Comportamentul organizational

Comportamentul organizational

Coordonate

managementul si comportamentul organizational

definitia managementului organizational

obiective
Comportamentul organizational este disciplina care studiazã atitudinile si comportamentele indivizilor si grupurilor în cadrul organizatiilor pentru a asigura functionarea lor eficientã si adaptarea la schimbare.
Obiectul de studiu constã în comportamentul individual si de grup manifestat în organizatie.

Importanta studierii - resursele umane reprezintã baza succesului sau insuccesului organizatiei; managementul organizational surprinde care sunt cauzele succesului sau i 434j92e nsuccesului; se asigurã si instrumentarul pentru a se lua mãsuri. Aceste mãsuri trebuie luate diferentiat în functie de specificul fiecãrei persoane, fiecãrei activitãti. Totodatã, managementul urmãreste crearea unei relatii optime cu clientii si cu furnizorii.

Se urmãreste o eficientã internã, si o bunã relatie cu mediul extern (furnizori,clienti).

Obiectivele:

anticiparea comportamentului organizational si individual;

explicarea comportamentului organizational;

orientarea comportamentului organizational.
Comportamentul este totalitatea faptelor, actelor si reactiilor prin care o persoanã rãspunde solicitãrilor de ordin fizic sau social, ale componentelor lumii exterioare.Acest comportament are un suport energetic, are un fundament care este însãsi motivatia individului. Acest comportament este un rezultat al evolutiei în timp, al acumulãrilor din diferite medii sociele (scoalã, organizatie, societatea în sine).
Managerul este o persoanã care executã functiile managementului în virtutea postului ocupat.

Existã piramida managerialã - prezentare a ierarhiei manageriale

Existã 3 maxim 4 nivele manageriale:

Nivelul 1

manager de vârf, de top: general manager sau director general - coordoneazã întreaga activitate

directorul executiv, dir. adjunct - coordoneazã doar activitãtile operative
Nivelul 2

sefii de departamente - ex. director în vânzãri, de cazare, de alimentatie

Nivelul 3

sefii de serviciu - sunt manageri de nivel inferior

Nivelul 4:

supraveghetori, sefi de turã, sefi de raion,

supervisori - au atributii manageriale si de executie
Rolurile managerului:

din punct de vedere al relatiilor interpersonale, un manager poate sã joace - rolul de simbol. Ca simbol reprezintã organizatia în relatiile cu exteriorul; simbolizeazã firma;

rolul de lider: ca lider, managerul are rol în interior, în cadrul organizatiei; reprezintã elementul de legãturã în organizatie; reprezintã persoana care conduce;

rolul de agent de legãturã: prin care se exercitã functia de a mentine un dialog, o relatie permanentã cu exteriorul;

din punct de vedere al informatiei - managerul are rol de observator activ; se exercitã acea observare permanentã a mediului, acea cercetare si culegere de informatii din mediu; managerul este cel care transpune obiectivale în informatii;

purtãtor de cuvânt = rol prin care managerul comunicã mediului extern crezul organizatiei; reprezintã interesele organizatiei în raport cu exteriorul;

din punct de vedere decizional - rol de antreprenor- se implicã în luarea si punerea în aplicare a deciziilor;

factor de reglementare = depisteazã factorii perturbatori care pot proveni din interior sau exterior, si ia decizii;

alocator de resurse = repartizeazã, gestioneazã resursele materiale, financiare, umane;

negociator = reprezintã interesele organizatiei în relatiile contractuale;

Activitãtiile manageriale:

comunicarea de rutinã - primirea si transmiterea de informatii curente;

managementul traditional - aplicarea functiilor manageriale;
actiune asupra retelelor - a interactiona cu oamenii din afara organizatiei;

managemantul resurselor umane este o activitate complexã prin care se stabileste necesarul de personal, politica salarialã;

O organizatie poate fi de succes si acest succes poate veni pe 2 cãi :

ca un succes organizational= toti membrii organizatiei contribuie la acest rezultat, iar managerul nu urmãreste propriul interes;

ca un succes personal.

Comportamentul individual

persoanã

personalitate

personaj
Prin persoanã se întelege acea formã de prezentare formatã din eul fizic, cultura si comunicarea si eul spiritual care coincide cu constiinta de sine si reprezintã locul unde ia nastere si se dezvoltã ego-ul si statutul.
Personalitatea se defineste ca un ansamblu relativ stabil de caracteristici psihologice care influenteazã comportamentul uman si este definitã prin urmãtoarele elemente: constiinta, temperamentul si caracterul care au urmãtorii factori de influentã:

mediul fizic : clima, hrana;

mediul social: obiceiuri, deprinderi;

Personalitatea este definitã prin 5 mari dimensiuni:

modul de raportare la lumea exterioarã (persoanã introvertite, extrovertite);

controlul emotional - persoane cu control emotional si persoane instabile emotional;

orientarea fatã de altii - cei care au o deschidere fatã de alte persoane (altruiste, spontane, fac ceva pentru ceilalti); persoane care sunt rezervate fatã de altii;

asumarea responsabilitãtii - persoane constiincioase; persoane fãrã simtul datorieisi responsabilitãtii.

flexibilitatea gândirii -  persoane cu gândire flexibilã; persoane rigide în gândire

Personajul: este o persoanã care joacã un rol social;
Relatia dintre compotamentul personal si comportamentul organizational
Pot exista persoane care sã accepte sã lucreze împreunã cu altii, iar altele sã nu accepte. Din acest punct de vedere avem de-a face cu persoane interniste si externiste (în functie de locul unde este situat controlul).

Externistii considerã cã din punct de vedere al localizãrii controlului, acesta trebuie sã vinã din exterior si cã de fapt totul este controlat din exterior. Acceptã sã fie condusi, sunt usor de manevrat, fac absolut orice pentru a intra în gratie celor de sus.

 Internistii - localizarea controlului o reprezintã sursa internã. Performantele vin din propriile actiuni.
Sunt oameni cu vointã; mai greu de condus.

Din punct de vedere al automatizãrii existã oameni cu o automatizare redusã - alunecã prin viatã si pe de o parte recunosc si fac ceea ce li se spune, dar în esentã nu e chiar asa; îsi acceptã sarcinile formal.

Automatizare înaltã - oameni exigenti, cu principii care se monitorizeazã (controleazã) permanent.
Autostima

înaltã - oameni cu o imagine favorabilã de sine, stãpâni pe sine;

scãzutã - sunt persoane nesigure, nu au curajul sã exprime propriile pãreri.
Învãtarea  organizationalã - este definitã drept modificarea relativ permanentã a comportamentului, ca urmare a practicii si experientei acumulate în mediul organizational.

Poate fi:

operantã - o persoanã învatã sã actioneze asupra mediului pentru a obtine anumite consecinte, fiind bazatã pe practicã;

socialã - reprezintã un proces de acumulare a unor cunostinte prin observarea comportamentului altora; se face - pasiv (involuntar)si activ (voluntar)

Învãtarea are la bazã 2 procese (se realizeazã prin actiunea a 2 grupe de factori:

consolidatori

de diminuare

A. Consolidarea este un proces de mentinere si întãrire a unui comportament, ca urmare a folosirii anumitor stimulenti pozitivi sau negativi;

Pozitivi

de naturã materialã

de naturã nematerialã: laude, aprecieri

Negativi

criticã, sanctiuni, amenzi

de naturã materialã

Consolidarea poate fi imediatã si continuã atunci când se aplicã stimuli foarte precisi (ex. se interzic cu desãvârsire convorbirile telefonice în interes personal).

În functie de consolidare:

Învãtarea operantã

Persistentã

partialã

amânatã

concomitentã (si rapidã si persistentã)

Învãtarea operantã este caracterizatã la rându-i prin utilizarea anumitor instrumente de consolidare, cum ar fi:

programele cu interval fix (ex. în perioada sãrbãtorilor se cere un efort în plus; se folosesc consolidatori pozitivi);

programele cu intervale variabile;

programe cu  ratie fixã (ex.primele care se dau);

programele cu ratie variabilã (prime în functie de rezultate).
Învãtarea socialã se poate face prin autoconsolidare sau imitare.

B. Diminuarea este un proces de scãdere a probabilitãtii aparitiei unui anumit comportament;

Diminuearea se face prin :

extinctie - constã în abandonarea treptatã a unui comportament învãtat, datoritã încetãrii consolidãrii;

sanctiune - constã în utilizarea unui stimulent negativ ca rãspuns la un comportament nedorit;

Dezavantajele utilizãrii sanctiunilor:

sanctiunile nu au capacitatzea de a arãta ce anume s-a gresit;

sunt un element fix care pedepsesc fapta;

nu aratã cum sã se corecteze o gresealã; unii nu stiu ce au gresit;

poate provoca reactii emotionale puternice din partea celui pedepsit.

Sanctiunea trebuie stabilitã astfel  încât sã producã efectele dorite (corectoare):

sanctiunea sã meargã în ordine ascendentã;

sanctiunile sã fie sustinute de explicatii si de mãsuri corectoare.
Atunci când se sanctioneazã o persoanã comportamentul managerului nu trebuie sã devinã persistent în idee.
Evaluarea si orientarea comportamentului individual în organizatie

Managerul are ca functie si evaluare comportamentul individual.

1. Perceptia si evaluarea persoanei

Perceptia - este procesul prin care persoana selecteazã, ordoneazã si interpreteazã informatiile primite din mediu.

Este legatã de cele 5 organe de simt coordonate de creier.
În procesul de perceptie sunt antrenate 2 persoane (categorii de persoane): observatorul si tinta perceptiei si contextul - uneste cele 2 persoane.

Observatorul: are un anumit nivel de perceptie si capacitate de evaluare ca rezultat al experientei proprii, în functie de nevoile fiecãruia, de emotii.

Tinta perceptiei:

poate fi o persoanã, o atitudine, o stare a unor lucruri.

Contextul - reprezintã acele împrejurãri care influenteazã perceptia la un moment dat.

Procesul de selectie poate fi

selectiv (percepem ce vrem, când vrem);

stabil (ne formãm o imagine clarã, constantã asupra unui lucru)

Consecventa tine de o anumitã stare, de anumite principii.

Prejudecãti în evaluarea (perceptia) unei persoane:

-tendinta de a accepta ca valabilã prima impresie

-tendinta de a accepta ca valabilã ultima impresie

-efectul de partinire - sa percepi doar ceea ce vrei

-tendinta de a atribui altora parerile si ideile tale

-tendinta de a emite genealizari privind oamenii

-stereotipuri - virsta, sex, rasa, etnie

In cadrul organizatiilor

reactia de respingere a noului venit in organizatie

in Romania - clientul inca este considerat inferior

partinirea in cadrul organizatiei

in cadrul activitatii dintr'o organizatie se poate intampla ca performantele sa nu fie recunoscute si apreciate

efectul de nivelare (toti sunt la fel)

severitatea (lipsa de afectiune)

similitudinea (tendinta de a judeca prin prisma noastra)

2. Valori, atitudini si comportament individual

Valoare - capacitatea unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesitatilor sociale si idealurilor generate de acestea.

Valoarea se judeca prin prisma calitatilor care dau pret unui obiect, fenoment, fiinta.

Clasificarea valorilor:

intelectuale - inteligenta, educatia, cultura

economice - bani, avere, profit

sociale - libertate, dreptate, adevar, egalitate

politice - putere, credibilitate, succes

religioase - toleranta, devotament

Valorile nu sunt fixe, ele se modifica in timp fata de factorii de influenta.

Cultura deosebeste acest sistem de valori. Exista tendinta de a desfiinta culturile nationale.

Formele de manifestare in ce priveste sistemul de evaluari:

individualism - SUA, Australia, Marea Britanie

colectivism - Japonia, Indonezia, Venezuela

Apropierea puterii:

reducerea inegalitatilor intre bogati - saraci: Austria, Israel, Danemarca, Suedia

marirea diferentei intre bogati-saraci - Mexic, Columbia, Africa de Sud, Italia, Franta, Belgia, Spania

Controlul incertitudinii - arata in ce masura statul tine sub control fenomenele economice si sociale:

control ridicat - Grecia, Franta, Portugalia

control redus - Danemarca, Hong-Kong, India

Cuplul masculinitate - feminitate

feminitate - Elvetia, Marea Britanie, Italia

masculinitate - Norvegia, Danemarca

Caracteristicile generale ale atitudinilor:

tendinte de schimbare ale atitudinilor (manifestate prin institutiile de educatie si management organizational)

schimbarile comportamentale pot duce la schimbarea atitudinii

Satisfactia in munca si satisfactia individuala:

generala

partiala

Factorii care influenteaza nivelul satisfactiei

concordanta munca -> rezultate

corectitudinea - sa existe echivalenta

caracterul - personalitatea, modul de percepere

3. Motivatia in munca

Motivatia - fundamentul oricarei activitati umane

Exista diferite elemente ce stau la baza motivatiei

Componentele de baza ale motivatiei:

motivele (simple, complexe - piramida nevoilor)

stimulente si factori motivationali - economice (bani) si motivationale (relationali)

stimulente morale - recunoastere

Formele motivatiei

pozitiva - relatia directa si proportionala a rezultatelor obtinute si comportamentului promovat - satisfactii personale

negativa - folosirea unor factori motivationali aversivi - de motivare

Elemente care definesc motivatia:

obiectivele vizate - materiale, morale, profesionale

perspectivele - evolutia in cariera

Teoriile privind motivatia

TW Taylor - seletia executantilor dupa capacitatea de munca este cel mai important element. Trebuie alesi indivizii care corespund fizic si intelectual pentru postul respectiv. Salariul trebuie sa fie motivant

La baza oricarei motivatii stau nevoile.

Motivatia poate fi:

intrinseca sau extrinseca

cognitiva sau afectiva

Teoriile de baza privind motivatia

Maslow - pe baza studiului nevoile - identificarea si ierarhizarea nevoilor

Categorii de nevoi - hrana, adapost, reproducere,

securitate

sociale - apartenenta, dragoste, stima de sine prin altii, nevoia de a fi recunoscut in societate

recunoastere - instruire, dorinta de acumulare de cunostinte

realizare