DEZVOLTAREA DURABILA

A SISTEMELOR ENERGETICE

IN CONCEPTIE HOLISTICA

1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILA 3

Prezentarea problemei 3

Indicatori specifici de dezvoltarii durabile 9

Agregarea determinantilor si indicatorilor in modele de dezvoltare durabile 11

Populatia si economia 11

Tehnologia 14

Baza de resurse energetice 15

Mediul inconjurator 16

2. INTEGRAREA DEZVOLTARII DURABILE IN LUMEA ECONOMIEI 18

Notiuni de dezvoltare si durabilitate in mediul economic 18

Metode ale dezvoltarii durabile 20

Raspuns eficient pentru consumator 20

Tehnologia informatiei 21

Metode de prognoza 21

Cuantificarea riscului 21

Ingineria convergenta 22

3. SISTEMUL "LEAN MANAGEMENT" 25

Definirea conceptului 25

Management si Leadership 27

Comparatie intre managementul american si cel japonez 28

Sistemul german de management 30

4. INFLUENTA MEDIULUI CULTURAL SI EDUCATIONAL ASUPRA DEZVOLTARII DURABILE 32

Influenta mediului cultural: familia, scoala, societatea 32

Definitia culturii 33

Diversitatea culturala 34

4.1.3. Subculturile. Cultura organizationala 38

Orientari religioase in lumea moderna 40

4.3. Educatia si formarea profesionala 42

5. ASPECTE ETICE ALE DEZVOLTARII DURABILE 46

Shareholder Value si Stakeholder Value 46

Alte modele: Economia de Piata sociala (Germania) si Economia mixta (China) 47

Dezvoltarea durabila si globalizarea 48

6. MANAGEMENTUL DEZVOLTARII DURABILE A SISTEMELOR 54

ENERGETICE IN CONCEPTIE HOLISTICA 54

6.1. DESCRIPTORII SI OBIECTIVELE DEZVOLTARII DURABILE 54

6.2. Probleme de continut privind dezvoltarea durabila a sistemelor energetice 56

1. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILA

Prezentarea problemei

Expresia "dezvoltare durabila" (Sustainable Development) a fost folosita in anul 1987 in Raportul Comisiei Mondiale cu privire la Mediu si Dezvoltare, cunoscut sub denumirea de Raport Brundtland. Raportul definea dezvoltarea durabila ca fiind dezvoltarea ce asigura nevoile prezentului fara a compromite capabilitatea viitoarelor generatii de a-si asigura propriile nevoi.

Aceasta definitie a beneficiat de o larga acceptare, ca fiind cea mai putin controversata definitie, dar reprezinta mai mult un obiectiv strategic decat un ghid practic de pus in aplicare. Multi autori au prezentat diferite definitii in incercarea de a stabili si elemente cantitative care sa aduca conceptului valente pentru orientari de natura politica.

Literatura de specialitate arata ca Pezzey in 1992, Morita Zhawashima in 1993, au gasit 61, respectiv 41 e diferite definitii de dezvoltare durabila.

Subiectele abordate in diferite definitii se refera la protejarea biodiversitatii si a resurselor naturale, la o balanta echilibrata intre activitatea economica si mediu, la egalitatea intre generatii, intre regiuni, calitatea vietii, la valori sociale si culturale. Elementele comune acestor definitii functie de ceea ce este durabil, pot fi sintetizate in urmatoarele trei aspecte principale:

- aspectul durabilitatii beneficiului economic al resurselor naturale. Ratiunea este aceea ca beneficiul economic al resurselor naturale trebuie mentinut in siguranta pentru a putea fi impartit intre generatiile prezentate si cele viitoare. In acest sens, El Sarafi, 1989, argumenteaza ca nu toate veniturile din vanzarea resurselor naturale ar trebui tratate ca venit curent disponibil pentru consum.

- aspectul durabilitatii proprietatilor fizice ale mediului ambiant, acordandu-se valoare absoluta pastrarii in conditii de siguranta si continuitate a functiei ecologice a mediului ambiant.

- aspectul durabilitatii utilitati, in sensul ca nu trebuie sa se piarda functia de utilitate pentru "calitatea vietii" cat si pentru "bunurile facute de om" fapt ce determina includerea, in definitia dezvoltarii durabile a echitatii inter-regionale, a reducerii saraciei, a capitalului uman sau a monumentelor istorice.

Conceptul de dezvoltare a contribuit mai mult ca oricare altul la apropierea disciplinelor din domeniul stiintelor sociale. Ambiguitatea acestui concept a dus la utilizarea sa in multe domenii si teorii. Ivit in domeniul stiintelor economice, conceptul depaseste acest cadru si patrunde in campul altor discipline din domeniul stiintelor sociale. Din aceasta ambiguitate decurge o intreaga problematica care i-a condus pe economisti sa faca distinctie intre "dezvoltare" si "crestere", atribuind celei dintai o amploare ce o transforma intr-o tema interdisciplinara. Spre deosebire de cresterea economica, dezvoltarea are alaturi de dimensiunea economica dimensiuni sociale, culturale, umanitare, constituind un proces de transformare a conditiilor vietii materiale si spirituale.

Dezvoltare durabila - DD - este conceptul de dezvoltare economico-sociala (fig.2.1. si fig.2.2.) recomandat tuturor tarilor de catre ONU, prin care se cauta armonizarea a trei componente fundamentale.

Fig. 1.1. Definirea conceptului dezvoltarii durabile - DD

Acest concept presupune corelarea a patru idei fundamentale, aparent independente, dar care se afla intr-o stransa conditionare.

Fig. 1.2. Conceptul dezvoltarii durabile

SUSTAINABILITY		There are over 100 definitions a sustainability, bur the best known is the World Commission on Environment and Development's. This suggests that development is sustainable where it "meets the needs of the present" without compromising the ability of the future generations to meet their own needs"

Incercarile diferitilor autori sunt indreptate pentru definirea conceptului de dezvoltare durabila cu valente calitative si cantitative, cat si pentru definirea de indicatori ai durabilitatii.

Hicks, in 1946, asigura o baza a analizei economice pentru dezvoltarea durabila prin definirea "venitului durabil", ca fiind valoarea maxima pe care o tara poata sa o consume intr-o perioada, fara a se inrautati la sfarsitul perioadei. Conceptu 525e45f l de venit Hicksian este considerat ca fiind de tip fuzzy, fie ca acesta inseamna mentinerea sau nementinerea intacta a bunastarii. Astfel, in 1998, Peskin arata ca aceasta definitie poate insemna o mentinere a proprietatilor fizice originale sau mentinerea valorii, fapt ce deschide camp liber discutiilor privind tipul sau gradul durabilitatii - durabilitatea puternica, redusa, etc.

In general, in cuantificarea conceptului de durabilitate se procedeaza mai intai la stabilirea unor indicatori ai durabilitatii. Problemele complexe ale dezvoltarii durabile solicita gasirea unor seturi de indicatori integrati sau interconditionati, precum si de indicatori agregati in indici.

Indicatorii traduc conceptul de dezvoltare durabila in termeni numerici, masuri descriptive, in semnale ce orienteaza actiunile, facilitand o mai buna comunicare. Indicatorii simplifica fenomenele complexe si fac posibila masurarea statutului general al unui sistem. Combinarea matematica a unui grup de indicatori sau agregarea lor da nastere unui "indice". Un indice poate fi el insasi un indicator ce simplifica un complex de informatii, asa cum este indicele pretului de consum care combina preturile unui grup de bunuri si servicii cumparate in mod obisnuit pentru a compara pretul mediu al bunurilor si serviciilor dintr-un an fata de celalalt an.

Indicatorii dezvoltarii durabile combina tendintele sistemelor sociale, economice, de mediu, cu modul in care aceste tendinte ilustreaza legaturile din si dintre sisteme. Proiectarea unor buni indicatori ai dezvoltarii durabile este o sarcina departe de a fi usoara, generata de doua cerinte relativ contrare: nevoia de complexitate si nevoia de simplitate.

Se considera ca incercarile de proiectare a unui singur indicator al dezvoltarii durabile reprezinta un mit, dar totodata se recunoaste ca este util sa existe un numar cat mai redus de indicatori pentru a avea decizii politice robuste de dezvoltare durabila.

Pana in prezent, incercarile de definire a dezvoltarii durabile in termeni cantitativi se diferentiaza prin aceea ca unele concepte utilizeaza abordari multicriteriale, cu mai multe obiective, in timp ce altele considera ca un singur criteriu este reprezentativ, respectiv un singur obiectiv. In studiile de dezvoltare durabila este esential sa fie stabilite criterii cantitative deoarece acestea permit ca in final sa se poata face distinctie intre scenariile "durabile" si scenariile "nedurabile".

Intr-o abordare multicriteriala, de exemplu, toate scenariile care satisfac urmatoarele patru criterii, sunt considerate scenarii de dezvoltare durabila:

revederea intregului sistem ca si a subsistemelor componente

analiza starii subsistemelor sociale, economice, de mediu, a tendintelor din si dintre acestea

luarea in considerare atat a consecintelor pozitive cat si a celor negative a activitatii umane intr-un mod care sa reflecte costurile si beneficiile pentru sistemele umane si ecologice, in termeni monetari si nemonetari.

- un scop adecvat: adoptarea unui orizont de timp suficient de lung pentru a:

surprinde nevoile generatiilor prezente si viitoare cu scopul de redefinire a deciziilor pe termen lung.

Impactul in plan local, regional, global asupra fiintei umane si a ecosistemului

anticiparea conditiilor viitorului pe baza datelor istorice si prezente - unde dorim sa mergem.

cadru organizatoric care leaga viziunea si obiectivele de indicatori si criterii de evaluare

un numar limitat de indicatori sau combinatii de indicatori care sa asigure un semnal clar pentru progresul dezvoltarii durabile

masuratori standard, acolo unde este posibil, pentru a facilita comparatia.

- transparenta:

datele si metodele sa fie accesibile

ipotezele, judecatile, incertitudinile in termeni si interpretari sa fie explicite

Majoritatea analistilor si specialistilor converg in a sublinia importanta capitala a influentelor culturale asupra dezvoltarii unei organizatii. Conceptele diferitelor companii si metodele de conducere ale acestora nu vin de undeva din spatiul vid. Ele sunt integrate in mediul cultural ambiental, iar calitatea lor este in mare masura dictata de valorile generale ale mediului.

Cunoasterea mediului presupune determinarea conditiilor concrete in care are loc desfasurarea activitatii tinand cont de toti factorii culturali, politici, sociali, psihologici, economici, tehnici si ecologici.

Abordarea problemelor legate de mediul in care se desfasoara afacerile trebuie facuta intr-o viziune dinamica, cuprinzatoare, capabila sa surprinda toti factorii care favorizeaza sau impiedica succesul afacerii.

Factorii mediului intern care lasa o anumita amprenta asupra managementului unei intreprinderi sunt indicate in figura 5.1 [ ]. Gruparea factorilor nu este intamplatoare. Pe coloana din stanga sunt dispusi factorii materiali, pe linia de deasupra se afla factorii psiho-formativi, iar pe coloana din dreapta/actor// socio-politici.

Fig. 5.1. Influenta factorilor de mediu asupra managementului

Mediul educational este constituit de totalitatea institutiilor care concura la desavarsirea caracterului membrilor societatii: familia, scoala, religia si alte organizatii umanitare si confesionale. Cooperarea dintre primele trei institutii este esentiala in asigurarea unor bacalaureati generalisti, luminati si cultivati, de care amintea K. Matsushita, baza de plecare indispensabila pentru o activitate economica performanta, grefata pe o inteligenta si educatie permanenta.

Mediul cultural intregeste mediul educational si se refera deopotriva la manager si la echipa sa. Referindu-se cu ingrijorare la absenteismul ridicat din tarile nordice, datorat in special alcoolismului, un studiu al Institutului Muncii din Oslo puncta: 'Este clar ca nu se poate lucra in acelasi mod cu oamenii care prefera sticla unei carti, cu cei care prefera carciuma unei sali de teatru'. Revenind iarasi la modelul japonez de management, putem fi siguri ca autoturismele produse in oricare zi a saptamanii au aceeasi calitate (nu cum am fi indemnati sa credem din cele relatate de Hayley in cartea sa 'Rotile') si ca inainte sau dupa week-end-uri absenteismul nu inregistreaza cresteri; chiar si grevele japoneze sunt altceva decat cele occidentale.

Mediul formational se refera strict la pregatirea profesionala specifica, ridicata pe postamentul solid al unei pregatiri generale corespunzatoare. Un diplomat intors din Japonia relata ca nicaieri in lume sistemul cursurilor suplimentare de perfectionare in domenii de varf nu este mai dezvoltat decat in aceasta tara. Mai ales tineretul urmeaza zilnic, de dimineata pana noaptea, 3 cicluri de invatare - perfectionare. De altfel, in toate tarile dezvoltate este in crestere formarea continua si marile universitati se intrec in a oferi programe din ce in ce mai atragatoare, in acest sens.

Definitia culturii

Cultura este o caracteristica a unei societati, este tot ceea ce este invatat in cursul vietii sociale si transmis din generatie in generatie. Cultura insumeaza totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om in procesul practicii socio-istorice precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori.

Cultura limiteaza libertatea individuala pe de-o parte, datorita ei oamenii sunt impiedicati sa se angajeze in anumite feluri de comportament si sunt determinati sa actioneze intr-un anume fel, iar pe de alta parte cultura mareste libertatea individuala prin faptul ca il elibereaza de comportamentul dictat de instinct.

Valorile materiale se refera la toate creatiile concrete si tangibile ale societatii (ex.: cladiri, mijloace de transport, mijloace de comunicare, stadioane, etc.)

Valorile spirituale reprezinta toate ideile abstracte despre ceea ce societatea crede ca este bun, corect si frumos. Valorile spirituale asigura baza cu care judecam actiunea sociala, dand forma alegerilor pe care le facem. Valorile spirituale sunt investite si cu o semnificatie emotionala considerabila.

Principalele valori spirituale ale unei societati depinde de:

Ø     conceptia oamenilor despre ei insisi;

Ø     conceptia oamenilor despre cei din jur;

Ø     conceptia oamenilor despre organizatii;

Ø     conceptia oamenilor despre societate;

Ø     conceptia oamenilor despre natura;

Ø     conceptia oamenilor despre univers.

O anumita valoare nu este in mod necesar unanim acceptata de o societate si nu are intotdeauna acelasi inteles in diverse societati.

De asemenea valorile nu sunt de neschimbat; in decursul timpului ele sunt supuse unui proces de modificare continuu.

Valorile sunt 'hranite' de convingeri, principii si norme.

Convingerile reprezinta ideile care sunt fixate in mintea oamenilor.

Majoritatea conflictelor si a dezacordurilor se nasc pe fondul divergentelor dintre convingeri.

Principiile sunt puncte de reper insusite in scoala, familie sau societate, care permit oamenilor sa-si organizeze gandurile, sa-si formuleze ideile si convingerile, sa ia decizii si sa-si ghideze atitudinile si modul lor de comportare.

Principiile esentiale bazate pe experienta traita sau pe imaginatie fundamenteaza convingerile ce devin valori care la randul lor guverneaza comportamentul obisnuit si atitudinile.

Comportamentul oamenilor in cadrul societatii este structurat de norme, reguli sociale si linii de conduita care prescriu un comportament adecvat in situatii speciale.

Normele modeleaza actiunile oamenilor in relatiile dintre ei. Ele ajuta la structurarea comportamentului prin definirea modurilor de actiune.

Normele definesc 'idealul', ele precizeaza ceea ce societatea considera ca oamenii ar trebui sa faca, ceea ce se asteapta din partea lor.

Ansamblul normelor societatii (cadrul normativ) cuprinde obiceiurile, moravurile si legile.

Obiceiurile sunt conventiile curente ale vietii de fiecare zi, reprezentand o obisnuinta. Ele sunt actiuni cu o mica semnificatie morala.

Daca oamenii se comporta in mod diferit fata de obiceiul locului si timpului sunt considerati excentrici, neatenti sau ciudati. In situatia incalcarii obiceiurilor oamenii se expun ridicolului.

Moravurile sunt totalitatea normelor considerate importante si semnificative pentru functionarea societatii si a vietii cotidiene. Tabuurile sunt moravuri care definesc ceea ce nu trebuie facut.

incalcarile tabuurilor si a moravurilor implica unele sanctiuni din partea societatii, mult mai severe decat incalcarea unor obiceiuri.

Legile sunt norme cu caracter obligatoriu stabilite si aplicate de puterea de stat. Legea se aplica acelor comportamente care sunt considerate importante in societate.

Diversitatea culturala

Una din greselile cele mai frecvente in practica relatiilor de afaceri o constituie neluarea in seama a diferentelor dintre culturi.

Cultura difera de la o societate la alta precum si in interiorul lor.

Persoane din tari diferite au moduri diferite de a evalua lucrurile, au atitudini si experiente diferite.

Societatile se deosebesc prin modurile in care isi organizeaza relatiile dintre membri, prin valorile lor si prin normele care precizeaza comportamentul potrivit. Istoria, geografia, clima si conditiile sociale se combina pentru a deosebi societatile una de alta.

Cercetatorul olandez Geert Hofstede mentiona ca factorii cheie care diferentiaza culturile sunt:

Ø     distanta fata de putere;

Ø     masculinitatea - feminitatea;

Ø     individualismul;

Ø     evitarea incertitudinii.

Distanta fata de putere este un indicator de baza al relatiei cu autoritatea si indica masura in care societatea accepta si asteapta ca puterea in cadrul institutiilor si organismelor sa fie distribuita inegal. Distanta fata de putere este asociata cu gradul de centralizare a autoritatii si intinderea conducerii autocrate. Distanta fata de putere influenteaza de asemenea nivelul de diferentiere si distinctie sociala precum si concentrarea bogatiei.

Masculinitatea - feminitatea reflecta strategia modului de integrare in societate si arata masura in care cultura manifesta caracteristicile masculine traditionale (afirmarea, realizarea, acumularea de bogatii) in raport cu caracteristicile feminine traditionale (alimentatie, preocupare pentru mediu, preocupare pentru cei nevoiasi).

Individualismul (opusul colectivismului) descrie masura in care persoanele sunt integrate in grupuri. Membrii societatilor individualiste pun accentul pe respectul de sine si libertatea individuala; membrii culturilor colectiviste acorda o mai mare importanta grupului, serviciilor aduse grupului si salvarii aparentelor.

Evitarea incertitudinii reflecta gradul in care oamenii in cadrul societatii se simt amenintati de situatiile ambigue si masura in care ei incearca sa evite aceste situatii. De asemenea reflecta modul de control al agresivitatii.

Un grad inalt de evitare a incertitudinii indica dorinta membrilor societatii de a controla viitorul. Aceasta indica o cultura in care valorile traditionale sunt predominante, ideile noi si stilurile extravagante fiind greu acceptate.

Un nivel redus de evitare a incertitudinii implica o cultura in care oamenii tind sa fie toleranti cu ideile noi, fiind predispusi sa-si schimbe cultura.

Diversitatea culturala dintre societati demonstreaza flexibilitatea si variabilitatea organizatiilor omenesti, intelegerea si aprecierea acestei diversitati este absolut necesara in desfasurarea unor bune relatii de afaceri.

Se prezinta mai jos cateva caracteristici, de care trebuie sa se tina cont, in desfasurarea unor relatii de afaceri specifice diferitelor tari:

SUA

In cultura americana o mare importanta o are succesul economic, simbolul acestui succes fiind reprezentat de starea materiala. Potrivit ideologiei de afaceri americane, indivizii sunt respectati pentru propria lor bunastare materiala. Standardul de viata ridicat este valoros si apreciat prin el insusi.

Una din temele dominante ale crezului cetateanului american este pretuirea realizarilor 'capitalismului american' in care productia si standardul de viata sunt pe prim plan; intr-o pozitie secundara, subordonata, sunt asezate realizarile nonmateriale precum libertatea si democratia.

Democratia americana este subordonata protejarii liberei initiative. Conform modului de gandire american 'temperarea' oricarui element poate conduce la distrugerea intregului.

Printre valorile gasite in ideologia de afaceri americana mentionam:

Ø          individualismul;

Ø          responsabilitatea morala si libertatea;

Ø          realismul practic;

Ø          continuarea progresului;

Ø          activismul bazat pe realism;

Ø          optimismul;

Ø          spiritul de aventura si riscul;

Ø          democratia si sansa egala;

Ø          responsabilitatea sociala si servirea societatii etc.

Cultura de afaceri americana este puternic influentata de istoria americana, de pionerii care cautau noi solutii de supravietuire si de influenta si instinctul comercial al populatiei evreiesti.

Belgia

Belgienii au un grad ridicat de evitare a incertitudinii, nu le place riscul.

Avand o distanta mare fata de putere, rolul sefului este mult mai important decat al subordonatilor. Faptul ca detinatorii de putere se bucura de anumite privilegii este normal in conceptia lor. Subordonatii vad in sefii lor niste oameni deosebiti.

indeplinirea datoriei constituie un element de viata important.

Germania

Germanii sunt foarte competitivi, au o masculinitate ridicata, doresc afirmarea si sunt foarte putin interesati de ce se intampla cu ceilalti. Pun foarte mult pret pe realizarea de sine si independenta.

Nu accepta riscul, din acest motiv sunt foarte calculati si reci, nu sunt deschisi in mod semnificativ catre compromisuri, acorda o mica importanta increderii si rabdarii. Tot ceea ce fac este pregatit cu grija, luand in considerarea fiecare aspect, fiecare detaliu.

Neamtul este constiincios, sistematic si are o flexibilitate scazuta in ceea ce priveste aplicarea normelor.

Nemtii considera ca prezentul si viitorul sunt foarte strans legate, motiv pentru care se orienteaza pe termen lung si pun accentul pe seriozitate si stabilitate personala.

Franta

Franta are un grad ridicat de evitare a incertitudinii, un grad redus de masculinitate si o puternica distanta fata de putere.

Francezii pun un pret foarte mare pe utilizarea limbii franceze, sunt toleranti fata de comunicarea intr-un singur sens si accepta opiniile individuale.

In relatiile de afaceri prefera stabilirea unui acord preliminar, apoi a unui acord de principiu si abia in final incheierea acordului final.

Marea Britanie

Anglia se manifesta printr-un puternic individualism, o masculinitate relativ ridicata si un indice de evitare al incertitudinii destul de redus.

Cultura britanica este puternic influentata de traditia claselor sociale. Inventivitatea, logica si adaptabilitatea sunt valori considerate importante.

Tarile nord europene

Culturile din aceste tari sunt caracterizate printr-o distanta foarte redusa fata de putere, superiorii sunt usor accesibili si deseori in dorinta de a rezolva o problema se trece peste sef.

In aceste tari se pune pret pe maturitate si stabilitate, pe toleranta si sociabilitate. Masculinitatea este foarte redusa, tarile scandinave fiind considerate cele mai feminine tari.

In relatiile de afaceri sunt linistiti, deschisi, ii ajuta pe ceilalti sa obtina informatiile necesare despre propria pozitie, exploateaza bine posibilitatile creatoare si adopta decizii creative.

Punctele forte ale nordicilor sunt franchetea, deschiderea, flexibilitatea si creativitatea.

Italia

Italienii sunt foarte receptivi la afectiune si caldura, iubitori de frumos. Au o tinuta exuberanta si gesturi ample. Sunt competitivi, individualismul are un caracter pronuntat, dar prefera sa foloseasca deciziile de grup si prezinta un grad moderat de distanta fata de putere.

Italienii au un grad redus de toleranta a riscului, respectiv un grad ridicat de evitare a incertitudinii.

In relatiile de afaceri, in unele regiuni, 'mita' are un caracter normal si nu unul repulsiv.

Tarile Orientului Mijlociu

Cultura din aceste tari se bazeaza foarte mult pe traditia desertului, o traditie tribala in care exista comunitati inchise si compacte.

Traditia desertului cere o ospitalitate deosebita in care timpul nu este esential. Pentru aceasta rabdarea devine o necesitate. Deciziile sunt luate cu incetineala si este neproductiv de a grabi lucrurile. Arabii sunt foarte generosi in privinta darurilor.

Exista o foarte mare suspiciune, ceea ce conduce in primul rand la castigarea increderii.

In tarile arabe trebuie sa fii sensibil la obiceiurile religioase si la modul in care te imbraci.

Japonia

Japonia este o tara ale carei obiceiuri sunt total diferite de cele europene sau americane, in Japonia sunt ritualuri complicate, dezvoltate de-a lungul secolelor.

Tot ceea ce face un japonez, inclusiv felul in care saluta, se distreaza, ofera carti de vizita, face afaceri, face schimb de cadouri, isi bea ceaiul etc. este in acord cu niste reguli precise.

Familiarismul excesiv, discutiile zgomotoase, bacsisul sunt elemente de comportament ce deranjeaza in Japonia.

4.1.3. Subculturile. Cultura organizationala

Asa cum culturile variaza de la o societate la alta, grupuri din cadrul aceleiasi societati pot avea diferente culturale. Aceste subculturi pot varia in functie de clasa sociala, origine etnica, rasa, religie, stil de viata precum si dupa scopuri de interese.

Deseori, o subcultura are o limba distincta. Formele distincte de comunicare in cadrul subculturilor confera un sentiment de identitate, ofera posibilitatea unei comunicari mai precise intre membrii subgrupului si protejeaza aceasta comunicare de persoanele din afara acestuia.

Varietatea practicilor culturale, atat in interiorul societatilor cat si intre ele, sugereaza ca nici un tipar cultural si nici o practica culturala nu este buna sau rea.

Aceasta ne face sa ne abtinem de la a formula aprecieri asupra altor culturi si ne obliga a fi toleranti fata de stilurile culturale care par ciudate sau nefiresti.

Tendinta de a considera propria cultura superioara altora si de a judeca alte culturi dupa standardele proprii duce la etnocentrism.

In unele cazuri, tiparele culturale ale unui anumit sub-grup nu sunt doar diferite ci contrare tiparelor restului societatii. Acestea formeaza asa numitele contra-culturi.

Contra-culturile intruchipeaza idei, valori, norme si stiluri de viata ce sunt in opozitie directa cu cele ale societatii mai mari.

Un rol deosebit in cadrul subculturilor il prezinta cultura organizationala. Aceasta reprezinta un sistem de valori, prezumtii, credinte si norme nescrise impartasite de membrii unei organizatii, care ii uneste pe acestia.

Cultura este importanta pentru organizatii deoarece indivizii actioneaza pe baza valorilor impartasite de ea, precum si a altor aspecte ale culturii organizationale, comportarile lor putand avea un impact semnificativ asupra activitatii organizationale.

Cultura organizationala are trei dimensiuni majore:

Ø          directia se refera la gradul in care cultura sprijina atingerea obiectivelor organizationale;

Ø          patrunderea sau nivelul de imprastiere arata gradul de raspandire pe care o are cultura organizationala printre membrii organizatiei;

Ø          forta ne arata nivelul de acceptare a valorilor si a celorlalte aspecte ale culturii organizationale printre membrii organizatiei.

Culturile organizationale pot fi analizate prin evaluarea nivelului in care organizatia apreciaza si cultiva urmatoarele caracteristici:

Ø          initiativa individuala - gradul de responsabilitate, libertate si independenta de care se bucura indivizii;

Ø          toleranta fata de risc - gradul in care indivizii sunt incurajati sa fie competitivi, inventivi si sa riste;

Ø          directia - gradul in care organizatia formuleaza obiective clare si nivelul de performanta scontat;

Ø          integrarea - gradul in care unitatile componente ale organizatiei sunt incurajate sa actioneze intr-o maniera coordonata;

Ø          sprijinul managementului - gradul in care managerii furnizeaza comunicari clare si sprijin pentru subordonati;

Ø          controlul - numarul regulilor, al reglementarilor si marimea gradului supravegherii directe;

Ø          identitatea - gradul in care membrii se identifica cu organizatia ca un intreg;

Ø          sistemul de recompense - gradul si criteriile de alocare a recompenselor;

Ø          toleranta conflictului - masura in care indivizii sunt incurajati sa rezolve conflictele;

Ø          modele de comunicare - masura in care comunicatiile organizationale sunt restrictionate de autoritatea ierarhiei formale.

Valorile, prezumtiile, credintele si normele care compun o cultura organizationala nu sunt observabile direct. Cel mai adesea se apreciaza natura si existenta unei culturi organizationale prin practicile sau manifestarile concrete ale organizatiei precum simbolurile, istoriile (miturile), ritualurile si ceremoniile.

Spre deosebire de valori, care se preiau intr-o organizatie de la nivelul macrosocial, simbolurile, ritualurile, miturile, ceremonialul etc. se pot naste in practicile de relationare specifice unui anumit grup. Aceste practici pot fi in conformitate cu tiparele culturale ale societatii intr-o perioada determinata sau se pot opune modelelor culturale specifice macrosocialului din perioada respectiva, caz in care ele se transforma in contra-culturi.

Prin simbol se intelege obiectul, actul, evenimentul sau calitatea care serveste drept vehicul sau instrument pentru a transmite un sens, un mesaj cu o anumita semnificatie. Simbolurile culturale servesc pentru a exprima anumite conceptii si a promova anumite valori comportamentale.

Mitul, istoria sau povestea este o naratiune bazata pe evenimente adevarate care uneori (nu totdeauna) este exacerbata pentru a evidentia o anumita valoare.

Istorisirile sunt astfel structurate incat sa evidentieze situatiile conflictuale aparute intre valori opuse (dreptate / nedreptate; egalitate / inegalitate; curaj / frica; siguranta / nesiguranta, etc.) si modul de solutionare.

Miturile se refera, de regula, la conducatori de prestigiu in situatii derulate cu mult timp in urma, la 'eroi' cu roluri majore in societate sau intr-o anumita organizatie.

Ritualul reprezinta o multime de activitati planificate, dramatice si relativ intentionate menite sa conduca si sa implanteze unele valori culturale membrilor organizatiei sau unui anumit auditoriu.

Ritualurile servesc pentru atingerea anumitor scopuri importante pentru organizatie. Majoritatea ritualurilor se finalizeaza in mod placut, intr-un cadru festiv, prin ceremonii.

Ceremonialul este un ansamblu de ritualuri executate cu o ocazie sau eveniment. Ceremonia reprezinta un montaj artistic care prin apelarea la motivatii pozitive, isi propune sa sublinieze anumite valori si comportamente organizationale.

Deoarece culturile organizationale implica valori, prezumtii, prejudecati, credinte si norme stabile, ele au o inertie mare si pot fi schimbate foarte greu. in general organizatiile isi reconsidera si isi reevalueaza obiectivele si valorile numai in fata unor impulsuri exterioare.

4.2. Orientari religioase in lumea moderna

Religia actioneaza ca o forta unificatoare in societate, asigurand un ansamblu impartasit de idei, valori si norme in jurul carora oamenii pot forma o identitate comuna.

Religia face sa se stabileasca un limbaj comun, este liantul ce ofera un ansamblu comun de valori.

Foarte multe legi dintr-o societate dobandesc pe langa forta legala si o forta morala deoarece, fiind stabilite pe baza valorilor religioase, li se da o legitimitate sacra.

Ex.: legile in tarile islamice sunt justificate prin Coran.

Practicarea unei anumite religii intr-o societate duce la un anume comportament in societatea respectiva.

Principalele religii din lume sunt:

Ø          crestinismul - cea. 20 % din populatia lumii se identifica drept crestini, mai mult de jumatate din ei fiind catolici; ideea principala a crestinismului este recunoasterea lui lisus Christos ca fiul lui Dumnezeu, mantuitorul lumii si garantul vietii dupa moarte;

Ø          islamismul - are cea. 600 milioane de adepti, a fost fondat de profetul Mahomed care este considerat ca mesagerul lui Allah (Dumnezeu);

Ø          hinduismul - are cea. 600 milioane de adepti si ideea principala a acestei religii este existenta unei forte morale in societate (dharma) care pretinde acceptarea anumitor responsabilitati si a karmei, progresul spiritual al sufletului fiecarei persoane; karma unei persoane este afectata de modul in care persoana traieste; prin reincarnari succesive se perfectioneaza sufletul pana cand se ajunge la nirvana, o stare de perfectiune spirituala totala care face ca reincarnarea sa nu mai fie necesara;

Ø          budismul - are azi cea. 350 milioane de adepti; el pune accentul pe importanta simpatiei si compasiunii pentru altii si crede ca raspunsul la problemele lumii se afla in schimbarea personala si in dezvoltarea unui nivel superior de spiritualitate;

Ø          confucianismul - are cea. 150-200 milioane de adepti, conceptul central este ca moralitatea si loialitatea fata de altii trebuie sa predomine interesului personal;

Ø          iudaismul - este considerat ca prima religie monoteista a lumii; potrivit lui, Dumnezeu a stabilit un legamant cu poporul evreu (poporul ales) prin Avraam; ideile majore ale iudaismului se gasesc in Biblie (Vechiul Testament).

Pentru problematica abordata in acest paragraf prezinta interes religia crestina si filozofiile religioase din arcul Pacificului, in special din Japonia.

in ceea ce priveste crestinismul, ne vom opri cu precadere asupra catolicismului si curentelor reformatoare ale acestuia, care domina lumea capitalista.

Religia ortodoxa, poate cea mai toleranta si mai impregnata de misticism, nu a exercitat niciodata o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii economice, din moment ce saracia pe pamant era considerata virtutea suprema si conditia fericirii in lumea eterna. Aceasta atitudine se regaseste, in general, in religia crestina, dar cu timpul, atat in catolicism cat mai ales in curentele reformatoare au aparut idei noi si incercari de adaptare la evolutiile social-economice. Nu mai vorbim de faptul ca in sanul acestora s-au dezvoltat structuri organizationale foarte puternice si stricte, care au militat pentru obtinerea unor avantaje economice, de casta si au propovaduit un prozelitism excesiv.

Catolicismul este orientat spre lumea cealalta, paradisul etern, considerand viata pe pamant o etapa intermediara a existentei vesnice. Dupa invatatura catolica, lisus Christos a stabilit ca papa este seful bisericii crestine, ca succesor al sfantului Petre. Conform ideologiei lui lisus, saracii si defavorizatii de soarta erau privilegiati in ceea ce priveste viata viitoare, in timp ce bogatii nu erau admisi in paradis.

Pentru un credincios catolic este de nedorit, in general si considerat a nu fi in gratia lui Dumnezeu sa acumuleze o avere excesiva. De aceea, poate nu este o simpla coincidenta faptul ca toate tarile din America Latina sunt catolice si sarace.

Incepand cu secolul al XIX-lea a aparut un curent denumit Catolicism social, care viza promovarea unei reforme economice si sociale in spiritul Evangheliei, in prezent, toate tarile europene catolice (inclusiv 50 % din Germania) sunt favorabile unei economii de piata sociala, unui capitalism social, cu o puternica grija pentru defavorizati.

Protestantismul lutheran, urmare a reformei lui Martin Luther (1488-1546), da mai multa importanta vietii pe aceasta lume. incepandu-si lupta contra indulgentelor papale (si a principiilor acestora), Luther a acordat o inalta valoare unor concepte ca munca sustinuta (grea), indeletniciri vocationale, datorie si seriozitate care sunt placute lui Dumnezeu si conditioneaza accesul in paradis, pe lumea cealalta. De altfel, aceste concepte stau la baza eticii protestante. Multi cercetatori vad in ideologia lui Luther un punct de sprijin al capitalismului modern.

Seriozitatea si munca indarjita a germanilor si 'Sistemul Educational Profesional Dual' al acestora isi au radacinile in lutheranism. Aceleasi calitati sunt specifice si tarilor nordice (50 % din populatia Germaniei si 100 % din cea a Scandinavici imbratiseaza religia lutherana). Consideratia fata de defavorizati si componenta sociala a capitalismului sunt identice catolicismului.

Protestantismul calvinist, initiat de reformatorul francez Jean CALVIN (1509-1564) este o afirmare solemna a suveranitatii lui Dumnezeu, singurul salvator al oamenilor prin predestinare. Conform ideologiei calviniste, fiintele omenesti sunt - fundamental - slabe, neajutorate si ele nu pot face nimic impotriva acestui rau si a consecintelor sale: neadmiterea in paradis. Singur Dumnezeu, in mod arbitrar selecteaza si predestineaza anumiti indivizi pentru paradis, pe lumea cealalta, in viata pamanteasca cei alesi de Dumnezeu obtin succese economice, iar ceilalti nu; predestinatii sunt bogati, iar ceilalti saraci.

Fara indoiala 'Ideologia Predestinarii dedusa din ideile reformiste ale lui Calvin, sta la baza capitalismului dur din unele tari occidentale si in special din SUA. Aceasta ideologie pare a fi filozofia lacomiei si egoismului, dar nu trebuie atribuita doar reformei calviniste inclinatia unora spre acumularea de averi nelimitate, uneori de dragul acestora, fara a se putea bucura macar de ele (sunt si la noi niste crestini, necalvinisti, ci ortodocsi, care au aceasta inclinatie). Nu degeaba, un scriitor american descria astfel o reuniune familiala a acestui gen de oameni: 'O seara petrecuta cu familia este o vasta oportunitate de afaceri Atitudinea de dispret a celor bogati (predestinati de Dumnezeu) fata de saraci mizerabili (condamnati la infern) explica filozofia, conceptul etic 'Shareholder Value' al managementului american, asupra caruia vom mai reveni.

Religiile din Japonia, in numar de patru:

v        Confucianismul (in fapt, nu o religie)

v        Budismul

v        Shintoismul

v        Crestinismul

nu au, nici una dintre ele o influenta dominanta asupra mediului de afaceri din Japonia.

Confucianismul, cu cea. 150-200 milioane de adepti in toata lumea, este mai mult un concept filozofic si moral datorat scriitorului si filozofului chinez Kong-fou-tseu (551-479 i.H.), care pune accentul pe importanta moralitatii si loialitatii fata de altii si crede ca raspunsul la problemele lumii se afla in ordine, schimbarea personala spre bine si in dezvoltarea unui sentiment de solidaritate.

Budismul, cu cea. 350 milioane de adepti in lume, este numele care desemneaza pe fondatorul acestei doctrine Guatama, dupa ce acesta primise 'iluminarea' in anul 525 i.H. (Budha - iluminatul). Doctrina budista se vrea un raspuns la durere, identificata cu existenta insasi. Pentru a iesi din ciclul de nasteri si morti (iata originea metempsihozei - teoria reincarnarii) si a ajunge in 'nirvana', trebuie inceput prin eliberarea de cauza suferintei, adica de dorintele care ne apasa in fiecare zi.

Shintoismul este religia proprie a Japoniei, anterioara budismului (introdus in secolul al Vl-lea), care onoreaza divinitatile - personificari ale fortelor naturii, stramosii si pe imparat. Din secolul al XlV-lea, Shintoismul s-a transformat intr-o miscare nationalista. Separata oficial de stat, din 1946, shintoismul ramane foarte influent in Japonia.

Crestinismul a patruns odata cu primii navigatori europeni (vezi 'Shogunul'), dar este relativ putin raspandit.

Anumite concepte fundamentale ale Confucianismului si Budismului, precum 'armonia'' si 'auto-perfectionarea' (indemnul spre a invata) au, totusi, o puternica influenta asupra populatiei si chiar a companiilor industriale si de afaceri, deopotriva asupra liderilor si foloweri-lor. Ele se manifesta prin spirit de cooperare, responsabilitate sociala, loialitate, auto-disciplina, respectul fata de altii, in special fata de varstnici ('intelepciunea varstei'), incredere reciproca, meditatie, etc.

4.3. Educatia si formarea profesionala

Cand abordam problema educatiei si pregatirii profesionale este necesar sa gasim raspunsurile la doua intrebari esentiale:

1°. Cum trebuie pregatita generatia viitoare (si chiar cea matura, actuala) pentru dezvoltarea economiei, adevarata baza a bunastarii populatiei ?

2°. Care valori si care cunostinte, calificari, orientari, aprofundari vor fi necesare si in care moment al vietii ?

In principiu, liderii si folowerii trebuie educati si pregatiti pentru a face fata unul altuia, intelegand chiar sensul ca oricand unul poate lua locul celuilalt.

Este, de asemenea, foarte important sa se aiba in vedere educatia si cultura organizationala a companiei, stilul, relatiile, atmosfera din interiorul ei.

Inaintea creionarii unor concluzii, prezinta interes enumerarea succinta a caracteristicilor educatiei si instruirii din diferite tari:

SUA

Nivel relativ scazut pentru scolile elementare si chiar secundare (High School);

Separare neta intre elevii buni (talentati) si cei mai putin inzestrati;

Elevii buni (cea. 30 %) merg in universitati;

Ceilalti (70 %) nu beneficiaza practic de o educatie (instruire) profesionala, invata meseria muncind;

Exemplificarea sistemului taylorian: lideri dotati si foloweri - marea muta, sau ideologiei predestinarii a lui Calvin.

Germania

Educatie secundara si instruire profesionala foarte diversificata, ca tipuri si nivele;

Mai mult de 90 % din forta de munca a beneficiat de o instruire profesionala pentru cariera aleasa in ultimii 3 ani de studii (25 % in universitati si 65 % in scoli medii);

Cooperare stransa intre politic si economic;

Conceptia companiilor: instruire profesionala excelenta pentru intreaga forta de munca;

Influenta culturala si de traditie: Fiecare individ (nu numai cei predestinati) trebuie sa aiba o sansa profesionala corespunzatoare aptitudinilor sale si dreptul de a duce o viata decenta;

Educatia liderilor este, din nefericire, neglijata.

Japonia

Scoli elementare si secundare de foarte inalt nivel: 98 % din populatie are bacalaureatul (locul l in lume);

Nu exista o preclasificare (separare) intre dotati si mai putin talentati. Convingere: Cu un supraefort, fiecare parte atinge standarde ridicate. Studentii fruntasi ajuta pe cei mai putin dotati. Se simte un puternic sprijin social;

Cea 25 % din tineri merg in universitati, ceilalti sunt angajati de diferite companii unde continua o pregatire profesionala intensiva. Educarea si perfectionarea liderilor este parte integranta a acestui proces.

Selectia tipului si nivelului activitatii pentru fiecare angajat (Design of jobs). Se incearca gasirea celei mai eficiente activitati, potrivit aptitudinilor subiectilor si nu repartizarea dupa necesitatile intreprinderii;

Influentele culturale si filozofic religioase: Calea armoniei si constantei perfectionari (Confucius si Buddha) sprijina aceste procese.

Din aceasta prezentare succinta rezulta cateva concluzii importante:

In SUA actionarii sunt proprietarii intreprinderilor. Ei nu sunt doar finantatorii care asteapta de la capitalul investit castiguri cat mai mari, ci decid felul in care intreprinderea trebuie condusa, evident in interesul lor. in SUA, ca de altfel si in Anglia (si poate spre deosebire de restul lumii) interesele actionarilor primeaza.

Intreprinderile americane sunt organizate si se conduc dupa sistemul taylorian, cu o structura ierarhica de tip militar. Esentialul in acest sistem consta in segmentarea fiecarui proces de productie in operatii simple, care pot fi insusite si aplicate cu usurinta si de angajatii necalificati. Managerii, prin esalonul imediat inferior format din tehnocrati bine pregatiti programeaza si descriu aceste operatii in detaliu. Ei supravegheaza pregatirea procesului, executarea si rezultatele. De aceea elitele manageriale (circa 20% din populatia activa) trebuie sa fie foarte bine pregatite. Si sunt. Pentru restul de 80 % nu este necesara o pregatire prea sofisticata. Si nici n-o au. Calificarea lor principala este - poate usor exagerat spus - ascultarea, iar activitatea lor consta in executarea ordinelor si aplicarea unor reguli si prescriptii de lucru judicios stabilite. De aceea managementul american inseamna (asa cum s-a mai aratat) transferarea unor idei din creierul elitelor in mainile executantilor.

La japonezi lucrurile se prezinta cu totul altfel. La ei managementul inseamna activarea, coordonarea si dirijarea intregii echipe in directia scopurilor urmarite de intreprindere. Se creeaza impresia ca ideile bune vin de jos si nu de sus. Pentru a reusi este, firesc, nevoie sa existe un personal foarte bine educat si calificat, cu alte cuvinte o masa calitativa care sa poata fi utilizata la cel mai inalt nivel. De aceea sistemul scolar japonez este cel mai eficient dintre toate (poate alaturi de cel german) si aceasta nu doar pentru elite, ci pentru toti elevii si studentii. Cadrele japoneze de conducere se perfectioneaza in universitati cu programe tip MBA (Master of Business Administration), dar mai ales in intreprinderi printr-un proces evolutiv indelungat si complex.

In plus, japonezii au un alt concept antreprenorial. Pentru ei o intreprindere este un colectiv de oameni care lucreaza pentru reusita companiei (nu a proprietarilor), deci pentru bunastarea si satisfactia tuturor grupurilor implicate (angajati, clienti, banci, actionari, furnizori etc.). Proprietarii sunt finantatorii compatibili cu bancile, care, pentru capitalul investit, obtin dobanzile aferente. Influenta lor asupra managementului companiei este foarte limitata. Managerii, la randul lor, se considera simpli angajati si nu reprezentanti ai intereselor proprietarilor. S-a spus ca o intreprindere japoneza seamana cu o 'comunitate rurala', fiind o organizatie democratica de oameni pentru oameni.

Conceptul german se afla undeva intre aceste doua concepte considerate extreme, respectiv cel american si cel japonez. Initial, nemtii - ca de altfel multi altii - au copiat sistemul taylorian si, asemenea americanilor, au considerat intreprinderea in primul rand un bun al proprietarilor ei care, pe langa dividende, au si dreptul sa ia decizii manageriale strategice. Chiar si managerii efectivi sunt reprezentanti ai intereselor proprietarilor.

Pe parcursul dezvoltarii economiei au aparut si doua deosebiri fundamentale, cu orientare spre conceptul japonez.

In primul rand, nu s-a sters relatia de loialitate dintre proprietari si angajati, cu radacini istorice (mesterul si calfa din breslele medievale). Proprietarii ii apreciaza si ii respecta pe angajatii lor, considerandu-i ajutoare valoroase. Aceasta relatie se regaseste si in constitutie ca 'responsabilitate sociala' ('Proprietatea obliga').

In al doilea rand, aproape intreaga populatie germana activa (circa 90 %) poseda o pregatire profesionala excelenta, 25 % la nivel universitar, iar restul datorita sistemului jrofesional dual, devenit de acum celebru. Notiunea de 'dual' provine din faptul ca cel care ;e afla in calificare frecventeaza simultan timp de trei ani si scoala profesionala (doua zile pe saptamana), ceea ce ii permite sa aplice la locul de calificare cunostintele noi, dupa un plan riguros. La sfarsitul perioadei de instruire si dupa examenul teoretic si practic sustinut, cursantii devin specialisti respectati. Se considera ca acestor specialisti datoreaza Germania succesele economice mult laudate si aceasta in ciuda unor frecvente deficiente manageriale, intr-adevar, managerii germani se bazeaza pe talentul innascut, cunostintele de specialitate si experienta dobandita. Pana nu de mult, in Germania nu exista o pregatire sistematica a liderilor, dar in ultimul timp s-au inregistrat succese remarcabile, intr-o conceptie proprie, 'auto-organizatoare', in fapt o sinteza a modelelor american si japonez, bazata pe un personal de inalta calificare si traditia lucrului bine facut. Aceasta realitate a permis unui analist de renume sa spuna: 'Un manager care a absolvit un MBA american si respecta strict cele invatate este perfect in SUA, face multe greseli in Germania, iar in Japonia face totul gresit.'

5. ASPECTE ETICE ALE DEZVOLTARII DURABILE

5.1. Shareholder Value si Stakeholder Value

Este neindoielnic faptul ca intre diferitele concepte antreprenoriale, stilurile de conducere, sistemele educationale pentru lideri si executanti si aspectele etice din cadrul companiilor exista o stransa interdependenta. Ele se potrivesc ca subansamblele unei masini - cum spunea un cunoscut analist - si nu pot fi schimbate intre ele.

in prezent in lume, in probleme de etica se disting doua ideologii, complet diferite: Shareholder Value si Stakeholder Value.

Prima, asa cum o arata si numele, tine seama de interesele patronilor sau actionarilor si se focalizeaza asupra maximizarii pe termen scurt a dividendelor acestora, asupra cresterii valorii actiunilor la burse. Am fi tentati sa o asociem conceptului managerial american si -pe alt plan ideologic - unor conceptii religioase si culturale intrasigente si exclusiviste (etica protestanta, fundamentalismul musulman, teoria predestinarii).

A doua, Stakeholder Value (de la imputernicit, reprezentat al grupurilor de interese sau, mai de graba, participant la desfasurarea activitatii intreprinderii) defineste o ideologie care se refera la optimizarea pe termen lung a valorilor organizatiei si apararea intereselor tuturor grupurilor cu care aceasta intra in contact: angajati, clienti, furnizori, banci, dileri, actiunea fiind reciproca. Chiar si sindicatele intra in categoriile de mai sus, aparand intreprinderea prin salariatii sai, spre deosebire de ceea ce se intampla in vest, unde sindicatele apara salariatii impotriva intreprinderii, situatie care 1-a indreptatit pe K. Matsushita sa afirme ca managementul japonez este mai 'social' decat cel occidental.

Problema fundamentala a caracterizarii uneia sau alteia dintre aceste doua ideologii consta in raspunsul la intrebarea: Pentru cine lucreaza economia ? Mai multe decenii dupa razboi pacea sociala in cele mai dezvoltate tari capitaliste s-a bazat pe convingerea ca inflorirea economiei este in avantajul intregii populatii, in sprijinul acestei convingeri venind si cresterea spectaculoasa a nivelului de trai fata de situatia precara lasata de erorile conflagratiei mondiale. Cu trecerea timpului aceasta impresie a inceput sa se stearga, in prezent, luand in consideratie conceptele manageriale ale companiilor si influentele culturale, se disting trei mari orientari:

In Japonia: Conceptul de Stakeholder Value,

In Germania: Economia de Piata Sociala,

In S.U.A.: Ideologia Shareholder Value.

Shareholder Value urmareste un dublu beneficiu:

v     Sporirea dividendelor;

v     Cresterea cotatiei actiunilor la bursa.

Ambele valori tind sa creasca atunci cand profitabilitatea generala antamata sporeste, ceea ce se obtine prin reducerea cheltuielilor de personal si de functionare. De aceea, cel mai simplu anunt de concediere a angajatilor firmei conduce automat la cresterea actiunilor, fiindca investitorii (proprietarii) asteapta o crestere a profitului (si implicit a dividendelor). Mai trebuie adaugat ca, de regula, acestia nu imprastie dividendele pentru satisfactii personale, ci le reinvestesc in dezvoltarea companiei, cel mai adesea prin automatizare si informatizare, de unde o noua reducere a personalului.

Acest efect a fost denumit 'Cinismul bursei in cartea sa 'L'horreur de l'Economie', Viviane Forrester descrie efectele polarizarii societatii mondiale in bogati si saraci, in tari bogate si tari sarace.

De altfel, majoritatea analistilor sunt de parere ca politica de globalizare din ultimul deceniu a condus la o expansiune globala a ideologiei Shareholder Value (si, am spune noi, si vice-versa).

Polarizarea inseamna, in mod simplist, ca bogatii (predestinatii) devin si mai bogati, iar numarul lor scade, iar saracii (nepredestinatii) devin mai saraci si napastuiti, numarul lor fiind in continua crestere.

O serie de autori considera ca puterea Finantelor (capitalul, investitorii, actionarii etc.) pune in pericol statutul national si democratia. Altii remarca chiar cu ce printere si frecventa misionara incearca SUA sa inlature principiul Stakeholder Value si valorile sociale si etice, precum pacea sociala din Europa si Japonia, in incercarea de a inlocui cu Shareholder Value. Dar, asupra acestor aspecte, vom reveni in par.6.3.

5.2. Alte modele: Economia de Piata sociala (Germania) si Economia mixta (China)

Dupa unii autori autohtoni [ ], conceptul antreprenorial german are in prezent o pozitie intermediara, dar convingerea ca 'proprietatea obliga' deschide calea de aplicare in practica a ideologiei Stakeholder Value, chiar daca puterea de influenta a SUA ramane inca foarte puternica.

Initial nemtii, ca de altfel multi altii, au copiat sistemul taylorian si - ca si americanii - au considerat intreprinderea ca fiind proprietatea posesorilor de actiuni care, pe langa dividende, au si dreptul sa ia decizii manageriale in toate domeniile de activitate si, mai ales, in ceea ce priveste dezvoltarea strategica, pe termen lung, a firmei. Cu timpul insa, datorita educatiei si traditiilor tipic germane, la care se adauga o pregatire profesionala de exceptie si filozofia lucrului bine facut, in intreprinderile din Germania s-a dezvoltat un concept de conducere si un stil managerial in care angajatilor si partenerilor de afaceri li se da o atentie deosebita, apropiindu-se de Stakeholder Value. Unii specialisti vorbesc despre capacitatea autoorganizatoare a intreprinderilor germane, datorita personalului de inalta calificare din toate domeniile si rapidei sala adaptabilitati la conditiile de concurenta dura dintr-o economie mondiala deosebit de turbulenta. Toate acestea au permis ca in Germania sa existe o 'pace sociala' mai stabila si mai vizibila decat in alte tari occidentale, apropiindu-se din acest punct de vedere de starea de lucruri din Japonia. Asa cum s-a mai spus, intre proprietari si angajati exista relatii de incredere reciproca, cu radacini istorice in breslele din evul mediu. Proprietarii apreciaza la justa valoare pregatirea temeinica si dorinta de continua perfectionare a angajatilor (care nu concep in nici un fel lucrul de mantuiala), iar acestia inteleg ca de bunul mers al intreprinderii depinde situatia lor materiala.

Aceasta pozitie respectata a angajatilor a condus la sintagma Economie de Piata sociala pentru realitatile din Germania (fara nici o legatura cu taraganelile in finalizarea reformelor economico-sociale de la noi, taxate de unii politicieni romani ca fiind o cale 'sociala', proprie de realizare a tranzitiei spre economia de piata). Aceasta nu inseamna ca in Germania nu sunt probleme de somaj, mai ales in randul tinerilor si in zonele mai putin dezvoltate, in special din est. Trebuie avut in vedere ca exista intreprinderi cu capital multinational, cu alte conceptii de management si faptul ca, vreme indelungata, a avut loc o imigratie numeroasa din zona Iugoslaviei si din Turcia. Totusi, pe ansamblu, Germania ramane un 'miracol economic', care a jucat in mult randuri rolul de 'locomotiva' a economiei mondiale, iar de numele sau este legata ideea de stabilitate si de dezvoltare durabila.

Poate mai putin spectaculoasa, dar tot atat de impresionanta este dezvoltarea economica a Chinei (Republica Populara Chineza) din ultimii 10-15 ani. Cu o populatie de l ,2 miliarde, a carei hrana a constituit intotdeauna o problema si un regim politic comunist, China a ales o cale mixta de dezvoltare, lasand libera aparitia si diversificarea unor segmente capitaliste, dar pastrand controlul politic al statului totalitar, in paralel, a recunoscut si a garantat libera dezvoltare economica de tip capitalist a unor enclave existente sau dobandite (Shanghai, Canton, Hongkong). indemanarea si rabdarea tipic chinezeasca a unei mase de oameni care se multumeau cu un pumn de orez, existenta unei populatii numeroase de origina chineza in tari capitaliste, inclusiv in SUA, a condus - treptat - la aparitia a numeroase intreprinderi private mici si mijlocii, cu o productie ingrijita, nu de cea mai inalta calitate, dar deosebit de ieftina, care a invadat pietele lumii. Chiar si in intreprinderile de stat au fost introduse metode de management capitaliste, lasandu-li-se o larga libertate economica, dar sub strict control bugetar de stat (neregulile sanctionandu-se exemplar, chiar cu pedeapsa capitala), in pofida unor acuzatii in legatura cu nerespectarea legislatiei internationale referitoare la copyright si dumping, aceasta 'economie mixta' chinezeasca a inregistrat proportii considerabile, in prezent - se pare - China avand cele mai mari rezerve valutare din lume, in conditiile in care consumul intern pe cap de locuitor ramane extrem de scazut.

Sunt multi specialisti avizati care considera ca, pastrand facilitatile acordate sectorului cu specific de management si finantare capitalist, precum si un control sever de stat asupra tranzactiilor bugetare, China va putea controla in viitor un segment important al pietei bursiere internationale, chiar cu posibilitatea unor tranzactii speculative care sa afecteze stabilitatea financiara internationala, in orice caz, cu o politica externa mult mai retinuta si precauta decat in trecut, dar cu o sustinuta si originala politica economica, China ramane un factor potential important de echilibru mondial global, de care va trebui sa se tina seama din ce in ce mai mult, daca se doreste evitarea unor surprize nedorite.

5.3. Dezvoltarea durabila si globalizarea

In viziunea multor analisti politici si economici globalizarea este sinonima cu febra expansiunii capitalului international, sub diverse forme, catre toate colturile lumii.

Primul Ministru al Guvernului Romaniei scria in publicatia Adevarul Economic (18-24 iulie 2001): 'Globalizarea este, in mare masura, predominanta economiei asupra politicului, este denumirea prin care recunoastem ca efectele economice transnationale sunt mai puternice decat scuturile de suveranitate politica.' Definitia este corecta, dar nu exhaustiva, termenul fiind mult mai general, mai complex, in prezent se vorbeste de globalizarea mass-media, a cinematografiei, a retailer-ilor (in comert), a justitiei (vezi Tribunalul International), chiar si a terorismului.

Sintagma la moda dupa 1990, globalizarea are radacini mai vechi, in cartea sa [ ], George Soros, despre care Barton M. Biggs si Morgan Stanley spuneau ca este 'cel mai inspirat investitor din toate timpurile si probabil cel mai perspicace analist contemporan' a scris:

'Sistemul capitalist global nu este nou si nici macar inedit Adevarata aparitie a capitalismului global s-a produs in anii '70. Tarile producatoare de petrol s-au unit in OPEC si au ridicat pretul petrolului, mai intai in 1973 de la 1,9 dolari per baril la 9,76 dolari per baril, apoi in 1979 ca raspuns la evenimentele politice din Iran si Irak de la 12,7 la 28,7 dolari per baril. Exportatorii de petrol au beneficiat de excedente banesti neasteptate, in timp ce tarile importatoare au trebuit sa acopere mari deficite comerciale. Bancile au fost acelea care, cu incurajarea din culise a guvernelor occidentale, au avut rolul de a se ocupa de reciclarea fondurilor. Au fost inventati petro-dolarii, euro-dolarii si s-au dezvoltat marile piete'.

Ar fi util sa aratam ca au fost si analisti eruditi care nu au sesizat turnura ulterioara a anilor '80. Astfel Jacques Schervan-Schreiber, care scrisese o excelenta carte: 'Le défi americain', a publicat o noua lucrare: 'Le défi mondial' in care prezicea ca tarile OPEC vor guverna lumea. Dar evenimentele au evoluat altfel.

Alain Simon, economist si jurist francez a explicat in cartea sa 'Geopolitique et strategies d'entreprise' mecanismul initierii capitalului global:

'In mod brutal, din 1974, tarile membre OPEC dispun de o enorma cantitate de dolari, pe care ii numim <petrodolari>. Aceasta gigantica putere de cumparare da nastere, totusi, la o contradictie: aceste state nu dispun, fata de puterea lor colosala de cumparare, de un potential de cheltuieli sau de investitii comparabil, dat fiind numarul mic de locuitori pe care-1 au

Imediat dupa 'criza' din 1973, s-a vazut cum converg spre banci (mai ales spre cele europene si americane) petrodolarii, constransi sa devina petro-depozite.'

Cum au fost reciclati acesti petrodolari, ce au facut tarile OPEC cu aceste depuneri si cu dobanzile aferente, calculate de bancheri la o rata corelata, desigur, cu cea a dolarului american, reprezinta o suita de operatii a caror descriere depaseste economia de spatiu a acestei lucrari. Cert este ca in prezent majoritatea tarilor OPEC trec prin dificultati economice, fiind indatorate capitalului international.

Fara indoiala au existat si cauze obiective, in primul rand marii consumatori de petrol, in special SUA, si-au redus importurile. Apoi s-au descoperit si dezvoltat - cu petrodolarii - noi zacaminte de petrol si gaze in Marea Nordului care au acoperit practic necesarul tarilor vest-europene. Dar s-au produs si lovituri bursiere sau au fost luate decizii care au condus practic la falimentul a zeci de state. Astfel la 27 februarie 1985 secretarul de stat al trezoreriei americane a anuntat ca nivelul atins de dolar a devenit insuportabil pentru economia Statelor Unite care, in mod unilateral, au hotarat sa coboare cursul monedei lor.

In legatura cu aceste evenimente este bine sa revenim la cartea lui Soros:

'Dezvoltarea pietelor financiare internationale a fost sustinuta in mod ferm in jurul anului 1980, cand au venit la putere Margaret Thatcher si Ronald Reagan, care au impus un program ce urmarea inlaturarea statului din economie, permitand mecanismului pietii sa isi joace rolul Din 1983, economia globala s-a bucurat de o lunga perioada, aproape neintrerupta, de expansiune Sistemul capitalist actual poate fi comparat cu un imperiu extins la scara globala, fiind mai mare decat oricare dintre imperiile anterioare; el guverneaza o intreaga civilizatie si, ca si in alte imperii, cei ce se afla in afara granitelor sale sunt considerati barbari Mai mult, el are un centru si o periferie, la fel ca si un imperiu, iar centrul trage foloase de pe urma periferiei. Centrul este furnizorul de capital; periferia este utilizatorul capitalului. Regulile jocului inclina in favoarea centrului. Se poate argumenta ca centrul este la New York si Londra, pentru ca acolo sunt amplasate pietele financiare internationale, sau la Washington, Frankfurt si Tokio, pentru ca acolo se determina masa monetara mondiala Sistemul capitalist global este aproape complet neteritorial, sau chiar cu caracter extrateritorial. Departe de a se afla in cautarea echilibrului, el este foarte mult inclinat catre expansiune. Nu-si poate gasi linistea atat timp cat mai exista piete si resurse pe care nu le-a acaparat.'

Ar mai trebui adaugat ca George Soros este departe de a fi un critic convins al globalizarii. Iata ce spune despre activitatea sa financiara, speculativa la maximum si definitorie pentru etica globalismului:

'Ca participant anonim pe pietele financiare, nu am fost nevoit niciodata sa cantaresc consecintele sociale ale actiunilor mele. Eram constient ca, in unele circumstante, consecintele ar fi daunatoare, dar ma simteam indreptatit sa le ignor, luand in considerare faptul ca jucam dupa regulile jocului. Jocul era foarte competitiv si, daca imi impuneam constrangeri suplimentare, puteam sfarsi ca invins. Mai mult, mi-am dat seama ca scrupulele mele morale nu ar fi avut nici un impact asupra lumii reale Cand am vandut fara acoperire valuta englezeasca in 1992 (dand o teapa de peste 2 miliarde lire sterline, n.n.), Banca Angliei a fost cea cu care am facut tranzactiile, iar eu am luat astfel bani din buzunarele contribuabililor englezi In acest sens, pietele financiare nu sunt Imorale, ele sunt amorale pietele financiare pot actiona ca o bila demolatoare, faramand o economie dupa alta.'

Chiar daca sistemul capitalist global este prin natura sa pur functional, iar functia pe care o serveste este (deloc surprinzator) cea economica: productia, consumul si schimbul de bunuri si servicii, el a patruns in sfere de activitatea aparent detasate de aceasta functiune: cinematografie, televiziune, media, sport (dar, daca ne gandim bine, si aici este vorba de bani).

Pentru exemplificare, sa aruncam o privire in domeniul mass-media.

Din momentul in care presa, nascuta ca o activitate intelectuala si asociata mai ales cu creatia artistica si cu dezbaterea de idei in cercuri restranse, a devenit obiectul unei piete, iar mai tarziu - odata cu dezvoltarea celorlalte segmente ale mass-media - a aparut o adevarata industrie a produselor mass-media, era aproape firesc ca intregul sistem sa intre sub incidenta globalizarii.

Sfarsitul celui de al doilea mileniu, si in mod special ultimul deceniu infatiseaza o puternica ofensiva a trusturilor de presa pentru castigarea unor pozitii de piata dominante, prin unificari si absorbtii spectaculoase. Se poate afirma ca vremea romantismului mediatic, a literaturii de week-end si a dezbaterilor pretioase a trecut de mult. Spatiul tipografic si undele emisiunilor de radio si televiziune nu mai apartin de mult culturii elevate si reprezentantilor acesteia; dimpotriva, se poate spune ca au fost monopolizate de pseudo­cultura, sau mai rau, de incultura. In lucrarea sa 'The Trouble of Journalism', W. A. Hatchen arata in 1998 dimensiunile asaltului globalizarii mass-media: Grupul 'Time' fuzionase in 1989 cu grupul 'Warner', dota anuala a mariajului apropiindu-se de 7 miliarde de dolari, uriasul conglomerat mediatic rezultat cumparand in 1995, pentru 7,5 miliarde dolari, cea, 82 % din actiunile grupului 'Turner Broadcasting System'. Cu un an inainte, in 1994, cunoscutul operator de cablu 'Viacom' a cumparat cu peste 6 miliarde de dolari grupul 'Paramount' (care cuprindea case de filme, edituri, sali de spectacole, retele de radio si televiziune). Un an mai tarziu? in 1995, grupul 'Matshushita' a cumparat conglomeratul 'MCA - Universal' pentru 6,13 miliarde dolari, iar grupul 'Sony' a achizitionat 'CBS Records' si 'Columbia Pictures Entertainment' pentru sume similare. Tot in 1995, gigantul 'Walt Disney' (ale carui venituri anuale se cifrau la 17 miliarde dolari - din filme si alte produse de divertisment - plus 15 miliarde de dolari din vanzarea unor bunuri purtand insemnele eroilor din filmele sale) a cumparat cu 19 miliarde dolari reteaua de televiziune 'ABC Un an mai tarziu, grupul 'News International Corporation' al magnatului Rupert Murdoch a cumparat, pentru 3,4 miliarde de dolari, 'New World Communication Group', devenind cel mai mare detinator de statii de televiziune din SUA. De curand, grupul german 'Bertelsman' a cumparat editura americana 'Random House' si se afla in tratative pentru o fuziune cu gigantul muzicii 'EMr si cu reteaua de radio si televiziune 'CBS'. Exemplele pot continua, dar cel mai important aspect ce se cuvine subliniat este acela ca activitatea acestor grupuri a depasit cu mult granitele tarilor respective, cel mai elocvent exemplu de globalizare fiind trustul stapanit de multimiliardarul Robert Murdoch, 'News International Corporation'. Acest grup are 127 de publicatii (din care 4 cotidiene), o editura si mai multe retele de televiziune in Australia si bazinul Pacificului; in SUA poseda peste 30 de publicatii (intre care New York Post, Boston Herald si TV Guide - cu tiraj saptamanal de 16,9 milioane de exemplare), posturile de televiziune grupate sub genericul Fox TV Network, 22 de statii de televiziune in care sunt incluse posturile prin cablu Fox Family, Fox News, Fox Sports, MTM, casele de film Twentieth Century Fox, sistemul de statii radio si TV Fox Broadcasting, editurile Harpers, Barners & Noble, Ballinger Publ, CineBooks etc., o multime de tipografii si fabrici de hartie; in Anglia trustul controleaza publicatiile Times, Sunday Times, Sun, News ofthe Worlds (cu tiraje de zeci de milioane de exemplare), are tipografii si fabrici de hartie, o retea de distributie de presa, o agentie de publicitate si detine 50 % din actiunile postului de televiziune Sky Channel; in sfarsit grupul are posturi audiovizuale si publicatii (sau detine pachetul majoritar de actiuni ale acestora) in Europa centrala si de Est, in India, America Latina, Hong Kong, Japonia, China etc.

O situatie asemanatoare se regaseste in sfera de activitate a marilor firme de comert cu amanuntul sau en-gros, cu marfuri generale pentru populatie (retailer).

Cuvantul retail si derivatul sau retaileri provind din limba engleza, semnificand comertul cu amanuntul (cu bucata), respectiv negustori de tejghea, cu bucata, in ultima vreme aceste semnificatii au evoluat si acum, cand se vorbeste de marii retaileri se subinteleg firme importante precum Wal-Mart, Tesco, Ahold, Metro, Carrefour, Billa sau Casino, pentru a aminti cateva dintre cele mai cunoscute.

Febra globalizarii, asupra careia Alvin Tofler atrasese atentia in cartea sa 'Socul viitorului', cu peste 30 de ani in urma, a cuprins puternic si sfera retail-ului, prin care in cele ce urmeaza vom intelege mai degraba desfacerea en-gros a marfurilor de larg consum.

Ideologia marilor retaileri este foarte simpla si precisa, putand fi rezumata succint prin cateva obiective:

- nu exista granite; expansiune in toate colturile lumii;

- acelasi format pretutindeni;

- mai ieftin si mai atragator in raport cu concurenta.

Incepe sa se contureze realitatea ca, in curand, cumparatorii din Cairo, Melbourne, Bucuresti, Santiago de Chile, Erevan sau Harare vor intalni peisajul familiar al retailerilor americani sau europeni si practic aceleasi marfuri, cel putin ca ambalaj (pentru ca s-ar putea sa difere calitativ, dupa buzunarul zonei de distributie). Asa cum am spus, febra expansiunii investitionale a marilor retaileri nu cunoaste limite si granite. Este aproape timpul cand Africa, Australia, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu, America Centrala sau America de Sud vor fi dominate, sub aspectul distributiei de marfuri de larg consum, de aceeasi giganti care isi disputa cotele de piata in America de Nord sau Europa.

Problema capitala care se pune este ce trebuie sa faca tarile mici, cu resurse limitate (cum e si Romania), pentru a se adapta la acest cerc vicios si a supravietui (de a-1 contracara nu poate fi vorba).

Mai intai, sa vedem punctul de vedere al unei mari puteri in devenire, dar opusa ca principii politice si sociale capitalismului global. Iata ce spune Li Shenming, vicepresedintele Academiei Chineze de Stiinte Sociale:

'In fata globalizarii economiei, China ar trebui sa adopte o atitudine activa si, in acelasi timp, sa o studieze cu calm. Nu exista o alta alegere decat aceea de a aborda procesul ca o realitate data si de a participa activ la globalizarea economiei, globalizarea va crea, desigur, riscuri. Toate tarile si popoarele de pe glob au, fara indoiala, calitatile si trasaturile lor specifice. De aceea, fiecare tara este indreptatita sa aplice o politica de deschidere catre lumea din afara si sa invete din experienta altora, in mod deosebit, in lumea de astazi in care dezvoltarea tehnologiei de varf cunoaste un ritm nemaiintalnit, nici o tara nu-si poate permite sa se izoleze si sa ramana in afara procesului mondial al interactiunii dintre tari. O tara care ar proceda astfel ar face un pas inapoi, ar ramane inactiva in fata unui proces dinamic si s-ar expune diferitelor riscuri. Ar trebui sa intelegem ca procesul globalizarii va pune China in fata unor serioase provocari dar, in acelasi timp, si in fata unor sanse promitatoare China ar trebui sa analizeze bine momentul, sa aprecieze situatia si sa elaboreze un numar de strategii bine gandite in conditiile participarii ei la globalizare si sa intreprinda masuri, tinand cont de situatia internationala si de propriile conditii de care dispune.'

In ceea ce priveste tara noastra, dupa ce am arborat ani buni sloganul 'noi nu ne vindem tara' (dar am facut-o praf), se pare ca au aparut luari de pozitii mai lucide, chiar din partea guvernantilor social-democrati, aceiasi aflati la putere si in primii 7 ani dupa revolutie. Primul ministru, in acelasi material citat, dupa ce recunoaste ca 'pentru integrarea europeana este nevoie de un 'transfer de suveranitate' adauga:

'Trebuie sa gandim evolutiile noastre si ce anume ar trebui sa facem in perioada care urmeaza pentru a ne raporta, pe de o parte, la primul cerc exterior, care este Uniunea Europeana si la al doilea cerc exterior, care este cercul economiei globalizate. Este important in primul rand sa renuntam la naivitate si romantism (vai, cat de naivi si romantici au fost guvernantii nostri, pana acum, n.n.).. Cum procedam ? Transformam Romania intr-o paranteza, o zona autistica, o izolam de acest camp larg al globalizarii ? Evident, este imposibil.'

In sfarsit, am citat foarte mult, dar tot nu am reusit sa punctam ce trebuie sa facem pentru a asigura intreprinderilor, economiei romanesti, o dezvoltare durabila in conditiile adancirii globalizarii. Cu modestie, grupand doar opiniile din presa, care ni s-au parut cu adevarat pertinente, ne permitem a ordona urmatoarele idei:

1. Sa ne apucam serios de munca, asa cum fac o parte din tinerii nostri care au avut sansa angajarii la firme performante in tara si, mai ales, in strainatate. Un profesor universitar mai varstnic din Germania, adresandu-se unui auditoriu studentesc la Politehnica bucuresteana relata ca imediat dupa razboi, student fiind, mergea dupa cursuri, fara a fi solicitat de nimeni, impreuna cu alti colegi, sa care cu rucsacurile si roabele moloz intr-un sens si materiale de constructie in sens invers, pentru a reconstrui locuintele si fabricile devastate de bombardamente. La sfarsitul interventiei sale a spus: 'Asa a fost ridicata Germania, atat de invidiata astazi.' (a propos de presa, cat de dese sunt indemnurile la munca in media romaneasca ?).

2. Sa starpim rapitorii autohtoni, oricine ar fi si oriunde s-ar afla. indemnul este simplu, dar finalizarea actiunii este foarte grea, fiindca avem de-a face cu pasari de prada de dimensiuni jurasice, inhaitate indiferent de culoare (politica), care nu au mama, nu au tata, nu au neam cand este vorba de imbogatire. Dar, este o sarcina capitala a tinerei generatii de a rezolva cu orice pret aceasta stare de lucruri, de care depinde, la urma urmei, propria sa viata. Si inca o chestiune: Atentie la campionii luptei anticoruptie care apar atat de des pe sticla televizoarelor.

3. Sa invatam necontenit, in timpul programului de lucru, dar si in orice clipa de ragaz si la orice varsta, pentru a demonstra ca la periferia imperiului, globalist exista o forta umana cel putin tot atat de dotata si priceputa ca si la centru. A invata nu inseamna ca toata lumea trebuie sa se initieze in stiinta calculatoarelor si informaticii (pentru care se bate atata moneda si care este, evident, prioritara pentru generatia tanara); sunt foarte multe zone neacoperite, in sfera serviciilor mai ales, in care persoane disponibilizate si chiar pensionate isi pot gasi o indeletnicire profitabila.

4. Sa ne indreptam atentia spre pamantul tarii. Oricat ne-am stradui, orice am face, va fi greu sa recuperam handicapul de cateva generatii care ne desparte de standardele de calitate si productivitate ale fabricilor germane sau americane (numai Ceausescu, in megalomania lui, credea in acest lucru), in schimb, in ceea ce priveste calitatea solului pentru agricultura doar Franta ne este egala in Europa (avand si avantajul unui climat oceanic, fara perioade semnificative de seceta). Noi nu trebuie sa caram pamantul cu cosurile de nuiele pentru a-1 depune pe stanci, asa cum fac chinezii si chiar japonezii, in schimb trebuie sa ne suflecam manecile si sa ne apucam de treaba, astfel ca nici o palma de pamant sa nu ramana necultivata. Una din cele mai mari nenorociri ale comunismului a fost indepartarea taranilor de la munca pamantului; unii si-au asfaltat curtile, in care nu sadeau o leguma sau o floare. Ideea ca o agricultura eficienta se poate face numai pe suprafete intinse este valabila pentru marea cultura a cerealelor; in Olanda si Danemarca nu exista mari latifundii, dar sunt pe primele locuri in lume la exportul de produse vegetale si alimente. Am intalnit un inginer danez, doctor in zootehnie, care refuzase un post universitar pentru a se ocupa de 'ferma' sa de 8 ha teren agricol; se pare ca avea un venit mai mare decat la catedra.

5. Sa incurajam oamenii destoinici care pot arata lumii, cu folos, adevarata si frumoasa fata a tarii. Nu prin hoteluri de 3-4 stele, scumpe dar cu servicii proaste, ci prin amenajari decente ale caselor taranesti din zonele turistice (si, unde nu sunt aceste zone).

Am insotit o familie de profesori francezi, cu 3 copii mici, intr-o scurta vacanta petrecuta la o gospodarie taraneasca la Fundata, pe culmea dintre muntii Bucegi si Fagaras. A fost ceva extraordinar, cu copiii care descopereau animalele domestice si placerea de a iesi cu picioarele goale in roua de pe iarba, cu mese traditionale din care nu lipsea deliciul si inghesuiala pustimii de a rade cu linguri de lemn ceaunul, dupa rasturnarea mamaligii si turnarea unei cofite de lapte proaspat. Nu incape nici o indoiala ca, in acest fel, se vor aduce in tara mult mai multi turisti decat o face Ministerul de resort prin parcuri gen Dracula, sau alte distractii care se gasesc oriunde aiurea.

6. Va fi, probabil, necesara o lunga si dificila regenerare morala a societatii romanesti. Este clar ca acum sloganul 'Noi nu ne vindem tara' nu mai este la moda, dar cum stam cu constiinta ? Cand pretul acesteia va tinde, asimptotic, spre valori inalte (ne ferim de a spune infinit), problemele globalizarii vor fi depasite. Din pacate, in prezent, ne-o vindem pe 30 de arginti, uneori si acestia de tinichea.

6. MANAGEMENTUL DEZVOLTARII DURABILE A SISTEMELOR

ENERGETICE IN CONCEPTIE HOLISTICA

6.1. DESCRIPTORII SI OBIECTIVELE DEZVOLTARII DURABILE

Dezvoltarea durabila are o dubla semnificatie de concept si mijloc de actiune care sunt cuprinse in urmatoarea definitie: durabilitatea reprezinta capacitatea sistemelor de a evolua rara risc spre tintele dorite pe baza atributelor acumulate in prealabil. Dezvoltarea durabila a sistemelor complexe trebuie abordata structuralist in conceptie sistemica. In aceasta perspectiva dezvoltarea este conditionata tehnic-economic si social-ecologic si recurge la resurse care, prin schimbarea valorii duc la efecte benefice prin intermediul mecanismelor de autoreglare care se re gasesc sub forma fluxurilor energetice (energie - substanta - informatie).

Dezvoltarea durabila respecta integral (daca decurge pe tendinte favorabile) principiile cibernetice - corelatia cantitativului cu calitativul si feedbackul intre acestea, minimizarea entropiei informationale la nivelul interfetei sistem - mediu ecologi. Scopul dezvoltarii durabile consta in asigurarea, eventual imbunatatirea conditiilor de munca si viata pentru executanti si manageri in perspectiva cresterii stabilitatii dinamice a intregului sistem.

Principiile dezvoltarii durabile se manifesta pe fondul vehicularii unor fluxuri material-energetice, care sun supuse unor procese de restructurare (cresterea randamentelor, micsorarea consumurilor specifice, diminuarea entropiei informationale, cresterea calitatii tuturor proceselor, perfectionarea factorului uman, etc.).

P₁ - Pe circuitul resurselor minerale si biologice nu trebuie sa se inregistreze

acumulari sistematice si variatii semnificative

P₂ - Fluxurile energetice vehiculate intre surse si consumatori trebuie utilizate

eficient (2C + 2E) si sa fie optimizate.

P₃   - Strategiile de investitii trebuie sa asigure corelarea optima intre oferta si cerere cu scopul valorificarii eficiente a energiei disponibile si in ideea producerii unor servicii care duc la cresterea calitatii actiunilor umane.

P₄   - Construirea deciziilor trebuie realizata in conditii de incertitudine pe baza

conceptiei holistice.

P₅   - Corelarea aspectelor tehnico - economice in vederea reflectarii tuturor

activitatilor in costuri rationale se impune pe toata filiera productie - consum, pe baza prognozei explorative (determinarea tendintei) si a prognozei normative (stabilirea solutiei de dezvoltare ).

Obiectivele dezvoltarii durabile sunt economice (maximizarea eficientei), sociale (alocarea echitabila a bunurilor si serviciilor), ecologice (mentinerea biodiversitatii pentru adaptarea biosferei la modificarea conditiilor geoclimatice), coordonatoare a optimurilor partiale pentru a obtine un optim global (optimizarea alocarii resurselor minerale, ecologice, energetice si de capital). Strategiile dezvoltarii durabile urmaresc stabilizarea cresterii demografice, reducerea dependentei de carbune si petrol, promovarea resurselor regenerabile, conservarea resurselor biologice si reciclarea materialelor cu scopul integrarii deciziilor intr-un proces unita tehnic - economic - energetic profitabil.

Indicatorii dezvoltarii durabile sunt de natura tehnica, economica si sociala. Indicatorii de dezvoltare sub aspect social sunt: cresterea bunastarii nationale neta produsa si indicele de dezvoltare economica durabila. La acestea se adauga indicii de mediu privind utilizarea resurselor si impactul asupra mediului si indicatori de utilizare eficienta a energiei.

Descriptorii permit aprecierea continutului dezvoltarii durabile si orienteaza managerii sa coreleze imbunatatirea tehnologiilor astfel incat sa fie satisfacuti eficient consumatorii prin aplicarea deciziilor energoeconomice performante.

Preocuparile privind dezvoltarea durabila a sistemelor energotehnologice se reflecta in elaborarea strategiilor de conservare a mediului (strategii de conservare, programe de actiune in ecologia mediului etc.) si strategii de dezvoltare cu luarea in considerare a resurselor critice integrate (paduri, pasuni, ape, zone de coaste oceanice, surse de energie, consumatori de resurse etc.). Dintre strategiile de dezvoltare, cea energetica are un rol hotarator in fixarea coordonatelor dezvoltarii si in definirea impactului asupra mediului. Scenariile de dezvoltare durabila a energeticii vizeaza cresterea economica in conditii de eficienta energetica, transferul de tehnologii si finantarea dezvoltarii si cuprind orizonturi de prognoza 2020  2100.

Continutul scenariilor energotehnologice se refera la urmatoarele probleme:

Scenariul A - se refera la tarile in curs de dezvoltare si creioneaza prognoza energetica

cu un ritm de crestere a fluxurilor si a structurilor energetice mai mic decat celelalte tari europene. El urmareste o reducere adecvata a intensitatii energetice si prognozeaza un consum maxim de energie pentru anul 2020.

Scenariul B - dezvolta strategiile energoeconomice necesare celorlalte tari din Europa si din alte parti ale lumii mergand pe orizontul de prognoza normativa

Scenariul C - este ancorat in domeniul impactului energie - mediu avand drept scop reducerea noxelor pe intregul orizont care se incheie in anul 2020.

In toate scenariile se fac corelatii privind aportul resurselor energetice la dezvoltarea regiunilor abordate, optimizarea consumurilor prin metode manageriale (D.S.M.), cresterea economica in conditii de eficienta energetica si sistemul de formare a preturilor.

Cresterea economica se poate evalua corect daca se includ in preturi toate costurile (inclusiv externalitatile socio-ecologice) si incorporarea obligatiilor de perspectiva in contabilitatea curenta. Solutiile de dezvoltare macroeconomice arata ca, in ultimii 30 de ani, consumul de energie primara convertit in energie electrica s-a dublat. Preturile trebuie construite pe baza cercetarii operationale, apelandu-se la tehnica actualizarii. Daca nu se merge pe acest orizont economico-ingineresc, atunci preturile nu reflecta realitate a, din urmatoarele cauze: modelele de stabilire a costurilor nu reflecta aspectele operationale din procesele energetice reale, experienta insuficienta contabila in monitorizarea efectelor generate de producerea energiei, tendinte de subventionare a tarifelor pentru obtinerea capitalului politic, actiuni care distorsioneaza mecanismul pietei libere (variatia preturilor resurselor primare combustibile), prognoze bazate pe estimari nerealiste ale cererii, inclusiv lipsa concurentei.

Energia intr-o lume in schimbare pe orizontul 2020 reclama transferuri de tehnologie noi, performante si preintampinarea cererilor suplimentare energetice de 65+95%.

Motivatia acestor schimbari se poate face plecand de la urmatoarele date semnificative:

- consumul zilnic de petrol la nivelul. anului 2020 va fi probabil de 90.10⁶ barili

(1 baril = 0,136 tone)

- extractia de carbune se va dubla ajungand la 7.109 tone/an

- cererea de gaze naturale va ajunge la 4.10¹² m³

- tarile in curs de dezvoltare, care consuma in prezent 30% din energia lumii vor

consuma in 2020 circa 50% iar in 2100 circa 70%, contribuind la cresterea poluarii

mediului.

In anul 2020, circa 73% din rezervele de petrol si gaze ale Terrei vor fi probabil concentrate in Orientul Mijlociu si in Comunitatea Statelor Independente. Rezervele de combustibili fosi1i se vor epuiza dupa 45 de ani petrolul, dupa 70 de ani gazele naturale si dupa 250 de ani carbunele, daca nu se vor descoperi surse noi si daca ritmul de consum nu va creste exponential. Rezervele totale de energie regenerabila reprezinta 20% din consumul mondial actual de energie.

Dezvoltarea noilor capacitati energetice pot fi finantate de forurile mondiale (F.M.I, B.M, B.E.R.D.) in urmatorii 25 de ani in proportie de 30%, restul fondurilor trebuie asigurate din surse locale. Cercetarile, proiectarile si realizarile in domeniul centralelor electrice, a retelelor si a consumatorilor nu sunt sustinute financiar, legislativ si din punct de vedere al exploatarii rationale.

Recomandarile Congresului Mondial al Energiei Tokio - 1995 si Houston - 1998 sunt urmatoarele:

- eliminarea subventiilor si introducerea tarifarii bazate pe costuri totale,

- cresterea ponderii celor care au acces la energia comerciala,

- intensificarea actiunilor de informare si educare privind dezvoltarea durabila,

- sporirea fondurilor destinate cercetarii,

- imbunatatirea tehnologiilor de producere si utilizare a energiei, atat cu fonduri externe cat si cu surse locale,

- maximizarea productivitatii energetice, dezvoltarea unor surse energetice interne, investitii in tehnologii energetice performante si angajarea pietei internationale.

Aplicarea acestor recomandari in energetica romaneasca a inceput prin restructurarea CONEL si crearea noilor unitati manageriale energetice (Hidroelectrica, Termoelectrica, Electrica, Dispecer - Transport).

6.2. Probleme de continut privind dezvoltarea durabila a sistemelor energetice

Dezvoltarea durabila a energeticii europene

Durabilitatea energetica in Europa se concretizeaza in modul de producere si utilizare a energiei, care maximizeaza profiturile economice si sociale pentru generatiile prezente si viitoare, in ideea satisfacerii cererii rara degradarea mediului ambiant prin poluare.

Criteriile care permit analiza durabilitatii se refera la protectia biosferei; utilizarea eficienta a capitalului si echitatea. Protectia biosferei urmareste diminuarea efectului de sera, impiedicarea reducerii stratului de ozon, pastrarea capacitatilor de reproduc ere a resurselor naturale si mentinerea calitatii apei, aerului si a solului in limite impuse prin standarde.

Dezvoltarea conceptului de eco-capacitate da consistenta managementului protectiei mediului (sistem flexibil la perturbari ecologice, stabilitatea sistemului energetic la fluctuatii ale mediului extern). Utilizarea eficienta a capitalului uman si natural se evalueaza prin crestere de randamente, scaderi ale consumurilor energetice si prin sporirea calitatii factorului uman. Echitatea se apreciaza prin distributia proportionala a eforturilor de protectie a factorilor de mediu (folosirea resurselor neregenerabile, acumularea deseurilor etc.).

Caile de realizare a sectoarelor durabile ale energiei sunt:

- elaborarea legislatiei specifice sectoarelor energetice

- restructurarea industriei energointensive

- reducerea treptata a pierderilor de energie

- reconsiderarea cantitatii de combustibil fosil folosite in energetica prin scaderea consumurilor

- raspandirea noilor tehnologii de extragere, preparare si generare a energiei adoptarea cercetarii operationale la calcul costurilor si a tarifelor energetice promovarea managementului energiei in conceptie arhemo - sistemica (Metoda holistica DSM)

- reorientarea tehnologiilor si punerea sub control a riscurilor energetice conservarea resurselor si monitorizarea ecologiei mediului

- unificarea modalitati lor de construire a deciziilor in conditii de risc

Restructurarea sectorului energetic va permite reducerea consumurilor cu 50% pana in anul 2020.

Consumul de energie primara in Europa in perioada 2000  2100

1 ExaJoul = 10¹⁸ Jouli

Se pune accentul pe reducerea hidrocarburilor si a carbunelui plus gazele naturale. Creste consumul de energie regenerabila si a energiei nucleare. Micsorarea combustibililor care produc noxe poluante. Limitarea cresterii cererilor de servicii energofage. Emisiile de caz se reduc de la 90% in anul 2000 la zero in anul 2100.

Energia regenerabila va creste ca pondere in balanta energetica europeana de la 28% in 2010 la 60% in anul 2030 punandu-se accent pe biomasa.

Consumul Mondial de Energie in 1990 a fost de 340 ExaJouli din care 80% a fost acoperit de combustibil fosiI.

In Europa, in perioada 1990-2001 s-au consumat (47+51) EJ fiind acoperit cu 85% combustibil fosiI.

Sursele regenerabi1e la nivelul Europei vor acoperi in anul 2030 circa 3800 TWh/an.

Strategiile dezvoltarii energeticii europene au la baza politici de tipul Least-Cost

Planning sau Planificarea integrata a resurselor, care arata ca este mai profitabil sa conserv energie prin tehnologii performante decat sa construiesc noi centrale si retele electrice.

Energetica conditioneaza dezvoltarea economica a Romaniei si este influentata de nivelul dezvoltarii economice a societatii romanesti prin mijloacele tehnice a10cate, prin structura consumurilor si prin preturi. Produsul Intern Brut al Romaniei este format astfel: industria (40+50)%, serviciile (27  37)% si agricultura (16  23)%. Industria consuma 65% din energia produsa de SEN, agricultura (2)%, serviciile 1% iar restul in alte sectoare ale economiei nationale.

Din metodologia de ierarhizare a tarilor din cadrul ONU realizata de PNUD, rezulta ca Romania consuma anual 3050 kep/loc si se apropie de performantele principalelor tari dezvoltate. Pentru a crea 100 USD - tara noastra consuma o cantitate de 254 kep, pe cand Japonia 13 kep, Germania 18 kep, SUA 35 kep iar Canada 50 kep.

Ponderea Romaniei in consumul mondial de energie este de 1 %, similar cu cel al Olandei, Cehiei si Slovaciei luate la un loc. Structura resurselor primare de energie a tarii noastre arata astfel: titei - 40%, carbune - 27%, gaze naturale - 23%, energia nucleara - 7% iar hidroenergia - 3%.

Aceasta structura are caracter dinamic care reclama ajustarea anuala a balantei.

Sectorul energetic din Romania in context european poate fi analizat cunoscand urmatoarele informatii:

- reforma energoenergetica trebuie realizata avand in vedere integrarea tarii noastre in Uniunea Europeana

- consumurile energetice ale Uniunii Europene au crescut in intervalul 1985-1992 cu 16,4% la energie primara, iar productia de energie primara a inregistrat un ritm de crestere de 5,1%, intensitatea energetica a scazut cu circa 20%

- contributia UE la scara mondiala este de 7,8% la energia primara si de 15% la energie electrica.

Uniunea Europeana consuma 3,05 tep/loc comparativ cu SUA - 7,9 tep/loc, CSI - 4,7 tep/loc si 3,05 tep Romania.

Dezvoltarea energeticii in UE se va accentua prin folosirea resurselor regenerabile cu ritmuri de 15% si utilizarea gazelor naturale in ritmuri de peste 3%.

tendinta de privatizare a industriei energetice are in UE doua ratiuni:

- incurajarea competitiei prin reducerea consumurilor, care permite cresterea eficientei energetice inclusiv crearea posibilitatilor de aplicare a tehnicii manageriale D.S.M (Demand - Side - Management)

- protectia mediului ambiant prin crearea si aplicare unor ecotaxe si elaborarea unor strategii de management a sistemelor ecologice, respectiv promovarea conceptului - de spatiu ecologic bazat pe extinderea descriptorului dezvoltare durabila.

Situatia actuala a energetic ii romanesti se prezinta astfel:

P_j ≈ 22 ∙ 10³ MW;

E_{p maxmax} = P_i ∙ t_c; E_max = P_i ∙ t_ef;

E_ef = P_ef ∙ t_ef; P_ef = (0,5 ÷ 0,8) ∙ P_i ∙ P_ec = 0,8 P_t = puterea economica

Consumurile de energie electrica si termica au scazut cu un procent de 53% (EE) si 64% (ET) in perioada 1989 - 1999.

Capacitatile de productie in functiune sunt pe carbune 8614 MW (39,7) pe hidrocarburi 7331 MW (33,8%) si in centralele hidroelectrice de circa (5756÷ 6000)MW (26,5%). In SEN sunt incluse centralele autoproducatorilor de 1176 MW din care 42 MW CHE si 1134 MW CTE pe hidrocarburi. Pana in anul 2000 se vor casa la nivelul SEN 3500 MW. Rezerva de capacitate din SEN se ridica in anul 1999 la 3000 MW. Energia efectiv produsa era in perioada analizata cu 40% mai mica decat capacitatea maxima a sistemului. Blocurile de 25,50, 100,200,330 MW nu au fiabilitatea proiectata.

Transportul si distributia se realizeaza prin retelele de 400 kV, 220 kV, 110 kV, 6 kV si 0,4 kV.

Consumul casnic in tara noastra atinge 334 kWh/loc fata de Norvegia de 6662 kWh/loc si Polonia 582 kWh/loc, respectiv Turcia cu 162 kWh/loc. Nivelul tehnologic al instalatiilor energetice din SEN prezinta o ramane re in urma cu circa 20 de ani fata de cel realizat in sistemul energetic european (SEE).

Rezervele primare ale Romaniei se prezinta astfel: 1994 - Gaze = 302,3 . 10⁹ mc/an + Importul (43,9). Lungimea conductelor pentru transportul gazului metan este de 12000 km iar diametrele variaza intre (250 ÷ 1OOO)mm. Presiunea de lucru a retelei este de (50÷ 20) bari. Reteaua de distributie a gazelor insumeaza 15000 km si alimenteaza circa 20 000 consumatori institutionali si 2,56 . 10⁶ consumatori casnici. Depozitele de gaz metan situate pe langa Bucuresti, in subteran, au o capacitate de 0,7. 10⁶ m³ dar nu pot asigura consumul urban decat o ora si sapte minute. Se preconizeaza ca in anul 2000 capacitatea depozitelor subterane de gaz metan sa se tripleze. In structura consumului energetic, gazul metan acopera 45% din total. Rezervele recuperabile ale Romaniei sunt estimate la 452 . 10⁹m³ care vor scadea in 2010 la 272. 10⁹m³.

Situatia surselor petrolifere din tara noastra cuprinde: 217 10⁶ tone cu o productie anuala de 7 10⁶ tone/an. Lungimea retelei de transport a petrolului in tara noastra este de 4500 km cu diametre de (50 ÷ 70)mm. Petrolul acopera 30% din resursele primare de energie utilizate in Romania. Cresterea eficientei de producere a titeiului se poate realiza prin intensificarea cercetarilor geologice, modernizarea tehnologiilor' de extractie, reinnoirea retelei de transport. Modernizarea producerii si transportului resurselor de titei reclama investitii specifice de (18 ÷ 37) USD/tona de petrol. Romania importa 60% din petrolul necesar consumului.

- cantitati1e de hui1a estimate la 760 10⁶ tone cu o extractie economica anuala de 6 10⁶ tone.

- lignitul si carbunele brun, 5 10⁹ tone din care 2,6 10⁹ se pot extrage in conditii

economice avantajoase;

- stocarea energetica a carbunelui se face atat la gura minelor (1,5 . 10⁶ tone/an) cat si in dreptul centralelor electrice (6 . 10⁶ tone/an);

- transportul se realizeaza pe cale ferata si fluviala dar implica costuri care uneori depasesc pretul carbunelui;

- carbunele acopera 20% din resursele primare energetice utilizate in Romania pe o durata de circa 50 de ani, la actualul ritm de folosire.

Uraniul ca sursa energetica prezinta o rezerva de 18000 tone cu o productie anuala de 120 tone/an la un pret de 85 USD/kg, mult mai scump ca cel de pe piata internationala.

Resursele hidroenergetice sunt estimate in Romania la 40 TWh. Centralele hidroelectrice produceau in 1999 circa 17 TWh/an. In perspectiva se vor amenaja 23 TWh/an ca sursa regenerabila hidro pe raurile interioare si riverane ale tarii.

Alte surse energetice (eoliana, solara, geotermala):

energia eoliana se poate produce pe platforma Marii Negre cu un potential de 700W/m² (coeficient de utilizare 0,25). Zona montana la peste 1500 m are o densitate de putere de 1800W/m² la un timp de functionare de 3000 ore/an.

In perioada 2005÷2010 se pot instala grupuri aero-generatoare de circa 500 kW. Astfel, in Semenic se monteaza o centrala eoliana de 4 . 300 kW cu extindere viitoare la 310. 300kW. Potentialul eolian tehnic amenajabil este de 8 TWh.

Energia solara se poate produce cu un flux energetic de 1100 k W /m² si an in zone ca Banat, Campia Romana, podisurile transilvanene si moldovene, Dobrogea etc.

Energia geotermala se produce prin cele 80 sonde la 79000 tep/an, care poate creste la 154000 tep daca se apeleaza la pompe submersibile.

Energiile neconventionale pe plan mondial se ridica la 17,2 TW/an. Costul energiei neconventionale (0,03÷0,04) ECU/kWh; 1 ECU = 1,2 ESD. Energia neconventionala va costa (360÷480) lei/kWh.

Etapa industriala de utilizare a energiei neconventionale va incepe in Romania dupa anul 2010. Analiza sistemului energetic romanesc din perspectiva dezvoltarii durabile se face plecand de la comentarea eficientei economice si a interpretarii intensitatii energetice atat pentru situatia existenta pana in anul 200 cat si in situatia de perspectiva pana in anul 2020.

Eficienta energetica, considerata ca o componenta e eficientei economice se defineste prin cresterea efectului util obtinut prin consumarea unei forme de energie.

Cresterea eficientei energetice se poate realiza prin tehnica D.S.M. si reclama investitii energotehnologice.

Intensitatea energetica se exprima prin raportul dintre consumul de energie si produsul intern brut calculat la paritatea puterii de cumparare.

Consumul de energie pe cap de locuitor caracterizeaza dezvoltarea industriala a tarii.

Analiza economico-energetica a unei ramuri industriale reclama determinarea si comentarea consumurilor specifice pe unitatea de produs ca fiind energia inglobata direct in produsul industrial realizat si consumul specific cumulat care reflecta si energia acumulata in materiile prime din care se realizeaza produsul.

Reducerea consumurilor specifice si proprii tehnologice se poate realiza prin restructurarea industriei in general si a sectorului energetic in special.

Principalele cauze care au contribuit si influentat eficienta energetica in tara noastra sunt urmatoarele:

Politica energetica a Romaniei trebuie construita prin aplicarea practico a planificarii integrate a resurselor plecand de la consumator spre sursa energetica. Solutia finala trebuie sa rezulte din aplicarea unor decizii construite pe criterii de eficienta.

In domeniul producerii, transportului si utilizarii energiei se vor aplica masuri care asigura dezvoltarea durabila cum ar fi: apelarea unor tipuri de combustibili, cresterea eficientei energetice pe intregul lant sursa - consumator, utilizarea surselor energetice regenerabile, dispecerizarea economica a energie, modernizarea unor grupuri de mare putere insumand circa 600 MW, casarea unor instalatii invechite 1300 MW, punerea in functiune a 1400 MW nucleari, reconsiderarea termoficarii, studierea mentenantei asistata informatic, realizarea interconectarii SEN - SEE, introducerea sistemelor informatice performante, reducerea consumurilor finale energetice, dezvoltarea unor programe de management energetic (D.S.M.), studiul calitatii energiei si a proceselor energetice prin utilizarea sistemelor neuroexpert, crearea unor servicii de educatie si consultanta, a consumatorilor energetici care sa conduca la diminuarea pierderilor prin furturi de energie, reducerea poluarii, fundamentarea tarifelor energetice bazate pe costuri marginale, elaborarea cadrului legislativ de dezvoltare durabila a energeticii romanesti.

Strategia de dezvoltare durabila a sectorului energetic in contextul trecerii la economia de piata in Romania cuprinde intervalul de prognoza 2000÷2020 si abordeaza problemele actuale ale SEN in vederea corelarii lor cu cele din SEE; obiectivele strategiei de dezvoltare durabila a SEN si corelarea lor cu dezvoltarea previzibila a economiei nationale, scenariile de baza ale evolutiei economiei romanesti in urmatoarele doua decenii si solutiile de acoperire a cererilor energetice, politica energetica comentata sub aspect institutional, formarea tarifelor energetice, programe guvernamentale pentru stimularea economisirii energiei, resursele politicii energetice.

Principalele probleme care trebuie rezolvate prin aplicarea strategiei de dezvoltare durabila a SEN sunt urmatoarele: eliminarea consumatorilor energofagi, precizarea mecanismelor economiei de piata, formarea unui cadru legislativ energetic, rezolvarea blocajului financiar, implicarea sistemului bancar in retehnologizarea si privatizarea intreprinderilor, cresterea competitivitatii economiei romanesti in vederea aderarii la Uniunea Europeana (UE). Uniunea Europeana analizeaza perspectiva sectorului energetic in patru variante (scenarii) cum ar fi: continuarea actualului mediu de afaceri (CW), autarhie nationala sau protectorism (BF), piata complet liberalizata (HM) si structuri internationale cooperative cu determinare ecologica (FO).

Ritmurile medii anuale de crestere a PIB se estimeaza astfel:

Din analiza acestor tendinte rezulta ca dezvoltarea durabila se asigura prin ameliorarea intensitatii energetice, cresterea ponderii energiei electrice in consumul [mal de energie, utilizarea in centrala a ciclului combinat gaze-abur, extinderea tehnologiilor curate de producere a energiei din carbune daca va fi franata realizarea centralelor nuclearo-electrice, cresterea aportului energiilor neconventionale in balanta energetica.

Obiectivele strategiei de dezvoltare durabila sunt urmatoarele: satisfacerea eficienta a necesarului de energie la un pret cat mai scazut, in conditii de calitate si cu limitarea impactului asupra mediului, dezvoltarea durabila impune reducerea dependentei sectorului energetic de petrol, conservarea energiei si promovarea resurselor regenerabile, cresterea eficientei energetice in conceptie holistica tinand cont de directionarea mecanismelor pietei concurentiale, realizarea interconectarii SEN cu sistemele afiliate la UCPTE si aplicarea interconectarii retelelor nationale de resurse primare; formarea stocuri lor de resurse combustibile pentru asigurarea functionarii sigure a SEN, managementul sistemelor de protectie a mediului, sustinerea tehnologica a SEN prin cercetari proprii si prin atragerea capitalului occidental la dezvoltarea investitiilor energetice, elaborarea legislatiei energetice bazata pe experienta economiilor de piata concurenti ale stabile, promovarea unei politici financiare care sa evite blocajul, apropierea performantelor energeticii romanesti de cele ale economIeI europene.

Scenariile evolutiei economiei romanesti in urmatoarele doua decenii:

S₁ - Proiectarea dinamicii energeticii romanesti tinand cont de structura si functionalitatea industriei. Industria romaneasca trebuie sa treaca de la un sistem slab structurat la un nou sistem inertial.

S₂ - Scenariul inertial conserva tendintele actuale ale energeticii la care se adauga cresterea privatizarii, accelerarea implementarii mecanismelor pietei concurentiale, orientarea economiei romanesti spre piata externa in conditii de fundamentare a preturilor. Acest scenariu, rara noile orientari, agraveaza risipa de resurse proprii impiedicand cresterea ratei acumularii, care sa permita relansarea dezvoltarii durabile a economiei, pastrarea energointensivitatii , ceea ce conduce la o balanta energetica la nivelul anului 2020 cu un PIB la 50% fata de cel al U.E. Balanta energetica a anului 2020 arata astfel:

- consumul total de energie 108 . 10⁶ tep;

- productia interna de resurse primare 27 . 10⁶ tep;

- importul 81 . 10⁶ tep.

Factura pentru import ar fi de 14. 10⁹ USD, n-ar fi suportabila de forurile manageriale si, in plus, s-ar crea premisa departarii economiei romanesti de etaloanele economiilor dezvoltate.

S₃ - Scenariul restructurat este centrat pe reforma economiei urmarind: crearea unui sistem de garantare a proprietatii; cunoasterea si aplicarea orientarilor economiei de piata in Romania; combaterea evaziunii fiscale si deblocarea financiara a industriei; stabilirea mediului de afaceri, stimularea proceselor de economisire a resurselor si a fondurilor de investitii corelate cu atragerea capitalurilor straine si autohtone la dezvoltarea eficienta a energeticii romanesti, orientarea spre export a productiei industriale in general si a celei energetice in special.

Scenariul restructurat s-a elaborat in trei variante:

V₁ - Dezvoltarea maxima prevede ca in 2020 sa atingem un PIB de 18000 USD cu ritmuri de dezvoltare ridicate de circa 7%. Exportul trebuie sa cuprinda in PIB circa 40% din total.

V₂ - Dezvoltarea medie prevede un PIB / locuitor de 50% din cel al UE in anul 2020, ceea ce reclama o crestere economica cu ritmuri de 5,8%.

V₃ - Dezvoltarea minima prevede ritmuri mai reduse decat celelalte variante maxima si medie.

Dinamica energointensivitatii PIB in perioada 2000 2020 arata astfel:

- scaderea intensitatilor de la 86 39 pentru energia finala;

- diminuarea intensitatilor la energia electrica de la 87 la 52 pentru nivelele maxime de consum;

- intensitatile pentru energia termica vor scadea de la 104 la 37 unitati energetice.

Cifrele complete pe perioada mentionata se dau in tabelele 5.1 si 5.2.

Tabelul 7.1

Evolutia consumului final de energie electrica si termica se poate urmari in tabelul 7.2

Tabelul 7. 2

Din analiza datelor prezentate rezulta urmatoarele:

- Cererile de energie vor creste cu circa 2% pana in anul 2020

- Industria isi reduce ponderea in consumul de energie de la 60% in prezent la 52% in intervalul final de prognoza

- Prin restrangerea consumatorilor energofagi si realizarea investitii lor performante se diminueaza intensitatile energetice industriale cu 25% la carburanti, 39% la energie electrica si 51 % la energie termica

- Restructurarea industriei va permite reducerea consumului energetic de la 70% la 50% in anul 2020

Dublarea consumului casnic de energie finala la sfarsitul intervalului de prognoza, ceea ce implica ritmuri de dezvoltare a cererii de 3,5%.

Prognoza evolutiei cererii totale de energie arata astfel:

Consumul total de energie electrica in TWh are urmatoarea structura industriala:

Consumul de energie electrica pe locuitor va atinge 2000 kWhlloc in anul 2000 si 2800 kWh/loc in anul 2010. In Romania anului 2020 se vor realiza 3675 kWh/loc.

Energia electrica livrata si a puterii maxime functionale ating valorile:

Consumul de energie termica va creste cu ritmuri de 1,6% iar cuantumul total in anul 2020 in industrie va fi mai mare ca cel din anul 2000 cu circa 30%. Balanta de energie termica in 103 Gcal arata astfel:

Solutiile posibile de acoperire a cererilor de energie cu resurse primare (combustibil, resurse hidraulice si surse neconventionale). Productia in-tema de combustibil arata astfel:

Prospectiunile realizate arata o tendinta de crestere a potentialului de la 28,6 . 10⁹m³ in

prezent, la 4,75 . 10⁹m³ in 2010 la gaze naturale daca se face un efort investitional de 190 . 10⁶ USD.

Pretul lignitului va scadea de la 2,25 USD/GJ la 1,5 USD/GJ dupa anul 2000.

Centralele hidroelectrice realizate totalizeaza o putere de circa 6000 MW cu o productie anuala de 16,5 TWh.

Pana in anul 2000 se vor instala puteri de circa 100 MW care vor asigura o energie de 0,42 TWh. La acestea se adauga CHE in constructie de 800 MW cu o productie de 1,9 TWh. Proiectarea asigura noi CHE cu P_i = 1460 MW si o E_p = 3,44 TWH anual. Investitia specifica i_CHE = 2400 USD/kW_i.

Pretul energiei se estimeaza a fi 100 USD/MWh.

Cantitatile de lemn, inclusiv deseurile lemnoase vor atinge in 20020 circa 1050 10³ tep

Resursele neconventionale vor contribui in balanta energetica naturala cu 1 %. Pana in anul 2000 se preconizeaza reabilitarea unor grupuri insumand 1000 MW. Grupurile de termoficare vor totaliza peste 650 MW. Centrala CHE Lotru va fi complet reabilitata la o P_i = 510 MW si va incepe retehnologizarea CHE Portile de Fier I 6 x 175 MW. Se vor realiza 2 CET in Bucuresti de 160 MW putere instalata. Pana in anul 2020 se vor casa 5000 MW si se vor reabilita 1470 MW. Importurile de purtatori energetici vor totaliza 43,4 10⁶ tep. Efortul valutar pentru realizarea importurilor de combustibil vor fi maximum 8,658 10⁹ USD.

Se vor dezvolta si multiplica depozitele de gaze naturale la un volum de 4 10⁹ m³ pana in anul 2010. Capacitatile de tranzit a gazului metan din CSI spre Europa Centrala si de Vest se vor extinde de la 2,1 10⁹m³ la 11,9 10⁹m³ in 2010 si se vor interconecta sistemele de transport al gazelor naturale cu cele din Ungaria, Ucraina, Moldova. Diversificarea punctelor de import al gazelor naturale (Germania, Orientul Mijlociu, Turcia) si, realizarea unor conducte cu o capacitate de transport de (40 ÷ 50) 10⁹m³/an in lungime totala de circa 5000 km cu un efort investitional de 13 109 USD. Aceste magistrale vor avea o lungime de circa 1000 km realizati pe doua conducte de 500 km fiecare.

Se va dezvolta sistemul de transport si distributie a energiei electrice in vederea interconectarii SEN - SEE. In acest context, se va realiza o statie de curent alternativ pentru schimbul international de energie in vederea interconectarii sistemelor care nu functioneaza sincron. Valoarea investitiilor pentru dezvoltarea retelelor de distributie va fi de 200 10⁶ USD

Evolutia preturilor la consumatorii finali arata astfel:

1 tep = 10 Gcal = 41,87 GJ = 11,63 MWh

1 tcc = 7 Gcal = 29,31 GJ = 8,14 MWh

1 Gcal = 1,163 MWh; 1 TWh = 85,985 . 10³ tep

1 PJ = 23,88 . 10³ tep = 0,278 TWh.

Dezvoltarea durabila reclama construirea unui cadru legislativ care sa permita realizarea trecerii rara intarziere a energeticii catre economia de piata concurentiala (Legea energiei, legi specifice miniere si nucleare, norme de fundamentare a actiunilor organizatorice, legi privind privatizarea, fixarea taxelor, credite, folosirea eficienta a energiei, legea investitiilor etc.). Instrumentele fiscale si comerciale trebuie sa reglementeze masuri de creditare a investitiilor, micsorarea taxelor de acces in justitie, protejarea productiei interne de energie, modalitati bancare pentru procurarea valutei. necesare cumpararii resurselor energetice, legi privind proprietatea si managementul instalatiilor preluate in leasing, respectiv in locatie de gestiune. Elaborarea STAS-urilor privind calitatea energiei si a proceselor energetice. Reglementari in domeniul preturilor si a taxelor (TVA, taxa de dezvoltare, taxa de poluare, taxa de acces la retea etc.). Pentru ca dezvoltarea durabila sa poata fi aplicata cu succes, se reinnoiesc structurile organizatorice (S.C. Hidroelectrica, S.C. Termoelectrica, S.C. TRANSELECTRICA, S.C. Electrica, Filiale si Sucursale energetice, S.C. Transport si Dispecer, Operatorul de Sistem si cel Comercial).

Crearea bursei energiei si a pietei energetice concurenti ale folosind experienta europeana va permite energeticii romanesti sa devina competitiva dupa interconectarea SEN cu cel european.

Programul de restructurare a energetic ii romanesti prevede trecerea de la monopol la economia concurentiala prin pastrarea retelelor ca monopol natural la care au acces producatorii prin plata unei taxe anuale. Producatorii devin societati comerciale, care vand pe baza de contract energia S.C. Electrica, asigurand si comisionul pentru acest serviciu. Coordonarea sigurantei sistemului cade in sarcina Operatorului de Sistem, care asigura. functionarea fara riscuri a surselor energetice si livrarea energiei catre toti consumatorii industriali si casnici.

Vanzarea energiei prin bursa se asigura la tarife competitive de Operatorul Comercial Energetic. Acesta formeaza coloana vertebrala a marketingului energetic din cadrul exploatarii instalatiilor energetice.

Supervizarea activitatilor desfasurate pe baza de licente si fundamentarea tarifelor cade in sarcina Autoritatii Nationale de Reglementare Energetica - ANRE.

Restructurarea energeticii nationale trece prin trei etape: E_t (6 luni) - formarea noilor structuri ce vor functiona ca centre de cost, cu scopul monitorizarii tuturor activitatilor si reflectarea cheltuielilor in conturi pe functiuni ti probleme; E_II (2 ani) - permite dezvoltarea in conditii de piata a noilor structuri energetice (Societati Comerciale, Autoritatea Nationala de Reglementare, Piata Energiei, Operatorul de Sistem); E_III (1 an) implementarea noilor structuri pe filiera nou creata si evaluarea efectelor tehnice, economice, financiare simultan cu corectarea disfunctionalitatii lor. In aceasta etapa se vor face redistribuiri de personal la nivelul societatii CONEL, Societatea Nationala de Electricitate, Filiale energetice.

In ultima etapa se va derula programul de privatizare a societatilor de producere si distributie a energiei. In aceasta perioada se vor reorganiza Romgazul, Sectorul petrolier, Sectorul carbonifer si se va evalua impactul tuturor formelor noi de restructurare asupra economiei nationale.

Noul cadrul institutional pentru promovarea politicii de eficienta energetica reclama aplicarea masurilor de conservare a energiei, crearea unor institutii specializate privitor la monitorizarea programelor nationale si locale care sa asigure eficienta economica a intregului sistem, fundamentarea tarifelor energetice in ideea utilizarii eficiente a resurselor energetice, crearea de conditii de echitate pentru toti consumatorii, asigurarea stabilitatii preturilor.

In perioada de tranzitie se va muta decizia de alegere a tipului de tarif de la furnizor la consumator, regim deformant, activitati non profit, tipuri de tarife binome in functie puterea ceruta si durate diferite de utilizare a instalatii lor energetice, tarife bazate pe costuri marginale preferate fata de cele bazate pe costuri medii, tarife revizuite pentru energia termica.

La elaborarea politicii tarifare nu se vor lua in consideratie subventiile incrucisate si se va introduce concurenta la producator si furnizor energetic. Tarifele pentru energia electrica se vor defini pentru producere, transport, distributie si furnizare. Se creeaza piata libera pentru vanzarea energiei la care participa producatorii, potentialii brokeri, distribuitorii si consumatorii eligibili. Tranzactiile din cadrul pietei se pot realiza prin bursa de energie sau direct intre producatori - distribuitori, producatori - brokeri, producatori - consumatori eligibili. Organizarea unei piete pentru consumatorii captivi, care vor apela la tarife proprii in functie de specificul consumatorilor.

Preturile la resursele energetice primare vor avea urmatoarele nivele:

- Gaze naturale: pretul la consumatori industriali 95 USDlNmc, consumatori casnici

30 USD/Nmc, pretul mediu la nivelul anului 2000 va fi de 126 USDlNmc.

- Carbune: 100 USD/tcc ÷ 120 USD/tcc

- Energie electrica si termica: preturile denumite tarife

g_i = (0,8 dvi = (25 35) ani;

E_p = energie electrica livrata Q_t = energie termica livrata in Gcal

Taxele platite de SEN sunt urmatoarele:

- impozite pe profit si salarii

- taxa pe valoare adaugata numai pentru consumatorii industriali

- varsaminte din profitul net al companiei

- taxe vamale de la persoane juridice si pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

- impozite pe cladiri si pe terenul ocupat

- taxe pentru mijloace de transport detinute

- fondul special pentru modernizarea drumurilor

- fondul de dezvoltare a SEN­

- taxa de timbru

- fondul special pentru sanatate si somaj

- C.A.S. si pensie suplimentara

- fondul pentru pensii si asigurari sociale ale agricultorilor

- penalizari pentru neplata in termen a obligatiilor catre bugetul de stat

Taxe si impozite platite de cumparatorii de energie

- taxa de dezvoltare 12% din costul energiei electrice si 3% din costul energiei termice

- taxa pe valoarea adaugata platita numai de consumatorii industriali - 18% din factura

Taxele noi ce se vor introduce in tarife sunt: taxa pentru poluare, taxa pentru retea, comisionul intreprinderii distribuitoare de energie, introducerea TV A la consumatorii casnici si reducerea TV A la consumatorii industriali, scutirea de impozit pe profit a investitorilor energetici.

Impozitul la titei si gaze obtinute pentru productia interna: 182.500 leilt pentru titei si 73000 lei/1000m³ pentru gaze naturale.

Taxe aplicate in sectorul minier: taxa anuala pentru activitatea de prospectiuni 5000 lei/km²; taxa anuala pentru activitatea de exploatare 20.000 lei/km². Taxa se dubleaza dupa 2 ani si devine de 5 ori mai mare dupa 4 ani. Redeventa miniera care se plateste la stat pentru compensarea scaderii rezervelor de resurse este de 2% din valoarea productiei miniere realizate anual.

Programele de eficienta energetica pentru industrie cuprind subprogramele destinate schimbarilor de infrastructura cu costuri minime si subprograme specifice pentru promovarea investitii lor. Baza legislativa a aplicarii acestor programe este construita prin promulgarea legii energiei, legii utilizarii rationale a surselor de energie, legea fondului de dezvoltare energetica si legea ratificarii 'Tratatului Cartei Energiei'. In aceasta ordine de idei se vor aplica in practica urmatoarele subprograme:

S1   - Realizarea observatorului energiei care va urmari sintetizarea datelor privind corelarea productiei cu cererea de energie, atat pe plan national cat si international, inclusiv calculul indicatorilor de performanta, control si rentabilitate.

S2 - Imbunatatirea managementului energetic urmareste aplicarea legislatiei energetice la producerea si utilizarea energiei pe intreaga filiera sursa-consumator. Managementul energetic aplicat va inlesni formarea re sursei umane performante atat la nivelul centralelor cat si pe lantul energetic retea-consumator de energie. Acest demers are sanse de succes daca se insereaza in contractul de management obligatii - privind instruirea personalului, imbunatatirea conditiilor de munca, corelarea normarii cu salarizarea si productivitatea, inclusiv apel are a asistentei informatice la desfasurarea activitatilor de gestiune si proces. Cresterea salarizarii se poate asigura prin realizarea prevederilor contractului de. management privind cresterea productiei, scaderea consumurilor, ameliorarea randamentelor, respectiv prin scaderea costurilor integrale.

S3   - Subprogramul realizarii analizelor energetice si promovarii investitiilor urmareste crearea conditiilor de aplicare a legii de utilizare rationala a surselor de energie in vederea imbunatatirii managementului energetic. Aceasta corelatie trebuie fundamentata prin studii de fezabilitate a fiecarei investitii prin justificarea modului de folosire a fondurilor de dezvoltare energetica in ideea cresterii eficientei economice si prin promovarea pietei de consultanta (asistenta energetica regionala organizata pe sectoare industriale, dezvoltarea activitatii de audit energetic etc.).

S4   - Subprogramul cresterea eficientei la nivelul instalatiilor energetice industriale

(cuptoare, cazane, compresoare, pompe, iluminat) urmareste folosirea rationala a resurselor primare, modernizarea consumatorilor energetici, exploatarea economica a instalatiilor. Finantarea acestui program se asigura prin prelevarea a 20% din fondul de dezvoltare energetica.

S5 - Proiecte demonstrative care vizeaza promovarea unor tehnologii performante in vederea reducerii consumurilor energetice prin tehnica manageriala Demand Side Management.

S6 - Program guvernamental pentru stimularea economiei de energie la nivelul pierderilor tehnologice si a celor cauzate de furturi energetice, cresterea gradului de protectie sociala in ideea sporirii locurilor de munca, reabilitarea energetica a cladirilor cu scopul reducerii pierderilor de caldura, micsorarea intensitatii energetice cu circa 23% pana in anul 2010, ceea ce conduce la o economie de resurse de 3,5 Mtep. Economisirea energiei se poate realiza prin scenarii energetice aplicate cladirilor protejate termic, care conduc la un potential de economisire de (30 ÷ 60)%, reabilitarea retelelor de termoficare cu un potential de economisire de (40 ÷ 45)%, reproiectarea iluminatului in cladiri cu un potential de economisire de circa 50%. Efortul investitional al acestui program energetic este de 4400.106 USD pana in anul 2010.

Pentru realizarea eficienta a acestui program de economisire a energiei sunt necesare urmatoarele masuri operative: educarea energetica a consumatorilor pentru a realiza confort prin costuri reduse, gestionarea energetica a blocurilor de locuinte, elaborarea si difuzarea unor materiale demonstrative privitoare la utilizarea economica a energiei in locuinte.

S7   - Subprogramul de eficientizare a termoficarii si de izolare termica a cladirilor urmareste cresterea competitivitatii sistemelor de termoficare, cogenerarea energiei prin instalatii de mica capacitate, respectarea calitatii energiei termice, elaborarea unor noi standarde de izolare termica a cladirilor, infiintarea unor firme de consultanta care sa elaboreze si sa aplice proiecte de utilizare ieftina a resurselor energetice, fundamentarea unor tarife energetice incurajatoare.

S8   - Programele de impact energetic fezabile la nivelul interfetei ramurii energetice cu celelalte ramuri industriale urmaresc asigurarea resurselor primare (carbune, petrol, gaze naturale) si a echipamentului energetic performant (cazane, turbine, generatoare, transformatoare, motoare, echipamente informatice) din economie spre industria energetica, simultan cu asigurarea energiei dinspre energetica catre celelalte ramuri ale economiei nationale. Problemele de impact, care trebuie solutionate fara a genera riscuri, sunt cele de corelare a cererii cu oferta la nivelul interfata - beneficiar si probleme de logistica a fiecarei ramuri, a fiecarei ramuri ca sa nu creeze penurie de resurse, echipament si energie. La aceste orientari se adauga preocuparile de formare, restructurare si utilizare eficienta a resurselor umane.

Problemele de impact se rezolva prin investitii de dezvoltare a ramuri lor economiei nationale si prin restructurarea fiecarei ramuri in vederea cresterii eficientei economice. Investitiile necesare solutionarii problemelor de impact energetic (tehnologic, economic, resurse umane, calitate, cost) se pot acoperi din credite, alocatii de la buget, fonduri provenite din contracte de concesionare, taxe de dezvoltare si imprumuturi externe.

Interfetele care evidentiaza probleme de impact energetic sunt cele petroliere, gaze naturale, domeniul carbonifer, cel al uraniului si cel energetic. Pentru a rezolva fara riscuri problemele de impact se impune restructurarea tehnologico-manageriala a acestor ramuri in conditii ale economiei de piata concurentiala. Restructurarea trebuie sa asigure corelatii cantitative si calitative intre ramuri pe baza modelului W. Leontieff, tinand seama de programarea integrata optima a resurselor, astfel incat intrarile optimizate sa cuprinda iesirile din sistem (ramura) plus consumurile interne. Pe aceasta configuratie se abordeaza impactul intre ramuri in ideea realizarii unor produse la preturi care optimizeaza facturile cumparatorilor. In aceasta perspectiva, obiectivele restructurarii si eforturile ce se impun in toate ramurile economice din tara noastra trebuie reflectate in strategia de dezvoltare a intregului sistem, astfel ca, intreaga economie sa devina competitiva cel putin pe plan european.

Obiectivele restructurarii si eforturile financiare reclamate pentru solutionarea rationala a impactului energotehnologic se prezinta astfel:

- Domeniul petrolier trebuie sa modernizeze procesele de exploatare in ideea cresterii factorului de recuperare a re sursei din zacamant, ceea ce reclama un efort valutar de 250. 106 U8D pana in anul 2010. Resursa umana disponibilizata va cuprinde (3000-.;-6000) salariati. La nivelul rafinarii lor, in vederea prelucrarii celor 18 . 106 tone titei pe an sunt necesare fonduri de 500 . 106 USD pana in anul 2000, acoperite din fonduri proprii 15% si din credite externe 85% cu o dobanda de 8% pe an.

- Domeniul gazelor naturale are in vedere restructurarea tehnologica, tehnica si economica, prin reabilitarea capacitatilor de productie, transport si distributie. Efortul valutar va fi de 5,3 - 10⁹ USD. Restructurarea va disponibiliza circa 23000 lucratori pana in anul 2010, ceea ce rec1ama asigurarea sumelor pentru compensarea personalului eliberat. Reorganizarea regiilor Targu Jiu si Ploiesti rec1ama fonduri de 688 . 10⁶ USD cu efecte economice in prima etapa de 315 . 10⁶ USD.

- Domeniul uraniului va restructura capacitatile de productie cu un efort financiar de 70 . 10⁶USD. Disponibilizarile de personal vor incorpora 2000 lucratori, ceea ce implica sume suplimentare de compensare.

- Domeniul energetic s-a restructurat in societati comerciale de productie (Hidrotehnica, Termoelectrica, Nuclearoelectrica, Producatori independenti), societati comerciale de transport si distributie (operatori de sistem, operatori comerciali) si societati de cercetare - proiectare - montaj - reparatii (ICEMENERG, ISPE, ISPH, Electro si Energomontaj, Energoreparatii etc.)

Efortul de modernizare este estimat la 19 . 10⁹ USD pana in anul 2020.

Restructurarea resurselor umane din sectorul energetic pana in anul 2005 va cuprinde circa 32000 salariati, ca urmare a externalizarii unor activitati din CONEL si a casarii unor unitati energetice. Personalul restructurat va fi implicat in activitati noi ale furnizorului si consumatorului energetic cum ar fi Demand Side Management, valorificarea deseurilor, acoperirea noilor sarcini manageriale, brokeri in domeniul pietei energiei etc. sau va fi orientat spre alte activitati din afara sectorului energetic. Aparitia la toate nivelele - productie, transport, distributie, furnizori, proiectare, montaj, reparatii a posturilor de manager energetic va permite consolidarea modernizarii tuturor sectoarelor economiei nationale in conceptie managementului performant si va inlesni rezolvarea rara restrictii majore a problemelor de impact energetic intre ramurile de baza ale economiei nationale.

Analiza diagnostic a ramurii energetice romanesti scoate in evidenta carentele la nivelul corelatiei productie - consum. Acestea sunt generate la nivelul tehnic al instalatiilor care functioneaza din anii 1960 - 1970, de mentalitatea factorului uman care exploateaza centralele si retelele electrice, de managementul insuficient adaptat cerintelor economiei, de energointensivitatea energetica la nivelul intregului sistem si de riscurile provocate de intreruperea alimentarii cu energie a consumatorilor. Aceste neajunsuri isi gasesc rezolvarea in strategia de dezvoltare durabila a energeticii romanesti, care baleiaza orizontul de prognoza 2020 prin doua scenarii (inertial si structurat). Scenariul structurat elaborat in trei variante vizeaza apropierea SEN de SEE prin realizarea in prima varianta a PIB egal cu 50% din cel al Uniunii Europene. In celelalte doua variante se urmareste atingerea PIB la (34 ÷ 42)% din cel realizat pe locuitor in Uniunea Europeana. Mentionam ca, pe plan mondial, IIASA a conceput doua asemenea scenarii S_min = 22TWan si S_max = 36TWan pentru anul 2050.

Dezvoltarea durabila a energeticii romanesti rec1ama aplicarea in practica a urmatoarelor demersuri: renuntarea la monopol, privatizarea unitatilor de productie si distributie pentru a dezvolta competitia, reproiectarea costurilor folosind conceptia marginala de variatie a cheltuielilor, inchiderea unor unitati neperformante si realizarea prin investitii a noi instalatii energetice performante. In vederea sustinerii problemelor de dezvoltare durabila se impune definitivarea cadrului legislativ pentru promovarea competitiei, fundamentarea tarifelor energetice, marirea responsabilitatii in protejarea mediului inconjurator. Scenariile elaborate urmaresc indicarea cailor prin care balanta energetica romaneasca cuprinde tendintele de evolutie a sistemului energetic european. Principalele coordonate care trebuie urmarite si realizate sunt cresterea eficientei si a ponderii gazelor naturale (importuri vest si est), dezvoltarea energeticii nucleare (Unitatile 2-5 Cernvoda), precizarea nivelului de resurse energetice primare interne la 26 . 10⁶ tep pentru anul 2020, la care se adauga importul de 43 . 10⁶ tep la acelasi orizont de prognoza.

Un impact major in perspectiva trebuie sa-I aiba dezvoltarea colaborarii cu Uniunea Europeana, in vederea interconectarii sistemelor SEN cu SEE si a dezvoltarii pietei energetice concurentiale.

Realizarea PIB in miliarde dolari in orizontul de prognoza (2000÷2020) cuprinde urmatoarele etape:

Unitatile de masura si relatiile de conversie:

1kWh = 3,6 kJ; lMWh = 3,66 J; 1 Gcal = 1,163 MWh;

1 tep = 10 Gcal = 11,63 MWh; 1 tcc = 7 Gcal = 29,31 GJ = 8,14 MWh;

1 Peta => 10¹⁵; 1 Exa => 10¹⁸; 1 MW = 0,86 Gcal; 1 Gcal = 0,1 tep

1 TWh = 85,985 . 10³ tep; 1 PJ = 23880 tep = 0,278 TWh.