Perfectionarea profesionala

Pregatire generala

Pregatire de specialitate

Dobândirea unei meserii

. Însusirea de catre salariati a noi cunostinte profesionale, deprinderi de munca, tehnici si tehnologii

. Policalificarea

. Recalificarea

Perfectionarea pregatirii profesionale este considerata de lege ca un drept si o îndatorire a salariatilor în raport cu care acestia urmeaza sa fie încadrati sau promovati în functii corespunzatoare. Educatia permanenta, forma moderna de pregatire profesionala, este prevazuta de Legea nr. 84/1995.

Prevederile legii fac referire la ministerele, regiile autonome, societatile comerciale, persoanele juridice sau fizice, care, împreuna cu unitatile si institutiile de învatamânt superior, au obligatia de a organiza toate formele de învatamânt (liceale, profesionale, postliceale, universitare si postuniversitare) adecvate perfectionarii si/sau specializarii salariatilor, în raport cu necesitatile impuse de mediul economic si social.

Perfectionarea pregatirii profesionale (reciclarea) are drept scop împrospatarea si îmbogatirea sistematica a cunostintelor profesionale, aprofundarea unui anumit domeniu al specializarii de baza, însusirea noilor realizari ale stiintei, tehnicii si culturii din domeniul respectiv sau din cele înrudite (Legea nr. 2/1971).

Policalificarea reprezinta obtinerea unor calificari suplimentare profesiei de baza (Legea nr. 2/1971).

Recalificarea reprezinta schimbarea calificarii, în cazul în care profesia de baza nu mai raspunde cerintelor tehnicii moderne si structurii economiei sau nu mai poate fi exercitata, din cauza modificarii unor conditii de munca (Legea nr. 2/1971).

În conformitate cu art. 3 din Legea nr. 2/1971 si cu art. 133 - 136 din Legea nr. 84/1995, formele de realizare a perfectionarii pregatirii profesionale sunt:

. instruirea la locul de munca;

. cursuri organizate de unitatea de origine, în alta unitate sau în centre de perfectionare a pregatirii cadrelor;

. programe personale de perfectionare, cu verificarea periodica a cunostintelor;

. stagii de practica si de specializare în unitatea proprie sau în alte unitati din tara sau din strainatate;

. studii postuniversitare de specializare;

. cursuri postuniversitare de perfectionare;

. studii aprofundate (postuniversitare);

. studii de masterat (postuniversitare);

. studii doctorale.

Trebuie remarcat ca în contractul colectiv de munca la nivel national se prevede ca toate "cheltuielile pentru activitatea de formare profesionala a salariatilor se suporta de unitati".

Evaluarea aplicarii cunostintelor dobândite prin perfectionare, policalificare sau conversie profesionala se concretizeaza în calitatea si cantitatea produselor si serviciilor pe care salariatii le realizeaza; acestia vor avea un nou comportament fata de companie si o mentalitate de performer, pe care o pot insufla si colegilor lor.

Educatia permanenta reprezinta o forma fireasca de pregatire profesionala continua. În cadrul sistemului de formare continua, persoanele juridice pot organiza, împreuna cu unitati de învatamânt sau separat, cursuri de calificare, perfectionare si de conversie profesionala a adultilor, prin care ofera certificate de competenta profesionala recunoscute pe piata muncii, daca au prevazut în statut aceste activitati si daca sunt autorizate de Ministerul Educatiei si Cercetarii si, dupa caz, de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale sau de alte autoritati publice, în baza criteriilor de evaluare stabilite prin regulament aprobat de cele doua ministere, cu respectarea standardelor ocupationale, conform legii.

Pe perioada în care urmeaza cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale, personalul institutiilor publice are dreptul la salariu de baza si la sporuri aferente. In cazul în care cursurile sunt organizate în alta localitate decât în aceea de domiciliu, personalul institutiilor publice participant la acestea beneficiaza si de drepturile cuvenite salariatilor institutiilor publice aflati în delegatie.

Cursurile de calificare sunt reglementate prin Hotarârea Guvernului nr. 360/1990, privind calificarea muncitorilor în unitatile de stat. Cursurile de calificare si de recalificare sunt organizate si pentru someri, în baza Legii m'. 1/1991 (republicata în 1994), de catre directiile de munca si protectie sociala teritoriale.

Potrivit art. 1 din Hotarârea Guvernului nr. 360/1990. pentru asigurarea necesarului de muncitori calificati în structura meseriilor specifice activitatii, unitatile de stat pot organiza cursuri de calificare, recalificare si policalificare, cu aprobarea organelor centrale sau locale ierarhic superioare si cu avizul directiilor de munca si protectiei sociale.

Cursurile se organizeaza pe meserii, cu sau fara pregatire teoretica, de regula fara scoaterea din productie a cursantilor; durata lor este de 3 - 12 luni, diferentiate în raport cu complexitatea meseriilor. La cursurile de calificare sunt admise persoane care au absolvit învatamântul general obligatoriu si care au starea sanatatii corespunzatoare, persoanele care sunt încadrate cu contract de munca pe durata nedeterminata, dar care nu au calificare profesionala, care nu pot exercita meseria avuta sau nu pot fi utilizate eficient pe toata durata timpului de lucru si alte categorii de personal, care accepta sa se pregateasca în vederea reintegrarii în munca.

Pe de alta parte, Hotarârea Guvernului nr. 288/1991, republicata în 1996, a instituit modalitatea de calificare, de recalificare si de perfectionare a pregatirii profesionale a somerilor.

Calificarea, recalificarea si perfectionarea pregatirii profesionale a somerilor se organizeaza de catre directiile de munca si protectie sociala, dupa cum urmeaza:

. prin centre proprii;

. prin unitati de învatamânt organizate conform legii, pe baza de conventie;

. prin alte unitati - regii autonome, societati comerciale, alti agenti economici, de stat sau particulari, autorizati, pe baza de conventie.

Pregatirea profesionala a somerilor poate avea o durata de pâna la 9 luni si se stabileste în mod diferentiat, în raport cu complexitatea meseriei sau activitatii respective. In cazuri deosebite, ministrul muncii poate aproba ca durata pregatirii sa fie mai mare, fara a depasi 24 de luni. Pentru recalificarea unor persoane în meserii, profesii sau activitati pentru care acestea au deja cunostinte si deprinderi practice, durata programelor de pregatire poate fi redusa pâna la jumatate din durata unui curs de acelasi profil. Pregatirea profesionala a somerilor se poate face atât în perioada primirii ajutorului de somaj sau ajutorului de integrare profesionala cât si în perioada primirii alocatiei de sprijin.

Obligatia de a urma o forma de pregatire profesionala o au persoanele beneficiare de ajutor de somaj sau de integrare profesionala stabilite de catre directia de munca, în vederea reintegrarii lor în munca sau prestarii unei activitati autorizate.

La formele de pregatire profesionala prevazute, sunt admise persoane apte de munca pentru meseria, profesia sau activitatea respectiva, care au studiile corespunzatoare si care au fost selectate si orientate profesional. Pentru meseriile sau activitatile mai simple, care nu necesita pregatire teoretica pot fi admise la cursuri si persoane care nu au absolvit învatamântul obligatoriu.

Legea nr. 1/1991 prevede obligativitatea încheierii unui angajament între persoana ce urmeaza cursul de calificare (recalificare) si directia de munca prin care cel în cauza se obliga sa restituie ajutorul primit pe durata cursurilor, precum si cheltuielile de scolarizare, daca va refuza fara motive temeinice sa se încadreze în unitatea repartizata.

3.1. Actul aditional de munca privind pregatirea profesionala

In cazul persoanelor trimise la o scoala sau la un curs de calificare sau perfectionare cu scoatere din productie se încheie un act aditional la contractul individual de munca. Acest act este reglementat de art. 71 din Codul muncii, art. 21 din Legea nr. 1/1970 si de art. 33 din Legea nr. 2/1971 si este prevazut prin contractul colectiv de munca unic la nivel national.

Astfel, muncitorii care se pregatesc prin cursuri cu scoatere din productie vor semna, înainte de începerea cursurilor, un act aditional la contractul individual de munca; daca parasesc unitatea fara acordul conducerii unitatii în urmatorii 3 ani de la absolvirea cursului sunt obligati sa suporte cheltuielile de scolarizare proportional cu timpul lucrat ori cu perioada celor 3 ani.

Actul aditional este un act de drept al muncii, tinând seama de subiectele raportului juridic, de drepturile si de obligatiile acestora. Ca urmare, eventualele litigii ivite în legatura cu executarea actului aditional sunt de competenta organelor de jurisdictie a muncii. Acest document are caracter bilateral, implicând în egala masura unitatea si angajatul, stabilind drepturile si obligatiile partilor.

Ca si contractul individual de munca, actul aditional prevede:

a) obligatia unitatii de a suporta cheltuielile pentru instruirea persoanei respective;

b) obligatia salariatului de a lucra în unitatea respectiva, la terminarea formei de instruire, o anumita perioada de timp înscrisa în contract;

c) obligatia salariatului, ca în cazul nerespectarii angajamentului de a lucra în unitate în perioada stabilita, precum si în cazul eliminarii sale din scoala, sa plateasca o despagubire egala cu cheltuielile suportate de unitate sau de alt organ pentru pregatirea sa în cadrul formei de instruire respective.

Fireste, cuantumul despagubirilor trebuie sa fie stabilit tinând seama de principiul echivalentei acestora cu prejudiciul real.

3.2. Planuri privind pregatirea profesionala a salariatilor

Nevoia de perfectionare poate fi identificata pe baza schemei din fig. 3.1.

Responsabilitatile privind pregatirea profesionala a resurselor umane revin departamentului de specialitate, la propunerea sefilor compartimentelor organizatiei (tabelul 3.2.).

Pregatirea profesionala a salariatilor reprezinta una dintre cele mai profitabile investitii pe care organizatia le poate face; aplicarea acestei politici conduce la efecte pozitive imediate pentru unitate dar si la obtinerea satisfactiilor morale si materiale pentru salariati care vor deveni, de regula, mai implicati în problemele acesteia.

Pregatirea profesionala a salariatilor poate f abordata diferit, cu efecte, evident, diferite (fig. 3.2).

Fig. 3.1. - Nevoia de perfectionare

Identificarea cerintelor de pregatire profesionala presupune o analiza complexa care consta în definirea corecta a obiectivelor si programelor de instruire, având în vedere ca salariatii au vârste diferite, pregatire diferita si experienta diferita. Pentru identificarea cerintelor de pregatire profesionala este necesara evaluarea periodica a cunostintelor de specialitate, a deprinderilor si aptitudinilor profesionale ale salariatilor; acestora trebuie sa li se explice ca evaluarea (atestarea pe post) nu este un mijloc de restructurare a personalului, ci o activitate de rutina, necesara dezvoltarii companiei.

Responsabilitati privind pregatirea profesionala a resurselor umane

Tabelul 3.2.

			ATITUDINE "LAISSEZ-FAIRE"

Fig. 3.2. Pregatirea profesionala a salariatilor

Planificarea instruirii salariatilor poate fi determinata de numerosi factori: productivitatea, reclamatiile clientilor, accidentele de munca, rezultatele probelor de lucru, rezultatele testelor de cunostinte profesionale, etc.

Stabilirea cerintelor de pregatire profesionala presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

. precizarea obiectivelor pentru întreaga organizatie, pe componentele ei structurale si pe angajat;

. stabilirea noilor cunostinte si noilor standarde pe care salariatii trebuie sa si le însuseasca;

. stabilirea tehnologiilor pe care salariatii trebuie sa le cunoasca;

. stabilirea metodelor de pregatire cele mai adecvate contextului;

. stabilirea unitatilor în care se va face pregatirea salariatilor;

. stabilirea graficului dupa care se va face pregatirea salariatilor;

. stabilirea costurilor necesare pregatirii salariatilor si asigurarea resurselor financiare corespunzatoare.

Stimularea pregatirii profesionale a salariatilor poate fi realizata prin urmatoarele metode :

. motivarea intrinseca (determinata de interesul persoanei de a-si completa cunostintele);

. motivarea extrinseca (recompense sau, dupa caz, reduceri de salariu);

. recompensa externa (determinata de obtinerea unei calificari atestate de ministerul de resort);

. recompensa interna (determinata de aprecierea colegilor si a sefilor);

. motivarea pozitiva a comportamentului angajatului (dupa finalizarea studiilor, rezultatele muncii sunt net superioare si, dupa caz, sunt recompensate material);

. motivarea negativa a comportamentului angajatului (solicitând frecventarea unor cursuri de perfectionare, acesta reuseste sa evite sanctionarea);

. autostimularea salariatilor care realizeaza ca nu mai pot face fata problemelor profesionale ale momentului sau noilor tehnologii.

La planificarea pregatirii profesionale a salariatilor, departamentul de resurse umane trebuie sa aiba în vedere urmatoarele aspecte:

. elementele teoretice si aplicative transmise cursantilor trebuie sa poata fi aplicate imediat;

. elementele teoretice si aplicative însusite de câtre cursanti trebuie sa permita obtinerea unor performante profesionale semnificative;

. cursantilor care au deja o buna pregatire de specialitate au nevoie doar de completarea cunostintelor;

. comunicarea cu adultii este mai dificila decât cu tinerii, astfel încât managerii de curs trebuie sa fie profesionisti;

. ritmul predarii si evaluarii trebuie sa tina seama de vârsta si de experienta de viata si profesionala a cursantilor.

Dupa ce organizatorii se vor asigura ca sunt îndeplinite toate conditiile pentru acest proces, se vor desfasura procedurile privind pregatirea profesionala:

. planul de pregatire va fi alcatuit de catre manageri, cu sprijinul specialistilor din afara unitatii si al sefilor de compartimente din cadrul acesteia;

. se va acorda o atentie sporita alegerii locului si mijloacelor de predare;

. stabilirea duratei cursurilor;

. stabilirea ritmul de predare a cunostintelor (de la lent la accelerat, în raport cu gradul de asimilare);

. evaluarea rezultatelor pregatirii: examene scrise (neagreate de cursanti), examene orale (dificile si irelevante în conditii de stres), probe practice (concludente) s.a.

Evaluarea finala este ulterioara pregatirii si consta în cuantificarea rezultatelor obtinute de angajati si de colectivele lor de munca. In acest proces de pregatire, feedback-ul trebuie utilizat complet si corect, pentru a putea planifica judicios si cu cheltuieli minime noile segmente de personal care urmeaza sa se perfectioneze.

Evaluarea pregatirii profesionale poate fi realizata prin analiza balantei beneficii - costuri. In categoria beneficiilor pot fi înregistrate: cresterea competitivitatii firmei, cresterea productivitatii, scaderea costurilor de productie, scaderea absenteismului prin motivarea pozitiva a personalului scolarizat, scaderea ratei rebuturilor si îmbunatatirea climatului organizational. Perfectionarea profesionala trebuie sa cuprinda, treptat, pe toti salariatii, pentru a se evita aparitia discriminarilor, a tensiunilor interne etc.; de altfel, perfectionarea profesionala generalizata si sistematica este în beneficiul întregii organizatii. In categoria costurilor intra: salariile managerilor de curs, salariile operatorilor care au realizat suportul de curs/aplicatii, cheltuielile materialelor didactice, cheltuielile cerute de utilizarea echipamentelor demonstrative si a materialelor consumabile aferente, salariile lucratorilor scosi din productie, cheltuielile legate de productia neefectuata etc.

3.3. Dezvoltarea carierei profesionale

3.3.1. Cariera profesionala

In limbaj curent, notiunea de cariera, în general si cariera profesionala, în special reprezinta succesiunea realizarilor profesionale si pozitiilor (functiilor), în structura ierarhica cvasistabila a organizatiei din care face parte salariatul. Definitiile pentru "cariera" pot releva si alte puncte de vedere:

1. "succesiunea de functii, în ordinea crescatoare a prestigiului, prin care trece angajatul în mod ordonat, dupa o regula previzibila" (V. J. Mannen);

2. "succesiunea pozitiilor într-o ierarhie, împreuna cu functiile asociate" (R. Mathis);

3. "miscarea de avansare a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obtine mai multi bani, mai multa responsabilitate sau pentru a dobândi mai mult prestigiu si mai multa putere" (G. Dressler).

Pentru unele persoane, conceptul de cariera poate fi asociat cu cel de profesie (militari, manageri, profesori); în alte cazuri, cariera este sinonima cu avansarea sau cu succesiunea functiilor din ce în ce mai reprezentative.

Specialistii disting, în acest domeniu, doua notiuni distincte care sunt interconditionate: cariera obiectiva, care are la baza perfectionarea profesionala si avansarea pe posturi superioare si cariera subiectiva, care are în vedere perceptia proprie privind rolul în cadrul organizatiei si al societatii.

Conceptul de cariera nu trebuie asociat doar persoanelor care acced la functii din ce în ce mai prestigioase; cariera profesionala a salariatilor reprezinta un obiectiv de care organizatiile sunt preocupate pentru fiecare dintre acestia. Chiar daca un lucrator nu va ocupa functii din ce în ce mai importante, dezvoltarea carierei acestuia este necesara si semnificativa, prin faptul ca el dobândeste permanent cunostinte profesionale de ultima ora, ca devine o persoana cu experienta de care organizatia are nevoie, ca este apreciat, motivat si antrenat în abordarea planificarii activitatilor organizatiei.

Cariera profesionala este inseparabil legata de întreaga viata a individului; realizarile sau nerealizarile în planul vietii personale sunt conditionate si conditioneaza cariera profesionala. Cariera reprezinta o importanta parte din viata unui individ, care, la rândul ei, reprezinta o permanenta lupta pentru atingerea obiectivelor personale. Indivizii doresc sa-si dezvolte cariera profesionala, pentru a putea atinge un nivel de bunastare satisfacator pentru ei însisi si pentru familiile lor. "In acest context, subliniem importanta optiunilor indivizilor în legatura cu valorile familiale si ale vietii, deoarece, în conceptia marii lor majoritati, familia reprezinta acea unitate "naturala" sau acel model institutional consfintit de istoria organizarii sociale, a carui functie de solidaritate familiala realizeaza mijloacele de protectie si de sprijin cele mai accesibile sau cele mai adecvate".

3.3.2. Managementul carierei

Managementul carierei este procesul de planificare, proiectare si aplicare a strategiilor si planurilor care permit organizatiei sa-si satisfaca necesitatile de resurse umane, iar salariatilor sa-si îndeplineasca propriile aspiratii privind realizarea profesionala si sociala. Din aceste considerente, rezulta ca managementul carierei este parte integranta a managementului resurselor umane. In acceptiunea uzuala, activitatea de promovare a personalului poate fi definita drept ascensiunea persoanelor considerate corespunzatoare, în urma evaluarii adecvate exigentelor de loc si de timp, pe posturi situate la niveluri ierarhice superioare. Din punctul de vedere al organizatiei, necesitatea dezvoltarii carierei cuprinde: micsorarea impactului pe care viitorul îl poate avea asupra evolutiei acesteia si stabilitatea si loialitatea salariatilor. Datorita cresterii complexitatii sarcinilor de serviciu, salariatii trebuie sa fie din ce în ce mai bine informati, educati si calificati. Ca urmare, organizatiile au obligatia de a elabora propriile programe de pregatire profesionala a angajatilor; aplicarea acestor programe este în avantajul angajatorilor (prin pregatirea superioara, adecvata momentului) si al angajatilor care devin mai atasati intereselor firmelor carora le apartin. Este demn de remarcat ca veniturile salariale nu reprezinta unicul argument pentru motivarea pozitiva a salariatilor; acestia au nevoie de stabilirea unei legaturi social - profesionale durabile, care sa le ofere satisfactii morale la fel de importante ca nivelul de salarizare.

Potrivit opiniilor lui M. Armstrong, principalele obiective ale managementului carierei sunt:

. promovarea unei politici de dezvoltare a carierei, în concordanta cu natura activitatilor desfasurate de salariati si, mai ales, cu nevoile individuale si organizationale;

. satisfacerea nevoilor directe ale organizatiei si cresterea potentialului de creare a imaginii pozitive pentru aceasta;

. identificarea si perfectionarea personalului cu potential intelectual si profesional indicat, în vederea progresului organizational;

. elaborarea unor planuri de dezvoltare structurala, pentru cuprinderea în activitati de mare importanta a personalului cu potential deosebit care nu este înca cuprins în structurile de decizie;

. sprijinirea angajatilor în identificarea calificarilor polivalente, pentru a putea ocupa, ulterior, alte posturi;

. sprijinirea angajatilor care manifesta forme de absenteism, indiferenta sau lipsa de motivatie.

Planificarea carierei individuale porneste, în mod firesc, de la identificarea potentialului personalului, a calificarilor si aspiratiilor salariatilor. In mod concret, unul dintre specialistii departamentului de resurse umane, în calitate de manager de cariera, analizeaza împreuna cu salariatul si cu sefii acestuia nevoile individuale de pregatire si de dezvoltare profesionala. Salariatul încearca sa identifice, cu mijloace proprii, care îi sunt obiectivele pe termen scurt si pe termen lung, care îi sunt punctele slabe si care îi sunt atuurile, care sunt motivele de satisfactie si de insatisfactie pe care le are, care sunt aspiratiile profesionale, sociale, culturale, ambientale s.a. Împreuna cu managerul de cariera, salariatul are ocazia sa gaseasca raspunsuri la multe dintre întrebarile sale; tutorele este dator sa-i sugereze mai multe variante de evolutie în cariera: schimbarea locului de munca în cadrul aceleiasi unitati pe un post adecvat pregatirii sale, schimbarea unitatii, parcurgerea unui ciclu de pregatire profesionala, postunivesitara etc. Managerul de cariera este dator sa-i prezinte salariatului care sunt avantajele si care sunt inconvenientele mutatiilor profesionale pentru care salariatul poate opta. Dupa mai multe runde de discutii, salariatul se angajeaza sa parcurga un anumit traseu profesional; monitorizarea acestui traseu revine departamentului de resurse umane si managerului de cariera care evalueaza sistematic rezultatele obtinute de salariat. Stadiile carierei unui angajat sunt, de regula, urmatoarele (tabelul 3.3.).

Stadiile carierei unui angajat

Tabelul 3.3.

Scenariul pe care l-am prezentat în tabelul 3.3 este unul de succes; exista, desigur, si traiectorii sinuoase, datorate conditiilor de mediu economic, social, familial sau de alta natura. Ceea ce trebuie subliniat este ca specialistilor departamentului resurselor umane le revine rolul de monitorizare a carierei individuale a salariatilor si, cu ajutorul managerilor de cariera, de gasire a celor mai bune mijloace pentru corectarea traiectoriilor acestora. Un rol deosebit de important este acela de a pregati iesirea din serviciu prin pensionare; numeroase companii îsi fac un renume din faptul ca tin legatura cu pensionarii, ca desfasoara programe de consultanta împreuna cu acestia si ca îi invita periodic la sediul organizatiei, nu numai cu ocazia unor festivitati. In preajma pensionarii, numerosi angajati tind sa-si caute un loc de munca mai comod, mai sigur si mai putin stresant. Managerii de cariera trebuie sa aiba elaborate planuri pentru aceasta categorie de salariati; firmele, mici sau mari, au aproape întotdeauna locuri de munca potrivite pentru cei de vârsta a III-a. Desigur ca, la prima vedere, este mai simplu pentru organizatie sa urgenteze pensionarea; pentru salariatii activi, acest procedeu nu este unul care sa îi motiveze încât, în general, organizatia va pierde din prestigiu. Politica legata de resursele umane este de notorietate publica, astfel încât liniile directoare ale acesteia trebuie sa încurajeze dezvoltarea sociala în ansamblul ei.

CAPITOLUL 4

ACTIVITATEA MANAGERIALĂ ÎN ASIGUREA ORDINII sI LINIsTII PUBLICE PE RAZA COMUNEI BRÂNCOVENI

4.1. Ordinea publica - sarcina de baza a politiei

Notiunea de ordine publica este susceptibila de mai multe acceptiuni, de un sens restrâns ce evoca ideea de politie generala, dar si de un sens mai larg evocând ideea de politii specializate.

Avându-se în vedere fondul comun de idei precum si terminologia consacrata de Constitutia României, prin ordine publica se întelege sfera de legalitate, de echilibru si de pace sociala prin care se asigura linistea publica, siguranta persoanei, a colectivitatilor si a bunurilor, sanatatea si morala publica, a carei mentinere se realizeaza prin masuri de constrângere specifice politiei potrivit principiilor si normelor statornicite prin Constitutie.

Ordinea publica este strâns legata de ordinea de drept, reprezentând protectia acesteia din urma în organizarea si desfasurarea activitatii publice într-un stat si constând în respectarea tuturor normelor de comportare generala, a regulilor de convietuire sociala, de aparare a cetatenilor si a integritatii lor, a drepturilor legitime ale acestora, precum si a proprietatii publice si private.

Obiectivul fundamental al politiei îl constituie asigurarea ordinii si linistii publice a cetatenilor.

Acest obiectiv, poate fi apreciat ca simplu la prima vedere, însa la o analiza atenta si mai ales realizarea sa în practica incuba o multitudine de activitati cu implicarea mai multor formatiuni, care prin atributiile specifice, contribuie la realizarea acestui deziderat.

Din acest considerent s-a nascut inevitabila necesitate de conjugare a eforturilor tuturor politistilor indiferent de specializare, care, într-o forma sau alta, îsi aduc contributia, alaturi de formatiunile de ordine publica, la asigurarea climatului de siguranta civica al cetatenilor care, în concordanta cu transformarile societatii românesti, a devenit un etalon, un barem prin care se apreciaza eficienta institutiei.

Considerând ca am reusit sa subliniez locul ordinii publice în cadrul institutiei "Politiei" si ca este necesara o abordare sumara a functiilor procesului managerial, pentru realizarea cerintei temei abordate, asa cum am mentionat voi face o trecere sumara asupra functiilor managementului.

Functiile managementului au fost abordate evident într-o forma originala de catre cel mai reprezentativ "guru" al managementului Peter Drucker, care a definit cele cinci sarcini fundamentale ale managerului si anume:

un manager trebuie sa defineasca obiectivele si natura lor;

un manager organizeaza activitatea;

un manager motiveaza si comunica;

un manager elaboreaza norme, analizeaza, evalueaza si interpreteaza performante

un manager formeaza oameni si se formeaza pe el însusi.

Principiile managementului sunt:

w      prevederea (previziunea) - un ansamblu de actiuni organizate si efectuate în scopul determinarii evolutiei în viitor a proceselor pentru o eficienta maxima.

w      organizarea - un ansamblu de procese prin care se stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala precum si gruparea lor pe formatiuni de munca.

w      coordonarea - un ansamblu de actiuni de armoni­zare a neconcordantelor aparute în procesul muncii.

w      comanda - un ansamblu de actiuni prin care conducatorul îsi impune vointa asupra subordonatilor.

w      controlul - un ansamblu de procese prin care performantele sunt masurate, comparate cu obiectivele stabilite.

4.2. Asigurarea ordinii si linistii publice pe raza comunei Brâncoveni

Raspunderea pentru întreaga activitate de mentinere a ordinii si linistii publice pe raza comunei Brâncoveni îi revine postului de politie Brâncoveni din cadrul serviciului de ordine publica al I.P.J. Olt.

Postul de politie Brâncoveni este condus de un sef de post si doi ajutori de sef de post din care unul are atributiuni si pe linie de circulatie.

Activitatea de asigurare a ordinii si linistii publice pe raza comunei este organizata în baza planului de paza si siguranta publica întocmit împreuna cu Primaria Brâncoveni, care se reactualizeaza anual în primul trimestru în functie de situatia operativa. Pentru asigurarea ordinii si linistii publice pe raza localitatilor rurale agentii de politie rurala desfasoara activitati pe urmatoarele linii de munca :

4.2.1. Activitati specifice pentru asigurarea ordinii si linistii publice pe raza localitatilor rurale

a)       raportarea pe cale ierarhica a datelor referitoare la eveniment;

b)      dispunerea masurilor necesare si posibile pentru efectivele proprii, în vederea apararii ordinii ori limitarii extinderii turbulentelor;

c)       identificarea organizatorilor, a scopurilor si intentiilor lor, solicitânduli-se acestora încetarea actiunii sub motivatia nerespectarii prevederilor legale;

d)      devierea circulatiei rutiere;

e)       acordarea sprijinului fortelor speciale de interventie, la cererea acestora;

f)        alte masuri ce se impun a fi luate.

În raport de situatia operativa si informatiile detinute, agentii de politie rurala organizeaza si executa independent sau împreuna cu fortele de sprijin, patrulari pe timpul noptii, cel putin o data pe saptamâna .

Politistii din mediul rural, sunt obligati sa participe la actiunile de prevenire, limitare si înlaturare a urmarilor calamitatilor naturale, catastrofelor sau altor evenimente deosebite, cum sunt: cutremure, catastrofe feroviare, auto, aeriene sau de navigatie, inundatii, alunecari de teren, înzapeziri, incendii, accidente colective de munca, distrugeri de mari proportii, epidemii, epizootii, produse pe raza de activitate. În astfel de situatii, dupa caz, iau urmatoarele masuri:

a)       se deplaseaza de urgenta la fata locului, verifica autenticitatea sesizarii, informeaza esalonul superior ti sesizeaza institutiile competente sa intervina;

b)      întreprind masuri pentru salvarea victimelor si acorda primul ajutor;

c)       organizeaza paza si asigura ordinea la locul unde s-a produs evenimentul;

d)      dirijeaza circulatia in zona;

e)       identifica persoanele care pot da relatii cu privire la producerea evenimentului;

f)        mobilizeaza fortele ajutatoare ale politiei (voluntari) si alte categorii de persoane, în vederea limitarii si lichidarii consecintelor produse;

g)       aplica prevederile legale împotriva persoanelor care, fara un motiv întemeiat, refuza sa participe la prevenirea sau înlaturarea urmarilor unor calamitati, sau a altor evenimente deosebite ori nu respecta masurile de ordine luate în astfel de conditii, precum si împotriva celor care au savârsit infractiuni în timpul evenimentului;

h)  acorda sprijin organelor care efectueaza cercetari asupra evenimentului produs pentru obtinerea informatiilor, datelor si probelor necesare stabilirii cauzelor, pagubelor si raspunderilor;

Pentru asigurarea ordinii si linistii publice pe teritoriul localitatilor rurale, agentii de politie rurala coopereaza în sistem integrat de ordine si siguranta publica cu structurile Jandarmeriei, Politiei de Frontiera, Pompierilor, Protectiei Civile, Directiei Generale de Evidenta Informatizata a Persoanei precum si cu Garda Financiara, Corpul Gardienilor Publici, Politia Sanitara Veterinara etc.

4.2.2. Activitati specifice pentru prevenirea si combaterea infractiunilor de natura judiciara

În scopul prevenirii si combaterii infractiunilor îndreptate împotriva vietii, integritatii corporale, libertatii, demnitatii persoanei si avutului acesteia, agentii de politie rurala organizeaza si desfasoara în principal, urmatoarele activitati pentru:

a)     identificarea si luarea în supraveghere a persoanelor ale caror antecedente penale, mod de operare sau comportament indica posibilitatea savârsirii unor infractiuni, acordându-se atentie fostilor condamnati pentru infractiuni de omor, tâlharie, înselaciune, falsuri, vatamare corporala grava, viol, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, precum si gazdelor de infractori, tainuitorilor si legaturilor acestora;

b)    identificarea si aplanarea starilor conflictuale;

c)     cunoasterea elementelor turbulente, agresive, recalcitrante si cu tendinte de constituire în grup, care ameninta sau provoaca scandaluri si tulbura ordinea publica;

d)    identificarea si clarificarea, conform legii, a situatiei persoanelor cu tulburari psihice grave si minorilor problema;

e)     prevenirea si combaterea infractiunilor comise în incinta si în jurul discotecilor ori a unitatilor publice cu program "Non-stop", prin includerea acestora in itinerariul de patrulare;

f)      luarea masurilor legale împotriva celor care savârsesc fapte prin care se încalca normele de convietuire sociala, în special cu privire la consumul excesiv de bauturi alcoolice si a porului, fara drept, a cutitului, sisului, boxului etc,;

g)     combaterea si prevenirea furturilor din conductele magistrale de transport produse petroliere ce tranziteaza teritoriul comunei, precum si masuri de supraveghere a elementelor infractoare cu acest mod de operare;

h)     identificarea lacaselor de cult, caselor memoriale, monumentelor istorice, siturilor arheologice, care se afla pe teritoriul de competenta si luarea masurilor de prevenire si combatere a furturilor, degradarilor, distrugerilor;

i)       identificarea si prinderea persoanelor date în urmarire locala sau generala, a celor care se sustrag de la urmarirea penala sau a elementelor aflate în supraveghere disparute de la domiciliu;

j)       identificarea bunurilor si animalelor date în urmarire, sau care fac obiectul dosarelor aflate în evidenta proprie;

k)     identificarea persoanelor potential victime si luarea masurilor pentru protejarea acestora;

Agentii de politie rurala actioneaza permanent pentru identificarea faptuitorilor în lucrarile si dosarele penale ramase cu autori necunoscuti, date în competenta.

Pentru identificarea si prinderea persoanelor urmarite, disparute, a cadavrelor si a celor cu identitate necunoscuta, gasirea bunurilor provenite din infractiuni, politistii executa urmatoarele activitati:

a)     efectueaza investigatii asupra familiei, rudelor, prietenilor pentru stabilirea de date si informatii cu privire la localitatile frecventate, alte persoane sau infractori unde se poate ascunde persoana urmarita;

b)    culeg informatii si executa controale, actiuni, pânde si verificari în locurile de cazare în comun, ori în zone aglomerate;

c)     supravegheaza traficul rutier;

d)    instruiesc personalul din gari, autogari, unitati comerciale si de alimentatie publica etc.;

e)     acorda sprijin politistilor de la alte unitati pentru prinderea si retinerea persoanelor urmarite în raza de competenta.

4.2.3. Activitati pentru combaterea infractiunilor de natura economica

Pentru prevenirea si combaterea faptelor antisociale de natura economica, agentii de politie rurala executa, în principal, urmatoarele activitati:

a)      verificarea legalitatii functionarii agentilor economici, urmarind daca activitatea se desfasoara conform statutului si autorizatiilor detinute;

b)     cunoasterea amanuntita a obiectivelor, organizarii interioare si a raporturilor juridice ale acestora;

c)      culegerea de date si informatii care asigura cunoasterea temeinica a situatiei operative din obiective si supravegherea calificata a persoanelor semnalate ca savârsesc infractiuni;

d)     cooperarea permanenta cu persoanele din consiliile de administratie si alte cadre cu atributii în gestionarea patrimoniului regiilor autonome si al societatilor comerciale;

e)      organizarea de actiuni si controale, în cooperare cu alte organisme ce au atributii în domeniu, în obiectivele economice mici, piete, târguri, oboare, pe fondurile silvice, de vânatoare si pescuit, la asociatiile agricole, precum si în alte locuri unde se comit infractiuni de natura economica, în vederea prevenirii si descoperirii de fapte contraventionale sau penale;

f)       realizarea unui schimb de informatii cu personalul silvic de pe raza de competenta, în vederea organizarii si executarii unor activitati comune pentru descoperirea delictelor silvice, prevenirea distrugerii fondului forestier si depistarea instalatiilor de debitat material lemnos care functioneaza ilegal.

Cu ocazia activitatilor ce se desfasoara se va urmari:

a)     cunoastere în faza incipienta a metodelor folosite de infractori si asigurarea interventiei rapide pentru depistarea si întreruperea activitatii infractionale a acestora;

b)    obtinerea unor informatii privind transferurile ilegale de bunuri si valori din sectorul public spre cel privat, prin subevaluarea patrimoniului unor societati cu capital de stat, organizarea unor licitatii fictive etc.;

c)     descoperirea cazurilor de corupere a unor functionari publici pentru obtinerea de spatii de productie, comerciale etc.;

d)    descoperirea de infractiuni si alte nereguli cu ocazia aplicarii Legii fondului funciar;

e)     descoperirea actelor de neglijenta, degradarilor sau sustragerilor din avutul public;

f)      combaterea actelor de abuz, coruptie si evaziune fiscala, ce se pot comite cu ocazia aprovizionarii cu marfuri a agentilor economici;

g)     prevenirea înselarii producatorilor pe timpul derularii lucrarilor agricole si achizitionarii produselor;

h)     depistarea cazurilor de desfacere catre populatie, a produselor falsificate ori cu termenul de garantie depasit;

i)       prevenirea si combaterea faptelor de braconaj, precum si a celor care duc la infestarea mediului înconjurator.

4.3. Activitati pentru organizarea si functionarea sistemelor de paza

a)     acorda asistenta de specialitate în organizarea si functionarea pazei pe teritoriul comunei;

b)    executa controale pe timp de zi si noapte, asupra modului în care personalul de paza de la obiectivele aflate pe teritoriul comunei îsi îndeplineste atributiile de serviciu, pastreaza si foloseste armamentul din dotare;

c)     analizeaza cu factorii competenti, modul în care se asigura paza bunurilor si împreuna stabilesc masuri de remediere a neajunsurilor constatate cu ocazia controalelor efectuate anterior si dispun masuri pentru perfectionarea sistemelor de paza;

d)    la cerere, acorda sprijin de specialitate unitatilor si persoanelor fizice, interesate în organizarea si functionarea pazei proprii;

e)     acorda sprijin, în conditiile legii si coopereaza cu jandarmii, gardienii publici si personalul de paza, pentru mentinerea ordinii si linistii publice sau paza obiectivelor;

f)      efectueaza verificari pentru acordarea avizelor de agent de paza, paznic, gardian public sau alte profesii care necesita avizul politiei;

g)     executa si alte activitati prevazute în dispozitiile de linie, privind paza obiectivelor, bunurilor si valorilor.

În cazul în care se constata ca persoanele din sistemul de paza încalca dispozitiile legale, aplica sanctiuni contraventionale si dupa caz, propune retragerea avizului acestora.

Politistii iau masuri pentru respectarea normelor legale privind paza si securitatea valorilor monetare, muzeistice si de cult, pe timpul pastrarii, colectarii si transportului acestora.

4.4. Activitati de cercetare penala

La primirea sesizarilor cu caracter penal, seful postului de politie comunal verifica competenta si repartizeaza lucrarile politistilor din subordine, pentru efectuarea primelor acte procedurale.

În cazul în care, dupa efectuarea primelor verificari de constata ca nu sunt competenti, cauza se declina prin parchet unitatii îndreptatita sa efectueze cercetarea.

Plângerile, denunturile si sesizarile din oficiu, privind faptele cu caracter penal, se înregistreaza în registrul cu lucrari penale, dupa care seful postului, le repartizeaza subordonatilor, pe baza de semnatura, pentru efectuarea actelor premergatoare.

Actele premergatoare se efectueaza în termen de 30 zile de la data înregistrarii sesizarii, iar în cazul în care se impun verificari complexe, termenul este de cel mult trei luni.

Dispunerea începerii urmaririi penale se va face în conditiile art. 228 din Codul de Procedura Penala, numai dupa analizarea întregului material de catre ofiterul de cercetare penala, cu avizul scris al ofiterului coordonator centru zonal (înlocuitorul acestuia), dosarul înregistrându-se în registrul de cauze penale de la politiile orasenesti si municipale care le arondeaza pe linie de cercetare penala, facându-se mentiuni despre acest lucru si în registrul de la birourile sau posturile de politie comunale. În cazul în care, în timpul urmaririi penale politistii considera ca se impune sa se ia masura retinerii împotriva învinuitului, vor prezenta, de îndata, dosarul ofiterului de cercetare penala, care va dispune luarea acestei masuri procedurale si va prelua cazul spre instrumentare. La fel se va proceda si atunci când se constata ca se impune punerea în miscare a actiunii penale si arestarea inculpatului sau în cazul în dosarelor cu autori minori.

4.5. Activitati criminalistice

Agentii de politie rurala efectueaza cercetarea la fata locului, în cazul faptelor penale ce le sunt date în competenta, folosind pentru aceasta tehnica din dotare.

Politistii înainteaza la formatiunile de criminalistica urmele si celelalte mijloace materiale de proba, recoltate din câmpul infractiunii, pentru prelucrare si constatari tehnico-stiintifice ori expertize sau alte investigatii de specialitate.

Cu ocazia executarii de actiuni, controale, filtre sau activitatii de cercetare penala, politistii vor lua masuri de amprentare si fotografiere a persoanelor depistate, cu respectarea drepturilor omului, iar fisele vor fi înaintate la inspectoratul de politie judetean, pentru completarea fondului dactiloscopic "AFIS 2000".

În cazul savârsirii altor infractiuni decât cele pentru care au competenta de cercetare, politistii vor efectua urmatoarele activitati:

a)     salvarea si acordarea primului ajutor victimelor;

b)    paza locului faptei, pentru a împiedica patrunderea unor persoane în câmpul infractiunii si conservarea urmelor;

c)     informarea ierarhica despre eveniment;

d)    efectuarea primelor investigatii pentru identificarea martorilor si prinderea autorilor;

e)     executa alte activitati ordonate de seful echipei de cercetare.

4.6. Activitati privind regimul domicilierii si resedintei

Politistii vor lua masuri, potrivit competentei, pentru impunerea respectarii legii privind regimul domiciliului si resedintei si vor îndruma cetatenii aflati pe teritoriul de competenta, sa se adreseze serviciului public comunitar local de evidenta informatizata a persoanei, pentru punerea în legalitate.

Agentii de politie rurala, la solicitarea organelor competente, vor efectua vor efectua verificari în teren atunci când apar suspiciuni cu privire la identitatea persoanei, ori a actelor de spatiu, în baza carora se solicita schimbarea domiciliului sau stabilirea resedintei, precum si atunci când solicitatii nu locuiesc la adresa mentionata. Totodata, vor verifica în teren realitatea datelor de cetatenii care îsi (re) stabilesc domiciliul în România, pe raza de competenta teritoriala, ori (re) dobândesc cetatenia româna.

În cadrul activitatilor speciale, se va urmari situatiei strainilor cu domiciliul sau resedinta în România, aflati pe raza de competenta si vor coopera cu formatiunile teritoriale de evidenta straini si migrari, pentru depistarea celor care au viza de sedere expirata, în vremea luarii masurilor legale care se impun, potrivit competentelor.

4.7. Activitati pentru respectarea regimului armelor si munitiilor, materialelor explozive, toxice si stupefiante

Agentii de politie rurala efectueaza, în conditiile legii, verificari pentru autorizarea persoanelor domiciliate pe teritoriul de competenta, care au solicitat detinerea armelor de foc si obtinerea permisului de arma.

Politistii verifica periodic în teren, modul în care sunt pastrate armele si munitia, de catre persoanele fizice si juridice de pe teritoriul de competenta. În situatia în care constata nereguli cu privire la securitatea acestora, propun formatiunii de specialitate suspendarea permisului de port arma, sau, daca se impune, retragerea acestuia, întocmind actele de constatare necesare.

În cadrul activitatilor curente, politistii urmaresc prin mijloace specifice, identificarea persoanelor care detin în mod ilegal armament si munitie, materiale explozive, substante toxice, radioactive si stupefiante, ori executa operatii ilegale cu acestea, luând masuri potrivit legii.

Politistii verifica modul de pastrare, depozitare si evidenta a substantelor toxice, explozive si stupefiante, aflate asupra detinatorilor legali, precum si modul în care se respecta normele cu privire la mediu.

4.8. Activitati pentru revenirea si combaterea evenimentelor rutiere

Pe teritoriul de competenta, politistii iau masuri pentru asigurarea desfasurarii fluente si în siguranta a circulatiei autovehiculelor si pietonilor, exercitând urmatoarele atributii:

a)     tin evidenta autovehiculelor si remorcilor, inclusiv a celor neînmatriculate, precum si a vehiculelor cu tractiune animala;

b)    desfasoara activitati de educatie rutiera în unitatile de învatamânt, conform, Regulamentului privind organizarea activitatilor de educatie rutiera în rândul prescolarilor si elevilor;

c)     identifica si sanctioneaza încalcarile de lege;

d)    asigura executarea prevederilor instructiunilor Ministerului Administratiei si Internelor privind înregistrarea, evidenta si raportarea accidentelor de circulatie;

e)     comunica de îndata, la serviciul politiei rutiere, situatiile privind distrugerea sau degradarea mijloacelor de semnalizare rutiera sau a retelei de drumuri, precum si alte stari de fapt, care ar putea crea pericole pentru siguranta circulatiei;

f)      participa împreuna cu ofiterii si agentii de politie rutiera la actiunile, controalele si filtrele organizate pe raza de competenta, pentru depistarea autovehiculelor furate si respectarea normelor legale la regimul circulatiei.

a)     respectarea regulilor stabilite pentru transportul persoanelor în autocamioane si remorcile tractoarelor;

b)    depistarea conducatorilor de autovehicule care conduc sub influenta bauturilor alcoolice, cu viteza neadecvata starii drumului, nu poseda permis de conducere si a altor cauze care pun în pericol siguranta traficului rutier;

c)     depistare de vehicule cu tractiune animala si a bicicletelor, care circula pe drumurile publice, nesemnalizate sau semnalizate necorespunzator, si luarea masurilor în consecinta, pentru determinarea detinatorilor în cauza sa le echipeze conform reglementarilor legale;

d)    respectarea regulilor de circulatie de catre pietoni;

e)     respectarea interdictiei de a circula pe drumurile publice a tractoarelor neîmatriculate;

f)      interzicerea conducerii animalelor izolate sau turmelor pe drumurile modernizate;

g)     interzicerea patrunderii pe drumurile modernizate a vehiculelor care au noroi pe roti;

h)     înlaturarea obstacolelor de pe partea carosabila a drumurilor;

i)       identificarea autovehiculelor furate, a celor care au urme de accident, a conducatorilor auto care au parasit locul faptei si prinderea infractorilor sau a persoanelor urmarite;

j)       controlul documentelor, mijloacelor de transport rutier si a produselor transportate, în vederea identificarii celor provenite din infractiuni, acte de contrabanda etc.

a)     tin evidenta nominala a cetatenilor cu obligatii militare;

b)    efectueaza în documentele de evidenta a recrutilor si rezervistilor, în localitatile unde nu functioneaza centre militare judetene sau municipale, mentiuni de luare ori scoatere din evidenta;

c)     comunica lunar centrelor militare judetene, municipale ori de sector recrutii sau rezervistii luati ori scosi din evidenta;

d)    înmâneaza tinerilor si recrutilor, ordine de chemare la recrutare-încorporare ori de clarificarea situatiei militare si iau masuri de trimitere la data, ora si locul prevazute în acestea;

e)     verifica la domiciliu ori la resedinta, toti tinerii care urmeaza a fi recrutati, întocmesc tabele nominale cu acestia si le trimit la termenele stabilite, centrelor militare judetene ori municipale;

f)      iau imediat masuri pentru a identifica locul unde se afla tinerii, recrutii si rezervistii carora nu li s-au putut înmâna ordinul de chemare;

g)     urmaresc, în baza dispozitiilor organelor de urmarire penala si conduc la locul indicat de catre acestea, pe cetatenii cu obligatii militare neprezentati la recrutare, încorporare, concentrare sau mobilizare, precum si pe militarii dezertori ori absenti nejustificat de la unitate.

ANALIZA SITUAŢIEI OPERATIVE PENTRU ANUL 2003

Comuna Brâncoveni este asezata pe malul drept al Oltului, în Câmpia Caracalului, la 19 km. De orasul Slatina, ocupând o suprafata de 39,7 km.², între paralelele 44⁰18' si 44⁰20"15" latitudine nordica si meridianele 24⁰18' si 24⁰21", longitudine estica, pe treapta a II-a a Oltului, pe soseaua ce leaga orasele Corabia-Sibiu, la aproximativ 500 m rasarit de soseaua judeteana nr. 24 si la 8 km la sud-est de orasul Piatra-Olt, principalul nod de cale ferata.

Comuna Brâncoveni este alcatuita din satele: Brâncoveni, Margheni, Ociogi si Valeni. Se învecineaza la est cu comuna Milcov, la nord cu orasul Piatra-Olt, la vest cu comuna Pârscoveni si la sud cu comuna Osica de Sus. Acest lucru a constituit o situatie favorabila dezvoltarii atât din punct de vedere economic, cât si social cultural, fiind traversata si de drumul National 64, ceea ce a favorizat legaturi facile cu regiunile înconjuratoare.

Satul Brâncoveni, în care s-a nascut domnitorul Ţarii Românesti - Matei Basarab - si în care si-au petrecut o parte din viata voievozii Matei Basarab si Constantin Brâncoveanu, este atestat documentar în 1386, într-un document îndoielnic provenit de la Mircea cel Batrân. Brâncovenii apar din nou la 1 sept. 1491 si 31 august 1492 într-un hrisov prin care Vlad Calugarul întareste manastirii Bistrita alaturi de alte sate si "Brâncovenii toti" .

Satul Valeni este atestat în 15 mai 1592, când stefan Surdul întareste jupânitei Neacsa "câte se vor alege si satul Valeni".

Familia Brâncoveni a ridicat aici înca din secolul al XVI-lea o curte domneasca si o manastire. Prima mentiune documentara a existentei manastirii Brâncoveni este din anul 1582, când Mihnea Tucitul întareste daniile facute "mai înainte de vreme" jupânitei Calea, stapânitoarea mosiei. Se presupune ca în forma initiala manastirea a fost ridicata în prima jumatate a veacului al XVI-lea, iar sub domniile lui Matei Voievod Basarab si Constatin Brâncoveanu, s-au întreprins lucrari pentru refacerea lacasului, în frumosul stil care care-i poarta numele . Pâna la restaurarea din 1972, din vechea manastire n-a mai ramas decât o parte din zidul de împrejmuire, marele turn clopotnita si casele egumenesti. Aici se gaseste mormântul unuia dintre conducatorii revolutiei de la 1848 - Popa Radu sapca din Celei, care a fost egumen al manastirii între 1867-1876.

Locuitorii acestor sate s-au îndepletnicit, în principal, cu agricultura si cresterea vitelor. În epoca moderna, dezvoltarea agriculturii, secularizarea averilor manastiresti, reforma agrara din 1864, cucerirea independentei nationale din 1877, reformele agrare de dupa primul si al doilea razboi mondial, au constituit evenimente istorice de mare importanta pentru dezvoltarea sociala si economica a localitatii.

Satul Brâncoveni are o forma însiruita, în partea de sud, si mai adunata, în partea de nord. Constructiile sunt amplasate pe DC 80, care merge în partea de est în satul Ociogi. Zona construita a satului Ociogi se afla de o parte si de alta a DC 80 pe un singur cvartal.

La intersectia celor doua drumuri comunale DC 80 si DC 82, zona de locuit a acestui sat este mai adunata. Satul Margheni este construit în continuarea zonei Ociogi, pe DC 82 spre nord unde constructiile au fost asezate si pe alte strazi, formând o zona adunata.

Satul Valeni este situat pe DN 64 la sud de satul Brâncoveni, având o forma adunata dreptunghiulara. Este singurul sat cu o asezare grupata, adunata.

Populatia comunei Brâncoveni la data de 1 iulie 1968 era de 4622 locuitori. Pe parcursul anilor, sub efectul industrializarii oraselor, populatia comunei scade la 3704 în anul 1995, actualmente populatia stabila în comuna este de 3381 de locuitori, din care de sex masculin 1535, feminin 1846.

Dupa etnie populatia se prezinta:

Români - 3381

Dupa religie:

Ortodocsi - 3381

Specificul activitatii este munca calificata de pe raza comunei, municipiului Slatina, municipiului Caracal, agricultura, cresterea si îngrijirea animalelor.

Cei mai importanti agenti economici de pe raza comunei Bâncoveni sunt:

SC. AGROIND SLATINA

SC. AGROIND PIATRA-OLT

SC. FRAŢII ROsCA

SC. CONSUMCOOP PIATRA-OLT

SC. CONSTINEL. SRL

SC. TURIST COM SRL

Ca zone aglomerate sunt:

1.Târgul saptamânal care are loc la sfârsit de saptamâna

2. Discoteca din incinta Caminului Cultural

Din analiza situatiei operative rezulta ca în anul 2003 pe raza comunei Brâncoveni s-au comis 52 infractiuni cu 7 mai putin decât anul 2002, dupa cum urmeaza:

Total infractiuni constatate

Economico-financiare - 3

Judiciare - 32

Flagrante - 1

De alta natura - 16

A.     Infractiuni contra persoanei:

Vatamare corporala - 4

Violare domiciliu - 7

Alte infractiuni - 9

B.     Infractiuni contra patrimoniului:

Furt - 19

Tâlharie - 0

Gestiune frauduloasa - 0

Înselaciune - 0

Delapidare - 0

Distrugere - 4

Alte infractiuni - 0

În baza concluziilor rezultate în urma analizei situatiei operative se impun urmatoarele prioritati ale actului managerial:

1. Promovarea unui management modern si flexibil bazat pe un control exigent si riguros al activitatii, efectivelor de ordine publica si implicarea directa în solutionarea problemelor cu grad sporit de dificultate.

2. Pentru ridicarea capacitatii de actiune si a gradului de interventie a efectivelor de ordine publica se va pune accent deosebit pe cresterea nivelului de pregatire de specialitate prin însusirea legislatiei, ordinelor si dispozitiilor în vigoare în special printr-o pregatire individuala permanenta.

3. Cunoasterea starilor de pericol care afecteaza sau pot afecta ordinea publica prin analiza permanenta a stadiului acoperirii locurilor si mediilor cu risc infractional.

4. Întarirea climatului de siguranta civica prin:

asigurarea prezentei în teren a patrulelor auto în vederea cresterii eficientei activitatii de asigurare a ordini stradale;

reducerea termenului de raspuns la apelurile de urgenta sau solicitarile cetatenilor;

reducerea riscului de victimizare al cetatenilor prin prezenta efectivelor de ordine publica în locurile aglomerate sau mediile cunoscute ca fiind rau famate;

realizarea unui parteneriat real cu comunitatea, bazat pe actiuni comune, politisti-cetateni si asigurarea unui dialog permanent cu comunitatea;

întarirea colaborarii cu celelalte structuri si institutii abilitate pentru înfaptuirea actului de justitie pe segmentul ordinii publice si asigurarea securitatii cetateanului;

5. Executarea unor misiuni de interventie rapida în cazul încalcarii flagrante a legii prin:

executarea unor misiuni de interventie operativa pentru prinderea infractorilor ce au comis infractiuni stradale grave;

cresterea eficientei activitatilor de urmarire si prindere a persoanelor urmarite general sau local ce se sustrag urmaririi penale ori executarii pedepselor;

6. Cresterea rolului efectivelor politiei rutiere în prevenirea si combaterea infractionalitatii stradale;

Organizarea de razii, actiuni si controale cu efective marite si la care trebuie atrase forte si din alte structuri în locurile si mediile de interes operativ;

Constituirea unui dispozitiv de siguranta publica eficient, imprimarea unui caracter elastic, care sa aibe la baza analiza permanenta a situatiei operative, urmarindu-se preponderent eficienta acestuia;

Constientizarea întregului efectiv cu privire la faptul ca activitatile de prevenire si combatere a criminalitatii economico-financiare, de prevenire a faptelor judiciare, de cercetare penala si orice activitate politieneasca îsi pune amprenta serios pe segmentul - ordine publica;

Raspunderea pentru întreaga activitate de mentinere a ordinii si linis lini]rea pentru @A COMUNEI AFUMA|   tii publice pe raza comunei Afumati îi revine postului de politie Afumati din cadrul serviciului de ordine publica al I.P.J. Ilfov.

Postul de politie Afumati este condus de un sef de post încadrat cu sapte agenti de politie rurala din care unul are atributiuni si pe linie de circulatie.

Activitatea de asigurare a ordinii si linistii publice pe raza comunei este organizata în baza planului de paza si siguranta publica întocmit împreuna cu Primaria Afumati, care se reactualizeaza anual în primul trimestru în functie de situatia operativa. Pentru asigurarea ordinii si linistii publice pe raza localitatilor rurale agentii de politie rurala desfasoara activitati pe urmatoarele linii de munca:

a)     Activitati specifice pentru asigurarea ordinii si linistii publice;

b)    Activitati specifice pentru combaterea infractiunilor de natura judiciara;

c)    Activitati pentru combaterea infractiunilor de natura economica;

d)    Activitati pentru organizarea si functionarea sistemelor de paza;

e)     Activitati de cercetare penala;

f)      Activitati criminalistice;

g)    Activitati privind regimul domicilieri si evidentei populatiei;

h)    Activitati pentru respectarea regimului armelor si munitiilor, materiale explozibile toxice si stupefiante;

i)       Activitati pentru prevenirea si combaterea evenimentelor rutiere;

j)       Activitati pe linia evidentelor militare.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII

Oamenii reprezinta resursa principala a organizatiei acestia stiu ce, când, unde si cum trebuie actionat pentru realizarea obiectivelor strategice si celor apropiate. Organizatiile exista si se dezvolta deoarece oamenii au capacitatea fizica si intelectuala de a le organiza, de a le pune în functiune si de a le dezvolta.

Resursele umane reprezinta cea mai sigura investitie pe care garanteaza supravietuirea si dezvoltarea organizatiei.

Resursele umane au potential inepuizabil de crestere si de evolutie.

Omul este creator si consumator de resurse.

In societate, omul este subiect, obiect si scop al diferitelor activitati.

In domeniul resurselor umane, deciziile manageriale sunt cele mai dificile pentru ca implica oameni cu nevoi specifice, cu personalitate, cu obiective si cu probleme personale proprii. In cadrul unei organizatii, adoptarea unor decizii manageriale poate afecta sanatatea, cariera, viitorul profesional al salariatilor sau chiar viata acestora. Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate personalitatii si gradului de pregatire a salariatilor.

Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie sa tina cont ca personalul nu este un grup eterogen; acesta trebuie considerat ca un ansamblu de personalitati distincte, cu teluri, sperante si obiective individuale care pot fi concertate.

Potentialul uman nu este acelasi pentru fiecare individ; difera mostenirea genetica, factorii biologici, influentele sociale, culturale, educationale, conjuncturale, familiale etc.

Din spirit de conservare, oamenii prezinta o rezistenta deosebit de mare la tendinta de schimbare; pe de alta parte, oamenii dovedesc o nebânuita adaptabilitate la schimbarea propriu-zisa.

Oamenii trebuie ajutati sa faca fata schimbarii si încurajati în efortul lor de a participa creativ la proces.

Valorile economice si sociale sunt percepute diferit de câtre indivizi diferiti. Organizatia trebuie sa aiba capacitatea de a contribui la orientarea pozitiva a indivizilor, la concentrarea valorilor proprii acestora.

Oamenii sunt autonomi si liberi.

Deciziile manageriale în domeniul personalului trebuie adoptate cu respectarea demnitatii umane.

Ca un corolar, trebuie subliniat faptul ca valorificarea resurselor materiale si financiare depinde de gradul de valorificare a resurselor umane ale organizatiei.

Managementul resurselor umane reprezinta ansamblul activitatilor si atitudinilor dedicate proiectarii, modelarii, utilizarii si dezvoltarii resurselor umane ale organizatiei.

Caracteristicile subsistemului resurselor umane al organizatiei sunt de natura:

a) cantitativa:

structura sociologica;

. structura pe profesii;

. structura pe grade de pregatire si calificare;

. structura atitudinala;

. structura aptitudinala;

. costuri generale.

b) calitativa:

. performantele individuale si de grup;

. mobilitatea angajatilor;

. starea de confort profesional.

Functionarea subsistemului resurselor umane presupune:

. asigurarea conditiilor de munca si de comunicare;

. aplicarea procedurilor de salarizare si de stimulare;

. evaluarea sistematica a rezultatelor muncii si aplicarea corectiilor;

. diminuarea factorilor care pot conduce la aparitia conflictelor de munca;

. gestionarea conflictelor;

. aplicarea normelor de echitate.

Perfectionarea pregatirii profesionale este considerata de lege ca un drept si o îndatorire a salariatilor în raport cu care acestia urmeaza sa fie încadrati sau promovati în functii corespunzatoare. Educatia permanenta, forma moderna de pregatire profesionala, este prevazuta de Legea nr. 84/1995.

Perfectionarea pregatirii profesionale (reciclarea) are drept scop împrospatarea si îmbogatirea sistematica a cunostintelor profesionale, aprofundarea unui anumit domeniu al specializarii de baza, însusirea noilor realizari ale stiintei, tehnicii si culturii din domeniul respectiv sau din cele înrudite (Legea nr. 2/1971).

Policalificarea reprezinta obtinerea unor calificari suplimentare profesiei de baza (Legea nr. 2/1971).

Recalificarea reprezinta schimbarea calificarii, în cazul în care profesia de baza nu mai raspunde cerintelor tehnicii moderne si structurii economiei sau nu mai poate fi exercitata, din cauza modificarii unor conditii de munca (Legea nr. 2/1971).

Legea nr. 84/1995 stipuleaza, formele de realizare a perfectionarii pregatirii profesionale sunt:

. instruirea la locul de munca;

. cursuri organizate de unitatea de origine, în alta unitate sau în centre de perfectionare a pregatirii cadrelor;

. programe personale de perfectionare, cu verificarea periodica a cunostintelor;

. stagii de practica si de specializare în unitatea proprie sau în alte unitati din tara sau din strainatate;

. studii postuniversitare de specializare;

. cursuri postuniversitare de perfectionare;

. studii aprofundate (postuniversitare);

. studii de masterat (postuniversitare);

. studii doctorale.

Evaluarea aplicarii cunostintelor dobândite prin perfectionare, policalificare sau conversie profesionala se concretizeaza în calitatea si cantitatea produselor si serviciilor pe care salariatii le realizeaza.

Educatia permanenta reprezinta o forma fireasca de pregatire profesionala continua. în cadrul sistemului de formare continua, persoanele juridice pot organiza, împreuna cu unitati de învatamânt sau separat, cursuri de calificare, perfectionare si de conversie profesionala a adultilor, prin care ofera certificate de competenta profesionala recunoscute pe piata muncii.

Pe de alta parte, Hotarârea Guvernului nr. 288/1991, republicata în 1996, a instituit modalitatea de calificare, de recalificare si de perfectionare a pregatirii profesionale a somerilor.

Calificarea, recalificarea si perfectionarea pregatirii profesionale a somerilor se organizeaza de catre directiile de munca si protectie sociala, dupa cum urmeaza:

. prin centre proprii;

. prin unitati de învatamânt organizate conform legii, pe baza de conventie;

. prin alte unitati - regii autonome, societati comerciale, alti agenti economici, de stat sau particulari, autorizati, pe baza de conventie.

Legea nr. 1/1991 prevede obligativitatea încheierii unui angajament între persoana ce urmeaza cursul de calificare (recalificare) si directia de munca prin care cel în cauza se obliga sa restituie ajutorul primit pe durata cursurilor, precum si cheltuielile de scolarizare, daca va refuza fara motive temeinice sa se încadreze în unitatea repartizata.

In cazul persoanelor trimise la o scoala sau la un curs de calificare sau perfectionare cu scoatere din productie se încheie un act aditional la contractul individual de munca.

Ca si contractul individual de munca, actul aditional prevede:

a) obligatia unitatii de a suporta cheltuielile pentru instruirea persoanei respective;

b) obligatia salariatului de a lucra în unitatea respectiva, la terminarea formei de instruire, o anumita perioada de timp înscrisa în contract;

c)   obligatia salariatului, ca în cazul nerespectarii angajamentului de a lucra în unitate în perioada stabilita, precum si în cazul eliminarii sale din scoala, sa plateasca o despagubire egala cu cheltuielile suportate de unitate.

Responsabilitatile privind pregatirea profesionala a resurselor umane revin departamentului de specialitate, la propunerea sefilor compartimentelor organizatiei.

Pregatirea profesionala a salariatilor reprezinta una dintre cele mai profitabile investitii pe care organizatia le poate face; aplicarea acestei politici conduce la efecte pozitive imediate pentru unitate dar si la obtinerea satisfactiilor morale si materiale pentru salariati care vor deveni, de regula, mai implicati în problemele acesteia.

Identificarea cerintelor de pregatire profesionala presupune o analiza complexa care consta m definirea corecta a obiectivelor si programelor de instruire, având în vedere ca salariatii au vârste diferite, pregatire diferita si experienta diferita.

Planificarea instruirii salariatilor poate fi determinata de numerosi factori: productivitatea, reclamatiile clientilor, accidentele de munca, rezultatele probelor de lucru, rezultatele testelor de cunostinte profesionale, etc.

Stabilirea cerintelor de pregatire profesionala presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

. precizarea obiectivelor pentru întreaga organizatie, pe componentele ei structurale si pe angajat;

. stabilirea noilor cunostinte si noilor standarde pe care salariatii trebuie sa si le însuseasca;

. stabilirea tehnologiilor pe care salariatii trebuie sa le cunoasca;

. stabilirea metodelor de pregatire cele mai adecvate contextului;

. stabilirea unitatilor m care se va face pregatirea salariatilor;

. stabilirea graficului dupa care se va face pregatirea salariatilor;

. stabilirea costurilor necesare pregatirii salariatilor si asigurarea resurselor financiare corespunzatoare.

Procedurile privind pregatirea profesionala:

. planul de pregatire va fi alcatuit de catre manageri, cu sprijinul specialistilor din afara unitatii si al sefilor de compartimente din cadrul acesteia;

. se va acorda o atentie sporita alegerii locului si mijloacelor de predare;

. stabilirea duratei cursurilor;

. stabilirea ritmul de predare a cunostintelor (de la lent la accelerat, în raport cu gradul de asimilare);

. evaluarea rezultatelor pregatirii: examene scrise (neagreate de cursanti), examene orale (dificile si irelevante m conditii de stres), probe practice (concludente) s.a.

. Evaluarea finala este ulterioara pregatirii si consta în cuantificarea rezultatelor obtinute de angajati si de colectivele lor de munca.

Evaluarea pregatirii profesionale poate fi realizata prin analiza balantei beneficii-costuri.

În categoria beneficiilor pot fi înregistrate: cresterea competitivitatii firmei, cresterea productivitatii, scaderea costurilor de productie, scaderea absenteismului prin motivarea pozitiva a personalului scolarizat, scaderea ratei rebuturilor si îmbunatatirea climatului organizational. Perfectionarea profesionala trebuie sa cuprinda, treptat, pe toti salariatii, pentru a se evita aparitia discriminarilor, a tensiunilor interne etc.; de altfel, perfectionarea profesionala generalizata si sistematica este în beneficiul întregii organizatii.

In categoria costurilor intra: salariile managerilor de curs, salariile operatorilor care au realizat suportul de curs/aplicatii, cheltuielile materialelor didactice, cheltuielile cerute de utilizarea echipamentelor demonstrative si a materialelor consumabile aferente, salariile lucratorilor scosi din productie, cheltuielile legate de productia neefectuata etc.

Pentru unele persoane, conceptul de cariera poate fi asociat cu cel de profesie (militari, manageri, profesori); în alte cazuri, cariera este sinonima cu avansarea sau cu succesiunea functiilor din ce m ce mai reprezentative.

Specialistii disting, în acest domeniu, doua notiuni distincte care sunt interconditionate: cariera obiectiva, care are la baza perfectionarea profesionala si avansarea pe posturi superioare si cariera subiectiva, care are în vedere perceptia proprie privind rolul în cadrul organizatiei si al societatii.

Chiar daca un lucrator nu va ocupa functii din ce în ce mai importante, dezvoltarea carierei acestuia este necesara si semnificativa, prin faptul ca el dobândeste permanent cunostinte profesionale de ultima ora, ca devine o persoana cu experienta de care organizatia are nevoie, ca este apreciat, motivat si antrenat în abordarea planificarii activitatilor organizatiei.

Cariera profesionala este inseparabil legata de întreaga viata a individului; realizarile sau nerealizarile în planul vietii personale sunt conditionate si conditioneaza cariera profesionala. Cariera reprezinta o importanta parte din viata unui individ, care, la rândul ei, reprezinta o permanenta lupta pentru atingerea obiectivelor personale. Indivizii doresc sa-si dezvolte cariera profesionala, pentru a putea atinge un nivel de bunastare satisfacator pentru ei însisi si pentru familiile lor.

Managementul carierei este procesul de planificare, proiectare si aplicare a strategiilor si planurilor care permit organizatiei sa-si satisfaca necesitatile de resurse umane, iar salariatilor sa-si îndeplineasca propriile aspiratii privind realizarea profesionala si sociala. Din aceste considerente, rezulta ca managementul carierei este parte integranta a managementului resurselor umane.

Planificarea carierei individuale porneste, în mod firesc, de la identificarea potentialului personalului, a calificarilor si aspiratiilor salariatilor.

LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

h) a câstigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea functiei publice.

Grade

Clase

Clasa a III-a

Clasa a II-a

Clasa I

Trepte

A

a-1
a-2

B

b-1
b-2

C

c-1
c-2