Aparitia ECONOMIEI DIGITALE si implicatiile ei
Schimbul Electronic de Date (EDI - Electronic Data Interchange) a aparut prin anii 1960 si poate fi considerat stramosul Comertului Electronic (EC - Electronic Commerce). EDI ofera societatilor comerciale posibilitatea sa schimbe documente de afaceri într-o forma standard, utilizând mijloace electronice pentru prelucrarea si transmiterea acestora.
Recent, odata cu cresterea accesibilitatii la Internet, EC a captat interesul consumatorilor individuali si al societatilor comerciale de orice marime si preocupari. Mai mult decât atât, cu tehnologiile avansate disponibile acum, se vo 727r1718h rbeste tot mai des de Economia Digitala (DE - Digital Economy).
Noile tehnologii industriale digitale fac accesul , stocarea si transmiterea informatiei din ce în ce mai facile si mai accesibile . Dispunând de informatia digitala , aceasta poate fi transformata în noi valori economice si sociale , creând imense oportunitati pentru dezvoltarea de noi produse si servicii . Informatia devine resursa-cheie pentru economia digitala.
Notiunea de "noua economie" (economia digitala) se refera în special la transformarile actuale ale activitatilor economice ca rezultat al utilizarii tehnologiilor digitale, care asigura accesul, prelucrarea si stocarea informatiei într-o maniera mai ieftina si mai facila. Noua economie este caracterizata de intensificarea inglobarii cunoasterii în noile produse si servicii, cresterea importantei invatarii si a inovarii, a globalizarii si a dezvoltarii durabile. Volumul enorm al informatiilor schimba modul de functionare a pietelor, facând posibile restructurarea întreprinderilor si aparitia de noi oportunitati pentru crearea de valoare prin exploatarea informatiilor disponibile.
Astfel, economia internetului include acele companii care îsi realizeaza veniturile partial sau în totalitate din activitati legate în mod direct de Internet, sau din valorificarea bunurilor si serviciilor utilizate în sectorul Internet. Economia digitala presupune crearea de noi piete, noi legi ale pietelor, noi modele de comportament atât pentru producatori cât si pentru consumatori, noi tipuri de bani, noi retele de distributie.
Componentele economiei digitale sunt:
○ infrastructura
○ infrastructura fizica (echipamente de retea, de comunicatii)
aplicatii Internet (software, activitatile de consulting, training, etc).
activitatile economice
○ activitati de intermediere ("market makers", motoare de cautare, etc)
tranzactionare propriu-zisa sau comertul electronic în sens restrâns.
Considerente micro si macroeconomice
Noua economie sau economia digitala, rezultanta a interactiunii dintre calculatorul personal, telecomunicatii, Internet si electronica, se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi cu totul deosebite de economia traditionala.
În primul rând, este vorba de crearea unui nou model de afaceri (e-business, e-commerce, e-banking, etc.) prin intermediul intra si internetului, care schimba radical eficienta acestora, în sensul reducerii costurilor, inclusiv a celor tranzactionale, pe baza relatiei afacere/afacere (B2B), afacere/cumparator (B2C), afacere/angajat (B2E), afacere/guvern (B2G), guvern/afacere (G2B), etc. În ultimul timp, comertul electronic a capatat extinderea cea mai mare ca forma concreta de realizare a unor afaceri, la care se adauga si conturarea unor piete sui-generis a cunostintelor stiintifice, impulsionata de ritmul fara precedent al dezvoltarii sectorului cercetare-dezvoltare.
Noua economie plaseaza, în prim plan, cererea, nevoile consumatorilor care se implica într-o masura din ce în ce mai mare la conceperea, realizarea si utilizarea bunurilor si serviciilor, începând înca din stadiul cercetarii si dezvoltarii acestora. Din acest punct de vedere, noua economie are un caracter interactiv, participativ, realizând interfata dintre oferta si cerere pe un areal de volum si structura, în spatiu si timp, cu mult mai riguros. Rolul consumatorului creste mai ales în sensul ca acesta poate deveni o importanta sursa de idei inovationale pentru producator, sau de fortare a inovarii, în scopul mentinerii sau extinderii pietei, al sporirii gradului de confort sau, ceea ce este foarte important, al ridicarii nivelului de sustenabilitate a dezvoltarii economice.
Concurenta si cooperarea reprezinta doua laturi inseparabile ale economiei digitale, tinând seama de interactiunea dintre cerere si oferta, mai sus mentionata. Formele de manifestare a concurentei între producatori sunt radical schimbate de prioritatea care se acorda unui consumator în continua si rapida schimbare în ceea ce priveste nevoile, gusturile si cerintele, astfel încât acesta îi obliga pe competitori sa si coopereze.
Economia digitala presupune un consum mai mare de munca de conceptie, de înalta calificare care creeaza o valoare adaugata mai ridicata, noi locuri de munca, segmente practic nelimitate de oportunitati de afaceri si creativitate, prin existenta unor standarde flexibile si interconective care faciliteaza nevoia integrarii si/sau individualizarii diferitilor consumatori. De aici si constatarea ca noua economie este "scientointensiva" si "artintensiva".
Diminuarea consumului de resurse, marirea spiritului novator si întreprinzator, cresterea productivitatii muncii, a vitezei producerii si schimbarii fenomenelor si proceselor economice, sporirea valorii adaugate, reprezinta doar câteva dintre efectele economice care au impus economia digitala ca forma superioara a economiei în general.
Noua economie se supune principiului potrivit caruia "cu cât mai multe persoane se implica cu atât avantajul pentru fiecare implicat este mai mare" ("the more people involved the bigger benefit for everyone involved").
Efectele micro si macroeconomice ale noii economii si SI au la baza principiile general valabile ale dezvoltarii acesteia, care sunt:
convingere (awareness);
accesibilitate (accessibility);
disponibilitate (availability);
existenta resurselor necesare (affordability);
adecvare (appropriateness).
Gartner (lider mondial in cercetare si consultanta IT) considera ca, pentru a pune bazele unei Economii Internet sanatoase, statele trebuie sa se concentreze asupra urmatorilor sase factori cheie:
Cunoasterea si instruirea populatiei trebuie sa fie un proces continuu, impunerea unui nivel constant ridicat al interesului fata de Internet si un grad înalt de familiarizare cu lucrul pe computer ;
Crearea conditiilor pentru o libera cocurenta, limitarea interventiei statului si libera circulatie a bunurilor si serviciilor în afara granitelor
. Adaptarea cadrului legislativ, un cadru legal care sa asigure accesul neîngradit la Internet si care sa cuprinda legi care sa recunoasca statutul comertului electronic;
Infrastructura de telecomunicatii trebuie sa fie un sector bazat pe libera concurenta ;
Patrunderea echipamentelor de acces, dispozitive precum televizorul si telefonul, sunt în momentul de fata suficiente pentru accesul la Internet;
Sisteme de plata corespunzatoare - în comertul electronic nu se poate utiliza numerar, astfel încât sunt necesare carduri de debit si portmonee electronice accesibile si demne de încredere.
|
