Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




ECONOMETRIE

management


Facultatea de Management

Specializarea Management

Anul II



ECONOMETRIE

SINTEZĂ

Partea I

Concepte, definiTii si istoric al econometriei

1.1. DefiniTia econometriei

DefiniTia incipienta a econometriei a fost formulata de 626b18g R. Frisch în ianuarie 1933 în

numarul de debut al revistei "Econometrica" si anume: înTelegerea efectiva a realitaTilor

constitutive din economie prin unificarea temei economice cu statistica si matematica".

În exprimare sintetica, econometria este "economia studiata pe baza datelor statistice

cu ajutorul modelelor matematice".

DefiniTia cvasi-stabila a econometriei este caracterizata de restrictivitate, prin

exprimarea propusa de Cowles Comission for Research in Economics, la Chicago: "

econometria exista daca fenomenele economice sunt studiate sau investigate cu ajutorul

modelelor stachastice - aleatoare".

În acest context definitoriu, econometria cuprinde cercetarile economice, respectiv

investigaTiile sau studiile care se sprijina pe inducTia statistica (verificarea ipotezelor

statistice).

Cu ajutorul inducTiei statistice este posibila verificarea raporturilor cantitative în sfera

economica.

Algoritmul operaTional propus de definiTia cvasi - stabila prevede formularea

modelului economic pentru un fenomen, proces sau structura economica, bazata pe o teorie

economica adecvata.

În context este formulat modelul econometric bazat pe o teorie econometrica.

Modelele sunt formalizate pe seama teoriei modelelor.

Un fenomen economic, împreuna cu modelul acestuia sunt supuse studiului prin

inducTie statistica (verificarea ipotezelor statistice si cuantificarea estimaTiei).

Acest demers procedural determina soluTii (outputs), care reprezinta intrari (inputs) în

modelul, respectiv fenomenul economic, completându-se ciclul corectiv sau reactiv prin feedback-

uri adecvate.

În practica pentru optimizari convenTionale se recomanda ajustarea modelului

economic si îndeosebi a celui econometric, în sensul luarii în considerare a tuturor

elementelor esenTiale în ceea ce priveste conTinutul fenomenului sau procesului dintr-un

sistem de producTie/reproducTie cu implicaTii asupra evoluTiei acestuia.

DefiniTia extinsa a econometriei este data de conTinutul definiTiei cvasi-stabile

completat procedural de cercetarea operaTionala si vizualizarea datelor, cu referire la prezentul

fenomenologic economic si elementele de viitor în procesele de producTie/reproducTie.

În sens larg, econometria reprezinta investigarea cantitativa a proceselor si

fenomenelor economice.

Pe baza definiTiilor prezentate apare necesara formalizarea metodelor econometrice.

Cu ajutorul acestora se pot lua în evidenTa tendinTele econometrice si afectarile date de

variabilele economice endogene asupra variabilelor procesuale prognozate.

OscilaTiile variabilelor fenomenelor economice se regasesc evidenTiate în modelele

dinamice.

În esenTa, econometria este rezultatul interferenTei statisticii, matematicii si economiei,

generând un obiect stiinTific interdisciplinar, dar distinct de studiu.

Masurarea obiectelor, proceselor si fenomenelor economice are echivalent general în

modelele economico-matematice.

1.2. ApariTia si evoluTia econometriei

Econometria este o stiinTa de frontiera. ApariTia ei este datorata evoluTiei exponenTiale

a societaTii umane din ultimele doua secole.

În acest context s-au cristalizat domeniile productiv-economice si stiinTifice distincte,

ceea ce a impus cerinTe noi de soluTionare a problemelor ivite în procesul evolutiv, sub

acTiunea legitaTilor economice obiective, necesare de aplicat în condiTii de complexitate în

crestere.

De asemenea în ultima parte a secolului XX a avut loc dezvoltarea fara precedent a

metodelor de calul bazate pe sisteme informatice performante.

În largirea câmpului de operare cu date structurate o contribuTie importanta o aduce

telecomunicarea moderna.

De asemenea sistemele informaTionale s-au reconfigurat de la conceptul de ierarhie la

cel de reTea.

ConcepTia tradiTionala a evaluarii economice a producTiei si reproducTiei a fost afectata

de perceperea dimensionala si calitativa infinitezimala si de metode mai precise si eficiente de

diferenTiere si integrare.

În prezent se asista la cristalizarea Noii Economii, în care cunoasterea si riscul sunt

caracteristici operaTionale convenTional acceptate.

Disciplina econometrie s-a cristalizat si a înregistrat evoluTii în strânsa legatura cu

tendinTele cunoasterii stiinTifice, productive si social - economice ale societaTii umane, în

special în ultimele doua secole, astfel:

Studierea cantitativa a fenomenelor economice:

1783 - Tabloul economic al economistului fiziocrat F. Quesnay;

1857 - Legile lui Engel;

1890 - Coeficientul de elasticitate formulat de Marshall;

1926 - Introducerea termenului de econometrie de catre R.Frisch;

Extinderea si aprofundarea studierii cantitative a fenomenelor economice de catre

precursorii econometriei moderne si anume: W.Petty, G.King, L.Walras, R.Fischer:

1930 - Interferarea teoriei economice cu statisica si matematica- înfiinTarea SocietaTii de

Econometrie la Cleveland, SUA

1933 - ApariTia revistei Econometrica

1940 - 1950 - Folosirea modelelor aleatoare popuse de Chicago Cowles Comission for

Research in Economics

- metodele inducTiei statistice;

- teoria estimaTiei;

- verificarea ipotezelor statistice;

- construirea modelului econometric si rezolvarea lui.

1950 - Analiza seriilor cronologice (V.Leontieff);

- Teoria probabilitaTii în economie;

- Metode ale cercetarii operaTionale;

- Teoria optimului;

- Teoria stocurilor;

- Teoria grafurilor;

- Teoria deciziei;

- Teoria jocurilor.

1960 - 1970 - Analiza economica a cererii ( M.Friedman, T.Haavelmo, R.Store, H.Wald);

- FuncTiile de producTie ( C.W.Cobb, P.H.Douglas, K.J.Arrow, G.Tinter);

- Modele macroeconomice (A.S. Goldberger, L.V.Kantarevici, L.R.Klein,

J.Tinbergen, H.Theil);

În România, Mihail Manoilescu, în lucrarea sa " Încercari în filosofia sistemelor

economice" din 1938 realizeaza în faza incipienta, în mediul productiv - economic local

îmbinarea temelor economice cu matematica, concluzionând ca metodele statistice sunt

insuficiente, fiind necesara modelarea economico - matematica.

Între model si valorile reale exista deformari sau diferenTieri , care îsi au originea în

modul de construire a sistemelor de ecuaTii si funcTii aferente reprezentarii.

Mihail Manoilescu formuleaza un model de corespondenTa între cerere si preTuri,

pentru un bun fiind emise trei principii econometrice:

- principiul invarianTei - descrierea caracterului reversibil - ireversibil al

fenomenelor economice;

- principiul asimetriei - asociat cu principiul al doilea al termodinamicii, respectiv cu

entropia;

- principiul dualismului - respectiv unele modele deductive construite pe baze

raTionale vin în contradicTie cu rezultatele din cercetarea stiinTifica.

1.3. EcuaTia principala de regresie a unui model econometric

1.3.1. Forma generala

EcuaTia de regresie cuprinde variabile endogene ( t y ) si variabile exogene ( t x ),

variabile de întârziere sau ecart ( t n y ), coeficienTi ai acestor variabile ( i a ) si factori de

perturbare (u):

y a a x a y u t t t

Principala cerinTa econometrica de studiu se rezuma la rezolvarea ecuaTiei de mai sus,

cea mai utilizata fiind metoda celor mai mici patrate.

Erorile constatate fie în procesul rezolvarii fie asupra rezultatelor obTinute, duc la

efectuarea de operaTii de corecTie asupra ecuaTiei propriu-zise sau asupra bazei de date

respectiv a seriilor cronologice, a valorilor, sau a seriilor de elemente cu semnificaTii concrete.

1.3.2. DestinaTia modelelor econometrice

Întotdeauna în mediul economic se aplica politici economice .

Analiza politicilor economice este absolut necesara în cadrul politicilor generale. De

aceea în procesul de analiza a mulTimii de politici economice individualizate intervin

modelele economice.

Datorita faptului ca mediul economic este în permanenta schimbare este necesar ca

diferenTele de stari sa fie sesizate, masurate si cuantificate în marime, conTinut si efecte.

Modelele economice permit investigaTii analitice ale acestor schimbari, iar rezultatele

obTinute sunt reflectate sub forma decizionala în politicile economice.

Pornind de la stari prezente, mediul economic este supus predicTiei în evoluTia sa

dinamica.

În vederea previzionarii, modelele econometrice ofera formulari de ipoteze referitoare

la evoluTia variabilelor exogene cum ar fi: inflaTia, cursul de schimb, preTurile materiilor

prime, marimea cheltuielilor cu publicitatea, etc.

Modelele sunt testate folosind date prezente.

Marimea valorilor variabilelor de întârziere este minimizata între evoluTiile semnalate

în simulare si cele obTinute în domeniul productiv - economic real. În esenTa, se realizeaza o

reviziune a valorilor de ecart amintite.

RelaTiile economice viitoare trebuie sa cuprinda expresia previzionala a variabilelor

din ecuaTia de regresie.

De asemenea, valorile de ecart sunt ajustate de câte ori se realizeaza iterarea, respectiv

reiterarea operaTionala a modelului.

Un model econometric valid confirma corelaTia economica si financiar - contabila a

obiectului economic în evoluTia sa. În acest fel, sunt reflectate echilibrele sau dezechilibrele

evolutive.

1.3.3. Limitele modelarii econometrice

Modelele si modelarea econometrica nu sunt perfecte. Modelarea economiei, în

general nu reflecta întotdeauna un comportament orientat, suficient de justificat catre o teorie

sau alta.

În unele cazuri se apeleaza la simplificari în procesul modelarii.

Cautarea erorilor de previziune este frecvent o preocupare semnificativa. Rezultatele

obTinute în unele situaTii prezinta aspecte divergente sau de incertitudine.

CorecTiile - feed-back-urile - repetate confirma existenTa erorilor de previziune si

departarea de realitate.

Reprezentarea previziunilor se realizeaza frecvent prin combinaTii de valori, folosind

extrapolarea datelor din prezent pentru situaTii viitoare.

În unele cazuri, diferitele modele economice care stau la baza modelelor econometrice

sunt supuse corecTiilor repetate.

De altfel, este frecventa operaTia de prelungire a variaTiilor prezente în perioadele

viitoare.

Anticiparile adaptive si extrapolative preced anticiparile raTionale, care sunt

considerate a fi cele mai acceptabile în raport cu previziunile netriviale, subiective.

Variabilele exogene, odata caracterizate de anticipari cu valori raTionale, determina

anticipari raTionale ale variabilelor endogene.

Limitele modelarii econometrice se regasesc în mulTimea ipotezelor teoretice si de

cauzalitate.

Este posibil ca în modelare sa se renunTe la ipotezele teoretice, hotarâtoare devenind

legaturile de cauzalitate dintre variabilele economice.

Se identifica si varianta eliminarii distincTiilor dintre tipurile de variabile (exogene sau

endogene), fiind absolutizata descrierea structurala, închisa, a comportamentului

organizaTional.

Este recunoscut faptul ca datele statistice sunt colectate empric, ceea ce poate

determina afectarea semnificaTiei acestora.

Daca diferenTele între variabile se pot exprima cantitativ, este posibil ca expresia

calitativa sa fie purtatoare de erori de predicTie.

1.3.4. Econometria, disciplina de optimum

FuncTiile si ecuaTiile econometrice pot reconstitui structuri reale si procese de

transformare din câmpul productiv.

Între model si realitate este posibil sa se manifeste diferenTe, însa deformarile

acceptate sunt stapânite ca influenTa, iar între model si masurare se pot introduce marje de

eroare, asa cum între model si realitate se pot reTine diferenTe acceptate.

Între realitate si fenomen, raTional si empiric, precum si între cauzal si aleator este

posibil sa se înregistreze discrepanTe, dar ele trebuie cunoscute si stapânite.

ObservaTiile statistice nu reflecta întotdeauna, în totalitate, latura structurala a

procesului economic, fiind acceptata constient o anume departare simplificatoare faTa de

esenTe.

Potrivit unor concepTii deschise, este vehiculata recomandarea ca sistemele economice

sa nu se modifice cu rigiditate, sau sa fie pretenTioase în a urmari cu exclusivitate legaturile

generale, ci mai degraba sa fie percepute sensurile reglementative curente, care se regasesc

acceptate în generalitate.

Acest demers economic permisiv arata ca stiinTa economica este o disciplina de

optimum, într-un cadru cu caracter relativ temporar, respectiv, într-un spaTiu în care se

manifesta legile economice.

Ca atare, este posibila acceptarea concluziei ca problemele economice sunt probleme

de optim.

În fapt, prin cercetarea operaTionala moderna deciziile sunt luate în raport cu un

criteriu de optimalitate Tintita.

Partea a II-a

Bazele economice si matematice ale econometriei

2.1. Definirea conceptul de sistem econometric, a componentelor si caracteristicilor sistemului

econometric

Sistemul este definit de Bertalamffy "ca un complex de elemente în interacTiune".

În cadrul sistemului interacTiunea are loc pe baza principiilor stiinTifice care ordoneaza

si face ca ansamblul sa aiba tendinTa optimizarii permanente a activitaTii lui.

O alta definiTie a sistemului consta în aceea ca " sistemul este un grup, un complet, un

ansamblu de elemente naturale si artificiale, care genereaza scopuri comune (scopul comun le

reuneste)".

Cel mai complex sistem este cel al organizaTiei sociale. În cadrul acestui sistem are loc

fenomenul de conducere.

Componentele sistemului econometric sunt reprezentate de elemente si conexiuni.

Elementul este calitate ( un obiect, un proces) dintr-un fenomen, care este privit ca

parte nesupusa analizei.

Conexiunea este un anumit raport între elemente, care le reuneste în cadrul funcTionarii

sistemului.

Conexiunile pot fi: legaturi cauzale, de coordonare a funcTiilor, succesiuni sau

simultaneitaTi, raporturi de subordonare (fara a fi relaTii cauzale).

Pe lânga conexiunile interne dintre elementele sistemului exista si conexiuni externe

(legaturi cu alte sisteme).

În realitate nu exista sisteme, acestea se construiesc în scopul cunoasterii si reprezinta

o ordonare ce raspunde unui anumit scop epistemologic.

La definirea unui sistem econometric este necesara o informaTie prealabila despre

fenomenul studiat si o formulare foarte riguroasa si precisa a obiectului cercetarii economice.

Sistemul econometric are o structura, stare, repertoare, calendarul si transformarea.

Structura este o ordine relativ stabila, calitativ determinata a conexiunilor dintre

elementele sistemului ( structura se mai numeste si organizare econometrica).

Starea sistemului este definita de mulTimea de valori pe care le au variabilele ce

caracterizeaza conexiunile la un moment dat.

Transformarea este o trecere de la o stare la alta. Rezultatul oricarei transformari se

numeste imagine econometrica.

Repertoarul reprezinta mulTimea starilor posibile ale sistemului econometric într-o

peroiada (0 - T).

Calendarul reprezinta mulTimea momentelor carora le corespunde câte o stare

econometrica în (0 - T).

Orice sistem econometric este definit univoc în timp si în spaTiu.

În raport cu mediul exterior sistemul econometric apare ca o incluziune si are o intrare,

o iesire, o comportare si o funcTie.

Conceptul de incluziune semnifica faptul ca orice sistem se poate încadra într-o

structura mai larga.

Sistemele econometrice sunt în toate cazurile deschise ( nu pot funcTiona decât în

universul ce le înconjoara).

În vederea analizarii unui fenomen economic ca sistem, acesta trebuie separat de alte

fenomene, individualizat ca un lucru independent (relativ), definit riguros si univoc.

Intrarea apare ca un dispozitiv ce recepTioneaza acTiunile exterioare, format din

elemente identificabile, care în cazul fenomenului de conducere recepTioneaza informaTii ( în

econometrie intrarea e informaTionala).

Intrarea unui sistem mai poate fi definita drept capacitatea de a recepTiona informaTii

exterioare, sau orice acTiune informaTionala din exterior asupra sistemului, ori conexiune prin

care mediul exterior acTioneaza asupra sistemului.

Iesirea este un dispozitiv prin care sistemul acTioneaza asupra altor sisteme, respectiv

un grup de elemente identificabile prin care informaTiile ies din sistem.

În continuare prezentam caracteristicile si principiile funcTionarii sistemelor

econometrice.

Valoarea de comanda este sarcina pe care o are de rezolvat sistemul econometric în

ansamblu, superior organizat în condiTiile unui mediu ce produce perturbaTii.

Adaptabilitatea este însusirea de a menTine la iesire valoarea de comanda neschimbata,

în condiTiile unui mediu perturbator. Sistemul econometric adaptiv funcTioneaza dupa

principiul independenTei relative a iesirii, în raport cu intrarea.

Stabilitatea înseamna menTinerea starii la iesire, independent de modificarile intrarii.

Autoreglarea este capacitatea sistemului econometric complex procesual adaptiv

creata cu scopul de a realiza valoarea de comanda, cu care se intervine în momentul când

iesirea se departeaza de valoarea de comanda data.

Autoreglarea este acTiunea dispozitivului de reglare asupra intrarii perturbatoare.

Autonomia este independenTa de a crea si folosi capacitatea proprie de reglare.

Autoorganizarea este un proces de adaptare la perturbaTii externe pe calea

diversificarii structurii, cu scopul de pastrare a stabilitaTii, de a nu oscila, de a nu se distruge.

Autoorganizarea este acTiunea de intervenTie asupra structurii sistemului pentru

adaptarea cestuia la perturbaTii (schimbarea unor legaturi în structura, schimbarea destinaTiei

unor elemente, suplimentarea sau scoaterea unor elemente din sistem).

Structura nu este ceva static, ci adesea este singura care se schimba pentru adaptarea

sistemului la perturbaTii.

Legatura inversa (feed-back) este capacitatea sistemului econometric de a realiza un

flux permanent din spaTiu, dinspre punctul terminus (unde se evidenTiaza iesirea) spre

dispozitivul de reglare. În managementul economic controlul este denumit feed- back.

Timpul mort este intervalul dintre apariTia perturbaTiei la intrare si pâna când aceasta se

reflecta la iesire, traversând întregul sistem.

Timpul de reglare efectiva (de transfer) este perioada de la apariTia perturbaTiei pâna

când informaTia ajunge la dispozitivul de comanda (recepTie, transmitere, mesaj) plus timpul

pentru stocare - prelucrarea informaTiilor la dispozitivul de comanda si transmiterea comenzii

pâna la efector.

Daca timpul de transfer sau de reglare efectiva este mai scurt decât timpul mort,

perturbaTia nu are timp sa traverseze sistemul si sa-si realizeze efectul, rezultatul ramânând

stabil.

La perturbaTii foarte puternice regulatorul se blocheaza si departeaza iesirea de

valoarea de comanda, iar sistemul econometric se dezorganizeaza. În aceasta situaTie apare

necesitatea intervenTiei din afara sistemului pentru reorganizare si pentru deblocarea

dispozitivului de reglaj.

Reglarea se poate face prin:

- autoreglare

- autoorganizare

- compensare

- schimbari aduse în mediul perturbator.

O organizaTie, respectiv un fenomen economic se manifesta ca sistem econometric

suprastabil atunci când funcTioneaza ca sistem de autoreglare si autoorganizare.

Comportarea e definita ca totalitatea acTiunilor sistemului, ca reacTie sau adaptare la

mediul exterior, în urma recepTionarii si prelucrarii informaTiei.

Prin comportare sistemul îndeplineste o funcTie. FuncTia sistemului se defineste din

mai multe unghiuri.

Astfel, putem identifica o funcTie externa, definita ca o expresie a comportarii

exterioare a sistemului. Ea este data de menTinerea conexiunilor cu alte sisteme.

FuncTia interna este o expresie a comportarii interioare, pentru adaptarea si

perfecTonarea propriei structuri. Ea corespunde cu dinamica structurii.

FuncTia se exprima prin finalitatea sistemului (apare ca realizare a valorii de comanda).

IniTiativa este calitatea de a se comporta, în sensul de a gasi un drum nou, de a inventa.

Caracteristicile sistemelor econometrice dinamice, hipercomplexe sunt:

- caracterul aleator semnificând faptul ca pentru aceeasi acTiune corespund comportari

diferite ale sistemului

- caracterul dinamic ce consta în schimbarea conexiunilor interne si externe în timp,

pentru adaptare si stabilitate, prin perfecTionarea parametrilor, a structurii si a

programului general de comportare

- comportarea

- feed-back-ul

- stabilitatea dinamica reprezinta adaptabilitatea structurii si autoinstruirea

- calitatea substanTiala specifica este a omului care interacTioneaza în sistem si se

manifesta nestabil si activ

- caracterul deschis semnifica faptul ca sistemul este în permanenta interacTiune cu

mediul

- tendinTa de optimizare este data de caracterul proiectiv, de capacitatea de crestere si de

creaTie

- caracterul complex rezulta din faptul ca are cel puTin o componenta care la rândul ei

este tot sistem, respectiv omul.

2.2.Prezentarea firmei ca sistem

Caractersticile sistemice ale firmelor pot fi privite ca aspecte econometrice, întrucât

ele constau din elemente si conexiuni între acestea.

SecTiile, serviciile, atelierele, locurile de munca sunt verigi ale firmei care pot fi privite

ca subsisteme ale acesteia la rândul lor putând fi sisteme/subsisteme.

Omul si el este un sistem, de o tipologie deosebita.

Conexiunile din cadrul firmei analizata ca sistem econometric sunt de trei tipuri:

- materiale

- valorice

- de proprietate.

RelaTiile materiale reprezinta setul de conexiuni dintre oameni si mijloace, din care

rezulta o valoare de întrebuinTare.

Scopul relaTiilor materiale este acela al crearii unui produs al muncii care sa aiba o

anumita valoare de întrebuinTare.

RelaTiile valorice sunt reprezentate de conexiunile dintre forTa de munca si mijloacele

materiale expimate valoric, necesare reproducTiei.

Scopul producTiei privita ca sistem de relaTii valorice este crearea de valoare noua.

Sistemul relaTiilor valorice exprima formarea, cresterea si miscarea valorii.

RelaTiile de proprietate îl reprezinta pe om ca proprietar al unei cantitaTi de bogaTie

materiala, opus celorlalTi subiecti economici (omul este proprietar la repartiTia valorii nou

create).

Legatura sistemului econometric cu mediul exterior se realizeaza cu ajutorul fluxurilor

materiale, a fluxurilor energetice si a fluxurilor informaTionale.

Firma este caracterizata prin intrarile reprezentate de relaTiile cu alte organizaTii

furnizoare si prin iesiri ca relaTii cu unitaTile beneficiare.

Pentru îndeplinirea funcTiei specifice, firma e dotata cu mijloacele economice,

financiare necesare, are un statut de funcTionare si o valoare de comanda stabilita prin planul

propriu.

Analiza firmei ca sistem subordonat scopului conducerii, evidenTiaza trei subsisteme:

- subsistemul condus;

- subsistemul conducator;

- subsistemul de legatura.

Prin subsistemul de legatura informaTional subsistemul conducator se leaga de

subsistemele conduse.

Comportamentul general al firmei este suprastabil, urmarind realizarea funcTiei firmei,

independent de relaTiile multiple cu mediul exterior.

Firma este cu adevarat eficienta doar atunci când se manifesta în sistem suprastabil.

Un sistem de producTie este caracaterizat de:

- intrari;

- procesul propriu zis si

- iesiri.

Procesul propriu zis este o secvenTa complexa de operaTii, care depind ca natura si ca

numar de specificul intrarii.

Spre deosebire de procesele fizice, randamentul procesului de producTie, dat de

raportul dintre iesirea utila si intrare, este supraunitar.

ProducTia este un sistem dirijat catre un anumit scop, catre o finalitate ce este orientata

catre iesirile din sistem.

Pe lânga legea finalitaTii, sistemele trebuie sa se supuna legii optimalitaTii ce semnifica

faptul ca realizarea obiectivului sa se faca pe calea cea mai avantajoasa din punct de vedere

economic.

2.3. SituaTia decizionala econometrica

SituaTia decizionala econometrica este caracterizata prin reuniunea a trei elemente,

respectiv:

- mulTimea parametrilor independenTi sau a stimulilor care definesc condiTiile obiective

si alcatuiesc variabilele necontrolabile;

- mulTimea alternativelor raTional posibile sau a reacTiilor cu care se raspunde la fiecare



stare a condiTiilor obiective si care alcatuiesc variabilele controlabile;

- mulTimea indicatorilor de rezultat ce pot fi raTional luaTi în considerare la alegerea

criteriului de decizie.

În categoria stimulilor intra acele elemente ale mediului care nu pot fi modificate în

momentul luarii deciziei.

MulTimea reacTiilor este constituita din totalitatea posibilitaTilor ce stau la dispoziTia

decidentului pentru rezolvarea unei probleme de decizie.

În stari ale naturii date pentru fiecare varianta raTional aplicabila, se obTin rezultate,

care pot fi caracterizate prin indicatori.

Luarea unei decizii înseamna alegerea unei variante econometrice de acTiune dintre

mai multe posibile, si se face subordonat cerinTei de optimalitate.

Luarea deciziei se bazeaza pe:

a) alegerea criteriului de decizie

b) alegerea alternativei de acTiune (decizia propriu - zisa).

Optimizarea se realizeaza întotdeauna relativ la un criteriu.

Criteriul de decizie este o masura cu care se compara între ele variantele de acTiune,

pentru a se alege alternativa cea mai buna.

Criteriile de decizie sunt:

- criteriul simplu de decizie - se ia în considerare un singur indicator de rezultat, ceilalTi fiind

neglijaTi sau pastraTi la un nivel constant

- criteriul complex de decizie - se ia în considerare o submulTime a mulTimii indicatorilor de

rezultat.

În cazul criteriilor complexe de decizie se deosebesc mai multe variante:

1)se aleg valori limitative pentru toTi indicatorii de rezultat din submulTimea mulTimii

indicatorilor (I), mai puTin unul, în funcTie de care se optimizeaza max sau min

2) se stabilesc relaTii funcTionale între doi sau mai mulTi indicatori si se combina într-unul

singur

3)transformarea indicatorilor de rezultat în abateri de la valorile optime.

Arareori se utilizeaza un criteriu simplu pentru adoptarea unei decizii. De regula se

utilizeaza un criteriu complex, deoarece în el se reflecta mai mulTi indicatori de rezultat.

Rezultatele raTional posibile de luat în considerare în sistemul de producTie sunt:

- cantitatea de produse, lucrari, servicii;

- cheltuieli de producTie, investiTii;

- consumuri de materiale;

- beneficiul;

- termenul de livrare sau de dare în folosinTa;

- siguranTa în funcTionare;

- gradul de respectare a normelor de tehnica a securitaTii muncii;

- efectele sociale etc.

2.4. ComparaTii între sistemele deterministe si cele econometrice în analiza fenomenelor

economice

Un fenomen economic poate fi observat, însa de regula nu poate fi izolat de mediul

real.

Totodata se constata ca procesele si fenomenele economice se deruleaza dupa legi

proprii si se dovedesc a fi repetabile, relativ stabile si nealeatoare.

Fenomenele în economie sunt, în general, cuantificabile masurarea lor având impact

asupra înlaturarii nedeterminarilor.

Legile economice pot fi descrise prin legaturi cantitative, reprezentate cu ajutorul

statisticii si matematicii.

Modelul determinist descrie legaturile funcTionale dintre elementele necomandabile

(intrari) si cele comandabile (iesiri) dintr-un sistem.

Expresia generala a modelului determinist este:

y = f( x )

y = f( , ,...) x x

Modelul econometric descrie legaturile statistice sau stochastice între valorile

necomandabile (intrari) si valorile comandabile (iesiri) aferente sistemului analizat.

Modelul econometric are forma:

Y= f(X) +U

Unde X sunt factorii de influenTa si Y variabilele rezultante.

În aceasta relaTie normativa a unui model econometric se regaseste cel puTin o

valoare aleatoare U, respectiv întâmplatoare.

O motivaTie a introducerii variabilei aleatoare în modelul matematic econometric

deriva din imposibilitatea reproducerii tehnice a fenomenului economic (sau la sursa de

laborator), ci numai bazat pe observaTie, care incuba o anumita cantitate de diferenTiere.

Întrucât observaTiile sunt supuse selectarii în seriile cronologice se pot identifica

particularitaTi din categoria manifestarilor aleatoare.

Afectarile din modelele econometrice se refera la luarea în considerare a erorilor.

2.5. Erorile econometrice

StiinTa econometrica are în vedere judecaTi si estimari privind dezvoltarea viitoare a

faptelor, activitaTilor, proceselor si fenomenelor economice.

ProiecTiile predictive sunt caracterizate de erori care influenTeaza utilitatea actuala si

viitoare.

Statistica matematica si teoria probabilitaTii reflecta metodic comportamentul

procesual economic.

Toate categoriile de metode sunt afectate de erori, care se regasesc intrinsec în

procesul economic.

Formularea modelelor econometrice se bazeaza preliminar pe cautarea, respectiv

diminuarea sau eliminarea erorilor.

Eroarea este definita ca diferenTa dintre rezultatul masurarii (respectiv a înlaturarii

nedeterminarii) si valoarea reala, adevarata, originara.

Cauzele apariTiei erorilor în econometrie se regasesc în insuficienTa metodelor de

masurare, a celor de analiza si interpretare sau calcul, respectiv în sfera subiectiv umana prin

care se percep multivariant n-dimensionale fenomenului economic studiat.

Erorile tehnice econometrice pot fi:

- erori grosolane, ce constau în depasirea accentuata a limitelor admisibile si pot fi

remediate prin refacerea masuratorilor

- erori sistematice, care apar în acelasi sens faTa de valoarea medie pot fi eliminate prin

repetarea operaTiei de masurare urmata de corecTie

- erori accidentale, întâmplatoare ce nu au o sistemica de ordonare, sunt diferite ca

marime si semn si se soluTioneaza reTinând valoarea cea mai probabila a marimii.

Pentru evidenTierea erorilor sistematice sau a celor aleatoare este necesara stabilirea

surselor de erori.

În unele situaTii fenomenul sau procesul economic cercetat nu beneficiaza de cercetari

complete, fiind acordata încredere acceptata unei relaTii de structura. Este posibil, asadar, ca

unele relaTii statistice sa ramâne ascunse. Ele pot fi descoperite, identificate numai dupa

masuratori repetate.

În alte situaTii, o marime sau un set de masurari conduc la identificarea unui coeficient

al determinarii, însa în continuare, agregarea acestora nu se dovedeste convenTional

reprezentativa.

OscilaTiile specificarilor, respectiv a agregarilor reprezinta principalele surse de erori

econometrice.

În practica, într-un proces economic, se accepta frecvent un set de valori cu valoarea

cea mai posibila a marimii.

Erorile reale sunt date de diferenTele ( i R e considerate cu sumele lor algebrice

) faTa de rezultatele masuratorilor de aceeasi precizie i x si valoarea adevarata a marimii

masurate X:

e x X; i R i (i= 1,2,3,.,n)

CorecTia este marimea egala si de sens contrar cu eroarea reala.

e i C

Media aritmetica este valoarea cea mai apropiata de valoarea reala, adevarata a

marimii careia i s-a înlaturat nedeterminarea.

Media aritmetica a unui sir suficient de mare de masuratori, de precizie egala, tinde

catre valoarea reala, adevarata în contextul în care numarul de masuratori n este cât mai mare.

x nx i

n

i

i


este considerata eroarea medie aritmetica:

x x

Eroarea medie este media aritmetica a erorilor absolute:



n


La un numar mare de masuratori, erorile întâmplatoare se compenseaza, suma lor

tinzând catre zero.

Valorile absolute ale erorilor reprezinta abateri absolute.

Precizia creste odata cu scaderea erorii medii.

Eroarea medie patratica ( ) m E este, în general mai mare decât eroarea medie. În cazuri

particulare cele doua erori pot fi egale.

Expresia erorii medii patratice este:

m E


n n

n







Eroarea limita (El

l m E 2E

Eroarea probabila este data de eroarea întâmplatoare individuala, situata ca marime la

mijlocul unui sir crescator de erori.

Între eroarea probabila ( p E si eroarea medie patratica ( ) m E se stabileste relaTia:

p m E E




Între eroarea absoluta ( a E ) si valoarea medie a marimii masurate se stabileste un

raport a carui rezultat este denumit Eroare relativa ( r E







r E

Precizia este rezultatul concretizarii date de eroarea relativa.

Precizia este posibilitatea (p) cu care valoarea determinata devine egala cu valoarea

reala a marimii respective.

Erorile de analogie se datoreaza modului de interpretare a variaTiei parametrului de la

un reper la altul, respectiv într-un interval în care acesta a fost determinat efectiv.

Erorile de analogie îsi au sursa si în înlocuirea în calcul a formei reale a fenomenului

economic cu forme convenTionale echivalente.

Erorile de analogie cuprind erorile metodice.

FuncTia fenomenului economic trebuie sa satisfaca o serie de condiTii generale, si

anume:

a) sa fie întotdeauna pozitiva si sa aiba interval limitat de variaTie;

b) sa fie unic si reprezentativ determinata în orice punct (valoare) a fenomenului sau

procesului economic;

c) sa fie, în general, discontinua, cu valori zero, sau maxime si minime.

Necuprinderea, respectiv necuantificarea reprezentativitaTii prin încredere reala,

conduce la apariTia si persistenTa valorilor aleatoare, întâmplatoare de masurari econometrice.

Neidentificarea legii asociate fiecarei variabile conduce la concluzia ca asupra acestora

acTioneaza factori independenTi, exogeni.

O variabila este întâmplatoare (aleatoare) când se supune unei legi de repartiTie sau

distribuTie.

Definirea legaturilor dintre variabile necesita precizarea formei si conTinutului acestora

(liniare, exponenTiale, logaritmice,etc.)

Legaturile nespecificate fac parte din mulTimea celor aleatoare (întâmplatoare).

Cantitatea si calitatea procesului economic se stabilesc ca valori medii ale mulTimii de

valori individuale ale starilor si rezultatelor transformarilor sistemice.

Calculul cât mai precis al procesului economic, mai apropiat de realitate, rezulta din

determinarea cât mai exacta a parametrilor sai de evoluTie.

Dar chiar si în situaTii riguroase din punct de vedere matematic, în sfera economica nu

se pot lua în considerare exclusiv parametrii în valoare individuala deoarece nici chiar valorile

medii ale parametrilor nu coincid complet cu parametrii reali ai proceselor economice.

Aceste necoincidenTe sunt inerente si reale din urmatoarele motive principale:

a)procesul economic, ca obiect supus cercetrii, este ascuns vederii, fiind posibil a fi

analizat doar printr-un anumit numar de elemente de studiu;

E p r

b)numarul elementelor de cunoastere în procesul economic este limitat, fiind necesare

interpretari cu caracter probabilistic, extrapolari si interpolari;

c)legile de variaTie a caracteristicilor (variabilelor) procesului economic nu sunt

cunoscute; ele pot fi stabilite totusi, cu aproximaTie destul de mare, într-un sistem referenTial

de condiTii.

Acest fapt conduce la necesitatea folosirii diferitelor procedee speciale de calcul, care

sa fie în conexiune cu diferite trasaturi ale variabilelor analizate.

Marimile fiind fizice, în procesul masurarii sunt afectate inevitabil de erori, care nu

pot fi acceptate a priori, ci doar în condiTiile corectarii lor.

Si interpretarile pot fi supuse în unele cazuri erorilor, si de aceea si acestea este

necesar a fi corectate, diminuate, ajustate sau eliminate cu ajutorul diverselor metode de

calcul. https://littlEcrazyM.hi5.com

https://zeppelinaki.hi5.com

https://www.hi5.com/friend/168813172--Bianca--Profile-html

https://www.hi5.com/friend/168813172--Bianca--Profile-html

Se recomanda ca aproximarile, aprecierile si corecTiile empirice sa fie pe cât posibil

evitate.

În situaTia analizei unui proces economic cu numar mare de varibile, erorile ce apar în

calculul valorilor medii sau în estimarea calitativa a procesului analizat pot fi neglijate, fara

implicaTii concluzive.

Însa în cazul unui proces economic cu numar redus de variabile, orice eroare în

marime cât de redusa poate determina subaprecieri si deci influenTe ce recomanda

abandanarea proiectului productiv sau supraapreciere care la rândul ei poate duce la pierderi

investiTionale.

2.6. Definirea intensitaTii legaturilor între variabilele econometrice

Procesele economice sunt caracterizate de variaTii dimensionale si calitative. Este

posibil ca dimensiunea si amploarea acestor variaTii sa fie influenTate de raportul între

variabilele dependente si cele independente.

CovariaTia se situeaza în domeniul masurarii legaturilor dintre variabile.

Intensitatea legaturii poate fi cantitativa si calitativa.

Ordinul cantitativ opereaza cu noTiuni vagi de genul: scazut, crescut, ridicat, mai mare,

mai mic, micsorat. Asadar, masura cantitativa a intensitaTii legaturii nu are relevanTa

completa.

În schimb, corelaTia calitativa exprima relevant intensitatea legaturii.

Notând cu x variabilele independente si cu y variabilele dependente, rezulta ca

mediile valorilor selecTiei i ( ) x, y m sunt similare cu abaterile standard ( ) x, y , în condiTiile în

care pentru mediile valorilor considerate x m si y m ), se considera abaterile x a si y a

y

n

i

x y x y xa a

n

m






unde

x i x a x m

y i y a y m

Aceasta relaTie exprima o masura a legaturii între variabile.

Masurarea intensitaTii între variabile - deci a intensitaTii unei legaturi - rezulta din

corelaTie, ca expresie a înlaturarii nedeterminarii.

Expresia corelaTiei dintre doua variabile - x y C - are expresia:

x y

x y

x y

x y

x y

m

a a

m

C







În explicitare, expresia se poate scrie:








n

i

i y

n

i

i x

n

i

i i x y

x y

x nm y nm

x y n m m

C













x x y y

x x y y

Cxy 2 2

Practic, în context statistic exista inegalitatea:

< x y C <1

Daca 1 x y C sau 1 x y C rezulta ca între variabile se manifesta o corelaTie

strânsa, puternica. Asadar extremele intervalului de valori indica o corelaTie (asociere)

perfecta.

CorelaTia slaba, scazuta se înregistreaza atunci când x y C

CorelaTiile exprima legaturile dintre diferite marimi variabile aleatoare, acestea fiind

analitice sau stochastice.

CorelaTia sau legatura este analitica daca la o valoare a unei marimi corespunde o

singura valoare pentru cealalta. Acest tip de legatura este o legatura funcTionala.

Daca la o valoare a unei marimi corespund mai multe valori pentru cealalta marime,

corelaTia este stochastica, cu diferite posibilitaTi de manifestare a marimilor din

corespondenTa.

Fenomenele, procesele sau obiectele economice formalizate concret pot fi studiate

unidimensional, bidimensional sau multidimensional.

Cercetarea statistica a datelor observate stabileste daca exista sau nu corelaTii în sensul

enunTat mai sus. Pe baza rezultatelor acestei analize se pot emite ipoteze, se fac interpretari si

prognoze.

Descrierea grafica a corelaTiilor este mai expediativa în comparaTie cu descrierea

analitica.

Daca se realizeaza, într-o prima etapa, expresia grafica a corelaTiei, în faza urmatoarea

se trece la calcularea indicatorilor cantitativi, respectiv la exprimarea cifrica a legaturilor

dintre variabile.

Punctele din grafic sunt asezate dupa o dreapta, sau dupa alte forme geometrice.

Împrastierea punctelor determina apariTia norilor de corelaTie, respectiv a clusterilor

econometrici.

Daca marimile analizate se repartizeaza dupa legea normala, corelaTia este exprimata

prin coeficientul de corelaTie.

Pentru alte tipuri de repartiTii statistice corelaTia se cuantifica prin rapoarte de corelaTie.

Raportul de corelaTie, indiferent de legea de repartiTie a marimilor înfaTiseaza gradul de

dependenTa dintre doua variabile aleatoare, respectiv intensitatea corelaTiei.

CovarianTa are expresia:

i i xy x x y y

n

Cov x y






Unde

x si y medii aritmetice.

Cea mai importanta problema a analizei de corelaTie este stabilirea funcTiei de corelaTie

sau de regresie.

În corelaTia bidimensionala se poate realiza ajustarea curbelor de regresie, ajungând la

curbe simple, fiind facilitata formalizarea ecuaTionala.

În cazul în care apare o grupare a punctelor de-alungul unei drepte, respectiv o elipsa

alungita, funcTia de regresie este de forma:

y ax b

În cazul în care gruparea punctelor sugereaza o curba cu un singur extrem (max sau

min) avem de a face cu o relaTie polinomiala de gradul doi:

y a bx cx

Daca curba indica gruparea dupa trei extreme, aceasta indica o funcTie de regresie de

gradul patru data de ecuaTia:

y a bx cx dx ex

Determinând coeficienTii (a.e) se realizeaza forma explicita a funcTiilor de regresie.

Determinarea coeficienTilor se poate realiza prin diferite metode, cea mai utilizata fiind

metoda celor mai mici patrate, elaborata de Gauss si Legendre.

Pentru o ecuaTie liniara de tip

y=ax+b

daca valorile experimentale, respectiv masurarile sau analizele sunt în corespondenTa

cu valorile lui x, atunci trebuie îndeplinita condiTia:

min

y y

În acest caz suma patratelor diferenTelor dintre valorile experimentale si cele teoretice

trebuie sa fie minima.

Dreapta respectiva, prin a si b cuantificaTi, marcheaza corelaTia optima dintre y si x,

fiind cea mai apropiata de realitate.

În reprezentare grafica, suma patratelor distanTelor punctelor experimentale la dreapta

de corelaTie, masurate paralel cu axa ordonatelor în sisteme de axe rectangulare, xoy, trebuie

sa fie minima.

RelaTia se poate scrie:

min



f a b y a bx

Efectuând calculele, obTinem:









n x x

x y x xy

a








n x x

n xy x y

b

Cea mai întâlnita situaTie practica reflecta existenTa corelaTiei multiple sau

multidimensionale.

În acest caz, o marime y depinde de variaTia mai multor marimi n x , x ,...., x

Pentru o marime corelaTia este punctuala, pentru doua este bidimensionala iar pentru n

marimi devine multidimensionala.


Astfel, daca între caracteristicile Y, X , X corelaTia este liniara, suprafaTa de regresie

este un plan si funcTia de regresie are forma:

Y a a X a X

CoeficienTii de regresie, asimilaTi cu notaTiile ( n a ,a , a ,..., a ) arata ponderea cu care

fiecare caracteristica factoriala afecteaza caracteristica rezultativa.

Determinarea lor prin metoda celor mai mici patrate se realizeaza din urmatoarea

condiTie de minim:

min

n n y a a x a x a x

min

x x xn y y

Cu ajutorul lor este posibila analiza concreta econometrica a legaturilor dintre diversi

parametri, evidenTiind modul cum se influenTeaza reciproc si cum acTioneaza în ansamblu

asupra unei caracteristici rezultative.

2.7.Optimizarea econometrica

În previziunea pe termen lung intervin probleme coplexe, de mari dimensiuni, care

conTin un numar mare de variabile, de interconexiuni si interacTiuni, precum si o serie de

restricTii sau limitari.

Analiza multicriteriala evita variantele conflictuale si permite ordonarea variantelor pe

o scara crescatoare sau descrescatoare.

Optimizarea se reduce uneori la estimarea unor parametrii, care ramân apoi în sarcina

decidentului spre a fi inclusi într-un proces decizional operaTional.

Studiul traiectoriilor evolutive poate conduce la un optim cautat.

TendinTa moderna este de obTinere a optimului condiTionat, care devine definitoriu în

econometrie.

Metodele analitice ramân importante, însa cele cu obiective impuse, condiTionate,

devin în practica esenTiale.

Este posibil ca un element vector x din spaTiul n R sa reprezinte variabilele problemei

econometrice.

De aici rezulta o alta posibilitate, respectiv sa existe o mulTime K a valorilor vectorului

x, ( x K ) si o funcTie obiectiv f(x), injectiva, a carei valoare pentru x K umeaza sa fie

optimizata.

Maximizarea reprezinta cautarea unei valori x K i , în asa fel încât

f x f x i pentru x K

Daca exista i x , problema are un maxim global nestrict.

Optimul necondiTionat se obTine atunci când n K R .

Maximul global nestrict se întâlneste atunci când exista i x , însa f x f x i > pentru

orice x K. Daca inegalitatea are semn inversat , respectiv [ f (x)], se obTine minimul strict

sau nestrict.

Valoarea i x este soluTia problemei de optimizare, care poate fi denumita soluTia

optima sau punct de optim.

Daca f(x) are un optim nu întotdeauna are un optim global. Acesta poate fi un optim

local.

În acest caz, este necesar sa se identifice x K i , astfel încât f (x ) f (x) i care se

întâlneste când x (V K) , în care V este o vecinatate a punctului i x .


Un astfel de punct este un maxim local nestrict, sau strict, asa cum poate fi regasit ca

minim local nestrict sau strict.

În econometrie, mulTimea posibila a valorilor K se poate defini convenTional si

convenabil de catre operatul masurarii fenomenului sau procesului economic. De regula,

aceasta este reprezentata prin egalitaTi sau inegalitaTi, care semnifica relaTiile dintre

variabilele econometrice, denumite generic restricTiile problemei.

În cazul operarii cu o restricTie unica se obTine o mulTime de valori, iar pentru mai

multe restricTii mulTimea luata în considerare este cea rezultata din intersecTia tuturor

mulTimilor aferente restricTiilor individuale.

RestricTiile directe au forma x x > fiind restricTii de nenegativitate.

Se întâlnesc si restricTii funcTionale care limiteaza variabilele la diferite forme (cerc,

hiperbole).

MulTimile posibile sunt marginite. Cînd mulTimea posibila este vida, restricTiile sunt de

tip inconsistente.

Problema generala de optimizare econometrica se înfaTiseaza sub forma standard

urmatoare:

max f(x); x x j n j

(1) g (x) i i=1,2,.,m

k x k S

În care:

- f(x) este funcTia obiectiv;

- x este vectorul de n variabile pentru problema respectiva

- (1) restricTii funcTionale;

- (2) restricTii directe;

- f si i g sunt funcTii continue;

- S este submulTimea indicilor (1,2,.,n);

Pentru problemele de optimizare econometrica se identifica doua cazuri distincte, ca

modalitaTi de abordare pentru obTinerea soluTiilor, si anume:

1) programarea liniara

2) obTinerea extremelor în analiza matematica clasica.

Programarea liniara este o tehnica a matematicii care optimizeaza alocarea resurselor

deficitare si este utilizata, mai ales, în previziunea mixului de marketing, planificarea

producTiei, modelarea financiara a firmei.

În cazul programarii liniare, funcTia obiectiv si restricTiile sunt liniare.

FuncTia obiectiv nu are puncte critice, iar punctele sale optimale, în totalitate, sunt de

frontiera.

Programarea liniara influenTeaza analiza econometrica prin accentul pus pe

identificarea facila a optimurilor, îndeosebi în domeniul preTurilor în problemele economice

de optimizare.

În cel de-al doilea caz, atât restricTiile, cât si funcTia obiectiv sunt continue si

diferenTiabile.

RestricTiile se prezinta sub forma de egalitaTi si sunt elective în toate punctele mulTimii

posibile.

Tehnicile de soluTionare se desprind din analiza matematica clasica. Si în acest caz,

optimurile sunt de frontiera.

Apare însa necesitatea compararii optimurilor locale.

Programarea liniara poate fi utilizata atunci când:

- problema poate fi expusa în termeni numerici;

- toTi factorii implicaTi sunt într-o relaTie liniara;

- problema permite alegeri între cursurile alternative ale evoluTiei acTiunilor;

- se identifica restricTii (constrângeri) asupra factorilor implicaTi;

- problema trebuie sa permita exprimarea într-o forma standardizata pentru a defini

clar obiectivul si limitele.

În termeni matematici problema implica stabilirea obiectivului care poate fi maximizat

sau minimizat ( exemplu: maximizarea profitului, maximizarea valorii prezente nete,

minimizarea costurilor etc.).

Daca problema a fost exprimata în forma standardizata, poate fi rezolvata prin doua

metode:

- metoda grafica, atunci când funcTia are doua variabile;

- metoda simplex, atunci când funcTia are trei sau mai multe variabile.

Metoda grafica este simpla si usor de aplicat. Abordarea cuprinde urmatoarele aspecte:

- se utilizeaza numai când funcTia obiectiv are doua variabile;

- desi teoretic numarul de restricTii nu este limitat, dar întrucât fiecare restricTie

reprezinta o linie într-un grafic, numarul de restricTii în practica se limiteaza la o cifra

rezonabila pentru a nu încarca graficul si a face dificila citirea;

- maximizarea problemei permite restricTii de tipul "mai mare sau egal", iar

minimizarea restricTii de tipul "mai mic sau egal";

- axele graficului reprezinta cele doua variabile si fiecare restricTie este desenata ca o

linie pe grafic. Aria de pe grafic care nu contravine niciunei restricTii se numeste "zona

fezabila";

- soluTia optima este la restricTia care delimiteaza "zona fezabila". În probleme de

maxim, punctul optim se afla în dreapta zonei fezabile, iar în problemele de minim în stânga

zonei fezabile.

FuncTia obiectiv poate fi reprezentata grafic ca o dreapta care trece prin cele doua

variabile determinate si se numeste dreapta ISO profit si arata numarul infinit de linii paralele

care pot fi trasate, în dreapta punctului de origine a graficului.

Metoda simplex presupune o rezolvare aritmetica iterativa si poate fi utilizata în

probleme cu orice numar de necunoscute si restricTii (zeci, sute). În cazul unui numar mare de

variabile si restricTii, se utilizeaza softuri speciale pe calculator.

Metoda presupune:

- exprimarea problemei în forma standardizata;

- construirea tabelului simplex;

- interpretarea soluTiilor.

Pentru rezolvarea problemelelor de tip multiobiectiv se utilizeaza softuri speciale pe

PC. Metoda ELECTRE este una dintre cele mai cunoscute, dar specialistii în domeniu

continua cercetarile pentru a descoperi noi metode si tehnici.

În econometrie este valoroasa descrierea punctelor optimale.

Managerul de firma prefera soluTii directe, respectiv specificari cantitative a factorilor

de resurse si a proprietaTilor lor.

În schimb, în econometrie sunt importante caracteristicile universale ale soluTiei, care

sunt independente de valorile numerice ale soluTiei directe.

În expresie generalizatoare, daca mai multe firme au atins o buna soluTie directa, prin

modalitaTi econometrice se va încerca, în fapt, sa se afle care sunt proprietaTile ce

caracterizeaza toate aceste soluTii.

În esenTa, aceste proprietaTi pot fi considerante condiTii de optim.

Prin condiTiile de optim se recunosc punctele optimale. În acest cadru se realizeaza

recunoasterea si nu cautarea punctelor optimale.

Asadar, în viziune econometrica, între condiTiile de optim si soluTiile directe se

manifesta diferenTe, ceea ce duce la concluzia ca abordari variate, diferenTiate ale masurarii

econometrice se dovedesc viabile în context operaTional productiv - economic.

Partea a III-a

Modelarea econometrica

3.1. Elemente generale privind modelele econometrice

Modelele sunt reprezentari ale realitaTii. Ele au ca scop explicarea, descrierea si

prevederea fenomenelor din realitate, cu un grad înalt de acurateTe.

În esenTa, modelele sunt abstractizari ale fenomenelor, proceselor si obiectelor din

realitate, mai simple decât realitatea.

Ele se regasesc în toate stiinTele si reprezinta un important instrument de cunoastere.

Un model poate fi definit ca o reprezentare convenTionala a obiectului supus cercetarii

prin simplificare constienta, acceptata. ProprietaTile neesenTiale sunt omise din reprezentarea

modelistica, fiind astfel create premisele de accesibilitate la investigari.

Pentru descrierea absolut precisa a unui fenomen sunt necesare variabile multiple, întrun

numar extrem de ridicat.

Acesta este motivul pentru care modelele se limiteaza la un numar redus de variabile,

esenTiale în fenomenul studiat.

În realizarea modelelor o importanTa majora o reprezinta descrierea variabilelor

esenTiale si a relaTiilor dintre ele.

Modelele economice explica structura procesului sau fenomenului economic, în timp

ce modelele econometrice furnizeaza finalitaTi practice, operaTionale pentru practica

economica.

ConstrucTia unui model porneste de la o baza de informaTii, respectiv date de intrare,

asezate în serii statistice, asamblate.

Ulterior definirii cadrului de stocare si, respectiv înregistrare a seriilor de date, se

alcatuieste un inventar al comportamentelor ce se supun modelarii. Aceste realitaTi

algoritmice reprezinta baza iniTializarii modelelor matematice economice.

Metoda modelarii contribuie la explicarea formala a formelor si cauzalitaTilor de

manifestare a activitaTilor si cauzalitaTilor de manifestare a activitaTilor si fenomenelor

economice.

Etapa descriptiva, respectiv descrierea la scara reala este depasita de modelarea

economica, matematica.

În domeniul economic, imaginea abstracta, respectiv formala a fenomenului,

procesului sau obiectului economic se elaboreaza în concordanTa cu teoria economica.

Reproducerea teoriei economice prin modele ofera date de comportament procesual

economic.

În conTinutul modelelor se manifesta implicaTii logice ale probabilismului, fiind

necesara folosirea judecaTii pentru extrapolarea tendinTelor unui fenomen sau proces

economic.

Formalismele simbolice ale unui model nu pot fi exclusiviste,extreme.

În analiza modelelor se pot identifica erori de simulare (provenite din simulare) si erori

de estimare (provenite din evaluarea variabilelor endogene).

Sunt identificate erori din partea modelului, la care se adauga erori ale operatorului de

model.

În cazul folosirii metodelor econometrice simple, la estimarea modelelelor (utilizând

de exemplu metoda celor mai mici patrate) este posibil ca într-o prima instanTa simultaneitatea

sa fie neglijata. În aceasta situaTie, o variabila este înregistrata în stare explicata într-una din

ecuaTiile modelului, respectiv explicativa în alta ecuaTie a aceluiasi model.

În regim dinamic, variabilele endogene întârziate pot fi asimilate cu valoarea lor cvasi

- istorica, fiind considerate valori aferente perioadei precedente folosirii lor.

Analiza modelelor consfinTeste o stare ajustata, cu marje acceptate de erori.

Valorile viitoare ale "variabilelor - interval" se confirma prin verosimilitatea globala a

previziunii.

Într-o relaTie econometrica, previziunea ajustata (corectata) este superioara previziunii

brute.

În practica, se constata ca previziunea bruta este afectata preponderent de variabilele

exogene.

Elaboratorul modelului econometric formuleaza în etapa prealabila estimarii

econometrice o ipoteza, respectiv o schema teoretica de studiu si modelare.

Un astfel de demers se rasfrânge prin condiTionari, asupra structurii modelului.

Seriile statistice, la rândul lor pot fi concepute relaTional si dimensional în funcTie de

filosofia acTionala teoretizata, premergatoare formularii modelului econometric.

Astfel mulTimea variabilelor exogene poate fi mai slab reprezentativa în privinTa

cauzelor si efectelor ce le pot induce asupra modelului.

Unele variabile nu au nici o tangenTa cu modelul econometric din proiecTia teoretica.

Alte variabile pot fi implicit influenTate de variabilele vecine, complementare din

mulTimea formalizata.

ExplicaTia unei variabile cu ajutorul alteia poate fi erodata, incerta, iar schemele de

cauzalitate, în realitate sunt deformate.

Cautarea legaturilor de cauzalitate si luarea lor în considerare, în faza incipienta de

schematizare teoretica a modelului poate conduce la o posibila crestere a obiectivitaTii

procesului de modelare.

Orice variabila induce prin evoluTia sa o anumita noutate în model. InovaTiile

variabilelor au un grad de semnificaTie care trebuie observat sau dedus.

InovaTia unei variabile poate determina comportamentul inovativ al altei variabile.

În egala masura, semnul inovativ al unei inovaTii endogene se compune cu cel aferent

inovaTiei exogene.

Cautarea inovarii produse de variabile înseamna descifrarea ansamblului de date

econometrice, a structurilor comportamentale.

Pentru cea mai mare parte a deciziilor exogene, acceptarea influenTelor este fara

explicarea comportamentului lor. DecidenTii exogeni nu îsi explica si nu îsi motiveaza

întotdeauna comportamentul lor.

Variabilele aferente unui model econometric determina modalitaTile instrumentale de

cuantificare a explicaTiilor asupra aspectului economic studiat si modelat.

În egala masura, se obTin explicaTii si elemente explicative, toate acestea contribuind la

formularea starilor anticipative, caracteristice modelarii.

În practica se urmarste folosirea ipotezelor ce se bazeaza pe anticipari raTionale,

întrucât producatorii de bunuri si servicii opereaza în procesul decizional cu marimi reale.

Pe de alta parte, anticiparea raTionala a variabilelor endogene este dependenta de

mulTimea valorilor viitoare anticipate, aferente variabilelor exogene.

Ca atare, dependenTa poate fi stapânita daca între cele doua tipuri de variabile,

endogene si exogene, sunt identificate legaturi funcTionale simple, puternic vizualizate.

SoluTia fiecarei periade depinde de valorile trecute ale variabilelor întârziate si de

valorile de anticipare, viitoare.

AnticipaTiile presupuse raTionale pot intra sub incidenTa erorilor, influenTele pornind

din valoarea trecuta variabilelor.

Ipoteza anticipaTiilor raTionale demonstreaza eficacitatea sau ineficacitatea politicilor

economice anticipate.

Politicile economice au nevoie de coerenTa în timp, manifestata prin eficacitatea

masurilor aplicate în prezent si gradul de certitudine ridicat al eficacitaTii masurilor anunTate

pentru viitor.

Teoriile ecoomice sunt supuse dezvoltarii cvasi - permanente. RelaTiile sunt grupate,

iar formula relaTionala conduce spre o imagine model.

Un numar de obiective economice ( oe N ) determina seturi relaTionale ( r S ) distincte în

cadrul unui proces economic.

r oe S f N

Un model economic este formulat cu scop explicativ, în raport cu mulTimea relaTiilor

ce conduc spre obiective.

Modelul poate fi condiTional, când mulTimea obiectivelor este complet explicata, sau

parTial cînd doar unele variabile sunt articulate, pentru direcTionarea spre un numar finit

selectat de obiective.

Caracteristica generala a modelelor economice se refera la determinarea

comportamentului variabilelor economice, pentru explicarea existenTei (manifestarii)

cumulate a relaTiilor economice.

Pe de alta parte, modelul admite simplificari de reprezentare, însa concentrarea sa

reprezentativa se regaseste pe trasaturile esenTiale, fundamentale ale procesului economic.

Un macro- model econometric simplu, cuprinde sintetic cinci etape care se refera la:

1) constatari asupra fenomenului, procesului sau obiectului economic

2) stabilirea restricTiilor

3) relaTiile comportamentale

4) identitate

5) explicitarea variabilelor.

3.2.Sistematizarea modelelor econometrice

Atât în teoria cât si în practica economica este recunoscuta complexitatea sistemelor ce

reprezinta fenomene, procese si obiective productiv - economice.

Varietatea modelelor econometrice este larga, existând tendinTa personalizarii formulei

matematice de abordare pentru cazuistica diversificata.

În continuare vom prezenta o sistematizare a metodelor si modelelor econometrice.

Astfel, vom identifica 7 tipuri de interdependenTe relaTionale între diferite modele

econometrice, cu alternative de exprimare compatibile comportamentului fenomenelor,

proceselor sau obiectelor productiv - economice.

Tipul I - modele unifactoriale

- modele multifactoriale

Tipul II - modele liniare

- modele neliniare

Tipul III - modele parTiale

- modele agregate (globale)

Tipul IV - modele statice

- modele dinamice

Tipul V - modele cu o singura ecuaTie

- modele cu ecuaTii multiple

Tipul VI - modele euristice

- modele raTionale

Tipul VII - modele decizionale

- modele operaTionale

3.2.1. Modele econometrice liniare

Daca între variabilele factoriale si variabila finala, rezultanta se identifica liniaritate ,

forma legaturilor se regaseste în expresia:

y a a x a x u

În situaTia modelelor liniare, coeficientul de regresie este exprimat de parametrii

variabilelor factoriale.

Semnul legaturilor este dat de semnul coeficienTilor(+ sau -).

Când coeficienTii sunt pozitivi, legaturile sunt directe, iar în expresie negativa

legaturile sunt inverse (corective).

Marimea coeficientului de regresie este masura a variaTiei variabilei rezultante (y), la o

modificare cu o unitate a variabilei factoriale.

3.2.2.Modele econometrice neliniare

Acestea se identifica prin funcTii matematice neliniare, din rândul carora amintim:

parabola, hiperbola, funcTia exponenTiala si cea logaritmica, etc.

Modelul neliniar, prin logaritmare poate fi transformat în model liniar.

3.2.3.Modelul econometric unifactorial

În vederea estimarii variabilelor dependente, concomitent cu simularea si explicarea

acestora, fenomenele economice se pot modela, recurgând la un singur factor.

Costul scazut al obTinerii modelului bazat pe un singur factor, precum si

operaTionalitatea sa derivata din simplitate, conduc la ideea cautarii unui singur element

factorial determinant, notat (x).

Variabila rezultanta (y) este explicitata în model prin intermediul unei variabile

reziduale (u):

y=f(x) + u

Structural, modelul unifactorial prezinta avantaje aplicative imediate.

3.2.4.Modelul econometric multifactorial

În cazul în care dintr-o mulTime de factori ce influenTeaza situaTia comportamentala se

disting în mod prioritar si ierarhizat un numar finit, care induc influenTe notabile,se recurge la

construirea modelului econometric multifactorial.

Forma generala a acestuia este data de numarul variabilelor factoriale (K) dintr-un

numar (n) de factori:

y f x x x x U k n

Modelele multifactoriale se dovedesc a fi mai complexe, însa atotcupridnerea lor

devine relevanta atunci când cautarea lui (y) se realizeaza în mod obiectivat, cu grad înalt de

semnificaTie.

Este posibil ca un model multifactorial sa fie elaborat prin dezvoltarea unuia sau a mai

multor modele unifactoriale.

3.2.5.Modele econometrice cu o singura ecuaTie si cu ecuaTii multiple

Modelele care sintetizeaza variaTii prin expresii uni-ecuaTionale sunt din categoria

celor uni si multifactoriale, liniare si neliniare, parTiale sau agregate, statice si cele dinamice.

Complexitatea fenomenelor economice impune însa formula transpunerii prin ecuaTii

multiple.

Forma structurala a modelului econometric semnifica transpunerea ecuaTionala

formala a fenomenului economic prin formalizare matematica.

SoluTionarea modelului aflat într-o astfel de forma impune glisarea sa în forma

canonica (redusa). Asupra acesteia se aplica metode din categoria "celor mai mici patrate" cu

una, doua sau trei trepte si verosimilitatea maxima cu informaTie limitata.

Forma generala a modelului econometric cu ecuaTii multiple este:

Y b Y ... b Y c X c X ... c X U n n m m

b Y Y ... b Y c X c X ... c X U n n m m


n n n n n nm m n b Y b Y Y c X c X c X U



în care variabilele endogene sunt notate i Y (i=1,.,n) (fiind variabile explicate), iar

cele exogene (explicative) cu j X (j=1,.,m).

Principala acTiune în algoritmul de soluTionare a modelului se rezuma la cuantificarea

parametrilor ij b si ij c folosind metode stochastice de estimare.

Forma canonica (redusa) a modelului econometric se obTine când fiecare variabila

explicata (endogena) este înfaTisata în funcTie de variabilele explicative (exogene).

3.2.6. Modele econometrice euristice/raTionale

În teoria economica, dependenTele si interdependenTele se regasesc în forma

explicativa, dar în sistem complex, ceea ce conduce la necesitatea simplificarii explicaTiilor.

Caile simplificate se întâlnesc în rândul modelelor euristice sau raTionale, prin care

explicaTiile teoretice semnifica în fapt forma simplificata a modelului real.

Un model teoretic sau raTional este acceptat în masura în care, convenTional sunt

acceptate anumite ipoteze.

Descrierea econometrica este însoTita de construirea seriilor statistice, pe baza unui

raTionament si, în continuare, se calculeaza estimatorii paramtrilor.

3.2.7.Modelele decizionale si cele operaTionale

Aceste modele se regasesc uzual în practica economica. Deciziile importante de

politica economica se bazeaza pe modele decizionale, fiind vizualizate elementele evolutive

ale fenomenului economic, din rândul carora se extrag punctele de sprijin pentru prognoza.

Modelele raTionale sau eurisice pot fi utilzate si ca modele operaTionale, acceptând

ipoteze pragmatice ale procesului sau operaTionalitaTii fluxurilor productiv - economice.

3.2.8.Modelele econometrice statice si dinamice

Într-un model, variabilele endogene (y) se pot manifesta dependent de variabilele

exogene ( i x ). DependenTa se regaseste cuantificata într-o perioada de timp (t) aferenta

existenTei si manifestarii celor doua tipuri de variabile.

Modelul static ecuaTional econometric are forma:

t it k t t y f (x ,..., x ,...,x ) u

cu: (t=1,n)

(i=1,k)

În unele situaTii, în rândul factorilor de influenTa a variabilelor y se regasesc si factori

de natura calitativa.

Urmare a deficitului de masurari statice adecvate, influenTa factorilor calitativi nu

poate fi evidenTiata.

În acelasi timp, pentru orice model cu variabile endogene puternice este posibil sa

existe un efect inerTial evolutiv a fenomenului economic.

În principal, este necesara luarea în considerare a factorului timp (t), care poate deveni

variabila explicativa.

Modelul econometric, într-o astfel de situaTie, poate fi caracterizat de o anumita

dinamica:

t t t t y f (x , x , t) u

Acest tip de model este denumit dinamic, cu variabilitate la timp (t).

Daca sunt înlanTuite mai multe perioade de timp, variabila (x) determina influenTe

asupra variabilei (y) în regim decalat (k =perioada de -

t t k t y f x x x u

Cu

(i 1, n)

( j 1, k) ; k<n

Acest tip de model econometric este denumit "cu decalaj". Acesta prezinta dificultaTi

privind verificarea, estimarea sau chiar identificarea.

Daca variabila endogena explicativa (y) se regaseste cu valori decalate în pachetul de

variabile explicative ( j x ) atunci aceste decala je (de ordin k) sunt t t t k y y y , iar

modelul denumit auto-regresiv este exprimat prin relaTia urmatoare:

t t t k t y f x y u

Modelele dinamice se regasesc în clasa celor econometrice multifactoriale. Anumite

valori ale variabilelor sunt neglijate în raport, respectiv în proporTionalitate, cu marimea

decalajului k.

3.2.9.Modele econometrice parTiale si globale (agregate)

Un model econometric are în mod obiectiv o anumita sfera de cuprindere. Relativitatea

acoperirii unui domeniu sau a unei dimensiuni aferente procesului sau fenomenului economic

determina cvasi clasificarea unui model în categoria celor parTiale.

În practica anumite tipuri de consumuri (cel al populaTiei, respectiv consumul

alimentar al populaTiei) se regasesc ca parTiale în raport cu formula general - globala de

consum total.

De exemplu, consumul global este rezultatul compunerii sau agregarii tuturor tipurilor

de consum.

Frecvent, modele parTiale sunt compuse , agregate spre a deveni modele globale.

În egala masura, modelele care concentreaza complexitate pot fi dezagregate,

ajungând modele parTiale, caracterizate de simplitate în procesul soluTionarii lor.

Modelele parTiale provin din grupe omogene, purtatoare de conTinut economic

specific.

Însumarile de modele parTiale conduc la construcTii agregate, globale,

atotcuprinzatoare.

Coeficientul de regresie al modelului global rezulta, de regula ca o medie a

coeficienTilor parTiali de regresie, care au alocat ponderi aferente comportamentului de

fenomen sau de proces.

Între coeficientul global si cel parTial al regresiei intervin estimatori.

DependenTele neliniare între modelele parTiale si cele globale trebuie liniarizate.

Un model econometric global este rezultatul mediei modelelor parTiale.

Modelul agregat, în reTea se poate evalua pe baza modelelor parTiale atunci când este

recunoscuta reprezentativitatea valorii coeficientului global de regresie.

Este însa recunoscut faptul ca nu întotdeauna compunerea modelelor parTiale

determina un model global cu semnificaTie completa.

Daca însa coeficientul global de regresie înregistreaza stabilitate variaTionala este

posibil ca modelul global sa conduca la rezultate reprezentative, ce pot folosi pentru

prognoze, estimari, extrapolari, intrapolari, etc.

Cvasistabilitatea coeficientului global de regresie se înregistreaza când coeficienTii

parTiali de regresie se manifesta ca fiind constanTi si se constata egalitatea ca marime cu

coeficientul global de regresie.

3.3. Forme de exprimare ecuaTionala a modelelor econometrice

În operaTiile econometrice se recurge la exprimarea legaturilor între variabile pe cât

posibil sub forma liniara.

EcuaTiile iniTiale sufera transformari cu scopul liniarizarii lor:

i

i

i x

Y a b


(ecuaTie originala)

i

i x

Z


(ecuaTie transformata)

i i i Y a bZ (ecuaTie liniarizata)

în care i=1,.,n

Sintetic modelele econometrice se regasesc exprimate în forme de "regresie" (A),

"simultane" (B) sau "matriciale"(C).

A EcuaTii de regresie - simpla

- multipla

B Sisteme de ecuaTii simultane

C Forma matriciala

EcuaTiile modelului econometric vor exprima formulari cantitative, în urmatoarele

condiTii:

- cuprind un numar suficient de observaTii corecte colectate din domeniul procesului

economic studiat;

- contrucTia ecuaTionala este simpla;

- relevanTa si plauzibilitatea economica pot fi testate;

- parametrii de regresie respecta rigorile statisticii;

- se ofera posibilitaTi de extrapolare a datelor obTinute.

3.4. Modelul econometric static de tip input - output

Într-un sistem simplu de producTie (S) se considera ca exista inputuri de proces notate

i P si outputuri de proces notate P

CantitaTile de intrare ( k n a ,..., a ,..., a ) corespund proporTional cu cantitaTile de iesire

k n x ,..., x ,..., x ) dupa ce au parcurs procesul de transformare în interiorul sistemului (S).

Întrucât coeficienTii de producTie p C = ct, nu exisa relaTii de substituTie între inputuri.

Daca pentru intrarea i este de asteptat iesirea j, atunci ij a reprezinta coeficienTii

inputurilor, iar [ ij a ] matricea inputurilor.

În numeroase cazuri iesirile din model reprezinta intrari pentru alte sisteme de

producTie sau alte modele.

În econometrie se considera ca analizele input - output au aparut ca un model de

abordare empirica si aplicata.

Modelul econometric input - output este considerat închis daca nu exista alta sursa de

inputuri,în afara de producTie curenta si, în acelasi timp iesirile nu pot fi folosite altfel decât ca

intrari.

Daca nu sunt întâlnite condiTiile de mai sus atunci modelul este deschis.

Modelul econometric deschis este denumit Leontief, urmare a faptului ca autorul a

studiat economia SUA în ipoteza de economie completa, analizând evoluTiile vectoriale si

rezultatele modelarii prin intrari si iesiri.

Daca o economie completa cuprinde un sector productiv ce genereaza n outputuri,

acestea pot fi considerate la rândul lor inputuri în interiorul sistemului.

Munca poate fi considerata input special, întrucât nu este outputul nici unui proces de

poducTie.

În practica, exista o cerere finala sau cererea pentru bunuri de consum asimilabile cu

outputurile nete.

În mod esenTial, în modelul econometric deschis trebuie cautata soluTia prin care

cererea finala poate fi satisfacuta în orice proporTii.

Cererea totala pentru inputul i, în raport cu o unitate produsa de ramura j este suma

cererii directe si indirecte.

Pentru fiecare ramura industriala, aflata într-un sistem productiv nedecompozabil,

cererea totala pentru fiecare intrare o depaseste pe aceea directa.

Trasatura de baza a modelului Leontieff este folosirea unui singur proces pentru

producerea ficarei iesiri în parte.

În modelul Leontief deschis, care conTine doar un sigur factor primar în cantitate

limitata, procesele optimale pentru producerea unei combinaTii de bunuri sunt optimale, în

raport cu producerea oricarei alte combinaTii de bunuri, fiind astfel minimizata utilizarea

factorului limitat.

3.5.Specificarea modelului unifactorial

În principal, teoria economica a fenomenului observat este legata de precizarea

variabilelor endogene si exogene - rezultative, respectiv factoriala sau cauzala.

Eroarea este o variabila reziduala, aleatoare care participa la specificarea modelului

econometric factorial.

În analizele economice este folosit frecvent modelul unifactorial ca de ex: corelaTia

dintre cresterea productivitaTii si a salariilor, corelaTia dintre cresterea salariilor si cea a

preTurilor.

Descrierea variabilei endogene în funcTie de variaTia variabilei exogene se realizeaza

prin alegerea unei funcTii sau grup de funcTii liniare sau neliniare.

În continuare prezentam câteva exemple de astfel de funcTii.

Identificarea modelului econometric unifactorial cu ajutorul funcTiei linare:

y a bx u

Identificarea modelului econometric unifactorial cu ajutorul funcTiei semilogaritmice:

y a b log x u

Identificarea modelului econometric unifactorial cu ajutorul funcTiei putere si funcTiei

logaritmice:

y ax u b

log y log a blog x u

Identificarea modelului econometric unifactorial cu ajutorul hiperbolei (funcTiei

inverse):

y a b / x u

y a b log x u

Identificarea modelului econometric unifactorial cu ajutorul funcTiei loginversa:

y a b / x u

Identificarea modelului econometric unifactorial cu ajutorul funcTiei log - loginversa:

log y a b / x c log x u

Identificarea modelului econometric unifactorial cu ajutorul funcTiei parabola de

gradul doi:

y a bx cx u .

Pe baza valorilor reale sau empirice ale fenomenelor economice sistematizate se face

alegerea unei funcTii matematice, considerata funcTie de regresie a modelului econometric

pentru unitaTi statistice omogene, într-o perioada de timp sau în serii de timp.

Având la dispoziTie o serie statistica privind variaTia în spaTiu sau în timp a variabilelor

endogene si exogene se poate formaliza identificarea modelului econometric unifactorial,

alegând o funcTie matematica.

Cu ajutorul acesteia, cunoscând valorile fenomenului economic se aproximeaza, cu

erori cât mai reduse valorile empirice ale fenomenului pe baza valorilor teoretice.

Procedele practice de lucru sunt:

- grafice

- conservarea ariilor

- calcule algebrice.

Formalizarea grafica înseamna construirea corelogramei între variabile. În raport cu

forma graficului punctelor empirice se alege o funcTie al carei grafic aproximeaza convenabil

graficul punctelor empirice.

Conservarea ariilor continua procedeul grafic prin compararea suprafeTei unei curbe

empirice ( ) e C cu suprafeTele teoretice ( ) t C ale unui numar n de funcTii matematice (liniare,

logaritmice, etc.).

SuprafaTa aferenta curbei empirice ( ) e C se calculeaza însumând suprafeTele trapezelor

care depind ca numar de numarul punctelor empirice:

C f x dx

x

x

e j

i


max


Alegerea celei mai adecvate funcTii de regresie ( R f ) se realizeaza prin minimizarea

urmatorului raport:

t

e t

j

R C

C C

f


min t=1,2,.,n

Procedeul calculelor algebrice se bazeaza pe proprietaTi ale funcTiilor matematice

precum:

- valoarea medie sau viteza medie de variaTie a funcTei;

- coeficientul marginal sau viteza de variaTie absoluta a funcTiei;

- coeficientul de elasticitate sau viteza de variaTie relativa a funcTiei.

Facem precizarea ca, în fapt, coeficientul de elasticitate exprima modificarea

procentuala a efectului, atunci când cauza se modifica cu procentul unitar.

Comparând proprietaTile indicatorilor teoretici ai funcTiilor de regresie cu indicatorii

empirici (respectând, între variabile continue si cele discrete), pentru cele doua variabile

(endogene si exogene) calculate pe baza seriei statistice se poate alege acea funcTie de regresie

ai unor indicatori cu proprietaTi apropiate cu indicatorii empirici.

În economia reala datele statistice evidenTiaza corelaTii diverse si contradictorii, care

foarte rar pot fi descrise doar printr-o singura funcTie matmatica.

De obicei identificarea modelului econometric se realizeaza cu ajutorul unei familii de

funcTii de regresie, fiind formalizata în final o anumita forma individuala a modelului.

CoeficienTii funcTiei acceptate de regresie la identificare reprezinta parametrii

modelului.

Ei se pot estima pe baza informaTiilor experimentale, sistematizate în serii statistice ale

variabilelor y si x.

FuncTiile neliniare urmeaza un proces de liniarizare, care procedural poate fi acceptat

prin urmatoarele formule:

- liniarizarea prin logaritmare

- liniarizarea prin schimbare de variabila;

- liniarizarea prin fixarea arbitrara a valorilor unor parametrii.

Sistematizarea modelelor de estimare a parametrilor unui model econometric cuprinde:

- metoda punctelor empirice;

- metoda punctelor medii;

- metoda celor mai mici patrate;

- metoda verosimilitaTii maxime cu informaTie limitata sau completa.

Pentru modelul econometric unifactorial este necesar sa existe cel puTin o serie

statistica a celor doua variabile economice y si x, respectiv sa se utilizeze o metoda de

estimare prin calcularea estimatorilor.

Metoda punctelor empirice prevede alegerea unui numar de puncte empirice egal cu

numarul parametrilor modelului econometric.

În continuare, coordonatele acestor puncte se introduc în funcTia de regresie a

modelului, obTinându-se un sistem de ecuaTii.

Alegerea punctelor se face pe baza reprezentarii grafice a celor doua serii statistice.

Metoda punctelor medii prevede ca, pentru cele doua serii statistice se realizeaza

divizarea într-un numar de serii egal cu numaul estimatorilor. Valorile obTinute se intoduc în

funcTia de regresie, fiind obTinute sisteme de ecuaTii supuse rezolvarii.

Metoda celor mai mici patrate este cea mai utilizata la estimarea parametrilor

modelului econometric.

Sunt luate în considerare:

- valorile reale ale variabilelor y si x din seriile statistice ale acestora;

- valorile teoretice ale variabilei y obTinute exclusiv în funcTie de valorile factorului

esenTial y si de valorile estimarilor parametrilor a si b notaTi a^ si b^ ;

- estimaTiile valorilor variabile reziduale.

În context, se are în vedere minimizarea funcTiei f (a^,b^) , respectiv minimizarea sumei

patratelor distanTelor faTa de axa OY, dintre valoril reale si cele teoretice.

Astfel, se calculeaza estimaTiile parametrilor a si b, dispersia variabilei x, covarianTa

dintre variabilele y si x, precum si coeficientul de corelaTie liniara a celor doua variabile.

Metoda generalizata a celor mai mici patrate precum si metoda verosimilitaTii maxime

au conotaTii teoretice mai avansate, fiind folosite ocazional pentu soluTii mai rafinate, însa

evidenTiaza un grad mai ridicat de reprezentativitate.

Înainte de utilizare, un model econometric trebuie supus verificarii prin filtrare,

respectiv testare, spre identificarea similitudinii dintre modelul economic real, seriile statistice

si modelul teoretic, construit virtual în context econometric.

Între cele doua modele similitudinea nu poate fi absoluta ci doar statistica.

EstimaTia marcheaza aproximaTia unei dimensiuni în legatura cu un anumit fenomen,

proces sau obiect economic.

Statistica utilizeaza de regula estimaTii de maxima verosimilitate.

Verificarea semnificaTiei estimatorilor parametrilor modelului econometric consta în

evaluarea îndeplinirii situaTiilor pe care le pot lua ipotezele, dupa cum urmeaza:

H a=0 , b=0

H a 0 b

Prin centrarea si normarea estimaTiilor a^ si b^ se obTin valori calculate pentru a si b,

care se compara cu valorile teoretice.

Regula de decizie a testarii se bazeaza pe urmatoarele alternative:

- daca estimatorii nu sunt diferiTi de zero, atunci se renunTa la ei si la model, reveninduse

la faza iniTiala pentru o noua specificare (este cazul H

- acceptarea cazului H înseamna ca modelul a fost specificat corect, identificarea si

estimarea sunt convenTional favorabile iar modelarea econometrica va continua.

În context, se trece si la verificarea similitudinii modelului econometric cu ajutorul

analizei variaTiei.

Intensitatea legaturii dintre cele doua variabile se masoara cu ajutorul raportului de

corelaTie (R y/x), care se regaseste în urmatoarele alternative:

x si y sunt independente

b corelaTie slaba

R y/x= 0,5

b corelaTie puternica

corelaTia este determinista ( y este corelat strict cu x)

În realitatea economica, modelele econometrice se folosesc pentru explicaTia variaTiei

fenomenului, procesului sau obiectului rezultativ y, în raport de variaTia parametrului sau x,

estimând valorile probabile ale termenului y.

În acest fel se realizeaza simularea termenului y în funcTie de valorile economice pe

care le poate înregistra parametrul x.

În final, se realizeaza prognoza fenomenului y în raport cu valorile fenomenului x pe

un interval stabilit de prognoza.

Ipoteza H este utilizata preponderent în domeniul prognozei, întrucât prin acceptarea

ei se presupune ca exista legaturi relativ stabile în timp, care consolideaza previziunea

fenomenului y pe baza valorilor viitoare ale fenomenului x.

Estimarea poate fi punctuala sau pe baza unui interval de încredere.

Erorile de previziune sunt mai mici daca numarul de observaTii este mai mare. În

acelasi timp relevanTa prognozei este mai ridicata cu cât valorile variabilelor de prognoza la

un anumit moment sunt mai apropiate de media lor, respectiv cu cât dispersia variabilei

reziduale este mai mica si dispersia variabilei exgene este mai mare.

Erorile vor fi cu atât mai mici cu cât modelul econometric va explica o parte tot mai

mare din variaTia variabilei estimate y^ , respectiv cu cât raportul de corelaTie are o valoare mai

apropiata de cea unitara.

SiguranTa prognozei si precizia prognozei se afla în aport invers proporTional una faTa

de alta, însa ambele contribuie la aprecierea prognozei unui fenomen sau obiect economic.

Bibliografie obligatorie

Gâf-Deac, I., Econometrie, Editura FundaTiei Romînia de Mâine, Bucuresti,2007

Bibliografie facultativa

Pecican, E., Econometrie, Editura All, Bucuresti, 1994

Pecican, E., Econometrie pentru economisti, Editura Economica, Bucuresti, 2004

Pecican, E., Tanasoiu, O., Iacob, A.I., Modele econometrice, Editura ASE, Bucuresti,


Popescu I., Bondrea A., Previziune economica, Editura Economica, Bucuresti, 2007






Document Info


Accesari: 9815
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )