Coordonarea – dirijarea si integrarea activitatii personalului pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin in vederea atingerii obiectivelor firmei (prin distribuirea sarcinilor si resurselor subdiviziunilor si persoanelor, stabilirea obiectivelor 323c27d , delegarea executarii deciziilor etc. – surse potentiale de conflict).
Conflictele provin din diviziunea nerationala a muncii, in unele cazuri, si din separarea oamenilor cu diverse sisteme proprii de valori.
Conflictele intrapersonale indivizii le solutioneaza singuri, le retraiesc sau le discuta cu persoanele apropiate. Ele prezinta mai mult o problema psihologica a individului decvat o problema economica pentru intreprindere.
Conflicte dupa modul de manifestare:
Gestiunea conflictului – anticipat se elimina cauzele si, prin aceasta, aparitia conflictelor. Masurile de preintampinare a conflictelor se caracterizeaza prin acordarea intereselor si actiunilor – sarcina functiei de coordonare – corelarea subobiectivelor in scopul realizarii obiectivelor generale.
Deosebim:
coordonare verticala – intre subdiviziuni la diferite niveluri manageriale;
coordonare orizontala – la acelasi nivel;
coordonare laterala – mixta.
Daca corelarea este reusita , conflictul se evita (are loc profilactica conflictului).
Masuri de coordonare:
a. pana la realizare – in procesul planificarii sau pregatirii deciziei. Rol esential revine stabilirii rezervelor de timp, financiare si materiale pentru procesele planificate.
b. in procesul executiei – interventia personala a managerului sau prin reglementari generale (directive, instructiuni de serviciu etc.)
Depasirea conflictelor
Daca din lipsa sau insuficienta masurilor de coordonare apar conflictele, masurile de depasire a lor pot tine de conducerea psihica cu conflictele latente si solutionarea reala a conflictelor deschise.
Variante de depistare si constientizare a conflictelor pot fi descoperite mai usor prin institutionalizarea biroului de plangeri, procese si organe casationale.
O varianta de depasire a conflictului deschis – evitarea conflictului – se aplica cand solutionarea cu succes a conflictului este imposibila – prin urmatoarele masuri:
a. retragere – participantul se impune la executia sarcinilor inaintate in schimbul altor facilitati;
b. izolare – departarea participantilor, limitarea contactelor lor (concediu, transfer);
c. lipsa de posibilitati – se limiteaza mijloacele de putere necesare executarii intereselor;
d. schimbul directiei conflictului – energia conflictului se indreapta in alta directie;
e. coexistenta – refuzul participantilor a solutiona conflictul, aparut ca intelegerea prioritatii obiectivelor generale sau pozitia toleranta.
Solutionarea conflictului – inlatura conflictul deschis prin realizarea intereselor unei parti sau evidenta intereselor partilor implicate. Variante:
a. solutionarea prin forta – partile conflictuante tind la biruinta intereselor proprii prin forta puterii (mijloace informationale, sanctiuni, discreditare…);
b. solutionarea prin sentinta – solutionare prin deciziei prin jrebiu, decizia majoritatii, arbitrajului;
c. solutionarea prin cooperare – partile conflictuante in comun conlucreaza pentru solutionarea problemelor – abordari posibile:
solutionarea prin intermediari (mediere) – se invita a treia parte, recunoscuta de ambele parti, care prin autoritate proprie solutioneaza prin tratative conflictul;
solutionarea prin tratative (negociere) – compromis ce satisface ambele parti.
Revendicarea – orice sentiment real sau imaginar de injustitie pe care un lucrator il poate avea in relatiile de munca. In cazul cand doleanta se comunica informal – plangere.
|
