DIAGNOSTICUL POTENTIALULUI TEHNIC SI TEHNOLOGIC

DIAGNOSTICUL POTENTIALULUI TEHNIC SI TEHNOLOGIC

Notiuni utilizate in diagnosticarea starii si utilizarii echipamentelor

Dupa anul 1989, mijloacele de munca au cunoscut trei reevaluari si aceasta in special datorita inflatiei galopante. Reevaluarile sunt necesare indiferent de dimensiunile inflatiei; ele trebuie realizate periodic. In activitatea de diagnoza se opereaza cu unele notiuni cum ar fi:

a) valoarea initiala (inventar) este valoarea cu care au fost apreciate mijloacele de munca in momentul intrarii in intreprindere;

b) valoarea de inlocuire se defineste astfel:

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f conform HG nr. 945/1990, reprezinta cheltuielile necesare inlocuirii fondului fix existent in administrarea unitatii cu un altul in stare noua cu caracteristici tehnice si economice similare;

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f conform HG nr. 26/1992 - noul pret de vanzare negociat in conditiile HG nr. 776/1991, hotarare emisa cu ocazia unificarii cursurilor valutare.

In activitatea de reevaluare a mijloacelor fixe, unii agenti economici plecand de la definitia data valorii de inlocuire de HG nr. 26/1992 si-au supraevaluat patrimoniul prin folosirea noilor preturi fara sa tina seama de diferentele de decalaj tehnologic. Este deci necesara introducerea notiunii de valoare de inlocuire echivalenta prin care intelegem noul pret de vanzare a aceluiasi mijloc fix sau a altuia similar, corectat cu indicele de decalaj tehnologic (indicele de tehnologicitate). Cand nu exista mijloace fixe similare se folosesc metodele: asimilarii, corelarii sau indicilor de actualizare.

unde: V_ie – valoarea de inlocuire echivalenta;

V_n – valoarea noua a mijlocului fix (pretul actual al unui mijloc fix similar sau asimilat)

i_DT – indicele de tehnologicitate (i_DT < 1).

unde: NT_E – nivelul tehnic al mijlocului fix existent;

NT_N – nivelul tehnic al mijlocului fix nou.

c) valoarea ramasa actualizata se determina in functie de valoarea echivalenta si gradul de uzura:

unde: V_ra – valoarea ramasa actualizata;

g_uz – gradul de uzura al mijlocului fix.

unde: nf – numarul anilor de functionare a mijlocului fix;

D_s – durata de serviciu (ani) a mijlocului fix.

d) valoarea de inventar recalculata ce se va inregistra in contul de mijloace fixe al firmei se determina cu relatia:

unde: A_c – amortizarea cumulata inregistrata in contabilitate de la data intrarii mijlocului fix.

Nivele de diagnosticare

Determinarea nivelelor de diagnosticare tine seama de organizarea tehnica a intreprinderii si de ratiuni metodologice de cuantificare. Acestea sunt: grupe de utilaje (utilaj); ateliere de productie; sectii de productie; intreprindere.

Criterii de diagnosticare

1. Asigurarea cu mijloace de munca

Asigurarea cu mijloace de munca urmareste evidentierea concordantei dintre utilajele si echipamentele existente si cele necesare pentru realizarea obiectivelor programate. Gradul de concordanta se masoara cu ajutorul capacitatii de productie.

Capacitatea de productie reprezinta productia maxima ce poate fi obtinuta, intr-o perioada data de un utilaj, atelier, sectie, firma, corespunzatoare unei anumite structuri si calitate a productiei si in conditiile folosirii depline – intensive si extensive – a mijloacelor de munca productive, potrivit celui mai eficient regim de lucru:

unde: M_c – marimea caracteristica dimensionala tehnica;

F_d – fondul de timp maxim disponibil;

N_te – norma tehnico-economica.

Capacitatea medie de productie se calculeaza cu relatia:

unde: C_pi – capacitatea de productie la inceputul anului;

C_pf, C_sf – intrarile, respectiv iesirile de capacitate;

T_pf, T_fs – zile de functionare in timpul anului pentru capacitati puse in functiune, respectiv scoase din functiune;

T_d – zile maxim disponibile pe an.

Rezerva de capacitate (R_ct) sau rezerva potentiala de crestere a volumului de productie se determina astfel:

, cand

unde: Q_r – productia realizata.

Rezerva potentiala extensiva (R_ex) pe seama utilizarii masinilor si a fondului de timp:

unde: M_c – masini din dotare;

- masini efectiv utilizate;

F_d – fondul de timp disponibil;

F_ef – fondul de timp efectiv;

- indicatorul de utilizare intensiva efectiv.

Rezerva potentiala intensiva (R_ci) pe seama cresterii productiei in unitatea de timp:

unde: - indicatorul de utilizare intensiva proiectat.

Deficitul total de capacitate (D_ct) se calculeaza cu relatia :

cand

unde: Q_p – productia programata a se realiza.

P_d – ponderea deficitului de capacitate.

1. Daca C_p=Q_r, exista o concordanta deplina intre mijloacele fixe din dotare si necesarul pentru realizarea productiei programate.

2. Daca ponderea rezervei totale de capacitate () P_R50 exista o disponibilitate mare de capacitate de productie. Se impun masuri urgente pentru valorificarea disponibilitatilor de productie.

Daca P_R, respectiv P_D=10%, exista o concordanta buna intre mijloacele fixe din dotare si necesarul pentru realizarea productiei programate.

2. Uzura mijloacelor fixe

Uzura mijloacelor fixe este inteleasa ca o pierdere a insusirilor tehnice si economice. Se disting urmatoarele categorii:

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f uzura tehnica – expresie a pierderii de insusiri tehnice cum ar fi: coroziunea suprafetelor, slabirea lagarelor, micsorarea preciziei etc., cauzata de factori naturali si de productie. Se apreciaza cu :

- comparatia in timp a unor caracteristici cum ar fi, de exemplu, precizia;

- cheltuielile necesare efectuarii unor reparatii;

- aprecieri ale mecanicului-sef si ale personalului de exploatare;

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f uzura economica – pierderea caracteristicilor economice ale mijloacelor de munca ce are loc ca urmare a trecerii timpului, atat prin folosire cat si prin nefolosire;

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f uzura economica fizica a valorii se stabileste dupa 4 metode :

expertiza tehnica in baza documentatiei de la ultima reparatie sau modernizare;

dupa durata consumata (D_C) sau cea ramasa (D_r)

sau

unde: D_n – durata normala.

dupa volumul lucrarilor de reparatii executate (L_c) in raport cu cele normale (L_n) pe intreaga durata de functionare:

dupa metoda statistica ca raport intre suma amortizarii pana la anul respectiv () si valoarea initiala completa (V_i) :

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f uzura economica si fizica a utilitatii (g_ue) – diminuarea capacitatii unui utilaj de a produce    utilitati . Pentru masurare se poate folosi relatia :

unde: P(t), P_pr – profitul la momentul „t”, respectiv cel programat.

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f uzura economica morala – pierderea insusirilor economice ale mijloacelor de munca datorita unor cauze sociale care actioneaza in afara locului unde se gasesc. Dupa natura acestor cauze avem :

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f      535j92f uzura economica morala de gradul1 – cauzata de cresterea productivitatii muncii reflectata in reducerea pretului:

unde: V_i – valoarea de inventar;

- cresterea medie anuala a productivitatii muncii;

t – durata consumata de functionare pana in anul respectiv.

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f      535j92f uzura economica morala de gradul 2 – cauzata de aparitia unor mijloace de munca noi, similare, dar mai perfectionate sub aspectul tehnic si mai eficiente economic. Aceasta forma de uzura exprima decalajul tehnologic masurat prin indicele de tehnologicitate (i_DT)

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f uzura generata de inadecvarea mijloacelor fixe la noile conditii. Apare in special la cladiri care prin schimbarea destinatiei in foarte multe cazuri nu mai sunt folosite la capacitate. Se masoara cu ajutorul indicelui de inadecvare :

unde: A – varsta cladirii in procente fata de durata sa normata de viata.

Pe baza acestor elemente se determina valoarea ramasa actualizata (V_ra) :

Pe total firma, prin reevaluarea conform HG nr. 26/1992, modificandu-se baza de calcul, gradul de uzura, pe baza datelor din contabilitate, se calculeaza astfel :

Gestiunea mijloacelor de munca

Invechirea pentru productie si reproductie a mijloacelor de munca compara cheltuielile viitoare ale productiei realizate cu mijloacele de munca noi si vechi existente. Trebuie facuta o delimitare corecta a elementelor de cheltuieli ce trebuie luate in considerare pentru cele doua domenii distincte pe care le presupune invechirea fondurilor fixe:

- productie, adica exploatarea, utilizarea unor mijloace de munca la firmele beneficiare;

- reproductia mijloacelor de munca, in sensul fabricarii lor de catre firmele reproducatoare.

In cazul invechirii pentru productie, V.V. Novojilov a aratat ca trebuie comparate cheltuielile cu exploatarea mijlocului de munca existent, repartizate pe productia obisnuita, fara amortizare (C_v), cu totalul cheltuielilor ocazionate de obtinerea (achizitionarea) mijlocului de munca nou si exploatarea, folosirea lui evident repartizate de asemenea pe productia la care se foloseste. Prin urmare, obtinerea si exploatarea unui mijloc de munca nou ocazioneaza, pe de o parte, cheltuielile de investitii (I_n) echivalate in resurse consumate (, D_n – durata de recuperare a investitiei), iar pe de alta parte cheltuieli de exploatare fara amortizare (C_n). Rezulta ca cheltuielile totale (K) ocazionate de mijlocul de munca nou, folosite in comparatia pentru stabilirea invechirii pentru productie vor fi:

Daca:

1. se mentin in functiune mijloacele fixe;

2. mijloacele fixe vor fi inlocuite.

In cazul invechirii pentru reproductie, presupunand fabricatia mijlocului de munca fie el cu acelasi nivel tehnic sau unul nou, imbunatatit calitativ necesita ca atat pentru utilajul vechi cat si nou, sa se ia in considerare cheltuielile de productie si cele de investitii.

Daca:

    mijloacele fixe vor fi inlocuite;

se mentin in functiune mijloacele fixe;

unde: I_v – investitii pentru reproducerea mijloacelor fixe in conditii vechi;

si inseamna ca este eficienta atat folosirea cat si producerea in continuare a mijloacelor de munca vechi;

dar mijloacele de munca vechi se pot utiliza in continuare cu bune rezultate, dar trebuie sistata reproductia lor si asimilate tipuri noi de la producatori.

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f durata optima de serviciu a mijloacelor de munca, care permite stabilirea momentului de inlocuire in functie de o serie de factori tehnici si economici;

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f durata tehnica, prin care intelegem perioada de timp de la intrarea in functiune pana la casare, determinata de uzura tehnica;

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f durata economica, definita ca perioada de timp pentru care mijlocul de munca asigura obtinerea de efecte economice pozitive (profit);

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f durata admisibila economic, si anume perioada de timp in care efectele pozitive (profitul) sunt inregistrate si nu apar pierderi generate de prelungirea functionarii mijlocului de munca.

Se cunosc mai multe metode de evaluare a duratei optime de serviciu a mijloacelor de munca :

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f      535j92f criteriul maximizarii profitului se poate utiliza la mijloacele de munca folosite nemijlocit in productie, participand direct la obtinerea de produse si servicii :

- durata optima dupa profitul unitar maxim

D_c – durata de calcul

- profitul mediu unitar maxim

P_t – profitul in anul t

- factorul de actualizare

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f durata optima dupa profitul mediu anual actualizat

- profitul mediu anual actualizat.

_{-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f}   criteriul minimizarii costurilor totale ale unei perioade de utilizare a mijloacelor de munca se foloseste in diferite variante :

- modelul lui H. Sweyer:

unde : v_i – valoarea de inventar;

- sporul mediu anual al cheltuielilor cu intretinerea si repararea mijlocului de munca determinat astfel :

Derivand relatia in raport cu timpul si egaland cu zero prima derivata se obtine optimul :

- modelul Kaufmann foloseste cheltuielile de achizitie si exploatare, dar actualizate pe o intreaga perioada de functionare, suma al carei minim indica tocmai durata optima de functionare :

C_a – cheltuieli totale actualizate

4. Utilizarea mijloacelor de munca

     535j92f      535j92f      535j92f  

- gradul de utilizare al capacitatilor de productie se determina cu relatia:

unde : - capacitatea medie de productie

Q_r – productia realizata

-     535j92f      535j92f    coeficientul de instalare al utilajelor din dotare

unde U_i – utilaje instalate;

U_d – utilaje din dotare.

-     535j92f      535j92f    coeficientul de folosire a utilajelor instalate

-     535j92f      535j92f    utilizarea timpului de lucru (K_t):

-     535j92f      535j92f    fiabilitatea exprima probabilitatea cu care un utilaj isi indeplineste functia, in conditii date, pe o durata de timp data. Indicatorii fiabilitatii sunt :

-     535j92f functia de fiabilitate (R_t), care exprima probabilitatea functionarii fara defecte a unui produs in perioada „t”:

af - numarul de produse ramase in functiune la momentul „t”

a – numarul de produse urmarite

-     535j92f      535j92f    rata caderilor (a_t) sau intensitatea de defectare in timpul „t” si se determina cu relatia :

a_i – numarul de produse defectate in intervalul de timp t_i;

- numarul de produse defectate pana la intervalul de timp t_i.

- timpul mediu de buna functionare (t_mbf) se determina astfel :

t_i – mijlocul intervalului de timp D_ti

- indicele de disponibilitate calculat cu relatia:

T_m – timpul mediu intre doua constatari ale defectelor;

T_a – timpul necesar accesului la piesele defecte si demontate;

T_b – timpul necesar remontarii;

T_r – timpul necesar repararii sau inlocuirii pieselor

5. Productivitatea fondurilor fixe

Productivitatea fondurilor fixe are o importanta deosebita prin valoarea sa de cunoastere, fiind indispensabila analizei si deciziei :

- cifra de afaceri la 1000 lei fonduri fixe (Ca/1000 F)

- CA; CA_c – cifra de afaceri in preturi curente, respectiv comparabile;

- F_i, F_r – fonduri fixe la valoarea de inventar, respectiv ramasa;

- dinamica cifrei de afaceri la 1000 lei fonduri fixe :

Se calculeaza cu baza fixa si cu baza in lant. Relevanta are dinamica calculata in preturi comparabile si cu valoarea ramasa a fondurilor fixe.

Daca :

1. productivitatea fondurilor fixe este mai mica decat la alti agenti economici cu activitate similara, inseamna ca exista rezerve in ceea ce priveste utilizarea potentialului tehnic. Perpetuarea acestui decalaj face firma vulnerabila in raport cu concurenta;

2. tendinta productivitatii muncii este in scadere, preocuparile trebuie sa vizeze oprirea descresterii;

din perspectiva viitorului sansele sunt mai mari pentru firmele cu tendinta de crestere a productivitatii fondurilor, chiar daca in valori absolute este mai mica.

6. Alte criterii de diagnosticare a potentialului tehnic si tehnologic

Acestea sunt urmatoarele:

a) flexibilitatea mijloacelor de munca – capacitatea utilajelor de a trece de la o sarcina de fabricatie la alta intr-un timp foarte scurt si cu costuri minime. Pentru evaluarea flexibilitatii recomandam folosirea urmatorilor parametri: numarul de repere ce se pot realiza pe utilaj, gradul de specializare al utilajului, timpul de adaptare, costul adaptarii etc.

b) posibilitati de modernizare a mijloacelor de munca. Firma care are posibilitatea sa-si modernizeze utilajele dispune de un potential tehnic virtual care ii permite adaptarea la exigentele pietei, reflectandu-se corespunzator in gestiunea economica si financiara a sa.

c) structura pe categorii de utilaje. Se foloseste clasificarea pe categorii, calculandu-se ponderea fiecarei grupe in total. Aprecierea structurii se face avandu-se in vedere urmatoarele:

- utilajele active trebuie sa detina o pondere mare;

- in functie de specificul activitatii se modifica si importanta fiecarei grupe de utilaje;

- compararea structurii cu structuri de la agenti economici cu activitate similara permite aprecieri asupra calitatii acesteia;

- analiza evolutiei modificarilor structurale asigura informatiile necesare desprinderii tendintei (favorabile sau nu).

d) nivelul tehnic al mijloacelor de munca

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f determinarea nivelului tehnic prin metode analitice

unde :

i_K – indicele nivelului unei caracteristici tehnice in raport cu nivelul mondial sau national pentru caracteristicile care trebuie sa fie cat mai mari;

i_K^’ – idem pentru caracteristicile care trebuie sa fie cat mai mici;

,- coeficientii de importanta ai fiecarei caracteristici din cele doua grupe de caracteristici.

-     535j92f      535j92f      535j92f      535j92f determinarea nivelului tehnic se poate realiza si pe baza aprecierilor specialistilor

e) profitabilitatea fondurilor fixe exprima capacitatea acestora de a genera profit

- profitul la 1000 lei fonduri fixe;

P_b; P_n – profitul brut, respectiv net

- dinamica profitului la 1000 lei fonduri fixe

4.Sinteza diagnosticului potentialului tehnic si tehnologic

Concluzii

Daca :

1. < 25 – potentialul tehnic si tehnologic al firmei este foarte redus, iar sansele ei de supravietuire sunt foarte mici. De regula din aceasta categorie se recruteaza viitoarele firme falimentare. La acest nivel nu se justifica nici o investitie, atentia fiind indreptata asupra a ceea ce mai poate fi recuperat;

2. 45 > > 25 - potentialul tehnic si tehnologic este foarte redus cu sanse mici de supravietuire. Trebuie analizat daca un efort investitional masiv se justifica. Un rol important in decizia de investire trebuie sa-l aiba cererea de produse pe piata;

75 > < 45 - potentialul tehnic si tehnologic al firmei este bun, oferind sanse viitoare mari de viabilitate. Din aceasta prospectiva nu sunt restrictii pentru dezvoltari viitoare ;

4.  > 25 – potentialul tehnic si tehnologic este foarte bun. Preocuparile trebuie sa se indrepte spre alte domenii care sa permita valorificarea acestui potential.