9.4.3. Conportamentul firmei pe termen lung

În toate situatiile speciale analizate mai sus, am vazut ca oferta optima a firmei competitive era de fapt câte un punct de pe curba MC, ceea ce înseamna ca functia ofertei firmei se confunda cu aceea portiune a curbei costului marginal care se afla dincolo de cantitatea de output la care se sisteaza oferta firmei. (Fig. 9.9.).

Între 0 si Q₁ nu se ofera; între Q₁ si Q₂ se ofera cu pierdere; la Q₂ se ofera cu profit normal; iar peste Q₂ se ofera cu profit economic.

În concluzie, curba ofertei unei firme concurentiale este portiunea curbei MC situata deasupra costului variabil mediu minim.

În ce conditii merita ca un întreprinzator sa intre pe o piata? Pe baza celor de mai sus putem sa raspundem la aceasta întrebare. Daca nu intra pe piata, nu realizeaza încasari, dar economiseste costurile fixe si variabile. Cu alte cuvinte, merita sa intre pe o piata numai daca cifra de afaceri realizabila este mai mare sau cel putin egala cu costurile totale, adica:

sau , adica .

În concluzie, strategia pe termen lung a unei firme competitive este urmatoarea:

Acum sa presupunem ca toate firmele folosesc aceeasi tehnologie si aceiasi factori de productie. Au deci aceleasi curbe de cost, indiferent ca sunt deja pe piata sau doresc sa intre în viitor. Daca firmele de pe piata sunt profitabile (), piata atrage firme noi. Intrarea acestora pe piata mareste oferta totala si pretul scade, la fel si profitul. Invers, daca firmele existente sunt perdante, unele întreprinderi îsi sisteaza activitatea si parasesc piata. Oferta totala scade, pretul creste, la fel si profitul. Din cauza acestor miscari de intrare si iesire, în final, firmele de pe piata vor realiza pe termen lung un profit nul (, deci au doar profit normal, adica lucreaza la pragul de rentabilitate).

Deoarece: , înseamna ca daca p = AC. Daca p > AC, întreprinderile câstiga bani, ceea ce atrage noi concurenti, iar daca p < AC, firmele pierd bani, ceea ce conduce la închiderea de firme. Procesul intrare - iesire înceteaza doar în momentul în care p = AC. În acest caz, piata va fi în echilibru pe termen lung.

Cele de mai sus ne conduc la o concluzie interesanta. stim ca o firma concurentiala produce o cantitate la care p = MC. Acum am vazut ca intrarea - iesirea de firme forteaza pretul sa devina egal cu AC. Daca pretul trebuie sa fie egal concomitent cu MC si cu AC, trebuie în mod necesar ca cele doua costuri sa fie identice, ceea ce se întâmpla doar la AC minim.

În fig. 9.12. avem cazul unei firme în situatie de echilibru pe termen lung. Pretul este egal cu MC, deci este maxim. Pretul este egal si cu AC minim, deci este zero. Nimeni nu mai este atras pe piata si nimeni nu mai are interesul sa iasa de pe piata.

Pe o piata pe care numarul de firme este variabil nu exista doar un singur pret care garanteaza profitul nul: cel egal cu AC minim. Deci, curba ofertei pe termen lung trebuie sa fie orizontala la acest nivel de pret, asa cum se vede în fig. 9.12 - b.

Orice pret mai mare decât AC minim va genera , deci vor intra si iesi firme pe piata si oferta va creste. Orice pret mai mic decât AC minim va genera pierderi deci iesiri de pe piata si oferta va scadea. Astfel, numarul firmelor de pe piata se adapteaza în asa fel încât pretul sa ramâna egal cu AC minim si în acest caz exista suficiente firme pe piata pentru a satisface întreaga cerere la nivelul dat al pretului.

Ce se întâmpla însa daca cererea pietei se modifica? Sa ne imaginam piata laptelui în echilibru pe termen lung (fig. 9.13) si sa presupunem ca oamenii de stiinta descopera virtutile terapeutice ale laptelui. Cererea de lapte creste de la DD₁ la DD₂ (Fig. 9.14). Pe termen scurt, punctul de echilibru trece din A în B si pretul creste de la p₁ la p₂.

Toate firmele de pe piata îsi maresc productia (de la q₁ la q₂) si cum p > AC, obtinut profit economic. Aceasta situatie atrage noi firme pe piata. Numarul firmelor creste, oferta pietei pe termen scurt se deplaseaza spre dreapta (de la SRS₁ la SRS₂) si pretul scade la nivelul initia (p₁), devenind din nou egal cu AC minim. La fel, profitul scade la zero (Fig.9.15).

Piata a atins un nou punct de echilibru pe termen lung (punctul C). Pretul a revenit la p_1, dar cantitatea vânduta a crescut la Q₃. Fiecare firma produce din nou la punctul de optim (p = MC), dar cum numarul firmelor este mai mare si cantitatea vânduta este superioara (Q₃ > Q₁).

Este oare posibil ca pe termen lung curba ofertei pietei sa aiba panta pozitiva? Pâna acum am presupun ca noile firme care intra pe piata au aceleasi costuri ca cele de pe piata. De aceea, curba ofertei era orizontala pe termen lung. Când cererea a crescut, a crescut si cantitatea oferita, dar pretul nu s-a modificat. Dar exista cel putin doua ratiuni pentru care LRS poate avea o panta pozitiva.

stim ca factorii de productie, în general, ne stau la dispozitie într-o cantitate limitata. Firmele noi care intra pe piata maresc cererea factorilor de productie si pretul acestora creste. Productia devine mai costisitoare. Firmele ofera mai mult numai la un pret mai mare si astfel LRS are panta pozitiva.

Cea de-a doua ratiune tine de faptul ca firmele pot avea costuri diferite. Sa luam piata serviciilor de zugravit. Oricine poate intra pe piata, dar suporta costuri diferite în functie de îndemânare, viteza de lucru etc. Pentru un nivel de pret dat, este foarte probabil ca firmele de pe piata sa aiba costuri mai mici decât noii intrati pe piata.

Când cererea creste, trebuie atrase noi firme pe piata. Daca cei ce intra au costuri mai mari decât cei de pe piata, trebuie ca pretul sa creasca (altfel nu vor intra si cererea ar ramâne nesatisfacuta). În felul acesta, LRS va avea o panta pozitiva, dupa ce pâna atunci a fost orizontala.

Faptul ca firmele au costuri diferite determina ca firmele cu costuri mai mici sa obtina profit economic pe termen lung. Intrarea noilor firme nu elimina acest profit, deoarece noii veniti au costuri mai mari.

În concluzie, panta pozitiva a LRS se explica prin faptul ca este necesar un pret superior pentru a incita noile firme sa intre pe piata ca sa poata creste oferta totala. Dar, elasticitatea LRS va fi întotdeauna mult mai mare decât a curbei ofertei pe termen scurt.

În fig. 9.16 exista n₁ firme cu costuri mici (AC₁). Firmele produc q₁ cantitate optima, iar outputul pietei va fi Q₁ = n₁ x q₁, cantitate pe care cele n₁ firme o por produce la AC₁ minim, deci LRS este orizontal (portiunea p₁A). Daca cererea scade sub Q₁, unele din cele n₁ firme ies de pe piata.

Daca cererea pietei creste peste Q₁, costul mediu trebuie sa creasca deoarece cele n₁ firme urca pe MC si la p₁ ele obtin profit economic. Oferta firmelor creste la q₂ si oferta totala o putem deduce: . Panta LRS devine pozitiva (portiunea AB).

Acum sa presupunem ca exista n₂ firme, care au costuri medii mai mari (AC₂). Ele pot intra pe piata la p₂ = AC₂ minim si ofera si ele q₂. Daca cererea va creste peste , aceste firme intra pe piata la p₂ si cele firme împreuna vor putea satisface cererea mai mare Q₂ la pretul p₂ (portiunea orizontala LRS între B si C). Daca cererea va creste peste , panta LRS va începe din nou sa devina pozitiva etc.

În toate cazurile când oferta unor factori de productie (de exemplu, pamânt arabil) este limitata, pretul acestora va creste odata cu cresterea outputului total al pietei.

Uneori, este probabil ca pretul unor factori de productie sa scada, daca apar economii de scara în productie. În acest caz, LRS poate avea panta negativa. Cu toate acestea, de obicei LRS este orizontala, atâta timp cât utilizarea factorilor de productie nu este deplina.

Concepte cheie

Încasare marginala

Încasare totala

Oferta pietei concurentiale

Prag de rentabilitate

Profit marginal

Profit mediu

Profit total

Punct de sistare a ofertei

Rezumat

Întreaga oferta a unei firme competitive se cere la pretul pietei.

Principalii indicatori ai veniturilor unei firme sunt indicatorii încasarilor (totale, medii si marginale) si indicatorii profitului (total, mediu si marginal).

Conditiile de profit maxim sunt: prima derivata a functiei profitului total sa fie nula (MR = MC) si a doua derivata sa fie negativa (ritmul cresterii MC > ritmul cresterii MR).

La pragul de rentabilitate firma recupereaza integral atât FC cât si VC. La punctul de sistare a ofertei se recupereaza doar VC si nimic din FC.

Curba ofertei competitive este curba MC, dincolo de punctul de sistare a ofertei.

Ramura competitiva este în echilibru pe termen lung daca pretul pietei devine egal atât cu costul mediu minim pe termen scurt cât si pe termen lung.

Întrebari pentru fixarea cunostintelor

Care sunt principalele functii de încasari si de profit? Ce relatie exista între ele?

Cum se determina cererea individuala a unei firme competitive reprezentative?

Pe o piata concurentiala ce regula determina volumul de productie care maximizeaza profitul? Ce relatie exista între curba ofertei firmei si curba costului sau marginal?

În ce conditii decide o firma sa ramâna pe piata, respectiv sa iasa de pe piata?

Ce deosebire exista între profitul economic si cel contabil?

Explicati în ce conditii este în echilibru o ramura competitiva?

Întrebari pentru verificarea cunostintelor

Vânzatorii acceptatori de pret

a)      se confrunta cu o cerere perfect elastica;

b)      nu-si pot influenta pretul de vânzare;

c)      îsi pierd total cumparatorii daca maresc pretul peste pretul pietei;

d)      la pretul pietei pot vinde cât doresc;

e)      toate raspunsurile sunt corecte.

Care din urmatoarele nu sunt caracteristice pentru modelul concurentei perfecte

a)      exista multi vânzatori si cumparatori, dar fara putere de piata;

b)      resursele se pot redistribui fara costuri (exemplu: intrarea-iesirea fiind libera);

c)      agentii de pe piata se confrunta cu o curba a cererii cu panta negativa;

d)      agentii de pe piata sunt acceptatori de pret.

În cazul unei întreprinderi concurentiale

a)      curba cererii individuale se afla deasupra curbei MR;

b)      curba cererii individuale poate avea si panta negativa;

c)      curba MR coincide cu curba AR;

d)      curba MR poate avea maximum un punct comun cu curba MC.

Comportamentul de acceptator de pret înseamna ca

a)      pretul de vânzare este dat din afara pentru producatori;

b)      la pretul pietei cantitatea ce se poate vinde este data pentru toti producatorii;

c)      AC este dat;

d)      toate afirmatiile sunt corecte.

Într-o ramura concurentiala, pe termen lung toate întreprinderile

a)      realizeaza profit economic pozitiv;

b)      sunt perdante;

c)      realizeaza doar profit contabil;

d)      realizeaza profitul normal.

Urmatoarele afirmatii sunt adevarate sau false?

a)      La o firma concurentiala p = AC în mod obligatoriu.

b)      Curba ofertei pe termen scurt la o firma concurentiala este portiunea curbei AVC aflata deasupra curbei MC.

c)      Pentru o întreprindere concurentiala minimizarea AC pe termen scurt coincide cu maximizarea profitului.

d)      Daca AC coincide cu p, atunci profitul firmei concurentiale este maxim.

e)      În cazul unei firme concurentiale punctul de sistare al ofertei se afla în minimul AFC.

f)        Profitul unei firme concurentiale este maxim la nivelul de productie la care tangenta la curba TC este paralela cu dreapta TR.

g)      Pe termen lung, firmele concurentiale pot fi si perdante.