Definirea IMM
1.1. Elemente generale privitoare la IMM
La început considerate ca niste întreprinderi mari care functionează pe aceleasi principii de organizare - în forme mai mici - pe parcursul anilor IMM au reusit să se dezvolte competitiv, adaptându-se sistemelor de productie si sociale si caracterizându-se prin trăsături proprii care le-au diferențiat de întreprinderile mari.
Fata de intreprinderile mari IMM au urmatoarele avantaje:
- grad mare de flexibilitate, putându-se adapta usor la cerințele pieței
- capacitate mare de inovare in conditii de concurentă
- creatoare de noi locuri de munca
- o buna gestionare a resurselor umane
- structuri organizatorice simple si suple
- un sistem de informare direct si rapid
- control eficient
- contribuie la dezvoltarea diferitelor zone nationale.
Totodata semnalăm si următoarele dezavantaje:
- dispun de capital redus, ceea ce la face vulnerabile la socurile economice
- grad mare de dependentă față de un grup de 23423o1411x clienti (exemplu: subfurnizori)
- lipsa unor sisteme de distribuție functionale si a accesului la servicii de marketing performante si accesibile
- acces scazut la tehnologii noi
- lipsa unor cunostinte manageriale si economice suficiente.
Legea 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării IMM defineste întreprinderile mici si mijlocii ca fiind acele întreprinderi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții :
au un număr mediu anual de salariati mai mic de 250
realizează o cifră de afaceri anuală până la 8 milioane euro sau au un rezultat anual al bilantului contabil,care nu depăseste echivalentul în lei a 5 milioane euro
- respectă criteriul de independentă (nu sunt deținute în proporție de peste 25% din capitalul social sau din dreptul de vot de către una sau mai multe întreprinderi împreună care nu fac parte din întreprinderile mici si mijlocii ).
HG nr.1280/2004 privind aprobarea Strategiei guvernamentală pentru susținerea dezvoltării IMM în perioada 2004-2008 face o analiză comparativă a IMM din Romînia cu a celor din statele membre si candidate la UE. Comparând definitia IMM adoptată în România cu cea recomandată în UE, constatăm că din punct de vedere al numărului de angajati sunt identice. In ce priveste cifra de afaceri, nivelul maxim al acesteia în România este de 8 milioane EURO comparativ cu UE unde cifra de afaceri este 7 milioane EURO pentru întreprinderile mici si 40 milioane EURO pentru cele mijlocii.
In România nu există restrictii privind capitalul maxim detinut de IMM însă în UE restrictia este de 5 milioane EURO pentru întreprinderile mici si 27 milioane EURO pentru întreprinderile mijlocii.
Infiintarea si dezvoltarea IMM în România a cunoscut o crestere relativ accentuată în anii 1990 - 1995, datorită existenței unor cereri nesatisfăcute, a necesității dezvoltării proprietății private si a facilitătilor fiscale din această etapă.
In perioada 1996 - 2000 a avut loc o stagnare a numărului IMM datorită situatiei economice nefavorabile si a îngreunării fiscalitătii.
si perioada anterioara a fost pentru IMM o perioada dificilă referindu-ne la problemele economice si sociale cu care s-au confruntat. Supravietuirea lor ridică probleme in perioadele de recesiune economică când numarul de clienti, segmentele si cota de piată sunt deficitare.
In acestă etapă sunt necesare o serie de măsuri pentru alinierea întreprinderilor mici si mijlocii la conditiile Uniunii Europene.
Problemele cu care se confruntă în aceasta etapă IMM sunt:
- deprecierea leului în raport cu principalele valute straine
- dobânzile mari la capitalul împrumutat
- inflatia
- taxele si impozitele mari în raport cu volumul activitătii firmelor.
- absenta resurselor proprii
- comprimarea pietelor interne
- concurența produselor străine
- ritmul greoi al privatizării
- dificultățile ce rezultă din domeniul legislativ si institutional si coruptia.
Aceste probleme conduc la consecințe economice si sociale nefavorabile.
Consecintele economice constau în diminuarea investițiilor în domeniul privat, reducerea cererii interne de produse si servicii, reducerea cifrei de afaceri sau chiar falimentarea firmelor, diminuarea veniturilor la bugetul statului.
Principalele consecinte de ordin social sunt cresterea numarului de someri, climat social tensionat, scăderea puterii de cumpărare a populatiei si privarea consumatorilor de produse "made in Romania" mai accesibile si de multe ori mai bune.
Problemele cu care se confuntă IMM si implicit consecintele lor pot fi înlăturate deoarece în România exista o serie de oportunități pentru dezvoltarea IMM.
Dintre acestea semnificative sunt:
- nivelul ridicat de instruire generală si profesională a populatiei
- sistem de învătământ cu un nivel ridicat, inclusiv pentru IMM
- disponibilitatea pentru efort a întreprinzătorilor si alocarea de mult timp activitătilor firmei
- existenta unor importante resurse naturale
- conditii favorabile pentru turism si agricultură - active neutilizate (spatii si echipamente ale societătilor comerciale)
- programele de asistenta ale Uniunii Europene.
Aceste oportunitati dacă sunt fructificate contribuie la cresterea P. I. B., la producerea în mod eficient a bunurilor/ serviciilor, la crearea unor noi locuri de muncă, la stimularea concurentei si a inovativitătii.
Din datele prezentate de Ministerul Finantelor, sectorul IMM din România reprezintă 70% din P.I.B., iar numarul angajaților, circa 64% din totalul celor care lucrează în sectorul privat, ceea ce reprezintă un număr mic în raport cu populația țării.
In prezent în Uniunea Europeană functionează circa 54 de IMM la 1000 de locuitori, în Polonia 93 de IMM / 1000 locuitori, în Ungaria 96, iar în România 22 de IMM la 1000 de locuitori.
Dintre aceste IMM în Romania 52% sunt profitabile în timp ce 31% înregistreaza pierderi.
1.2. Elemente definitorii de ordin cantitativ si calitativ
Elementele cantitative, frecvent utilizate, de diferențiere a IMM de întreprinderile mari, sunt cifra de afaceri (dimensiunea activitătii), activele totale (potentialul de productie) si numărul de personal.
Departamentul de dezvoltare economică a S. U. A. a făcut o delimitare calitativă a întreprinderilor mici si mijlocii referindu-se la:
- conducere, care este asigurată de întreprinzători, proprietari, care sunt si manageri nu simpli actionari,
- capitalul si posesiunea aparțin unuia, sau unui mic număr de proprietari
- activitatea care se desfăsoară pe plan local chiar daca piața nu este locală
- firma este în general mică în comparatie cu ceilalti concurenti din ramură.
Alte trăsături calitative, specifice care ajută IMM să reziste la concurentă cu întreprinderile mari sunt caracteristicile lor de natură strategică si managerială.
Aceste caracteristici se referă la centralizarea si personalizarea conducerii, prin care trebuie să întelegem unul sau un numar mic de proprietari ale caror aptitudini proprii, deosebite, determină direct succesul firmei si supraviețuirea alături de marile companii.
O alta caracteristică o reprezintă procesul decizional simplu si rapid care este un mare avantaj în comparatie cu birocratismul. Acest proces decizional poate reprezenta însă si un pericol întrucât succesul firmei este bazat în exclusivitate pe talentul si competenta proprietarului.
În IMM există în general o specializare redusă a muncii (muncitori polivalenti), care este hotărâtoare în cazul necesitatii unor schimbări neprevăzute datorită calificării personalului. O altă caracteristică este recurgerea la segmentarea pietei si adaptarea la cerintele si nisele de piata care trebuie deservite.
1.3. Tipologia IMM
Pentru a avea o viziune de ansamblu este necesar să cunoastem si clasificarea IMM.
După ramurile de sunt activitate firme care activează în domeniul industriei, agriculturii, constructiilor, comert, turism, transporturi si servicii.
După potentialul de obtinere a profitului firmele pot fi clasificate în firme
-- mici, statice, marginale, care nu tind spre dezvoltare si îsi canalizează eforturile pentru menținerea lor datorită potențialului redus de obținere a profitului, exemplu fiind micile ateliere mestesugăresti si
- firmele mici statice si nemarginale, care obtin totusi rezultate bune, în ceea ce priveste valoarea nou creată si importanta produselor sau serviciilor realizate, exemplu find firme de arhitecți, avocați, contabilitate, consultanță, etc.
Spre deosebire de acestea sunt IMM dinamice (intreprenoriale) care urmăresc dezvoltarea si obtinerea profitului si au un grad înalt de inovare si creativitate în ceea ce priveste produsele, serviciile, tehnologiile si strategiile.
În final, o ultimă clasificare a firmelor după forma juridică de organizare constă în societăti comerciale, societăti cooperatiste, persoane fizice care desfăsoară activităti independente si asociatii familiale.
Prin legea 346/2004 privind stimularea înfiintării si dezvoltării IMM modificată si completată prin OG 94/21.08.2004 s-a lărgit sfera notiunii de întreprindere, la orice formă juridică de organizare a unei activităti economice în scopul obținerii unui profit, incluzându-se societătile cooperatiste, asociatiile familiale si persoanele fizice independente autorizate.
1.4. Factori care vizează succesul sau insuccesul IMM
Factorii care pot genera succesul sau insuccesul IMM, vizează firma sau întreprinzătorul. Cei care vizeaza firma sunt :
- numarul de clienti, segmentele de clienti, cota de piată
- tipurile de produse sau servicii realizate, procesele de productie si de distributie
- resursele financiare
- resursele de personal, in special managerial si
- resursele utilizate in sistemul informational, de activitatea de planificare si control.
Factorii care vizeaza întreprinzătorul sunt:
- abilitătile manageriale ale întreprinzătorului
- abilitătile operationale in sfera productiei, desfacerii si marketingului
- abilitatile strategice de antrenare a personalului.
Măiestria întreprinzătorilor constă în a alege cadrul general, economic, social, tehnologic si politic in care să-si desfăsoare activitatea. Apoi el trebuie sa sesizeze oportunitătile si să cunoască piata.
Supravietuirea firmei depinde de:
- evolutia ramurii economice implicate,
- vârsta firmei, dimensiunea ei
- existenta unor firme concurente
- optiunile strategice ale întreprinzatorului
- ritmul de crestere a firmei.
Activitatea firmei este influentată de
- producerea inovatiei tehnologice,
- schimbările în materii prime,
- modificările in cererea pietei,
- schimbările în oferta fortei de muncă,
- globalizarea comertului,
- sursele de capital
- conjunctura economiei nationale si internationale.
|
