Prin termenul generic de “controversa” intelegem situatii de genul dezbaterilor, disputelor, discutiilor in contradictoriu referitoare la idei, credinte, convingeri, asumptii. Controversele sunt firesti si frecvente in cadrul grupurilor. Conduse cu indeminare, controversele pot contribui la cresterea creativitatii, pot stimula angajarea membrilor si imbunatatirea calitatii deciziilor. Reactiile emotionale, care insotesc, de regula, angajarea in situatii controversate pot avea ca efecte pozitive:
curiozitatea,
stimularea,
exaltarea,
implicarea,
comunicarea,
adaptarea,
iar ca efecte negative:
frustrarea,
dezgustul,
furia,
teama,
resentimentele,
respingerea,
neincrederea,
apatia.
Pe de alta parte, oamenii reactioneaza diferit in situatii controversate: unii le evita, altii le gasesc incitante, pe altii ii infurie, in timp ce altii le folosesc pentru a se exprima, pentru a-si ventila sentimentele si preocuparile.
Prin intermediul controverselor membrii grupurilor reusesc adeseori sa-si clarifice propriile valori si convingeri, ceea ce stimuleaza procesul dezvoltarii personale. Invatand sa controleze conflictele interpersonale, membrii grupurilor deprind si modalitati de rezolvare a conflictelor interioare.
Atunci cand controversele sunt scapate de sub control ele degenereaza in conflicte, membrii impartindu-se in tabere adverse (“ei” si “noi”) si judecand situatia in termeni antagonisti: “corect-incorect”, “dreptate-injustitie”, etc.
Abordarea conflictelor in cadrul grupului
Odata aparut, conflictul poate fi abordat, in principal, din doua perspective: abordarea de tipul “castig-pierdere” si abordarea de tipul “castig-castig” (rezolvare de probleme).
In prima situatie, “castig-pierdere”, se formeaza subgrupuri de putere, fiecare subgrup negand legitimitatea celuilalt si incercand sa iasa invingator. Obiectivele grupului pe termen lung sunt uitate, intreaga atentie si energie a partilor fiind concentrate asupra consolidarii propriei pozitii si argumentatii: perdantii nu mai sunt dispusi sa-si ofere resursele pentru actiunile impuse de invingatori. Neincrederea, lipsa ce comunicare si cooperare, refuzul de a vota, distorsiunile de mesaj, exprimarile ireverentioase, dezvaluirile de fapte jenante, respingerile personale sunt citeva dintre notele caracteristice situatiilor conflictuale abordate in termeni de “castig-pierdere” .
Abordarea centrata pe rezolvarea de probleme, in termeni de “castig-castig”, presupune parcurgerea urmatorilor pasi:
Identificarea si definirea nevoilor fiecarei persoane in parte si a fiecarui subgrup.
Gasirea solutiilor alternative.
Evaluarea solutiilor gasite.
Selectarea solutiei care a primit votul fiecarui membru.
Implementarea solutiei
Evaluarea modului in care functioneaza solutia adoptata.
Este adevarat ca redirectionarea unei situatii conflictuale nu este un proces usor nici pentru lider nici pentru membrii care s-au aflat pe pozitii atat de diferite. Ceea ce face posibila schimbarea este in primul rand existenta unui scop comun pe care toti membrii sa-l inteleaga si cu care sa fie de acord. Procesul schimbarii modului de abordare a conflictului poate fi facilitat si de ascultarea activa, empatica, a punctului de vedere a celuilalt (sau al celorlalti), ca si de luarea deciziei, de preferinta, prin consens. In cele din urma, ar fi important de vazut daca, pentru toti membrii, compromisul sau consensul la care s-a recurs este acceptabil.
Cheia solutionarii conflictului, a transformarii unei situatii de tipul “castig-pierdere” intr-una de tip “cistig-castig”, este optiunea pentru o solutie convenabila pentru toti, in locul uneia convenabile doar pentru o persoana sau pentru un subgrup.
Comportamente perturbatoare in cadrul grupurilor
Comportamentele perturbatoare se intalnesc indeosebi in cadrul grupurilor involuntare (grupuri la care indivizii sunt constransi sa participe). In categoria acestor comportamente intra: agresivitatea, refuzul de a indeplini anumite sarcini, dorinta de a fi mereu in competitie, comportamentul demonstrativ, comportamentul de bufon, comportamentul seductiv.
Liderul are la indemana trei modalitati principale prin care poate controla astfel de comportamente:
sa permita aceste manifestari dar sa le ignore sau sa le minimalizeze, astfel incat persoana sa perceapa inadecvarea, sa simta ridicolul in care se plaseaza si sa renunte de buna voie;
sa recurga la confruntarea: lider - persoana turbulenta, fie intr-o discutie individuala, fie de fata cu ceilalti membri ai grupului;
confruntarea sa aiba loc intre un alt membru al grupului si persoana turbulenta.
Oricare dintre aceste metode se poate dovedi fructuasa.
|
