Definitiile dificultatilor de învatare (learning disabilities- LD)
"O tulburare de învatare se refera la retard, boala sau întârziere în dezvoltarea unuia sau mai multor procese precum: limbaj, vorbire, citire sau calcul aritmetic; acestea pot sa apara datorita unei disfunctii cerebrale si/sau tulburari emotionale si comportamentale, dar nu se datoreaza retardului mental, deprivarii senzoriale sau factorilor culturali sau instructionali."
Aceasta definitie a fost prima care a relationat LD cu notiunea de "tulburari ale proceselor psihologice" si s-a focalizat pe problemele de procesare si pe modul în care acestea interfereaza cu performantele academice.
Critici primite: Referitor la etiologia LD, în aceasta definitie se afirma ca LD reprezinta o disfunctie a SNC, dar confuzia apare atunci când se sugereaza ca LD poate fi cauzata de tulburari emotionale si comportamentale.
Pe masura ce s-au constituit foruri, asociatii care se ocupa de problema LD s-au dezvoltat definitii mai vaste. Iata definitia data de "National Joint Committe of LD" din S.U.A. în 1981:
"LD este un termen generic care se refera la un grup eterogen de tulburari manifestate prin dificultati semnificative în ascultare, vorbit, citit, scris, rationament si abilitati matematice. Aceste tulburari sunt intrinseci individului si se presupune ca se datoreaza unei disfunctii la nivelul SNC. Chiar daca LD poate coexista cu alte deficiente (ex: inabilitate senzoriala, retard mental, tulburari sociale si emotionale) sau cu influente de mediu (ex: diferente culturale, instructie insuficienta sau inadecvata), nu este rezultatul direct al acestor conditii si influente."
În 1987 "National Joint Committe of LD" aduce câteva modificari definitiei din 1991 si anume: (1) LD poate sa apara la orice vârsta; (2) se elimina notiunea confuza de "procese psihologice primare"; (3) se elimina "ortografia" ca tulburare specifica si o subsumeaza "scrisului"; (4) se modifica clauzele "exclusive" si se arata ca LD poate coexista cu alte deficiente;
Ultima revizuire a definitiei LD a fost facuta în 1990 de "National Joint Committe of LD":
În majoritatea definitiilor enumerate întâlnim elemente comune:
a) disfunctiile neurologice; b) paternul inegal de dezvoltare; c) dificultati in sarcinile academice; d) discrepanta dintre performanta si potential; e) excluderea altor clauze.
Copiii cu LD prezinta probleme în discriminarea stimulilor vizuali/auditivi, au greutati în includerea/secventierea auditiva si vizuala, prezinta dificultati în coordonarea activitatii motorii fine (apare neîndemânarea) si au probleme de orientare în spatiu.
Copiii cu LD au probleme cu atentia selectiva (ex: în selectarea aspectelor relevante ale sarcinii); cu mentinerea atentiei (ex: focalizarea pe sarcina, mentinerea comportamentului). De asemenea la acesti copii apare hiperactivitatea si distractibilitatea, dar trebuie sa avem în vedere diagnosticul diferential al LD cu ADHD.
Subtipuri de LD
Observatiile clinice si cercetarile empirice indica eterogenitatea populatiei cu LD. A devenit clar ca indivizii cu LD formeaza un grup cu variate subtipuri. Identificarea acestor subtipuri ar putea oferi o viziune asupra modului de evaluare si instructie adecvat pentru LD.
A. Performanta la citire, masurata prin teste standardizate de acuratete sau comprehensiune, este substantial sub nivelul expectat de vârsta, inteligenta si grad de educatie.
A. Abilitatile matematice, masurate prin teste standardizate sunt substantial sub nivelul expectat de vârsta, inteligenta si grad de educatie.
A. Abilitatile de scriere, masurate prin teste standardizate sunt sub nivelul expectat de vârsta, inteligenta si grad de educatie.
B. Perturbarea de la punctul A interfereaza semnificativ cu performanta academica sau activitatile zilnice ce necesita abilitati de citire.
B. Perturbarea de la punctul A interfereaza semnificativ cu performanta academica sau activitatile zilnice ce necesita abilitati matematice.
B. Perturbarea de la punctul A interfereaza semnificativ cu performanta academica sau activitatile zilnice ce necesita abilitati de scriere.
C. Daca este prezent un deficit senzorial dificultatile de citire trebuie sa le exceada pe cele asociate în mod normal cu un astfel de deficit.
C. Daca este prezent un deficit senzorial dificultatile în abilitatile de matematica trebuie sa le exceada pe cele asociate în mod normal cu un astfel de deficit.
C. Daca este prezent un deficit senzorial dificultatile în abilitatile de scriere trebuie sa le exceada pe cele asociate în mod normal cu un astfel de deficit.
Dignostic diferential
A. Citirea
Cititul reprezinta una din principalele modalitati prin care indivizii fac schimb de informatii; în scoala este una din metodele principale de a învata. Ca rezultat, citirea este domeniul cel mai des asociat cu esecul academic.
B. Exprimarea scrisa
Scrisul presupune abilitati lingvistice, abilitati conceptuale si coordonarea ochi-mâna. La elevii cu LD problemele care apar sunt legate atât de aspectele mecanice ale scrisului, cât si de aspectul de compozitie. O analiza atenta se face urmarind: aspectele mecanice ale scrisului (ex: cum reuseste sa tina stiloul, cum functioneaza coordonarea ochi-mâna, cât este de îngrijit scrisul, etc.) si modul de conceptie (ex: organizarea ideilor, logica si sensul, vocabularul utilizat, ortografia si punctuatia, complexitatea, etc.)
2. Masurarea pe baza de curriculum
Fig. 3 O comparatie între modelul traditional si modelul evaluarii bazata pe curriculum în identificarea LD
Kavale si Forness propun un model comprehensiv sub forma unui aranjament ierarhic în care fiecare nivel indica un punct de decizie în determinarea LD; ei sustin ca acest model sintetizeaza tot ceea ce se stie despre LD într-o schema comprehensiva.
Modelul lui Kavale si Forness indica etapele prin care un elev poate fi identificat cu LD, dar permite si întelegerea naturii LD (vezi figura 5). Acest model are mai multe niveluri ce vor fi prezentate în continuare:
Nivelul I - procesul începe prin identificarea unei discrepante între abilitati si performante. Aceasta devine un criteriu necesar, dar nu suficient pentru identificarea LD; exista înca dezbateri în legatura cu cea mai buna metoda de operationalizare a discrepantei.
Nivelul II - se focalizeaza pe evaluarea eficientei procesului de învatare al elevului, mai precis pe studierea strategiilor de învatarea pe care acesta le utilizeaza (abilitatea de a organiza si structura materialul de învatat) si pe analizarea ratei de învatare (viteza de achizitie a informatiei). Se analizeaza aspectele referitoare la învatare pentru a determina daca exista o constientizare a învatarii si daca sarcinile sunt corect analizate, iar efortul elevilor este adecvat. Scruggs (1988) arata ca pot exista deficiente la nivelul învatarii conceptuale, asociative sau procedurale, chiar în absenta unor deficite corelate evidente.
Nivelul III - abordeaza asocierea istorica dintre LD si deficitele de procesare informationala ce reprezinta un element cheie în diagnosticul LD. Prima problema care se pune este ce procese trebuie urmarite în aceasta etapa; se pare totusi ca exista un numar limitat de procese disponibile care au primit o atentie substantiala si care reprezinta deficite validate asociate cu LD: atentia, memoria, perceptia, metacognitia. Utilizând evaluari valide si operationale, aceste procese pot fi operationalizate si incluse în procesul de identificare a LD.
Fig. 5. Modelul comprehensiv pentru diagnosticarea LD
Nivelul IV - reprezinta clauza de excluziune pe care o întâlnim în majoritatea definitiilor LD. Scopul acestei etape de a elimina fiecare dintre conditiile enumerate (disabilitate senzoriala, retard mental, tulburari emotionale/comportamentale, diferente culturale, instruire insuficienta), ceea ce permite definirea LD ca si conditie independenta.
Modelul nu specifica însa cât de "semnificativa" trebuie sa fie discrepanta între performanta si nivelul expectat si nici cu ce fel de instrumente am putea investiga procesele indicate la nivelurile II si III.
Desi fiecare din metodele de diagnosticare prezentate are problemele si limitele ei, specialistii din domeniul LD colaboreaza în continuare în scopul identificarii metodei "perfecte si complete" pentru diagnosticarea LD.
|
