Determinarea, analiza si optimizarea costurilor referitoare la calitate

DETERMINAREA, ANALIZA SI OPTIMIZAREA COSTURILOR REFERITOARE LA CALITATE

1. Determinarea costurilor referitoare la calitate

Costurile referitoare la calitate nu sunt cuantificabile, ele pot fi numai estimate si de cele mai multe ori aceasta estimare este subiectiva.

Determinarea costurilor referitoare la calitate se realizeaza pe baza datelor existente in intreprindere sau a celor provenite de la clienti.

Aceste date pot fi colectate, din urmatoarele surse:

Contabilitatea generala si analitica

Documente administrative, tehnice sau comerciale

Sondaje efectuate la clienti

Chestionare completate de persoanele din intreprindere

Pentru prezentarea costurilor referitoare la calitate pe total si pe categorii, in tara noastra se utilizeaza „ Bilantul costurilor calitatii”, care cuprinde:

Analiza comparativa a categoriilor de costuri ale calitatii precum si ponderea lor in costurile totale ale calitatii ( analiza pe orizontala);

O analiza a evolutiei costurilor calitatii pe total si categorii ( analiza pe verticala)

Costul total al calitatii reprezinta suma costurilor calitatii prezentate anterior. Costul insuccesului (al defectelor de calitate) detine cea mai mare pondere in acest cost total. Analiza legaturilor care se stabilesc intre componentele acestui cost si calitatea produsului va arata ca reducerea costului insuccesului (de exemplu, o reducere a defectelor de calitate in total productie) va fi insotita de o imbunatatire a calitatii si de un declin al costului total. Aceasta tendinta se manifesta pana la un anumit punct dincolo de care, insa, imbunatatirea calitatii nu va conduce la reduceri importante ale costului total. De aceea, aceasta relatie trebuie urmarita indeaproape, mentinand, pe cat posibil, un echilibru intre calitate si profitabilitate.

Reducerea costului insuccesului va fi insotita de o crestere a calitatii produselor agroalimentare, pana la un anumit punct dincolo de care, urmatoarele incercari de imbunatatire a calitatii vor fi insotite de cresterea costului total. Acest punct este denumit punctul de optim al imbunatatirii calitatii si al reducerii costului total. Dincolo de acest punct nu mai este profitabil ca intreprinderea agroalimentara sa investeasca in imbunatatirea calitatii produselor.

2. Analiza  costurilor referitoare la calitate

Analiza costurilor calitatii are ca obiectiv principal coordonarea si tinerea sub control a activitatilor de asigurare a calitatii, din punct de vedere economic, astfel incat sa fie satisfacute mai bine cerintele clientilor.

Fiecare proces de coordonare si tinere sub control cuprinde patru etape importante, care sunt parcurse ciclic, conform modelului PEVA ( planifica – executa – verifica – actioneaza):

Identificarea problemei (abaterea fata de obiectivul prevazut)

Analiza problemei (stabilirea cauzei)

Identificarea solutiilor ( stabilirea masurilor pentru evitarea abaterilor)

Aplicarea solutiilor (implementarea masurilor)

Analiza costurilor calitatii contribuie la realizarea obiectivelor specifice acestor etape, incepand cu identificarea punctelor critice si pana la implementarea unor masuri corective sau de imbunatatire eficiente.

2.1.Analiza elementelor si categoriilor de costuri referitoare la calitate.

Elementele si categoriile de costuri referitoare la calitate pot fi analizate si in dinamica, luand in considerare valoarea lor absoluta sau pe baza unor indicatori determinati.

In functie de specificul elementelor, de costuri si de necesitatile intreprinderii, analiza poate fi efectuata:

Pe produse (pe toata traiectoria de la proiectare pana la utilizare)

Pe compartimente (identificarea sectorului care produce cele mai mari costuri)

La nivel de intreprindere

Principalii indicatori utilizati in prezent in practica economica, pentru analiza costurilor referitoare la calitate sunt:

a). Analiza costurilor rebuturilor, se realizeaza pe baza urmatorilor indicatori:

Costul total al rebuturilor;

Ponderea rebuturilor in costurile de productie;

Pierderile totale efective datorate rebuturilor;

Ponderea pierderilor totale efective datorate rebuturilor, in costurile de productie.

b). Analiza costurilor produselor declasate, se realizeaza pe baza urmatorilor indicatori:

Costul total al produselor declasate;

Ponderea produselor declasate in costurile de productie;

Pierderile totale efective datorate produselor declasate;

Ponderea pierderilor totale datorate produselor declasate, in costurile de productie.

c). Analiza costurilor reclamatiilor clientilor, se realizeaza pe baza urmatorilor indicatori:

Costul total al reclamatiilor clientilor;

Ponderea costurilor reclamatiilor clientilor, in costurile de productie.

2.2. Analiza structurii costurilor referitoare la calitate.

Pentru analiza structurii costurilor referitoare la calitate, indicatorii determinati pot fi cuprinsi intr-un tabel, astfel:

Din analiza structurii costurilor la un moment dat si in dinamica (evolutie), se poate evidentia ca in conditiile unei cresteri relativ mici a investitiilor pentru masurile de prevenire, rezulta o reducere semnificativa a costurilor defectarilor, astfel ca pe total costurile calitatii scad; pe de alta parte in cazul neglijarii costurilor preventive se poate ajunge la cresterii semnificative ale celorlalte categorii de costuri, pe seama multiplicarii defectarilor interne si externe.

2.3. Analiza corelatiilor dintre costurile referitoare la calitate si indicatorii financiari ai intreprinderii.

Evaluarea efectului costurilor referitoare la calitate asupra performantelor financiare ale intreprinderii este relativ dificila.

O parte dintre aceste costuri (de prevenire si evaluare),  sunt considerate costuri de investitii, iar celelalte intra in categoria costurilor de productie sau sunt suportate din profitul intreprinderii.

De exemplu:

Scaderea costurilor defectarilor interne va determina reducerea costurilor de productie, care se va reflecta in cresterea profitului;

In cazul costurilor de evaluare, o analiza amanuntita a materiilor prime si auxiliare cresc costurile la receptie, dar determina reducerea sau chiar eliminarea defectarilor interne, ceea ce se va reflecta favorabil, in profitul intreprinderii.

In cazul costurilor de prevenire, evaluarea efectului lor asupra performantelor intreprinderii este mai dificila, deoarece se poate pune in evidenta in perioade ulterioare celei de desfasurare a exercitiului financiar.

Metodologia de analiza a costului calitatii. Costul calitatii reprezinta doar o componenta a costurilor operationale, destul de greu de izolat si de calculat. Totusi, fiind importanta cunoasterea relatiilor dintre aceste costuri, vom prezenta o metodologie de analiza a costurilor care va permite extragerea costului calitatii din totalul costurilor operationale.

Costurile reprezinta, in general, pretul utilizarii resurselor. In cazul intreprinderilor agroalimentare, componentele costului total se refera la cei patru M – muncitor, masina, material, metoda. Costul total cuprinde:

costul obtinerii si utilizarii banilor;

salariile si contributiile sociale;

costurile pregatirii personalului;

costul masinilor si utilajelor;

deprecierea acestora;

intretinerea si reparatiile;

costul resurselor materiale (achizitionarea, manipularea, cantarirea, depozitarea acestora) etc.

a). Etapele analizei costurilor

Analiza costurilor consta in parcurgerea a doua etape: identificarea sursei de cost si ierarhizarea acestora. Rezultatele analizei servesc intreprinderii pentru trasarea adecvata a bugetelor, pentru luarea unor decizii pertinente privind politica de pret si, in general, pentru imbunatatirea procesului de management.

b). Aplicarea analizei costurilor

Analiza costurilor calitatii isi gaseste aplicabilitate practica in intocmirea unui Raport al costurilor calitatii. Acest raport este un instrument important al planului calitatii, deoarece permite monitorizarea tuturor costurilor calitatii si, in continuare, intocmirea Bugetului calitatii.

Planul privind calitatea trebuie sa asigure consensul in intreprindere. Desigur, orice plan este perfectibil, iar imperfectiunile se observa chiar in timpul derularii acestuia. Practica a demonstrat ca planificarea prea rigida, prea abstracta, contine in ea insasi propriul esec. Deci, calitatea unui plan nu rezida, in principal, in calitatea analizelor si imaginarii solutiilor, ci in asigurarea coeziunii fortelor intreprinderii.

3. Optimizarea costurilor referitoare la calitate

Potrivit corelatiei „costuri – calitate”, costurile defectarilor (interne si externe) scad pe masura ce creste nivelul calitatii produselor, in timp ce costurile de prevenire si evaluare cresc.

Din analiza reprezentarii grafice, se poate concluziona ca exista un punct pe curba costurilor totale in care aceste costuri sunt minime, iar nivelul calitatii corespunzatoare zonei hasurate, este considerat optim. In zona respectiva, numita si „zona neutra”, costurile defectarilor Cd sunt aproximativ egale cu costurile de prevenire si evaluare (Cp + Ce).

In concluzie este preferabila situarea in zona optima (neutra), in care ar exista un echilibru intre „efort” si „efect”- costurile defectarilor fiind aproximativ egale cu costurile de prevenire si evaluare.

Recunoscandu-se ca exista teoretic un echilibru intre costurile de prevenire si evaluare si costurile defectarilor in punctul corespunzator costului total minim, se apreciaza ca acestui punct minim ii poate corespunde nivelul maxim al calitatii („zero defecte”) si nu neaparat unul optim. Se argumenteaza astfel ca nu este nevoie de o investitie infinita, pentru a asigura imbunatatirea continua a calitatii.

Dezvoltand aceasta idee, alti autori considera ca atat costurile defectarilor, cat si cele de prevenire si evaluare pot sa scada in conditiile cresterii nivelului calitatii.

Spre deosebire deci de abordarea clasica a corelatiei „costuri-calitate”, in prezent se considera ca imbunatatirea calitatii este posibila si in conditiile reducerii concomitente a costurilor defectarilor si a costurilor de prevenire si evaluare.

BIBLIOGRAFIE:

1. Anastase A., Anastase I. Standardizarea si certificarea marfurilor,

Bucuresti, Editura ASE, 2004

2. Dragulanescu, N. De la calitatea controlata, la calitatea totala,

Bucuresti, Editura Alternative, 1996

3. Iosif, N., Monole. V., Stoian. M., Ion, R. A., Boboc, D. Analiza calitatii produselor, Bucuresti, Editura Tribuna Economica, 2002

4. Kifor, C. V., Oprean, C. Ingineria calitatii,

Sibiu, Editura Universitatii „Lucian Blaga”, 2005

Oprean, C., Kifor, C. V., Suciu, O. Managementul integrat al calitatii,

Sibiu, Editura Universitatii „Lucian Blaga”, 2005

6. Pruteanu, O. s.a. Managementul calitatii totale,

Iasi, Editura Junimea, 1998

7.  Maniu, A. I. Manualul calitatii,

Bucuresti, Editura Economica, 1998

8. Olaru, M. Managementul calitatii. Concepte si principii de baza,

Bucuresti, Editura ASE, 1999

9. Sarbu, R. Certificarea, auditarea si gestiunea costurilor calitatii,

Bucuresti, Editura ASE, 1998

10. Suciu, O. Managementul calitatii mediului. Curs,

Sibiu, Universitatea „Lucian Blaga”, 2001

11. Marieta Olaru, Managementul calitatii – manual pentru clasa a – X – a,

Bucuresti, Editura economica – „Preuniversitaria”  2005

Standarde, legi reviste

SR ISO, 10013:1997

Ghid pentru realizarea/dezvoltarea manualului calitatii

ISO 9000:2001

Sisteme de management al calitatii – concepte si vocabular

ISO 9000:2001 Sisteme de management al calitatii – cerinte

ISO 9000:2001 Sisteme de management al calitatii. Linii directoare pentru imbunatatirea performantei