Anxietatea de evaluare.
Modele teoretice si strategii de interventie.
Termenul
de anxietate de evaluare se refera la setul de reactii
fenomenologice, fiziologice si comportamentale care însotesc
preocuparea unei persoane cu privire la posibilele consecinte negative ale
nereusitei într-o s 24324t192y ituatie de evaluare (Sieber, O'Neill si
Tobias, 1997 dupa Zeidner, 1998).
O
situatie de evaluare este o situatie în care persoana este
evaluata prin raportare la un anumit standard extern de
performanta. Situatiile de evaluare implica de obicei
posibilitatea succesului sau a esecului, iar consecintele unor astfel
de situatii sunt semnificative prin raportare la scopurile si
valorile persoanei (ex. evaluarea în context academic sau profesional).
Testele/Examenele sunt situatii specifice de evaluare; ele presupun
realizarea unei serii de sarcini, într-un anumit context spatio-temporal
(sala de examinare, timp limita) si apoi raportarea rezultatelor
persoanei la anumite standarde externe de performanta.
Cercetarile
în domeniul anxietatii diferentiaza între anxietatea
resimtita de o persoana într-o anumita situatie (anxietatea
ca stare) si predispozitia individului de a experentia
anxietate si de a se angaja în comportamente care pot provoca anxietate în
situatii stresante (anxietatea ca trasatura).
Anxietatea ca trasatura este o caracteristica relativ
stabila a persoanei, care indica probabilitatea de a reactiona
cu un nivel ridicat de anxietate în conditii de stres, fiind asociata
cu anumite tipuri de situatii percepute ca stresante (Endler si
colab., 1991). Astfel, anxietatea de evaluare este
conceptualizata ca o forma particulara a anxietatii
social-evaluative, care predispune individul la niveluri ridicate de anxietate
în contexte de evaluare.
În continuare vom prezenta câteva din modelele explicative
ale anxietatii de evaluare si sugestiile de interventie
propuse pe baza acestora. Aceste modele se bazeaza pe cercetari în
domeniul anxietatii si a stresului si sunt importante
pentru:
conceptualizarea cazului în
consiliere individuala
realizarea planului de
interventie în consiliere individuala
fundamentarea programelor de
preventie în anxietatea de evaluare
Modelele cognitiv-atentionale
pornesc de la premisa conform careia interferenta
cognitiva si îngrijorarile/gîndurile
autodepreciative diferentiaza persoanele cu un nivel ridicat al
anxietatii de evaluare de cele cu un nivel redus de anxietate în
contexte de evaluare. Reactiile anxioase în situatii de evaluare sunt
considerate a fi comportamente învatate în urma unor experiente
negative repetate în astfel de contexte (ex. esecul repetat la examene,
teste).
Caracteristicile
situatiilor de evaluare (timp limita, dificultatea sarcinilor,
atmosfera tensionata, caracterul competitiv al evaluarii, etc.)
reprezinta factori proximali importanti pentru cresterea
nivelului de anxietate. Resursele atentionale ale persoanei nu sunt
centrate pe rezolvarea sarcinilor de evaluare, ci pe gândurile autodepreciative
(ex. "Nu pot face fata examenului.", "Nu o sa stiu
nimic."), apar dificultati sau chiar blocaje în reactualizarea
informatiilor specifice legate de sarcina (ex.. studentul nu
reuseste sa îsi aminteasca aproape nimic din materia
învatata anterior), iar performanta în sarcina scade.
Saranson (1980, 1997) considera ca interferenta cognitiva
mediaza deficitele de performanta asociate cu anxietatea de evaluare.
Îngrijorarile excesive si gândurile negative legate de situatia
de evaluare influenteaza alocarea resurselor atentionale si
reduc semnificativ performanta în sarcina.
Modelul
anxietatii de evaluare propus de Saranson (1990, 1997)
D.A., 22 ani studenta. "De câte ori se apropie sesiunea intru în
panica. Stau zile întregi la biblioteca, cu toate cartile
în fata si ma chinui sa învat. Îmi repet în
minte fiecare segment de materie (recapitularea
materiei), dar mi se pare sa nu o sa reusesc niciodata
sa o parcurg. De foarte multe ori când parcurg a doua oara un text nu
mai îmi aduc aminte absolut nimic (monitorizarea
progresului în învatare). Nu iau notite la cursuri (luarea de notite) si mi se
pare obositor sa îmi schematizeze materia (schematizarea materiei). Pur si simplu mi-o repet în minte.
Îmi dau seama ca nu prea am sanse sa ma descurc în sesiune,
mai ales ca pâna acum am sase examene restante (constientizarea sanselor reduse de
succes în situatia de evaluare). Pur si simplu nu ma duc la
examenele la care nu ma simt pregatita (comportamente de evitare). Daca ma simt
nepregatita mi se face rau la examen, încep sa transpir,
ma tot gândesc ca oricum nu am nici o sansa sa îl iau,
mi se face frica si îmi vine sa ies din sala (stare de anxietate accentuata).
Asa ca mai bine nu ma duc la examen."
Sugestii de interventie:
tehnici comportamentale de
optimizare a strategiilor si a deprinderilor de învatare (vezi
capitolul Managementul învatarii. Modalitati de
optimizare a învatarii.); programele de consiliere
pentru dezvoltarea abilitatilor de studiu cuprind urmatoarele
elemente:
planificarea studiului si
managementul timpului
monitorizarea progresului în
învatare
abilitati de citire
si sumarizare
abilitati de
pregatire pentru examene si teste
reducerea comportamentelor de evitare în
abordarea situatiilor de evaluare
Evaluarea
deficitelor persoanei la nivelul deprinderilor de studiu si apoi
interventia pentru optimizarea acestora au dus la elaborarea unor programe
complexe de preventie si interventie în anxietatea de evaluare.
În interventiile la clasa, eficienta acestei abordari pare
a fi mai mare decât interventiile la nivel cognitiv sugerate de modelele
cognitiv-atentionale (Allen, 1971; Holroyd, 1976).
Modelul
tranzactional al anxietatii de evaluare propus
de Moshe Zeidner (1996) conceptualizeaza anxietatea de evaluare ca un
proces dinamic, ce implica interactiunea permanenta a mai multor
elemente atunci când persoana este se afla în situatii de evaluare.
Aceste elemente sunt: situatia de evaluare, diferentele
interindividuale în encodarea, procesarea si reactia la situatii
de evaluare, perceptia amenintarii, evaluarile si
reevaluarile cognitive, anxietatea ca stare, strategiile de coping ale
persoanei, rezultatele în adaptare. De exemplu, comportamentul agresiv al unui
profesor într-o situatie de examen poate influenta starea de
anxietate resimtita de elevi. Manifestarile comportamentale ale
unei stari ridicate de anxietate a elevilor (agitatie motorie,
neliniste, transpiratie excesiva, etc.) pot accentua la rândul
lor reactiile agresive ale profesorului (ex. amenintari legate
de tentative de copiat, verificarea pupitrelor).
Modelul
tranzactional integreaza atât elemente ale modelelor
cognitiv-atentionale, cât ale modelelor deficitului la nivelul
deprinderilor de studiu.
Sugestii de interventie:
dezvoltarea unor abilitati de coping adaptative
în abordarea situatiilor de evaluare (abilitati de planificare,
abilitati de rezolvare de probleme, controlul emotiilor, etc.)
tehnici de centrare pe sarcina în situatii de
evaluare si ignorare a distractorilor.
