, in
„ziua de referinta“ (ziua la care se refera evaluarea), ca un venit de pe urma instrainarii.
Prin urmare, misiunea unei evaluari de intreprindere consta intr-o apreciere, sau, in sens comercial, calculatie.
In legatura cu aceste „preturi potentiale“ se pune intrebarea: in ce masura poate fi vorba de valoare intr-un asemenea pret? Aceasta problema este tratata de Viel/Bredt/Renard sub forma valorii obiective si subiective a intreprinderii.
Moxter, a formulat notiunea „preturilor potentiale“, definite ca preturi limita (pret maxim de cumparare) ale unor achizitori rationali, iar preturile de „intelegere“, sunt cele efectiv propuse de un judecator corect.
9
Pentru cazurile mentionate mai sus, Moxter, deosebeste „valori subiective“ de intreprindere, care rezulta din conditii specifice si valori tipice, obiective de intreprindere, asa cum rezulta ele pentru un mare numar de cazuri concrete, care se pot numi tipice.
Pe baza acestor premize sunt insarcinati expertii autorizati sa evalueze intreprinderile.
Persoanele fizice sau juridice, care dau mandat evaluarii intreprinderilor, stabilesc, intotdeauna, perspectiva din care se va efectua aceasta evaluare.
In ultima instanta este vorba de aprecierea unui pret individual de instrainare al unei intreprinderi, care poate fi obtinut, cel mai usor in „ziua de referinta“ a evaluarii, pe baza situatiei economice specifice a intreprinderii.
Aceasta valoare care este dedusa din proprietatile obiectului de evaluat, pe de-o parte si din posibilitatile de instrainare existente, pe de alta parte, se apropie de ceea ce, in mod obisnuit, se numeste valoarea
„obiectiva“ a intreprinderii. Daca am stabilit o asemenea valoare, atunci nu este deloc greu sa deducem diverse „valori subiective“, in functie de diferitele motive sau momente de evaluare.
In vederea realizarii acestui scop, avem nevoie de informatii legate de calitatile intreprinderilor si ale mediului economic al acestora din momentul respectiv, din care sa se poata stabili preturile maxime sau minime de intelegere.
Daca in practica obtinerea valorii obiective a intreprinderii are un grad de dificultate ridicat, valorile maxime sau minime de vanzare, din punctul de vedere al anumitor subiecte, sunt stabilite, de regula, fara probleme.
Este important sa se retina ca misiunea evaluarii intreprinderilor, poate fi rezolvata prin aprecieri si calculatii, fiind vorba intotdeauna numai de un folos, pe care o intreprindere sau o participatie, il creeaza, si de costurile care trebuiesc suportate, pentru a obtine folosul respectiv.
10
Din acest punct de vedere, sarcina evaluarii intreprinderii ar putea fi : stabilirea limitelor, avantajelor si dezavantajelor unei intreprinderi sau participatii pentru proprietarul ei si, pe baza predominantei avantajelor fata de dezavantaje, in limitele date, fundamentarea unei judecati de valoare sub forma unei sume de bani, pe care un achizitor ar urma sa o plateasca pentru subiectul in cauza.
1.4. Principii generale de evaluare
Evaluarile de intreprinderi se bazeaza pe anumite principii generale de evaluare, dintre care cele mai importante sunt:
1. Principiul evaluarii unitare
a) valoarea unei societati nu este determinata de suma valorilor partilor componente folosite pentru construirea ei;
b) nici evaluarea partilor componente bazata pe cheltuieli de reconstructie nu duce principial la valoare;
c) intreprinderea trebuie evaluata global ca entitate economica;
d) intregul nu este suma partilor componente;
e) valoarea intreprinderii poate fi mai mare sau mai mica decat cea a partilor componente.
De exemplu, o unitate comerciala, care isi desfasoara activitatea in spatii inchiriate, de altfel ea detine un patrimoniu redus, pe baza calitatilor angajatilor sai si a managementului, obtine venituri foarte mari. In aceasta situatie valoarea firmei se afla peste valoarea elementelor componente ale patrimoniului din care s-au scazut datoriile.
2. Principiul referirii la viitor
Valoarea unei intreprinderi este functie de foloasele pe care le poate produce in viitor.
Cumparatorul nu va plati, numai pentru trecut. Daca se poate constata ca in viitor, comparativ cu trecutul si prezentul, vor actiona alti factori care vor influenta, intr-un mod important, dezvoltarea societatii, va trebui sa se tina cont de acestia la aflarea valorii.
La stabilirea valorii se vor lua in considerare:
a) daca in momentul evaluarii se poate presupune ca preturile de procurare vor creste sau vor scade;
b) piata va cere adaptarea conditiilor de vanzare - cantitati, preturi, sortimente;
11
c) parti din intreprindere care in trecut erau integrate direct in procesul de productie pot in viitor sa nu mai participe (sau sa fie utilizate numai partial). Consecintele acestor fenomene vor fi luate in considerare la evaluare;
d) posibilitatea modificarii regimului fiscal al agentilor economici
(schimbarea bazei de impozitare, introducerea de noi impozite, orice alte informatii fiscale).
3. Principiul analizei trecutului si a situatiei actuale
Prognozele despre dezvoltarea viitoare, considerate intotdeauna ca nesigure, nu pot fi inlaturate in procesul de evaluare; credibilitatea lor trebuie marita prin analiza temeinica a factorilor de influenta.
Prognoza credibila a viitorului nu poate fi efectuata fara analiza temeinica a trecutului si prezentului societatii care va fi evaluata.
Studiul trecutului si prezentului se face pe baza „analizei diagnostic“ a principalelor functiuni ale intreprinderii:
- juridica;
- comerciala;
- productie;
- management si organizare;
- financiar - contabila.
In masura in care nu exista cunostinte si informatii referitoare la viitor, rezultatele trecutului si prezentului pot fi folosite ca referinta pentru prognozarea viitorului.
Exemplu:
O prognoza a vanzarilo r presupune analiza structurii acestora in trecut si prezent. Daca analiza nu evidentiaza modificarea tendintelor de dezvoltare in viitor, atunci pot fi luate in considerare vanzarile prognozate prin calculele efectuate pe baza datelor din trecut.
4. Principiul luarii in considerare a „asteptarilor medii“
La evaluarea dezvoltarii viitoare a intreprinderii (firmei), se vor elimina punctele de vedere optimiste sau pesimiste care nu pot fi fundamentate.
In principiu, trebuie pornit de la previziunile medii; scenariile de viitor „pesimiste“ sau „optimiste“ vor trebui folosite pentru evidentierea sanselor si a riscurilor.
Principiul prudentei din contabilitate nu poate fi folosit la evaluarea societatii, deoarece tine cont numai de interesele unei parti. Atunci cand, la
12
evaluarea societatii, se iau in considerare posibilitati suplimentare de dezvoltare, pe langa sanse, trebuie avute in vedere si riscurile aferente.
5. Principiul celei mai avantajoase valorificari a patrimoniului existent
La evaluare se va porni de la cea mai avantajoasa folosire a patrimoniului, in masura in care valorificarea partilor componente este posibila din punct de vedere legal si realizabila in mod practic.
De exemplu:
- un teren, nu este necesar societatii si aduce, in folosinta actuala, numai venituri mici. La evaluare se va calcula valoarea de circulatie
(valoarea unui bun economic in ziua evaluarii, se stabileste pe baza preturilor de pe piata sau a opiniei expertilor);
- un teren, in centrul orasului, folosit pentru depozitarea marfurilor; depozitarea poate fi facuta si intr-un spatiu inchiriat la marginea orasului; va trebui sa se calculeze daca vanzarea terenului si diminuarea sumei incasate cu cheltuielile pentru chirie, nu ar conduce la o valoare totala mai mare;
- la intreprinderi nerentabile este de analizat daca incetarea activitatii este eficienta, scotandu-se in evidenta si costurile aferente; dacå scoaterea din functiune este fezabila (toate costurile fiind luate in calcul), se va lua in considerare acest lucru la evaluare;
- o centrala electrica este in situatia de a fi scoasa din functiune pe baza unor asteptate norme de protectie a mediului inconjurator; in aceasta situatie este de analizat data cand scoaterea din functiune a vechii centrale este eficienta si o investitie intr-o noua centrala, care sa corespunda din punct de vedere al normelor de protectie, este fezabila.
6. Principiul delimitarii obiectului evaluarii
Obiectul evaluarii trebuie strict delimitat din punct de vedere al timpului si al elementelor materiale. In principiu, sunt de stabilit care din partile intreprinderii apartin obiectului de evaluat, cat si din ce moment rezultatele apartin noului investitor.
Obiectul de evaluat il constituie toate elementele de patrimoniu detinute de societate, legal, inclusiv sarcinile care greveaza pe ele. Sarcinile fiscale care greveaza patrimoniul nu vor fi atribuite investitorului. Ziua de referinta a evaluarii este o anumita zi calendaristica in care, din motive ce tin de tehnica evaluarii, (in mod obisnuit data ultimului bilant) se va incepe procesul de evaluare.
13
7. Principiul esentialitatii si rentabilitatii evaluarii
Aflarea valorii unei intreprinderi se face intr-o perioada de timp si cu costuri limitate, motiv pentru care, in interesul calitatii evaluarii, trebuie analizati factorii esentiali de influenta asupra valorii ei. Evaluatorul trebuie sa tina seama de principiul rentabilitatii lucrarilor de evaluare: in virtutea principiului „referirii la viitor“, evaluatorul trebuie sa-si consacre o parte a timpului sau pentru a se ocupa de elementele de planificare ale intreprinderii, ceea ce inseamna renuntarea la analiza prea amanuntita a situatiei din trecut; faptul ca prognozele nu sunt sigure nu este un argument care sa-i permita evaluatorului sa se ocupe in exclusivitate de trecut; in interesul economiei de timp se pot face rotunjiri in functie de marimea intreprinderii de evaluat.
8. Principiul efectuarii controlului de plauzibilitate
Valoarea unei intreprinderi reprezinta o exprimare economica ce rezulta numai din deduceri contabile si impletiri de marimi de calcul. Presupunerile care au fost luate in calcul la stabilirea valorii trebuie verificate prin controale de plauzibilitate, in conditiile date, trebuie stabilit prin calcule alternative modalitatile prin care diversele presupuneri actioneaza asupra valorii. Independent de aceste verificari valoarea este necesar sa fie analizata si apreciata luandu-se in calcul marimi comparabile cum ar fi:
- preturi platite pentru intreprinderi asemanatoare;
- compararea valorii intreprinderii cu valori rezultate din proceduri derivate ale ramurii, bransei respective, (indicatori si indici).
1.5. Necesitatea, motivul si momentul evaluarii intreprinderii
Motivele pentru care se efectueaza evaluarile de intreprinderi sunt foarte importante si ele depind de scopul urmarit.
In general evaluarea se efectueaza cand se schimba proprietarul. Aceasta devine obligatorie pentru orice societate cand se schimba proprietarul unic - statul.
Principalele ocazii cand se face evaluarea sunt:
1. Vanzarea – cumpararea intreprinderilor, a partilor de intreprinderi (active), a actiunilor sau participatiilor
La vanzare-cumparare are loc schimbarea proprietarului si este necesara stabilirea unui pret care sa satisfaca, deopotriva, atat pe vanzator cat si pe cumparator.
14
Pretul de vanzare poate fi considerat acceptabil daca se situeaza intre limita minima sub care este dispus sa vanda vanzatorul (sub aceasta limita vanzarea n-ar mai fi eficienta) si limita maxima pe care cumparatorul este dispus sa o plateasca. Pentru vanzator, valoarea obiectiva ar fi limita minima de pret, deoarece la stabilirea acesteia s-a pornit de la veniturile realizate in conditiile activitatii, in forma actuala.
Avand in vedere ca la vanzarea – cumpararea actiunilor sau a titlurilor de participare are loc o schimbare a proprietatii, stabilirea preturilor se face conform regulii de mai sus.
Baza de pornire o constituie valoarea intregii intreprinderi. Valoarea participarii nu este egala intru-totul cu ponderea ei in valoarea totala. Valoarea actiunilor si a titlurilor de participare difera in functie de gradul de influenta care poate fi exercitat de cumparatori, ceea ce inseamna ca achizitionarea unui pachet de control se va face la un pret mai ridicat decat cumpararea unor actiuni care nu permit nici o influenta asupra actului de conducere.
La vanzarea - cumpararea actiunilor sunt de luat in considerare cursurile bursiere ale actiunilor asemanatoare si situatiile bursiere ale momentului.
2. Fuziunea intreprinderilor
Fuziunea se face prin absorbtia unei societati de catre alta sau prin contopirea a doua sau mai multe societati comerciale, pentru a forma o noua societate.
La fuzionare trebuie stabilit in ce masura proprietarii intreprinderilor implicate participa la capitalul intreprinderii rezultate din fuzionare. Stabilirea cotei de participare se bazeaza pe valorile intreprinderilor care fuzioneaza.
Fuzionarea este profitabila daca noile parti rezultate din fuziune le depasesc pe cele anterioare. Acest lucru este posibil cand se realizeaza efecte pozitive de cooperare. Contributia intreprinderilor care fuzioneaza, la efectul de cooperare poate fi foarte importanta prin valoarea rezultata ca urmare a acestui proces.
15
Daca in fuzionare sunt implicate intreprinderi la care acelasi proprietar detine participari, problema valorii nu are relevanta. Valoarea devine relevanta daca intreprinderile care fuzioneaza au asociati diferiti, ceva de genul „joint-venture“ si, de asemenea, daca se vand parti unor terti.
3. Divizarea intreprinderilor
Divizarea rezulta din impartirea intregului patrimoniu al unei societati, care-si inceteaza activitatea, intre doua sau mai multe societati existente sau care se infiinteaza prin acest mod.
Daca la divizarea de intreprinderi mari in mai multe entitati economice independente, tertii, in calitate de detinatori de participatii sau proprietari - sunt participanti, atunci pentru mentinerea drepturilor de proprietate, este necesara evaluarea intreprinderii.
Fuziunea si divizarea au ca efect dizolvarea, fara lichidare a societatii care isi inceteaza existenta si transmiterea in intregime, a patrimoniului catre societatile beneficiare.
4. Restituirile
La exproprierile fara compensatii, evaluarea in cazul unei restituiri integrale ulterioare, trebuie sa se faca de doua ori, adica in momentul exproprierii si in cel al restituirii, pentru a preveni cresteri de valori sau devalorizari.
5. Participatii in cadrul joint - ventures
La infiintarea sau asocierea de intreprinderi in cadrul „joint-ventures“ se aplica aceleasi proceduri de stabilire a valorii ca si la fuzionari. Impartirea corecta a drepturilor de proprietate se poate face numai prin evaluarea partilor cu care participa fondatorii, respectiv asociatii.
6. Marirea capitalului social/infiintare prin aport in natura
Daca o intreprindere este folosita ca aport in natura, pentru marirea capitalului social al unei societati, atunci trebuie stabilit cate actiuni se emit ca urmare a respectivului aport in natura. Acest lucru se realizeaza si prin evaluarea aportului in natura si al societatii primitoare.
In ipoteza ca la infiintarea unei societati, pe langa bani ori aport in natura, se aduce si o intreprindere, aceasta va trebui evaluata, pentru a stabili corect noile drepturi de proprietate.
16
7. Emisiunea de actiuni. Cotarea la bursa
In acest caz este vorba de vinderea de actiuni, in cantitati mari, de catre terti privati. Premisa pentru cotarea la bursa este dovada capacitatii productive a intreprinderii in cauza in conditiile competitiei de piata. Baza stabilirii cursului de emisiune il reprezinta evaluarea intreprinderii. Evaluarea nu poate conduce direct la valoarea cotatiei bursiere deoarece mai sunt de luat in calcul si alti factori, cum ar fi: cursurile la bursa, raporturile curs-profit la intreprinderi comparabile cotate la bursa etc.
Evaluarile rezultatelor societatii constituie puncte de sprijin referitoare la aprecierea viitoarelor dividende de incasat si posibilele cresteri de curs ale actiunilor pentru eventualii cumparatori si care, in ipoteza introducerii la bursa, capata noi valente pentru actionariatul diversificat care are noi posibilitati de analiza.
8. Arendarea
Evaluarea intreprinderii trebuie facuta la inceputul si sfarsitul arendarii pentru a diminua riscurile modificarilor, in plus sau in minus, ale patrimoniului arendat.
9. Evaluarea ca baza a deciziei de redresare sau lichidare a intreprinderii
Evaluarea unei intreprinderi cu rezultate slabe poate constitui argumentul esential in alegerea alternativelor de redresare sau lichidare.
10. Ofe rirea de informatii preliminare pentru flexibilitate in vanzari de intreprinderi sau cooperari
Evaluarile preliminare scurteaza fazele pregatitoare pentru vanzari de intreprinderi si cooperari, si maresc flexibilitatea factorilor de decizie.
11. Evaluarea unui obiect din motive concrete
In principiu se pot face distinctii intre motive de evaluari care depind sau nu de o decizie care urmeaza sa se ia. Motivele de evaluare in care modificarea conditiilor de proprietate este conditionata de o anumita decizie, pot fi impartite in:
a) Prilejuri de evaluari in care modificarea situatiei proprietatii nu se poate face de o parte impotriva vointei celeilalte parti.
Concret, in acest caz, este vorba de: vanzarea sau cumpararea de intreprinderi, domenii de afaceri, grupe de produse, marci sau parti de
17
intreprinderi; fuzionari sau divizari de intreprinderi efectuate pe baza liberei intelegeri intre parti; intrarea unui asociat intr-o intreprindere care fiinteaza deja.
In literatura de specialitate cazurile in care niciuna din parti nu poate sa efectueze singura modificari ale situatiei proprietatii (insemnand ca, nu se poate impune) fara colaborarea si impotriva vointei declarate a partii celeilalte, - se mai numesc situatii conflictuale nestapanite sau nedominate.
b) Cazuri in care una din parti poate efectua modificari ale situatiei proprietatii impotriva vointei celeilalte.
Printre acestea se pot aminti: iesirea unui asociat prin rezilierea contractului de societate; eliminarea unui membru incomod, suparator dintr- o societate de persoane; stabilirea platilor de compensatie la incheierea unui contract de asociere sau a unei asocieri in participatiune; despagubirea asociatilor minoritari in cazul unor transformari transmisibile; exproprieri. Acestea se mai numesc si situatii conflictuale aflate sub control.
Impartirea motivelor de evaluare care depind de o decizie in situatii conflictuale nestapanite si situatii aflate sub control, nu este suficienta deoarece nu cuprinde toate cazurile in care se face evaluarea, ca de exemplu: introducerea pentru prima oara de actiuni la bursa; participari la capital ale salariatilor, cazuri in care se poate spune numai partial ca este vorba de o situatie conflictuala aflata sub control, pentru ca aceste acte nu pot fi asimilate integral cumpararii de parti din intreprindere.
De asemenea, in cazul: partajului intervenit dupa divort; impartirii masei succesorale la mostenire; iesirii unui asociat din societate prin moarte sau faliment; incadrarea in categoria situatiilor conflictuale aflate sub control, se poate face numai in anumite limite.
Pentru motive de evaluare care nu sunt dependente de o anumita decizie, nu este prevazuta o modificare a raporturilor de proprietate. Aici se pot avea in vedere evaluarile legate de impozitarea patrimoniului; la stabilirea limitei de creditare la verificarea garantiei creditului; la redresarea
(asanarea) intreprinderilor.
12. Evaluarea intreprinderii proprii sau a unor elemente(active)
strategice din acestea
In afara de situatiile concrete amintite mai inainte, poate sa apara si necesitatea evaluarii propriei intreprinderi sau a unor unitati strategice de afaceri (active strategice) ale acesteia.
18
O asemenea evaluare se face tot in vederea luarii unei decizii fara ca prin aceasta sa se schimbe relatiile de proprietate.
Motive pentru asemenea evaluari le-ar putea constitui:
- compararea diferitelor concepte strategice cu cel actual;
- stabilirea valorii efectelor de sinergie in propria intreprindere in cazul cumpararii unei alte intreprinderi;
- intentia infiintarii unui joint - venture.
a) Evaluarea conceptelor strategice.
In cazul conceptelor strategice, decizia corecta se poate lua numai daca acestea sunt cuantificate, ceea ce implica ca, pentru fiecare, sa fie facuta o evaluare de intreprindere.
Intreprinderile sunt constituite, de regula, din diferite unitati de afaceri productive strategice. Pe scurt, o unitate productiva de afacere strategica reprezinta, o activitate antreprenoriala (combinatie produs -piata), pentru care este posibila o strategie proprie sau mai pe larg, o totalitate de combinatie produse/piata, linii de productie, s.a.m.d., care indeplinesc impreuna o functie si care se disting clar de alte combinatii produse/piata.
Rapaport defineste unitatea de afacere strategica (activul strategic) ca
„cea mai mica unitate organizatorica pentru care are rost si este posibila o planificare strategica integrala, in legatura cu un anume produs, pentru o piata precis stabilita“.
O strategie pentru o asemenea unitate poate fi, prin urmare, conceputa ca o adunare (acumulare) de investitii legate de o combinatie de produse/piata, iar intreprinderea, ca un portofoliu de investitii alese pe baza strategiilor, in care se apreciaza viitoarele cash-flow-uri, care intra odata cu o anumita strategie.
Valoarea economica a unei intreprinderi poate fi apreciata in functie de strategiile luate in calcul.
Strategiile de afaceri se apreciaza in functie de rentabilitatea pe care o asigura posesorilor de titluri de participatie, iar in cazul unor societati, care se negociaza la bursa, prin intermediul platilor de dividende si a modificarilor de curs al actiunilor.
Daca conducerea societatii judeca sau selecteaza anumite strategii, atunci acestea trebuie sa fie cele care asigura cel mai mare avantaj detinatorilor de actiuni.
De cele mai multe ori, elementele strategice de afaceri din cadrul unei intreprinderi necesita conceptii si strategii diferite. Din cauza marimii, a dezvoltarii diferite si a conceptelor strategice variate, este necesar ca fiecare
19
element de strategie de afacere sa fie evaluat separat si apoi reunit intr-o sinteza globala a intreprinderii.
b) Evaluarea efectelor de sinergie din propria intreprindere la cumpararea unei alte intreprinderi.
Elaborarea diferitelor concepte strategice poate conduce la concluzia ca este adecvat sa se achizitioneze alte intreprinderi, parti din alte intreprinderi, grupe de produse straine, produse sau marci.
Numai dupa analiza si evaluarea elementelor strategice proprii de afaceri (active strategice) vor fi selectionati sistematic candidatii adecvati.
Limita superioara de pret pentru intreprinderea evaluata va cuprinde si efectele de sinergie care vor apare in propria intreprindere.
Existenta prospectului de vanzare permite evaluarea la timp a propriilor elemente strategice de afaceri in legatura cu evaluarea provizorie ale candidatelor la achizitionare, pe baza surselor de date publice accesibile si a propriilor cercetari; de exemplu analiza concurentei, implica noi intrebari puse vanzatorului in vederea modificarii rapide si sigure a limitei superioare de pret pentru intreprinderea evaluata, inclusiv calcularea efectelor de sinergie a ambelor intreprinderi.
c) Alte motive.
Evaluarea fiecarei unitati productive strategice (activ strategic) din intreprinderea proprie, poate:
- sa permita o reactie rapida la o eventuala cerere de preluare;
- sa stabileasca forma potrivita de plata (schimburi de actiuni, achizitie cu plata de numerar) pentru intreprinderea achizitionata;
- sa fie baza pentru controlul, planificarea si coordonarea investitiilor.
1.6. Scopul si functiile evaluarii intreprinderii
Evaluarile de intreprinderi se desfasoara in cadrul unor functiuni diferite.
In cadrul functiunii „neutrale“, expertul - evaluator, folosindu-se de o baza de date sigura si pornind de la anumite premize de evaluare, obtine o
„valoare obiectiva“ asiguratorie, care poate fi folosita ca baza de pornire pentru viitoarele negocieri de pret.
Functiunea de „consiliere“ ii permite expertului - evaluator stabilirea unei valori de decizie. Valoarea de decizie indica - luand in considerare scopurile subiective(strategice) si posibilitatile existente - cat ar putea da
20
maximum, un investitor pentru o intreprindere (limita superioara de pret) sau cat trebuie sa ceara minimum un vanzator (limita inferioara de pret).
In cadrul functiunii „de mediere“ expertul - evaluator mediaza intre valorile subiective ale partilor si propune un pret considerat de el, de intelegere, de acord, avand in vedere ca este necesar un acord intre valorile subiective prezentate si pornind de la premiza ca valorile de decizie vor fi calculate pana la realizarea acestui lucru.
Valorile obiective se calculeaza in cadrul functiunii neutrale ale analizei efectuate de expertul - evaluator. Ele pot fi folosite ca baza de plecare pentru negocierile care au loc in diversele situatii cand se efectueaza evaluarea intreprinderilor, din care amintim, cele mai importante: vanzari - cumparari de intreprinderi, parti de intreprinderi, ca si a actiunilor sau participatiilor; fuziuni de intreprinderi; restituiri de intreprinderi sau de parti din acestea; participari la joint - ventures; majorari de capital, participare in natura; introduceri la bursa; arendari; evaluari in vederea restructurarii si lichidarii de intreprinderi; obtinerea de informatii ca masura de precautie si pentru mai multa flexibilitate la vanzari de intreprinderi si cooperari.
Chiar daca si in aceste situatii, se folosesc de foarte multe ori, in cadrul tratativelor directe, valorile subiective bazate pe valori de decizie, totusi practica a demonstrat-o ca nu este lipsit de sens sa se porneasca de la valorile obiective.
Valoarea obiectiva, impartiala,are o dimensiune stabilita pornind de la ideea continuarii activitatii intreprinderii si se bazeaza pe anumite premize si conventii de evaluare.
Pe baza acestora, expertul - evaluator enunta asteptarile de venituri, raportate la obiectul de evaluat si stabileste o valoare, care poate fi interpretata ca interna si in care au fost luati in calcul toti factorii de reusita din cadrul intreprinderii.
Pornind de la aceste valori obiective, se poate, ca in faza de negociere, luand in considerare si factorii subiectivi, sa se ajunga la un acord concretizat intr-un pret de intelegere.
21
Drumul stabilit de practica de evaluare poate fi impartit in doua faze si anume:
„cum sta“ intreprinderea, ii atribuie o valoare obiectiva si
II. faza de tratative
Influentele subiective deosebite vor fi evidentiate de expertul - evaluator neutru inca din faza de constatare.
In cadrul evaluarii in „pasul doi“ expertii - evaluatori pot lua in considerare si situatii deosebite urmare carora valoarea obiectiva poate fi dezvoltata in continuare intr-o valoare de decizie.
Prin valoare de decizie intelegem pretul maxim pe care il poate plati un potential cumparator, respectiv pretul minim pe care un potential vanzator trebuie sa-l obtina.
Stabilirea valorii de decizie se face din perspectiva unui anumit cumparator, respectiv vanzator si se raporteaza la punctele lo r de vedere specifice.
In principiu, in cazul motivelor dependente de o decizie, valoarea intreprinderii poate fi calculata pentru urmatoarele scopuri:
a) Stabilirea unei valori de decizie in scopul unei investitii de capital
Caracteristic acestei valori sunt: „ detinatorul de participatii nu are sau are numai o influenta neinsemnata asupra conducerii intreprinderii; „ valoarea este mai putin sau mai mult egala pentru fiecare depunator de capital ; „ valoarea se stabileste prin comparatie cu intreprinderi asemanatoare (valoarea de piata).
b) Stabilirea unei valori de decizie in scopul desfasurarii unei activitati antreprenoriale (sau renuntari).
Caracteristic pentru aceasta valoare sunt: „ detinatorul de participatii are o influenta hotaratoare in conducerea intreprinderii; „ valoarea intreprinderii va fi influentata hotarator de actionar si se situeaza, de regula, peste cea pe care un investitor o atribuie intreprinderii; „ valoarea subiectiva este limita superioara de pret a unui cumparator interesat, respectiv limita inferioara a vanzatorului; „ valoarea intreprinderii se va stabili pe baza calculului investitional (valoarea de randament).
22
Se porneste de la principiul ca pentru aflarea valorii, numai scopurile si posibilitatile acelui cumparator, respectiv vanzator, sunt decisive.
In cazul stabilirii valorii este vorba despre un calcul investitional individual care, in prima faza, poate porni de la o valoare obiectiva.
La stabilirea valorii, pentru un cumparator sunt de luat in considerare, printre altele, si urmatoarele aspecte: scopuri strategice legate de piata, urmarite de cumparator in perioada respectiva; efectele de cooperare, care pot fi realizate numai de cumparatorul din momentul respectiv.
Spre exemplificare am considerat urmatoarele situatii:
- Un cumparator doreste ca prin achizitonarea unei intreprinderi sa-si faca intrarea intr-o noua piata. El va fi dispus, din acest motiv, sa plateasca mai mult pentru acest obiect decat ar rezulta daca nu am lua in considerare acest obiectiv strategic al lui. In acest caz, valoarea lui de decizie depaseste valoarea obiectiva.
- Cumparatorul doreste ca o parte din produsele proprii sa fie finisate in noua intreprindere cumparata, deoarece obtine, in acest mod, avantaje concrete, care conduc la dimin uarea costurilor de fabricatie. Aceste avantaje, legate de costuri, trebuie avute in vedere la stabilirea valorii.
Modificarea situatiei fiscale personale poate constitui un element care trebuie luat in considerare la calculul investitional individual. Acest lucru este valabil mai ales in cazul investitorilor straini care beneficiaza de reduceri fiscale.
Toate acestea sunt foarte actuale in tara noastra in procesul de reforma. Deosebirea fata de evaluarea obiectiva consta, inainte de toate, in faptul ca veniturile asteptate de pe urma intreprinderii depind de proprietarul din momentul respectiv. Acest fapt se refera atat la veniturile financiare cat si la avantajele nefinanciare. In legatura cu aceasta, veniturile vor fi apreciate diferit, in functie de cumparator, tinandu-se cont de siguranta lor si avandu-se in vedere inclinatia spre risc a investitorului.
La stabilirea valorilor de decizie, in prim plan se afla „principiul subiectivitatii“ care tine cont de pozitiile factorilor direct implicati in situatiile respective.
23
Pentru realizarea scopurilor evaluarii trebuie sa se porneasca de la urmatoarele ipoteze:
a) cumparatorul imaginar tinde exclusiv spre castig;
b) cauzele obtinerii rezultatelor din anii trecuti se perpetueaza si in viitor.
Aceste presupuneri se refera atat la deciziile proprietarului cat si la factorii care se sustrag influentelor sale (mediul inconjurator);
c) dupa retinerea substantei, rezultatele se varsa integral in favoarea actionarului;
d) cel mai favorabil plasament alternativ al castigului prognozat il constituie o achizitie a unei alte intreprinderi din
e) veniturile ambelor surse sunt supuse aceleiasi fiscalitati;
f) cresterile de pret ale bunurilor investite aferente obiectului de evaluat si ale alternativei comparabile pot fi repartizate integral asupra preturilor de desfacere.
1.7. Standarde interne si internationale de evaluare
A devenit din ce in ce mai evident ca proprietatea imobiliara are un rol vital ca o componenta semnificativa a pietelor globale de capital si ca un element esential care afecteaza investitiile directe in strainatate.
Cererea pentru Standarde Internationale si Europene este foarte clar stabilita in acest context si va fi de o importanta crescanda in viitor.
Revolutia din tehnologia informatiilor si comunicatiilor si integrarea financiara aproape ca a provocat o prabusire a ordinii existente a Statelor Nationale care isi organizau afacerile fara sa tina seama de structurile financiare stabilite, modelele de comert, fluxurile de capital sau de schimbarile legislative care se produc in alte tari. Ca o forma de aparare impotriva dinamicii schimbarii globale, chiar si cele mai puternice state au format cluburi polit ice sau de afaceri regionale, printre care se numara si Uniunea Europeana.
Paralel cu dezvoltarea pietelor globale si cu liberalizarea fluxurilor comerciale de bunuri, servicii si capital, a aparut necesitatea stabilirii principiului transparentei ca o baza pentru crearea unui climat de incredere si pentru eliminarea potentialelor practici de coruptie, si de aici, nevoia de
24
standarde coerente pentru stabilirea metodologiei si a modului de realizare a rapoartelor de evaluare, atat in scopuri publice cat si private.
Comitetul pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC), fondat in anul 1981, are responsabilitatea de a raspunde nevoilor comerciale ale corporatiilor transnationale si fondurilor de investitii prin elaborarea de metodologii si metode de intocmire a rapoartelor de evaluare consistente; aceste nevoi sunt cauzate si de presiunile institutionale derivate din acordurile GATT, a Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) de la 1 ianuarie 1995. Rolul proprietatii imobiliare, ca element cheie care sustine investitiile interne, atat pentru economiile dezvoltate si in curs de dezvoltare, cat si pentru cele aflate in situatii limita, a fost recunoscut si de organizatii internationale cum ar fi Natiunile Unite, OECD si BERD.
Pana in prezent, au fost publicate patru Standarde Internationale de Evaluare si se asteapta ca, sub conducerea lui Philippe Malaquin - expert atestat, Comitetul sa puna la punct o specificatie mai cuprinzatoare, cu baze largi, prin care sa poata fi stabilite standarde mai detaliate pe plan global.
Concentrarea crescanda asupra importantei evaluarii in afacerile din afara granitelor nationale, in finante si investitii in cadrul pietei unice a Uniunii Europene si a tarilor din Europa Centrala si de Est, a generat presiuni asupra Grupului European al Asociatiilor de Evaluatori pentru a elabora standarde cu o larga aplicabilitate generala. Domeniile de afaceri unde au fost exercitate presiuni in mod particular cuprind domeniul bancar, finantele publice si sectoarele asigurarilor.
Publicare unei editii revazute total a 'Standardelor Profesionale Europene Aprobate pentru Evaluarea Proprietatilor Imobiliare', cunoscute in vorbirea curenta sub denumirea de Ghidul Albastru si comandata de TEGOVA (Grupul European al sociatiilor de Evaluatori) marcheaza punctul cuminant al unei perioade de 20 de ani de claborare de asociatii profesionale europene, reprezentand pe evaluatorii de proprietati din 33 de tari, pentru a elabora si a aviza aceste standarde.
25
Cu toate ca activitatea de evaluare nu e reglementata de catre institutiile guvernamentale, ea se desfasoara dupa standarde si proceduri profesionale si etice specifice elaborate de catre aceste asociatii profesionale. De exemplu, Societatea Americana a Evaluatorilor a introdus noua standarde de evaluare a firmelor care privesc urmatoarele aspecte:
- terminologia evaluarii;
- continutul raportului de evaluare;
- cerintele evaluarii firmei;
- evaluarea pe baze patrimoniale;
- metoda comparatiilor;
- metoda de estimare a valorii de piata;
- metode de evaluare bazate pe profit;
- analiza rezultatelor evaluarii si opinia evaluatorului;
- corectia documentelor financiare.
Uniunea Europeana a Expertilor Contabili si Financiari a introdus standardul de evaluare a firmei, TRC-1 cu privire la urmatoarele aspecte:
- pozitia evaluatorului fata de client;
- evaluarea prin metoda fluxurilor financiare actualizate;
- evaluarea prin metoda capitalizarii profitului;
- principii generale de evaluare a firmelor;
- recomandari catre evaluator;
- limitele raportului de evaluare;
- responsabilitatea evaluatorului.
Obiectivul principal al standardelor de evaluare este imbunatatirea si mentinerea calitatii lucrarilor atat in beneficiul evaluatorilor cat si al celor care folosesc rezultatul acestor evaluari.
In Europa, calea preferata este adoptarea Standardelor Europene si, numai in mod suplimentar, dezvoltarea de cerinte specifice la nivel national.
In primul rand, standardele nu au caracter obligatoriu. TEGOVA nu are nici o putere de a impune aceasta obligativitate, iar acest lucru nici nu este un obiectiv practic. Pe principiul subsidiaritatii, guvernele nationale vor continua sa stabileasca reglementari detailate. In mod similar, asociatiile membre vor elabora in multe cazuri standarde nationale bazate pe standardele europene sau identice cu acestea, modificand anomaliile ramase din reglementari. Calea preferata este de a adopta Standardele Europene si a dezvolta cerinte specifice la nivel national in mod suplimentar.
26
Marea Britanie este unica tara din Europa care are standarde foarte dezvoltate si obligatorii. Cartea Rosie se refera in Standardul nr. 1 (Practice Statement - PS 1.2.2) la statutul curent al Standardelor Europene si Internationale si stipuleaza ca 'Daca o proprietate din afara granitelor Regatului Unit formeaza subiectul unui raport de evaluare pentru un client care nu este britanic sau nordirlandez (inclusiv o filiala inregistrata in strainatate a unei firme britanice sau nord-irlandeze), evaluatorul poate alege sa aplice regulile publicate de Comitetul pentru Standarde Internationale de Evaluare (IVSC), de Grupul European al Asociatiilor de Evaluatori
(TEGOVA) sau de cerintele/liniile directoare ale oricarui corp profesional national din tara in care este situata proprietatea'2. Prin extensie, unui client ne-britanic ce solicita o evaluare de la un expert atestat al Regatului Unit, in viziune mea, ii este interzis de standardele obligatorii din Cartea Rosie de a adopta Ghidul Albastru sau standardele nationale aplicabile in jurisdictia unde se face evaluarea.
Trebuie reflectat in ce masura o evaluare care, in Marea Britanie, este considerat un serviciu cu oferta excedentara este elementul principal pentru viitorul profesiei de evaluator. Exista o mare apropiere intre evaluare si munca de consultanta. Facand o paralela exacta cu profesia de contabil care a trecut de la oferirea unui produs de audit traditional la furnizarea de consultanta manageriala care produce o valoare adaugata considerabila, evaluatorii au o noua oportunitate deschisa catre ei printr-un produs de valoare mare. In trecutul recent, evaluatorii din Marea Britanie au fost preocupati de evaluarea achizitiilor de actiuni si au incercat sa faca evaluari la costuri mai mici, omitand, cu unele exceptii notabile, oportunitatea de se concentra mai mult pe imbunatatirea nivelului rapoartelor lor pentru a intruni cerintele clientilor.
Cei mai atenti se concentreaza acum pe piata internationala si sporesc tranzitia potentiala din cadrul modelelor de valori asa cum au fost introduse odata cu aparitia Uniunii Monetare Europene.
Existenta unei piete comune a proprietatilor din cadrul Uniunii Europene va face mai intensa necesitatea existentei unei baze consistente de evaluare
pe plan european si international.
2 Standardul nr. 1 (Practice Statement - PS 1.2.2) in Cartea Rosie – ghid de evaluare in Marea
Britanie, avand caracter obligatoriu pe teritoriul acestei tari.
27
Principalele modificari ale editiei a sasea a Standardelor Internationale de Evaluare 2003 (IVS) includ introducerea unui Standard nou, Raportarea Evaluarii. De asemenea, au fost publicate trei noi Standarde Internationale pentru Practica in evaluare: GN5-Evaluarea bunurilor mobile, GN10- Evaluarea proprietatilor agricole si GN11-Verificarea evaluarilor.
Important de subliniat este faptul ca potrivit Comitetului pentru Standarde Internationale de Evaluare – IVSC, standardele se impart in: Standarde Internationale de Evaluare (IVS), Standarde Internationale de Aplicatie in Evaluare (IVA), respectiv Standarde Internationale de Practica in Evaluare (GN).
Comitetul pentru Standarde Internationale de Evaluare – IVSC a adoptat aceste standarde in vederea imbunatatirii continutului si calitatii evaluarilor de intreprinderi in cadrul comunitatii internationale, in beneficiul orientarii utilizatorilor situatiilor financiare si ai evaluarilor de intreprinderi.
|
