ECHILIBRUL FINANCIAR AL INTREPRINDERII

CONCEPTUL DE ECHILIBRU FINANCIAR SI ECUATIILE SALE DE EXPRIMARE

Notiunea de echilibru financiar este una dintre cele mai greu de definit din domeniul financiar, datorita ipotezelor pe care se bazeaza si a formelor de exprimare pe care le are. Ipotezele in functie de care se poate defini si analiza echilibrul financiar se refera la modul de functionare a pietei financiare si la comportamentul celor interesati in cunoasterea situatiei financiare a agentului economic. Este vorba de actionari si creditori.

In acest context, economistul G. Charreaux arata ca, echilibrul financiar este satisfacut daca reabilitatea investitiilor permite satisfacerea exigentelor in termeni de reabilitate a actionarilor si creditorilor, tinand cont de riscurile pe care acestia le suporta. Riscurile pot aparea in conditiile in care piata financiara nu functioneaza perfect. In acest caz se modifica si comportamentul tertilor agentului economic: actionarii, in cazul in care acesta este cotat la bursa, opereaza cu actiunile lor, iar creditorii reduc imprumuturile acordate acestuia.

Din punct de vedere al agentului economic, aprecierea echilibrului financiar este legata de obiectivele sale, care sunt supravietuirea, asigurarea unei rentabilitati satisfacatoare pentru cei care au adus resursele necesare activitatii economice, cresterea economica, diversificarea si dezvoltarea in functie de oportunitati. Toate acestea se subordoneaza obiectivului major al intreprinderii: maximizarea valorii intreprinderii.

Resursele financiare = V + Pe + C + Fb + A + Ar

Folosintele resurselor pot fi :

Folosintele resurselor = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Of + Ac

E E = V + Pe + C + Fb + A + Ar = S + Cp + Ci + Ctn + Csv + Of + Ac

q       solvabilitatea generala (Sg);

q       raportul de solvabilitate generala (RSg);

q       solvabilitatea financiara (Sf).

Sg = Total activ / Datorii totale

Nivelul minim acceptabil este de 1,66, sub acest nivel firma aflandu-se in pericolul incapacitatii de plata. Nivelul optim al solvabilitatii generale este considerat 3,00.

Raportul de solvabilitate generala(RSg) arata ponderea activului contabil net (activul neangajat in datorii) in totalul pasiv.

Solvabilitatea financiara (Sf) arata masura in care activele totale ale firmei pot acoperii datoriile financiare totale.

Nivelul minim acceptat este de 2,00 , sub acest nivel intreprinderea se confrunta cu dificultati in ceea ce priveste plata datoriilor financiare totale.

O intreprindere poate fi solvabila chiar daca la un moment dat, din lipsa de lichiditate, nu prezinta capacitate de plata. Lipsa capacitatii de plata si a lichiditatii poate avea un caracter temporar daca intreprinderea se bazeaza pe o solvabilitatea generala. Solvabilitatea are la baza o activitate eficienta, care se soldeaza cu beneficii (profituri). Pierderile atrag dupa sine starea de insolvabilitate.

1.2.2 Lichiditatea

Lichiditatea este un imperativ si o latura strategica a gestiunii financiare, chiar a supravietuirii firmelor. Prin lichiditate se intelege capacitatea unei firme de a-si onora in orice moment datoriile, facand sa circule optim, in angrenajul sau, lubrifiantul necesar, care este moneda. Astfel, o intreprindere, pentru a face fata datoriilor, trebuie sa dispuna in orice moment de mijloace banesti cel putin la nivelul platilor exigibile la termene foarte scurte si este indicat sa se poata face fata angajamentelor asumate.

In perioada de limitare a imprumuturilor, bancile sunt puse in situatia sa reduca volumul creditelor de trezorerie, iar acele intreprinderi care nu-si pot transforma repede o parte din activele circulante (stocuri) in moneda, spre a-si rambursa datoriile, se gasesc in starea de incetare a platilor. Asemenea intreprinderi pot fi puse in lichidare judiciara, chiar daca activitatea lor genereaza beneficii (profituri).

Incetarea platilor poate fi determinata, intre altele, de o crestere economica foarte ridicata, rentabilitate slaba si deficiente grave in gospodaria activelor circulante.

Analiza si obtinerea lichiditatii impune realizarea unui studiu detaliat al ciclului de exploatare si transformarea in timp a activelor circulante in bani. Lichiditatea depinde de felul in care se realizeaza fluxurile de bunuri si servicii si fluxurile banesti, de ritmicitatea aprovizionarii.

In acest caz se pot stabili:

Lv = Disponibilitati in conturi si in casierie / Credite bancare pe termen scurt

Pentru a realiza o analiza mai aprofundata si pentru a intelege mai bine evolutia lichiditatii, valorile acestor indicatori pot fi analizati si prin prisma indicatorilor echilibrului financiar, precum si cu ajutorul ratelor de rotatie calculate in zile ale stocurilor, creantelor si furnizorilor.

Lichiditatea sau lipsa acesteia sunt generate de modul de derulare si organizare a activelor si pasivelor circulante. Este necesar, de asemenea, sa precizam ca un fond de rulment mai mare decat necesarul financiar al exploatarii poate constitui o masura de siguranta folositoare intreprinderii, atunci cand datoriile pe termen scurt trebuie sa fie rambursate .

Lichiditatea exprima laturile calitative si cantitative ale activitatii economico-financiare, gradul de mentinere a echilibrului financiar, eforturile de a raspunde obligatiilor ce decurg din angrenarea intreprinderii in mecanismul economic si financiar. Daca lichiditatea scade, atunci fluxurile se avanseaza in active circulante ce au o rotatie incetinita sau intrerupta, cum sunt stocurile fara miscare si de prisos, marfurile fara desfacere asigurata, produse de nivel calitativ inferior sau rebutate, stocuri peste necesar, produse refuzate, etc.

Structura elementelor de activ influenteaza lichiditatea si echilibrul financiar. Mentinerea unui nivel optim al lichiditatii reprezinta o sarcina permanenta si de prim ordin a intreprinderii, reclamand luarea de masuri pentru accelerarea vitezei de rotatie a capitalului in toate stadiile circuitului economic. Lipsa de lichiditate se manifesta prin plati restante, nerambursarea la timp a creditelor, etc, dand nastere la blocaje financiare in lant si o circulatie anormala a monedei.

O lichiditate precara influenteaza negativ capacitatea de plata, echivaland cu incapacitatea intreprinderii de a-si transforma activele in moneda, in cuantumul necesar efectuarii platilor scadente. Analiza asigurarii lichiditatii implica, intre altele, urmatoarele doua directii de actiune:

1.2.3 Capacitatea de plata

Capacitatea de plata este o rezultanta a fluxurilor materiale si banesti, un efect si o conditie a rotatiei de ansamblu a fondurilor si a echilibrului financiar, exprimand puterea unei firme la un moment dat de a face fata platilor scadente (fata de furnizori, bugetul statului, organisme financiar -bancare, etc.).

Capacitatea de plata a intreprinderii reflecta modul in care intreprinderea poate satisface la termen obligatiile de plata cu mijloacele banesti de care dispune.

Capacitatea de plata este dependenta de lichiditate. Lichiditatea este un factor component si in acelasi timp, determinant al capacitatii de plata. La randul sau capacitatea de plata influenteaza echilibrul financiar si monetar. Intreprinderea trebuie sa dispuna permanent de un volum de mijloace banesti determinat, capabil sa asigure onorarea angajamentelor devenite exigibile.

Mentinerea capacitatii de plata este rezultatul activitatii complexe pe care o desfasoara intreprinderea in sectoarele de aprovizionare, productie si comercializare, gospodaria resurselor, etc., reclamand luarea de masuri tehnice, economice si financiare care sa asigure un circuit normal al capitalurilor.

Capacitatea de plata exprima un complex de relatii in legatura cu raporturile banesti ce apar in mod obiectiv intre furnizori, creditori si clienti, beneficiari.

Ea compara disponibilitatile banesti cu obligatiile intreprinderii si se calculeaza dupa relatia urmatoare, obtinandu-se o exprimare absoluta:

La nivelul intreprinderii vorbim despre capacitatea de plata daca disponibilitatile banesti sunt mai mari decat obligatiile (D > O), ceea ce inseamna ca in orice moment exista disponibilitati pentru acoperirea obligatiilor.

Cand capacitatea de plata este mai mare decat zero (Cp > 0) si disponibilitatile banesti sunt mai mari decat zero (Db > 0), intreprinderea puncteaza o situatie buna.

In calculul acestui indicator trebuie sa se tina seama de resursele permanente, cu caracter stabil aflate la dispozitia intreprinderii. Astfel, in acest caz efortul de acoperire a obligatiilor de catre disponibilitati se va reduce.

Deoarece marimile absolute nu permit intotdeauna efectuarea unor comparatii in timp si in spatiu datorita influentelor factorilor dimensionali se folosesc marimile relative. Astfel, coeficientul capacitatii de plata (K) se determina cu relatia:

Cand K > 1 intreprinderea se afla intr-0 situatie buna.

Sintetizand, apreciem ca exista o dependenta notabila intre capacitatea de plata si punctul de echilibru al intreprinderii.

Capacitatea de plata poate fi considerata corespunzatoare doar atunci cand firma dispune, la un moment dat, de resurse banesti si de alte valori transformabile in scurt timp in moneda, in cantitatea corespunzatoare acoperirii obligatiilor exigibile. Capacitatea de plata impune, intre altele, o corelare judicioasa a termenelor de plata a obligatiilor, cu cele de incasare a drepturilor banesti ale intreprinderii.