1.1 Introducere
1.2 Intelegerea si clasificarea costurilor
1.3 Repartizarea costurilor pe produse
1.4 Calculul costurilor pe baza activitatilor
1.5 Rezumat
Obiectivele acestei sectiuni sunt:
sa explice diferenta dintre costurile variabile si cele fixe si sa arate de ce este importanta aceasta diferenta;
sa prezinte alti termeni si alte categorii esentiale, folosite in prezentarea si interpretarea informatiilor legate de costuri;
sa analizeze cum se atribuie costuri produselor sau activitatilor dintr-o organizatie.
Dupa studierea acestei sectiuni, trebuie sa puteti arata in ce masura si in ce fel sunt relevante ideile si conceptele din domeniul costurilor pentru felul in care foloseste organizatia dumneavoastra informatiile despre cost.
Sectiunea 1 cuprinde trei capitole principale. Primul studiaza modul in care pot fi clasificate costurile. Al doilea capitol exploreaza o metoda traditionala de stabilire a costurilor produselor si serviciilor: metoda repartitiei si absorbtiei. Al treilea capitol dezvolta ideea absorbtiei costurilor si prezinta o tehnica de determinare a costurilor pe baza activitatilor.
Am prezentat natura costurilor si problemele cu care se confrunta managerii in calcularea costurilor produselor si serviciilor. Determinarea costului produselor impune intelegerea principalelor metode de clasificare, alocare si/sau repartizare si prezentare a costurilor generate.
Dupa parcurgerea Sectiunii 1, stiti probabil care sunt unele dintre costurile fixe si costurile variabile din organizatia dumneavoastra, care este ratiunea acestei clasificari si care sunt unele dintre dificultatile ce apar din cauza simplificarii exagerate a definitiilor celor doua categorii de costuri. Ati identificat unele costuri directe si unele costuri indirecte ale activitatii pe care o intreprindeti si ati inteles unele dintre metodele de repartizare a costurilor indirecte, folosite in organizatia dumneavoastra. De asemenea, puteti purta o discutie despre unele avantaje si dezavantaje ale metodei calcularii costurilor pe baza activitatilor.
Un cost este valoarea cheltuielilor (reale sau estimate) ce se suporta sau se atribuie unui anumit articol sau unei activitati.
Costurile fixe sunt cele care raman, pana la un punct, constante, indiferent de volumul activitatii; costurile variabile se modifica in functie de volumul activitatii. In practica, multe costuri sunt semi-variabile, iar unele costuri fixe cresc sau scad in salturi (trepte), urmarind si ele volumul activitatii.
Raportul procentual dintre costurile fixe si costurile totale se numeste parghie operationala. O organizatie care are costuri fixe mari arata ca are o infrastructura capabila sa asigure un volum mare de activitate, precum si capacitatea de a face economii de scala. Totodata, o asemenea organizatie ar fi tot timpul presata de nevoia de a asigura un nivel mare al vanzarilor, pentru ca veniturile sa-i acopere costurile fixe mari.
Costurile directe pot fi legate de o anumita activitate sau produs, in timp ce costurile indirecte (denumite si costuri de regie) trebuie repartizate intre diferitele activitati si produse. Ambele costuri pot fi defalcate, de exemplu, in costuri cu materialele directe si forta de munca directa sau costuri indirecte de productie si costuri indirecte administrative.
Calculul costurilor prin metoda repartitiei si absorbtiei impune identificarea categoriilor de costuri indirecte, colectarea pe centre de cost si alocarea in cote justificabile pe fiecare dintre unitatile de cost. Prin acest mecanism, costurile indirecte sunt absorbite in intregime.
Modul de repartizare a costurilor indirecte determina profitabilitatea sau rentabilitatea diferitelor activitati, produse sau servicii. Baza de calcul a cotelor repartizate din costurile indirecte poate fi volumul productiei, spatiul ocupat etc.
Calculul costurilor prin metoda repartitiei si absorbtiei ofera un cadru solid prin care ne putem asigura ca toate costurile sunt acoperite corespunzator; totusi, poate fi o metoda arbitrara, care poate da rezultate incorecte, generand cu usurinta situatii in care costurile reale difera considerabil de cele estimate.
Metoda calcularii costurilor pe baza activitatilor (ABC) identifica activitatile (numite generatoare de cost) care genereaza cheltuieli de regie. Metoda leaga costurile activitatilor de iesirile acestora si de valoarea rezultatelor ulterioare.
Metoda ABC poate fi dificil de aplicat, dar indeamna la investigarea valorii create de activitatile ce genereaza costuri in organizatie.
|
