Definirea IMM
1.1. Elemente generale privitoare la IMM
La început considerate ca niste întreprinderi mari care functioneazã pe aceleasi principii de organizare - în forme mai mici - pe parcursul anilor IMM au reusit sã se dezvolte competitiv, adaptându-se sistemelor de productie si sociale si caracterizându-se prin trãsãturi proprii care le-au diferenþiat de întreprinderile mari.
Fata de intreprinderile mari IMM au urmatoarele avantaje:
- grad mare de flexibilitate, putându-se adapta usor la cerinþele pieþei
- capacitate mare de inovare in conditii de concurentã
- creatoare de noi locuri de munca
- o buna gestionare a resurselor umane
- structuri organizatorice simple si suple
- un sistem de informare direct si rapid
- control eficient
- contribuie la dezvoltarea diferitelor zone nationale.
Totodata semnalãm si urmãtoarele dezavantaje:
- dispun de capital redus, ceea ce la face vulnerabile la socurile economice
- grad mare de dependentã faþã de un grup de 23423o1411x clienti (exemplu: subfurnizori)
- lipsa unor sisteme de distribuþie functionale si a accesului la servicii de marketing performante si accesibile
- acces scazut la tehnologii noi
- lipsa unor cunostinte manageriale si economice suficiente.
Legea 346/2004 privind stimularea înfiintãrii si dezvoltãrii IMM defineste întreprinderile mici si mijlocii ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii :
au un numãr mediu anual de salariati mai mic de 250
realizeazã o cifrã de afaceri anualã pânã la 8 milioane euro sau au un rezultat anual al bilantului contabil,care nu depãseste echivalentul în lei a 5 milioane euro
- respectã criteriul de independentã (nu sunt deþinute în proporþie de peste 25% din capitalul social sau din dreptul de vot de cãtre una sau mai multe întreprinderi împreunã care nu fac parte din întreprinderile mici si mijlocii ).
HG nr.1280/2004 privind aprobarea Strategiei guvernamentalã pentru susþinerea dezvoltãrii IMM în perioada 2004-2008 face o analizã comparativã a IMM din Romînia cu a celor din statele membre si candidate la UE. Comparând definitia IMM adoptatã în România cu cea recomandatã în UE, constatãm cã din punct de vedere al numãrului de angajati sunt identice. In ce priveste cifra de afaceri, nivelul maxim al acesteia în România este de 8 milioane EURO comparativ cu UE unde cifra de afaceri este 7 milioane EURO pentru întreprinderile mici si 40 milioane EURO pentru cele mijlocii.
In România nu existã restrictii privind capitalul maxim detinut de IMM însã în UE restrictia este de 5 milioane EURO pentru întreprinderile mici si 27 milioane EURO pentru întreprinderile mijlocii.
Infiintarea si dezvoltarea IMM în România a cunoscut o crestere relativ accentuatã în anii 1990 - 1995, datoritã existenþei unor cereri nesatisfãcute, a necesitãþii dezvoltãrii proprietãþii private si a facilitãtilor fiscale din aceastã etapã.
In perioada 1996 - 2000 a avut loc o stagnare a numãrului IMM datoritã situatiei economice nefavorabile si a îngreunãrii fiscalitãtii.
si perioada anterioara a fost pentru IMM o perioada dificilã referindu-ne la problemele economice si sociale cu care s-au confruntat. Supravietuirea lor ridicã probleme in perioadele de recesiune economicã când numarul de clienti, segmentele si cota de piatã sunt deficitare.
In acestã etapã sunt necesare o serie de mãsuri pentru alinierea întreprinderilor mici si mijlocii la conditiile Uniunii Europene.
Problemele cu care se confruntã în aceasta etapã IMM sunt:
- deprecierea leului în raport cu principalele valute straine
- dobânzile mari la capitalul împrumutat
- inflatia
- taxele si impozitele mari în raport cu volumul activitãtii firmelor.
- absenta resurselor proprii
- comprimarea pietelor interne
- concurenþa produselor strãine
- ritmul greoi al privatizãrii
- dificultãþile ce rezultã din domeniul legislativ si institutional si coruptia.
Aceste probleme conduc la consecinþe economice si sociale nefavorabile.
Consecintele economice constau în diminuarea investiþiilor în domeniul privat, reducerea cererii interne de produse si servicii, reducerea cifrei de afaceri sau chiar falimentarea firmelor, diminuarea veniturilor la bugetul statului.
Principalele consecinte de ordin social sunt cresterea numarului de someri, climat social tensionat, scãderea puterii de cumpãrare a populatiei si privarea consumatorilor de produse "made in Romania" mai accesibile si de multe ori mai bune.
Problemele cu care se confuntã IMM si implicit consecintele lor pot fi înlãturate deoarece în România exista o serie de oportunitãþi pentru dezvoltarea IMM.
Dintre acestea semnificative sunt:
- nivelul ridicat de instruire generalã si profesionalã a populatiei
- sistem de învãtãmânt cu un nivel ridicat, inclusiv pentru IMM
- disponibilitatea pentru efort a întreprinzãtorilor si alocarea de mult timp activitãtilor firmei
- existenta unor importante resurse naturale
- conditii favorabile pentru turism si agriculturã - active neutilizate (spatii si echipamente ale societãtilor comerciale)
- programele de asistenta ale Uniunii Europene.
Aceste oportunitati dacã sunt fructificate contribuie la cresterea P. I. B., la producerea în mod eficient a bunurilor/ serviciilor, la crearea unor noi locuri de muncã, la stimularea concurentei si a inovativitãtii.
Din datele prezentate de Ministerul Finantelor, sectorul IMM din România reprezintã 70% din P.I.B., iar numarul angajaþilor, circa 64% din totalul celor care lucreazã în sectorul privat, ceea ce reprezintã un numãr mic în raport cu populaþia þãrii.
In prezent în Uniunea Europeanã functioneazã circa 54 de IMM la 1000 de locuitori, în Polonia 93 de IMM / 1000 locuitori, în Ungaria 96, iar în România 22 de IMM la 1000 de locuitori.
Dintre aceste IMM în Romania 52% sunt profitabile în timp ce 31% înregistreaza pierderi.
1.2. Elemente definitorii de ordin cantitativ si calitativ
Elementele cantitative, frecvent utilizate, de diferenþiere a IMM de întreprinderile mari, sunt cifra de afaceri (dimensiunea activitãtii), activele totale (potentialul de productie) si numãrul de personal.
Departamentul de dezvoltare economicã a S. U. A. a fãcut o delimitare calitativã a întreprinderilor mici si mijlocii referindu-se la:
- conducere, care este asiguratã de întreprinzãtori, proprietari, care sunt si manageri nu simpli actionari,
- capitalul si posesiunea aparþin unuia, sau unui mic numãr de proprietari
- activitatea care se desfãsoarã pe plan local chiar daca piaþa nu este localã
- firma este în general micã în comparatie cu ceilalti concurenti din ramurã.
Alte trãsãturi calitative, specifice care ajutã IMM sã reziste la concurentã cu întreprinderile mari sunt caracteristicile lor de naturã strategicã si managerialã.
Aceste caracteristici se referã la centralizarea si personalizarea conducerii, prin care trebuie sã întelegem unul sau un numar mic de proprietari ale caror aptitudini proprii, deosebite, determinã direct succesul firmei si supravieþuirea alãturi de marile companii.
O alta caracteristicã o reprezintã procesul decizional simplu si rapid care este un mare avantaj în comparatie cu birocratismul. Acest proces decizional poate reprezenta însã si un pericol întrucât succesul firmei este bazat în exclusivitate pe talentul si competenta proprietarului.
În IMM existã în general o specializare redusã a muncii (muncitori polivalenti), care este hotãrâtoare în cazul necesitatii unor schimbãri neprevãzute datoritã calificãrii personalului. O altã caracteristicã este recurgerea la segmentarea pietei si adaptarea la cerintele si nisele de piata care trebuie deservite.
1.3. Tipologia IMM
Pentru a avea o viziune de ansamblu este necesar sã cunoastem si clasificarea IMM.
Dupã ramurile de sunt activitate firme care activeazã în domeniul industriei, agriculturii, constructiilor, comert, turism, transporturi si servicii.
Dupã potentialul de obtinere a profitului firmele pot fi clasificate în firme
-- mici, statice, marginale, care nu tind spre dezvoltare si îsi canalizeazã eforturile pentru menþinerea lor datoritã potenþialului redus de obþinere a profitului, exemplu fiind micile ateliere mestesugãresti si
- firmele mici statice si nemarginale, care obtin totusi rezultate bune, în ceea ce priveste valoarea nou creatã si importanta produselor sau serviciilor realizate, exemplu find firme de arhitecþi, avocaþi, contabilitate, consultanþã, etc.
Spre deosebire de acestea sunt IMM dinamice (intreprenoriale) care urmãresc dezvoltarea si obtinerea profitului si au un grad înalt de inovare si creativitate în ceea ce priveste produsele, serviciile, tehnologiile si strategiile.
În final, o ultimã clasificare a firmelor dupã forma juridicã de organizare constã în societãti comerciale, societãti cooperatiste, persoane fizice care desfãsoarã activitãti independente si asociatii familiale.
Prin legea 346/2004 privind stimularea înfiintãrii si dezvoltãrii IMM modificatã si completatã prin OG 94/21.08.2004 s-a lãrgit sfera notiunii de întreprindere, la orice formã juridicã de organizare a unei activitãti economice în scopul obþinerii unui profit, incluzându-se societãtile cooperatiste, asociatiile familiale si persoanele fizice independente autorizate.
1.4. Factori care vizeazã succesul sau insuccesul IMM
Factorii care pot genera succesul sau insuccesul IMM, vizeazã firma sau întreprinzãtorul. Cei care vizeaza firma sunt :
- numarul de clienti, segmentele de clienti, cota de piatã
- tipurile de produse sau servicii realizate, procesele de productie si de distributie
- resursele financiare
- resursele de personal, in special managerial si
- resursele utilizate in sistemul informational, de activitatea de planificare si control.
Factorii care vizeaza întreprinzãtorul sunt:
- abilitãtile manageriale ale întreprinzãtorului
- abilitãtile operationale in sfera productiei, desfacerii si marketingului
- abilitatile strategice de antrenare a personalului.
Mãiestria întreprinzãtorilor constã în a alege cadrul general, economic, social, tehnologic si politic in care sã-si desfãsoare activitatea. Apoi el trebuie sa sesizeze oportunitãtile si sã cunoascã piata.
Supravietuirea firmei depinde de:
- evolutia ramurii economice implicate,
- vârsta firmei, dimensiunea ei
- existenta unor firme concurente
- optiunile strategice ale întreprinzatorului
- ritmul de crestere a firmei.
Activitatea firmei este influentatã de
- producerea inovatiei tehnologice,
- schimbãrile în materii prime,
- modificãrile in cererea pietei,
- schimbãrile în oferta fortei de muncã,
- globalizarea comertului,
- sursele de capital
- conjunctura economiei nationale si internationale.
|
