Anxietatea de evaluare. Modele teoretice si strategii de interventie.

Termenul de anxietate de evaluare se refera la setul de reactii fenomenologice, fiziologice si comportamentale care īnsotesc preocuparea unei persoane cu privire la posibilele consecinte negative ale nereusitei īntr-o s 24324t192y ituatie de evaluare (Sieber, O'Neill si Tobias, 1997 dupa Zeidner, 1998).

O situatie de evaluare este o situatie īn care persoana este evaluata prin raportare la un anumit standard extern de performanta. Situatiile de evaluare implica de obicei posibilitatea succesului sau a esecului, iar consecintele unor astfel de situatii sunt semnificative prin raportare la scopurile si valorile persoanei (ex. evaluarea īn context academic sau profesional). Testele/Examenele sunt situatii specifice de evaluare; ele presupun realizarea unei serii de sarcini, īntr-un anumit context spatio-temporal (sala de examinare, timp limita) si apoi raportarea rezultatelor persoanei la anumite standarde externe de performanta.

Cercetarile īn domeniul anxietatii diferentiaza īntre anxietatea resimtita de o persoana īntr-o anumita situatie (anxietatea ca stare) si predispozitia individului de a experentia anxietate si de a se angaja īn comportamente care pot provoca anxietate īn situatii stresante (anxietatea ca trasatura). Anxietatea ca trasatura este o caracteristica relativ stabila a persoanei, care indica probabilitatea de a reactiona cu un nivel ridicat de anxietate īn conditii de stres, fiind asociata cu anumite tipuri de situatii percepute ca stresante (Endler si colab., 1991). Astfel, anxietatea de evaluare este conceptualizata ca o forma particulara a anxietatii social-evaluative, care predispune individul la niveluri ridicate de anxietate īn contexte de evaluare.

Īn continuare vom prezenta cāteva din modelele explicative ale anxietatii de evaluare si sugestiile de interventie propuse pe baza acestora. Aceste modele se bazeaza pe cercetari īn domeniul anxietatii si a stresului si sunt importante pentru:

conceptualizarea cazului īn consiliere individuala

realizarea planului de interventie īn consiliere individuala

fundamentarea programelor de preventie īn anxietatea de evaluare

Modelele cognitiv-atentionale pornesc de la premisa conform careia interferenta cognitiva si īngrijorarile/gīndurile autodepreciative diferentiaza persoanele cu un nivel ridicat al anxietatii de evaluare de cele cu un nivel redus de anxietate īn contexte de evaluare. Reactiile anxioase īn situatii de evaluare sunt considerate a fi comportamente īnvatate īn urma unor experiente negative repetate īn astfel de contexte (ex. esecul repetat la examene, teste).

Caracteristicile situatiilor de evaluare (timp limita, dificultatea sarcinilor, atmosfera tensionata, caracterul competitiv al evaluarii, etc.) reprezinta factori proximali importanti pentru cresterea nivelului de anxietate. Resursele atentionale ale persoanei nu sunt centrate pe rezolvarea sarcinilor de evaluare, ci pe gāndurile autodepreciative (ex. "Nu pot face fata examenului.", "Nu o sa stiu nimic."), apar dificultati sau chiar blocaje īn reactualizarea informatiilor specifice legate de sarcina (ex.. studentul nu reuseste sa īsi aminteasca aproape nimic din materia īnvatata anterior), iar performanta īn sarcina scade. Saranson (1980, 1997) considera ca interferenta cognitiva mediaza deficitele de performanta asociate cu anxietatea de evaluare. Īngrijorarile excesive si gāndurile negative legate de situatia de evaluare influenteaza alocarea resurselor atentionale si reduc semnificativ performanta īn sarcina.

Modelul anxietatii de evaluare propus de Saranson (1990, 1997)

D.A., 22 ani studenta. "De cāte ori se apropie sesiunea intru īn panica. Stau zile īntregi la biblioteca, cu toate cartile īn fata si ma chinui sa īnvat. Īmi repet īn minte fiecare segment de materie (recapitularea materiei), dar mi se pare sa nu o sa reusesc niciodata sa o parcurg. De foarte multe ori cānd parcurg a doua oara un text nu mai īmi aduc aminte absolut nimic (monitorizarea progresului īn īnvatare). Nu iau notite la cursuri (luarea de notite) si mi se pare obositor sa īmi schematizeze materia (schematizarea materiei). Pur si simplu mi-o repet īn minte. Īmi dau seama ca nu prea am sanse sa ma descurc īn sesiune, mai ales ca pāna acum am sase examene restante (constientizarea sanselor reduse de succes īn situatia de evaluare). Pur si simplu nu ma duc la examenele la care nu ma simt pregatita (comportamente de evitare). Daca ma simt nepregatita mi se face rau la examen, īncep sa transpir, ma tot gāndesc ca oricum nu am nici o sansa sa īl iau, mi se face frica si īmi vine sa ies din sala (stare de anxietate accentuata). Asa ca mai bine nu ma duc la examen."

Sugestii de interventie:

tehnici comportamentale de optimizare a strategiilor si a deprinderilor de īnvatare (vezi capitolul Managementul īnvatarii. Modalitati de optimizare a īnvatarii.); programele de consiliere pentru dezvoltarea abilitatilor de studiu cuprind urmatoarele elemente:

planificarea studiului si managementul timpului

monitorizarea progresului īn īnvatare

abilitati de citire si sumarizare

abilitati de pregatire pentru examene si teste

reducerea comportamentelor de evitare īn abordarea situatiilor de evaluare

Evaluarea deficitelor persoanei la nivelul deprinderilor de studiu si apoi interventia pentru optimizarea acestora au dus la elaborarea unor programe complexe de preventie si interventie īn anxietatea de evaluare. Īn interventiile la clasa, eficienta acestei abordari pare a fi mai mare decāt interventiile la nivel cognitiv sugerate de modelele cognitiv-atentionale (Allen, 1971; Holroyd, 1976).

Modelul tranzactional al anxietatii de evaluare propus de Moshe Zeidner (1996) conceptualizeaza anxietatea de evaluare ca un proces dinamic, ce implica interactiunea permanenta a mai multor elemente atunci cānd persoana este se afla īn situatii de evaluare. Aceste elemente sunt: situatia de evaluare, diferentele interindividuale īn encodarea, procesarea si reactia la situatii de evaluare, perceptia amenintarii, evaluarile si reevaluarile cognitive, anxietatea ca stare, strategiile de coping ale persoanei, rezultatele īn adaptare. De exemplu, comportamentul agresiv al unui profesor īntr-o situatie de examen poate influenta starea de anxietate resimtita de elevi. Manifestarile comportamentale ale unei stari ridicate de anxietate a elevilor (agitatie motorie, neliniste, transpiratie excesiva, etc.) pot accentua la rāndul lor reactiile agresive ale profesorului (ex. amenintari legate de tentative de copiat, verificarea pupitrelor).

Modelul tranzactional integreaza atāt elemente ale modelelor cognitiv-atentionale, cāt ale modelelor deficitului la nivelul deprinderilor de studiu.

Modelul tranzactional al anxietatii de evaluare (adaptat dupa Zeidner, 1998)

Sugestii de interventie:

dezvoltarea unor abilitati de coping adaptative īn abordarea situatiilor de evaluare (abilitati de planificare, abilitati de rezolvare de probleme, controlul emotiilor, etc.)

tehnici de centrare pe sarcina īn situatii de evaluare si ignorare a distractorilor.