Academia de Studii Economice

Facultatea: E.A.M.

Elemente de economie si management de mediu la S.C. Stimpex S.A.

Bucuresti 2005

Cuprins

Capitolul 1 .......... ..... ...... ...................Prezentarea Sc. Stmpex S.A.

Capitolul 2.......... ..... ...... .......... ..... ...... .Managementul firmei

2.1.......... ..... ...... .......... ..... ...... .............Resursele

2.2.......... ..... ...... .......... ..... ...... ......Materia prima

2.3.......... ..... ...... ..............................Produsele obtinute

Capitolul 3.......... ..... ...... ..........Evaluarea economica a bunurilor si serviciilor de mediu

3.1.......... ..... ...... Evaluarea efectelor asupra productiei

3.2................Analiza cost beneficiu in evaluarea productiei

3.3...........................Folosirea analizei cost-beneficiu pentru imbunatatirea reglementarilor de mediu

3.4....................Deseurile si valorificarea lor in cadrul firmei

Capitolul 4.......... ..... ...... .........Conditionarea ecologica a deciziei

economice in cadrul firmei Sc. Stimpex S.A.

4.1..............................Fundamentarea deciziilor economice corelate cu cele ecologice

4.2.....................Adoptarea deciziilor economico-ecologice

4.3.......... ..... ...... .........Reglarea procesului decizional

Capitolul 5.......... ..... ...... ...............Buget de venituri si cheltuieli

5.1.......... ..... ...... .Sume directionate pentru caliatatea produsului

5.2.......... ..... ...... ....................Competitivitatea firmei

5.3.......... ..... ...... ......Investitii pentru retehnologizare

5.4.......... ..... ...... .........Perspectivele pentru extindere

Capitolul 6.......... ..... ...... ............Piata de desfacere a produselor

6.1.......... ..... ...... ........................Filiera de produs

6.2.......... ..... ...... ...........Fidelitatea contractorului

Capitolul 7.......... ..... ...... .Reglementari economice in contextul cerintelor ecologice

Cap 1 Prezentarea generala a S.C. Stimpex S.A.

Societatea STIMPEX S.A. a fost înfiintata in baza H.G. nr.1213/20.11.1990, cu capital integral de stat, prin desprindere din fosta întreprindere de Carotaj si Perforare Ploiesti.

Sediul societatii este în Bucuresti, Str. Nicolae Teclu, nr. 46-48, sector 3. Terenul pe care este situata societatea apartine SC STIMPEX SA. care detine prin certificatul de proprietate o suprafata totala de 20.450 m², din care: 16.088 m^2, suprafata construita, 685 m², suprafata, aferenta retelelor, 3.307 m² suprafata aferenta cailor de transport sl 380 m² suprafata libera.

Societatea este înregistrata la Registrul Comertului al Municipiului Bucuresti sub nr. J 40/2078/19.04.1991, cod unic 326768, atribut fiscal R si este platitoare de TVA începând cu data de 01.07.1993, in baza comunicarii D.G.F.P. - Bucuresti cu nr. ORC/120150 din 03.10.2001.

In anul 1994 in baza prevederilor Legii nr. 58/91 si a Normelor Metodologice ale FPS, FPP si a ANPD nr.1/92, salariatii societatii s-au organizat in asociatia PAS STIMPEX si au cumparat actiunile societatii care erau detinute de catre FPS si FPP IV Muntenia.

In prezent proprietarii S.C. STIMPEX S.A. sunt cei 32 de actionari, majoritatea si salariati ai societatii, care detin totalitatea actiunilor ce constituie capitalul social subscris si varsat in valoare de 8.056.792.440 lei.

în cadrul obiectului de activitate, preocuparile principale ale societatii sunt orientate in special pentru 929i83j satisfacerea unor nevoi din industria extractiva de titei si gaze precum si in productia de echipamente militare, cum ar fi: echipamente speciale pentru stimularea productiei de titei, rasini pentru consolidarea sondelor, grunduri anticorozive, vopsele alchidice, antigel, lichid de frâna, etc, casti, echipamente balistice, alte produse de protectie balistica si uniforme.

Nomenclatorul produselor cu marca S.C. STIMPEX S.A nu se incadreaza in gama produselor de larg consum, ci are o piata de desfacere specializata, in sensul ca beneficiarii produselor noastre sunt companii nationale ( SNP PETROM SA ) sau institutii ale statului roman care compun sistemul national de aparare (Ministerul Apararii, Ministerul Administratiei si Internelor). Ca o traditie pentru societate a fost dintotdeauna activitatea de cercetare - dezvoltare in domeniul produselor mai sus mentionate, precum si pentru alte produse conexe obiectului de activitate al întreprinderii.

Obiectivele societatii pe termen lung si scurt sunt aprobare si stabilite in Adunarea Generala a Actionarilor, in fata careia raspunde Consiliul de Administratie pentru modul in care este organizata, urmarita si derulata activitatea, si rezultatele obtinute in atingerea scopului.

Identificarea amplasamentului

Platforma SC STIMPEX SA este situata în partea de SE a municipiului Bucuresti pe platforma chimica Dudesti. Din punct de vedere geomorfologic platforma chimica Dudesti se situeaza în interfluviul Dambovita - Colentina la aproximativ 500m distanta fata de taluzul dinspre lunca Dambovita.

Conform datelor documentare din zona amplasamentului stratificata medie pâna la cca. 20 m adancime este constituita:

pana la cca. 1m adancime din umpluturi neomogene (pietris, moloz, pamant, resturi de sticla, etc...)

intre l - 3,5m adancime din depuneri fine coezive reprezentate pâna la cea 2m de argile maronii plastic vartoas, plastic consistente si între 2-3,5m de prafuri argiloase galben-verzui cenusii cu calcar diseminat in benzi milimetrice si în aglomerari de 5-15mm.

sub adancimea de 3,5 m din depuneri necoezive reprezentate pâna la 4 m de nisipuri fine prafoase maronii deschise, pana la cea de 4,5m de

nisipuri fine medii, slab argiloase, galbui roscate si pana sub 20m nisipurile sunt fine medii de culoare cenusie.

In zona amplasamentului preodmina solurile brun-roscate de padure cu o alcatuire granulometrica a orizontului superior de natura argiloasa si luto-argiloasa în lunca raului Dambovita fiind prezent solul de lunca specific.

Apa subterana cantonata în staturile de nisipuri, uneori cu pietris, are un nivel liber situat la o adancime medie de cca. 6,5 m, putand înregistra în functie de volumul precipitatiilor oscilatii sezoniere de +l,5m. Alimentarea acviferului freatic se face în principal din precipitatii si secundar din pierderile retelelor hidroedilitare din zona.

Hidrogeologic, acviferele cantonate în "Nisipurile de Mostistea" si "Pietrisurile de Colentina" prezinta în general un nivel comun datorita comunicarii dintre ele.

Apele de suprafata sunt reprezentate de raul Dambovita care este situat la o distanta de cca 600m.

Clima zonei se caracterizeaza prin ierni reci si veri calduroase cu temperatura medie anuala a aerului de 10°C, temperaturi maxime de 41,1°C si minime de -30°C. Frecventa medie a umezelii relative are iarna valori de iarna - 40-45%, primavara: 10-15%, vara: < 5% si toamna: < 20 %. Amplasamentul este caracterizat de o nebulozitate reprezentata de un numar de 110-120 zile senine si 120-140 zile acoperite anual.

Cantitatile anuale de apa provenite din precipitatii în amplasament au o valoare medie cuprinsa intre 50-600 mm coloana de apa, maxima absoluta dintr-o zi fiind de 136,6 mm si înregistrandu-se la 7.06.1970

Zona amplasamentului este caracterizata de viteze ale vanturilor cu valori maxime cuprinse între 3,5-4,0 m/s în perioda lunilor octombrie - aprilie si cu valori minime de 2,5-3,0 m/s în lunile aprilie- octombrie.

Directiile principale ale vanturilor sunt dinspre NE (22%), E (cca.20%), SV (cca 17%) si V (cca 15%) în timp ce din celelate directii frecventa este mai redusa respectiv SE (cca. 9%), N si NV ( cca. 6 %), S (cca. 5%).

Topografia specifica zonei de amplasament reprezinta cadru artificial de tip industrial urban.

Platforma SC STIMPEX SA se învecineaza:

pe directiile N si S cu SC SICOMED SA

pe directia V cu SC CHIMOPAR SA

- pe directia E cu SC MOTOR'S BILAL SA, Depoul pentru tramvaie Dudesti, Bulevardul Nicolae Teclu

2.2. Sursele de poluare

Sursele de poluare din zona de amplasament sunt fixe si mobile. Sursele fixe sunt reprezentate de societatile comerciale existente pe platforma si de societatile industriale din vecinatati, iar cele mobile sunt reprezentate de autovehiculele care circula în incinta societatii si pe Bulevardul Nicolae Teclu precum si tramvaiele care circula în zona depoului Dudesti.

Sursele de zgomot din zona de amplasament a societatii si vecinatatii sunt fixe si mobile. Sursele fixe sunt reprezentate de utilajle producatoare de zgomot apartinand societatilor comerciale de pe platforma si din vecinatati iar cele mobile de autovehiculele care circula în incinta societatii si Bulevardul Nicolae Teclu

Poluantii emisi în atmosfera de sursele fixe si mobile sunt consituiti din: oxid de carbon, oxizi de sulf, oxizi de azot, pulberi, compusi organici volatili. Poluantii emisi de sursele de emsie se disperseaza în atmosfera, cad pe pamant sau se descompun conducand la o asa numita autopurificare a atmosferei. Ca urmare a acestui fenomen dispersia poluantilor în atmosfera si distanta la care se pot restabili proprietaile naturale ale atmosferei depind de factori meteorologici si topografici.

Principalii factori meteorologici care contribuie la miscarea poluantilor în atmosfera sunt: temperatura, umiditatea, vantul turbulenta.

Temperatura aerului prezinta variatii periodice si accidentale.

Variatiile periodice sunt influentate de latitudinea geografica, anotimpuri, nebulozitate, natura suprafetei terestre, altitudine, forma reliefului si depind de cantitatea de caldura pe care o primeste sau cedeaza suprafata terestra. Ele sunt anuale si diurne, cele reprezentand oscilatii simple cu un minim dimineata si un maxim în jurul orei 14.

Variatiile accidentale sau neperiodice sunt determinate de transportul maselor de aer cald sau rece.

Temperatura aerului nu este constanta. Ea scade cu înaltimea pana la aproximativ 11 km, apoi ramane constanta. Marimea variatiei temperaturii aerului cu înaltimea este numita "gradient vertical de temperatura" si se exprima prin raportul dt/dz în care t este temperatura aerului în grade Celsius, iar z este înaltimea în metri.

In functie de marimea gradientului vertical de temperatura se pot deosebi mai multe tipuri de stari ale atmosferei: stabila, instabila, neutra, izotermie, inversiune

Starea stabila (stabilitate atmosferica) este starea în care difuzia poluantilor este defavorizata datorita franarii procesului de difuziune. Franarea procesului de difuziune se datoreaza faptului ca scaderea temperaturii masei de aer în ascensiune cu înaltimea este mai mica decat media gradientului vertical de temperatura. Ca urmare masa de aer în ascensiune se va raci mai putin decat media gradientului vertical de temperatura si miscarile masei de aer în ascensiune vor fi franate de masa de aer care il înconjoara care dispune de o energie termica mai mare.

Stare instabila (instabilitate atmosferica) este starea în care difuzia poluantilor se produce rapid prin deplasarea masei de aer în ascensiune.

Difuzia rapida a poluantilor se datoreaza faptului ca scaderea temperaturii masei de aer în ascensiune cu înaltimea este mai mare decat media gradientul vertical de temperatura. In straturile de aer de la suprafata solului puternic încalzite se produc curenti puternic ascendenti deoarece masa de aer în ascensiune se raceste si isi continua deplasarea.

Stare neutra (usor stabila - calm atmosferic) este starea în care dispersia poluantilor este defavorizata deoarece nu exista nici o diferenta între temperatura masei de aer care se deplaseaza si temperatura masei de aer care il inconjoara.

Starea de calm atmosferic este cea mai nefavorabila conditie meteorologica pentru poluarea aerului deoarece masa de aer în ascensiune este în echilibru cu masa de aer care îl înconjoara si la orice nivel tinde sa revina la starea ei initiala.

Izotermia este starea atmosferica în care dispersia poluantilor este defavorizata deoarece temperatura aerului este stationara cu înaltimea.

Aceasta stare apare datorita racirii aerului de lânga sol ca urmare a pierderii de caldura a pamantului prin radiatii cu lungimi de unda mari în noptile senine.

Curentii ascendenti sunt retinuti de un strat stabil, aerul fiind mai dens langa suprafata pamantului.

Inversiunea este starea atmosferica în care dispersia poluantilor este împiedicata aproape total.

Inversiunea se caracterizeaza printr-o crestere a temperaturii cu inaltimea, ceea ce implica un gradient vertical de temperatura negativ. Inversiunea actioneaza ca un ecran care nu permite deplasarea. Curentii ascendenti sunt retinuti de masa de aer înconjurator care este mai densa langa suprafata pamantului.

Instabilitatea si inversiunea prezinta cea mai mare importanta pentru dispersia poluantilor. In conditii de instabilitate se realizeaza o dispersie rapida a poluantilor, iar în conditii de inversiune termica dispersia acestora este împiedicata aproape total.

Umiditatea se opune difuziei poluantilor. Aerul atmosferic contine în permanent vapori de apa care îi dau o anumita stare de umiditate. Cantitatea mare de vapori de apa din atmosfera constituie un factor agravant al poluarii deoarece duce la formarea de ceata care favorizeaza concentrarea impuritatilor. Vaporii de apa condenseaza cu usurinta pe particulele suspendate în atmosfera deoarece acestea, racindu-se prin radiatie mult mai repede decat aerul, devin nucleele de condensare chiar cand temperatura aerului nu atinge punctul de roua. In cazul existentei unui numar mare de nuclee de condensare, chiar daca nu este atins nivelul de umiditate de suta la suta, se produce ceata. Ocupand straturile inferioare ale atmosferei ceata provoaca cresterea concentratiei poluantilor devenind un factor activ în formarea reactiilor chimice în atmosfera.

La aparitia precipitatiilor este favorizata dizolvarea si spalarea impuritatilor din atmosfera si aducerea lor pe sol. Ploaia spala atmosfera de gaze, iar zapada de impuritati solide.

Vantul reprezinta miscarea orizontala a aerului si poate fi considerat cel mai important factor care contribuie la dispersia poluantilor in atmosfera prin directia si viteza sa. In meteorologie directia vantului este definita de directia din care sufla, iar viteza reprezinta media masurata timp de 1-5 minute. Viteza critica a vantului este viteza pentru care la anumite caracteristici ale emisiilor concentratia poluantilor la sol poate atinge cele mai mari valori.

Pe directia de miscare a vantului se produce poluarea cea mai intensa. Desi in regiunile cu clima temperata directia vantului este caracterizata prin variabilitate si neregularitate, totusi pentru un interval mai mare de timp se formeaza o medie relativ constanta pentru fiecare loc de pe sol numita de unii autori roza vanturilor. Poluantii se deplaseaza cu o frecventa corespunzatoare acestei roze. Pe baza rozei vanturilor unii autori au conceput o "roza a poluantilor" care are bratele cele mai mari pe directia opusa celei dominante a vanturilor.

Dispersia poluantilor este direct proportionala cu viteza vantului.

Turbulenta este un fenomen complex care apare ca urmare a diferentelor de temperatura, miscare si frecare dintre straturile în miscare ale maselor de aer si favorizeaza, difuzia poluantilor.

Miscarea turbulenta a aerului este aproape permanenta. Turbulenta maxima are loc în straturile de aer apropiate de sol pana la o înaltime care variaza de la 300 la 3.000 m

Turbulenta poate fi termica când este provocata de încalzirea inegala a aerului la nivelul solului si mecanica cand este provocata de frecarea aerului de obstacolele de pe sol.

Cap 2 Managementul firmei

Tinand cont de faptul ca activitatea economica are unimpact puternic asupara mediului Sc. Stimpex S.A. isi propune sa reduca proportiile acestui impact.

In contextul economic actual, marcat de globarizarea fenomenelor, de recunoasterea tot mai larga a interdependentelor dintre mediu si dezvoltare, asistam la cresterea exigentelor societatii privind protectia mediului, exigente concretizate in reglementari din ce in ce mai severe.
Sub presiunea acestor reglementari si tinand seama de cresterea importantei criteriilor ecologice in departajarea produselor si serviciilor pe piata, in conditiile unei oferte diversificate si deosebit de dinamice, conducerea de varf a S.C. Stimpex S.A. este tot mai preocupata sa-si imbunatateasca performantele de mediu.
Conducerea de varf a S.C. Stimpex S.A. a adoptat o politica de mediu aplicabila naturii activitatilor, dimensiunilor si impactului asupra mediului si anume "Cercetare, proiectare si productie de casti pentru protectie balistica, filtre de extractie necolmatate pentru industria extractiva de petrol, folii petru ridicarea urmelor papilare, veste antiglont si produse chimice: antigel, lichid de frîna, grund rosu-oxid, vopsea pe baza de rasina alchidica, întaritor pentru rasina epoxidica , si care sa contribuie la imbunatatirea imaginii S.C. Stimpex S.A. , imbunatatirea pozitiei comerciale, devansarea concurentei, motivarea si eficientizarea personalului si reducerea costurilor de mediu si energie.
     Principalele obiective ale politicii privind protectia mediului asumate de conducerea de varf a S.C.Stimpex S.A. sunt:
1. Conformarea cu legislatia nationala si internationala la care România este parte semnatara precum si cu reglementarile de mediu aplicabile zonei si activitatilor desfasurate in S.C.Stimpex SA

2. Reducerea pierderilor de resurse naturale si materii prime. Reducerea consumului de energie electrica cu 10 % la nivelul S.C. Stimpex SA si mentinerea consumului de materii prime in limitele planificate.
3. Imbunatatirea continua a calitatii factorilor de mediu prin masurarea si monitorizarea performantei reale de mediu.
Imbunatatirea tehnologiilor si produselor in sensul ecologizarii acestora.
5. Realizarea unei bune gospodariri a deseurilor prin depozitarea controlata.

ex:Reducerea cantitatii de deseuri de hartie, textile, cu 10% fata de anul anterior.
Comunicarea politicii de mediu intregului personal si publicului larg.
Conducerea de varf a S.C. Stimpex SA este angajata in infaptuirea politicii de mediu declarate si a obiectivelor de mediu propuse, alocand in acest scop resurse financiare pentru dotari si retehnologizari, instruiri, documentatie si personal instruit cu responsabilitati in probleme de mediu
Conducerea de varf a S.C. Stimpex SA a desemnat ca reprezentant al managementului in probleme de mediu pe ing Chircu George, director calitate-mediu cu autoritate definita pentru:

a asigura a asigura implementarea Sistemului de Management de Mediu, in scopul implementarii viitoare a standardului SR EN ISO 14001/1997 si seria ISO 14000;

a raporta conducerii de varf date despre indeplinirea structurii programului de implementare si realizarea acestuia inclusive a actiunilor corective, pentru asigurarea resurselor investitionale, logistice si umane necesare.

a asigura promovarea constientizarii privind documentele SMM.    

Toate sectiile/compartimentele S.C. Stimpex SA precizate in organigrama au obligatia de a respecta principiile necesare pentru indeplinirea politicii in domeniul protectiei mediului a S.C. Stimpex SA.

     Conducerea de varf a S.C. Stimpex SA isi asuma intreaga responsabilitate pentru politica de mediu adoptata si pentru rezultatele in domeniul protectiei mediului obtinute ca urmare a aplicarii ei.

Resursele

2.1.1. Aspecte generale

2.1.1.1. Definirea termenului "resurse naturale"

Mediul geografic determina conditiile naturale în care omul îsi desfasoara întreaga activitate, dar si resursele de care are nevoie societatea. Conceptul de resursa a fost definit de numerosi specialisti din domeniul economiei, geografiei, istoriei si ecologiei, ceea ce a imprimat o nuantare a semnificatiei de baza, conform careia, prin resursa naturala se înteleg acele elemente ale naturii care sunt folosite pentru satisfacerea necesitatilor mate­riale si spirituale ale omului.

Astfel, dupa Ungureanu si Chitu resur­sele naturale reprezinta toate acele forme si combinatii ale materiei, existente în natura, care pot fi utile societatii, într-una din etapele evolutiei sale. Levanseur însa considera ca întreaga natura reprezinta resursele naturale.

Se foloseste adesea si termenul de resursa economica, definit de Bran si colab. (1998) ca fiind resursa extrasa din mediu si supusa prelucrarii în cadrul activitatii economice în vederea obtinerii anumitor bunuri necesare satisfacerii unor trebuinte umane si sociale.

Structura si varietatea resurselor folosite în economie s-a modificat esential pe parcursul secolelor. Astfel, de la piatra sau lemn, fructe si animale salbatice, din perioada preistorica, societatea a trecut, odata cu dezvoltarea rapida a tehnicii si tehnologiilor, la metale, combustibili minerali transformati sau nu în energie electrica si apoi la cea mai "productiva" resursa - cea informationala, resursa specifica perioadei actuale.

Valorificarea resurselor nu este însa o rezultanta intrinseca a existentei lor, fiind dependenta de conditiile naturale (clima, relief, hidrografie etc). Acestea sunt definite, în literatura de specialitate, ca reprezentând elementele mediului înconjurator care, la nivelul actual al dezvoltarii instrumentelor de lucru, sunt absolut necesare pentru dezvoltarea societatii, dar nu servesc drept baza de materie prima pentru dezvoltarea economiei.

Luate în ansamblu, resursele naturale si conditiile naturale reprezinta factorul natural, care, alaturi de factorul demografic si nivelul de dezvoltare al instrumentelor de lucru, influenteaza nivelul de dezvoltare economica al unei tari.

Astfel, calitatea resurselor si gradul de accesibilitate a lor influenteaza direct producti­vitatea muncii în toate ramurile de activitate. în acelasi timp, nivelul general de dezvoltare economica si, implicit, progresul tehnico-stiintific influenteaza accesibilitatea. Ţinând seama de acestea, Mint (1972) mentioneaza ca factori de influenta ai gradului de valorifi­care a resurselor naturale, urmatoarele elemente:

posibilitatea tehnica a societatii;

cererea economica pentru resurse;

gradul de cunoastere a lor.

Având în vedere evolutia si structura valorificarii resurselor, putem considera orice element al mediului o resursa potentiala, care poate deveni o resursa naturala în masura în care considerentele economice si tehnice, care le restrictioneaza utilizarea în prezent, vor fi înlaturate de presiunea în permanenta crestere a cererii. De asemenea, progresul tehnic poate contribui si la excluderea unor resurse din categoria celor exploatate.

Utilizarea resurselor naturale ridica doua probleme importante:

necesitatea identificarii celor mai eficiente cai de utilizare si a posibilitatilor de
substituire a resurselor epuizabile;

diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea, conditionarea,
prelucrarea si utilizarea resurselor si, respectiv, a materialelor/energiei obtinute.

2.1.1.2. Clasificarea resurselor naturale

Operationalizarea termenilor folositi pentru cercetare în domeniul resurselor a facut necesara clasificarea acestora.Exista, în acest sens, numeroase criterii de clasificare, dintre care le vom enumera pe cele mai importante.

Dupa criteriul locului din spatiu în care se afla resursa, exista resurse provenite din:

atmosfera - dioxid de carbon, oxigen, azot, energie eoliana si solara s.a.

hidrosfera - apa, mineralele dizolvate, energie hidraulica s.a.

litosfera - minerale, combustibili fosili, energie geotermica, sol s.a.

biosfera - resurse genetice, biomasa, potential turistic, bioenergie, mecanisme
ecologice s.a.

Dupa criteriul modului de utilizare în faza de prelucrare, resursele pot fi cele care:

devin materii prime pentru sectorul secundar al economiei

sunt sau produc energie (combustibilii, minereurile radioactive, forta vântului si
a apei, energia solara etc);

sunt informationale, produse de stiinta si tehnica (tehnologii informationale,
inteligenta umana etc.)

Pentru activitatea economica conteaza, în mod deosebit, clasificarea resurselor dupa criteriul gradului de cunoastere. Din acest punct de vedere, avem urmatoarele grupe de resurse:

identificate si exploatabile (rezerve) în conditii economice cu ajutorul tehnolo­
giilor actuale;

cunoscute, dar a caror exploatare nu este economica în conditiile tehnologice
curente (resurse subeconomice)',

presupuse exploatabile (necunoscute).

De asemenea, intereseaza criteriul durabilitatii exploatarii si al particularitatilor de refacere a resursei, functie de care pot fi delimitate resurse:

inepuizabile - energia solara si cele legate de aceasta;

epuizabile, care pot fi neregenerabile sau regenerabile.

In contextul actual, în care constientizarea problemelor de mediu si, legat de aceasta, a epuizabilitatii resurselor, îsi pune amprenta asupra activitatii din toate domeniile utilizarea rationala a resurselor se transforma într-un deziderat unanim. Gestionare durabila a resurselor naturale presupune, între altele, o evaluare cât mai reala, astfel încât sa existe criterii precise în fixarea costului si ierarhizarea unor resurse în economiili nationale ale tarilor detinatoare.

Desi resursele naturale sunt rezultatul firesc al unui proces îndelungat de evolutie a mediului natural, în conformitate cu legile de dezvoltare ale naturii, la ora actuala, practic nu exista resurse în valorificarea carora sa nu fi intervenit activitatea omului (lucrari de proiectare, cercetare, ameliorare, exploatare, informatii etc.) care implica anumite cheltuieli. Valoarea resurselor va depinde astfel de marimea acestor cheltuieli, calitatea fiecarei resurse si gradul de solicitare a lor într-o anumita etapa de dezvoltare a societatii.

2.1.1.3. Evaluarea economica a resurselor naturale

Evaluarea economica a resurselor se poate face dupa aprecierea:   

Valorii absolute - se realizeaza în conformitate cu marimea cheltuielilor realizate
pentru cercetarea, valorificarea si exploatarea resurselor date. Se tine cont, de
asemenea, de cheltuielile necesare pentru refacerea calitatilor pierdute ca rezultat
al unor actiuni ale omului - eroziunea solului, taierea intensiva a padurilor. Tot
în aceasta acceptiune se foloseste si metoda evaluarii prin cheltuielile compensa­
torii, adica cheltuieli pe care societatea le va suporta daca va fi lipsita de diferite
resurse. Metoda poate fi aplicata atât pentru o perioada scurta, exprimându-se
eficienta anuala a reproducerii resurselor, cât si pentru o perioada mai lunga.

Valorii relative - se determina eficienta suplimentara a productiei care se obtine
în urma folosirii unor resurse mai valoroase în comparatie cu cele mai putin
valoroase. O astfel de evaluare are un caracter geografic, întrucât se bazeaza pe
influenta factorilor naturali si serveste la identificarea variantei optime de
utilizare a resurselor, care prin cheltuieli minime pot asigura un profit mai mare.

Caracterizarea utilizarii rationale, reproducerii si protectiei resurselor naturale se realizeaza cu ajutorul unui sistem de indici economici. Acestia servesc ca o argumentare stiintifica a amplasarii rationale a obiectivelor economice în dependenta de resursele naturale pe care le folosesc pentru determinarea celei mai avantajoase tehnologii de extragere si prelucrare a resurselor, precum si a complexului de masuri necesare pentru protectia mediului. Acesti indici pot fi grupati astfel:

Indici economici, care caracterizeaza starea fiecarei resurse naturale;

Masurile orientative, spre neutralizarea actiunilor negative ale omului asupra

Indici care reflecta cheltuielile legate de realizarea masurilor de redresare a

mediului;

Eficienta economica a masurilor de prevenire a degradarii mediului înconjurator.

In afara de acesti indici cu caracter general, mai exista si cei care caracterizeaza fiecare resursa în parte. Dintre acestia vom exemplifica prin indicatorii care caracterizeaza resursele funciare, resursele de apa si pe cele forestiere.

Astfel, pentru resursele funciare se folosesc urmatorii indici economici:

Suprafata terenurilor agricole care, la rândul ei, include suprafetele arabile, cele
cu culturi multianuale (vii, livezi), pasuni, fânete etc;

Suprafata terenurilor neagricole - cele care se afla sub constructii, cariere de
extragere a minereurilor, sub magistrale de transport terestru, rezervatiile natu­
rale etc.

Masurile de îmbunatatiri funciare - irigatii, combaterea eroziunii solului;

Consumul, care se apreciaza prin: valorificarea terenurilor agricole, ca unul din
indicii de antrenare a suprafetelor în circuitul economic (suprafata agricola
totala/total suprafata); suprafata arabila/total suprafata; suprafete împadurite,
pasuni, fânete, raportate, fiecare, la suprafata totala.

Indicii economici ai resurselor de apa caracterizeaza consumul de apa prin prisma:

Sursei de captare a npelor;

Tipului de consum, având în vedere necesarul de consum; volumul consumului
tehnologic de apa, evidentiindu-se separat necesarul de apa potabila; necesarul
de apa pentru irigatii si gospodarii taranesti; necesarul de apa potabila si
menajera pentru populatie.

Se evalueaza, de asemenea, volumul apelor uzate deversate, al apelor supuse epu­rarii, capacitatea statiilor de epurare, costul elementelor valoroase, care pot fi extrase din apa si utilizate în diferite scopuri.

Resursele forestiere sunt evaluate prin indici care se refera la suprafata totala a fondului silvic, inclusiv a celui ocupat nemijlocit de paduri; suprafetele reîmpadurite în decurs de un an; plantarea perdelelor forestiere de protectie; cantitatea de lemn taiata; pierderile de suprafete forestiere în urma incendiilor si inundatiilor; investitiile necesare pentru realizarea masurilor de protectie ale padurilor.

Folosirea rationala a resurselor naturale este calea principala spre sporirea eficienta a productiei, care poate fi obtinuta prin economisirea factorilor de productie în procesul extragerii si prelucrarii lor.

In acest sens, progresul tehnico-stiintific devine principalul instrument în rezol­varea contradictiilor dintre sporirea necontenita a cerintelor sociale de resurse si posibilitatile limitate pe care le ofera mediul înconjurator.

Tehnologiile actuale nu permit valorificarea integrala a numeroase resurse. Astfel, la extragerea carbunelui ramâne în roca aproximativ 30% din materialul util; la minereul de fier - 20%, iar la cel de fosfor 30%. Perfectionarea tehnologiilor trebuie sa conduca la eliminarea acestor pierderi, pe de o parte, si la rentabilizarea exploatarii unor resurse potentiale, cum sunt, de exemplu, rezervele de hidrocarburi din platformele continentale sau de mare adâncime. în statele dezvoltate, se extrage deja petrol de la adâncimi mai mari de 5 000 m.

De asemenea, orice inovatie tehnologica va trebui sa fie evaluata în dimensiunea ei ecologica, analiza plecând de la consumul de energie, continuând cu randamentul de valorificare a materiilor prime si finalizându-se cu evaluarea impactului utilizarii produsului finit, precum si dupa scoaterea din uz a acestuia.

Progresul tehnico-stiintific îsi aduce o contributie importanta la rationalizarea consumului de resurse pe mai multe cai, cum ar fi:

extragerea cât mai completa a resurselor minerale;

prelucrarea completa a materialelor extrase si utilizarea tuturor componentelor
care se obtin;

reducerea pierderilor în cursul transportului;

valorificarea deseurilor care rezulta în procesele de productie si consum;

diversificarea surselor de energie utilizate.

în general, este necesara o apreciere profilactica vizavi de mediu, înca din faza de proiectare a oricarui bun/serviciu si, implicit, a tehnologiei care permite producerea acestuia.

2.1.2. Resursele naturale, mediul înconjurator si cresterea economica

Criza ecologica pe care o traverseaza omenirea în prezent, agravata de izbucnirea crizei energetice si de materii prime în anii '70, a condus la sporirea gradului de constientizare a societatii în ceea ce priveste pericolul exploatarii nerationale a resurselor naturale. Acestea au jucat întotdeauna un rol esential în dezvoltarea societatii, dar gradul în care si-au exercitat influenta a variat de la o perioada istorica la alta.

Din punct de vedere economic, resursele naturale se pot grupa în doua categorii principale: prima este reprezentata de avutia naturala, sub forma instrumentelor de lucru (minerale metalifere si nemetalifere, combustibili solizi, lichizi si gazosi, energie eoliana, energie hidraulica, energia aburului, energie electrica, energie nucleara etc). Aceasta a polarizat interesul membrilor societatii si a jucat un rol esential înca de la începuturile civilizatiei. în ceea ce priveste cea de a doua categorie de avutie naturala, informatia, aceasta a început sa se bucure de o atentie crescânda numai pe masura descoperirii modului sau de utilizare, ajungând sa capete o importanta determinanta pe treptele mai recente ale civilizatiei.

Deoarece dezvoltarea economica are loc în cadrul unor sisteme ecologice, pe parcursul anilor a început sa se vorbeasca tot mai mult de ecodezvoltare ca fiind o relatie complexa între dezvoltarea economica si mediul natural. Progresul tehnico-stiintific a înregistrat asemenea performante încât, pentru realizarea obiectivelor sale esentiale, omul poate transforma substantial mediul sau natural.

Pe parcursul dezvoltarii societatii omenesti, influentata fiind de izbucnirea crizei energetice si de materii prime, societatea a început sa se preocupe de faptul ca exploatarea nerationala a naturii si utilizarea acesteia fara discernamânt poate avea, pe lânga efecte benefice asupra bunastarii pe ansamblu, consecinte nefaste asupra echilibrului ecologic.

In ultimele decenii, introducerea si raspândirea diferitelor procese entropice a dus la o reala criza a mediului exprimata printr-un antagonism între societate si mediu vazute ca doua sisteme, având legi si ritmuri proprii de dezvoltare.

Dimensiunea ecologica a cresterii economice si dezvoltarii a fost constientizata mai târziu din mai multe cauze, dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:

în primul rând, existenta, o perioada îndelungata, a unei conceptii false, meca­
niciste, de atribuire a rolului exclusiv si determinant în evolutia avutiei nationale,
unor factor cu actiune cantitativa imediata (resursele financiare), neglijându-se
ori minimalizându-se influenta calitativa de durata a conditiilor de mediu;

în al doilea rând, caracterul mai lent, mai greu perceptibil si, aparent, mai putin
periculos al producerii dezechilibrului ecologic si al degradarii mediului în com­
paratie cu problematica înarmarii, a decalajelor economice existente în lume, a
foamei si saraciei, si a lipsei asistentei medicale etc, care au atras mai rapid
atentia opiniei publice mondiale;

în al treilea rând, aparitia unei anumite contradictii între conceptul de dezvoltare
economica si cel de mediu în cadrul unor teorii economice vehiculate pâna acum
câtiva ani.

în prezent, atitudinea specialistilor fata de aceasta problema a evoluat, apreciindu-se ca cele doua concepte nu numai ca nu sunt antinomice, dar pot coexista, permitând o sustinere si stimulare reciproca în cadrul unui tot indivizibil.

2.1.2.1. Conceptia privind protectia mediului

Din diversitatea de concepte privind protectia mediului, care au fost vehiculate în literatura de specialitate, în ultimii ani se impun atentiei urmatoarele: conceptia ecocentrica, conceptia biocentrica si conceptia antropocentrica.

Conceptia ecocentrica referitoare la protectia mediului acrediteaza ideea
conform careia protectia Terrei, pe ansamblu, si a factorilor de mediu, în parte,
reprezinta un scop în sine. Conform acestei conceptii, planeta noastra trebuie
aparata fara rezerve, condamnându-se orice interventie daunatoare a omului
asupra resurselor naturale si promovându-se un spirit de conservare permanent,
în cadrul acestei conceptii, fiinta umana se bucura de putina atentie, ea fiind
considerata doar unul din milioanele cfe elemente care se cer conservate pentru
ca "natura sa ramâna neatinsa în puritatea ei". în lucrarea "Limitele cresterii"
{"The Limits of Growth"), elaborata la cererea Clubului de la Roma, initiat de
Peccei, se sustine, de exemplu, faptul ca în mai putin de un secol (în jurul anului

2050), chiar în conditiile înregistrarii actualului ritm de crestere economica, aproape toate resursele neregenerabile vor fi epuizate în cea mai mare parte.

Astfel, a fost lansata teza privind necesitatea "frânarii deliberate a

cresterii" sau a "ratei zero (sau aproape zero) a cresterii economice".

Conceptia biocentrica are în centrul preocuparilor sale ecologice celelalte

forme de viata si specii existente pe planeta, deoarece acestea nu se pot apara singure,
asa cum o poate face specia umana. AceastaTconceptia pretinde ca omul sa nu
intervina în viata speciilor decât pentru protejarea lor. O astfel de forma de
conservationism nu reuseste sa tina cont de faptul ca apararea biosferei în
conditiile în care fiinta umana nu-si poate asigura existenta si dezvoltarea decât
utilizând resursele naturale, nu poate sa constituie un argument opozabil în fata
sutelor de milioane de oameni subnutriti sau aflati sub limita pragului de saracie.

Conceptia antropocentrica privind protectia mediului sustine ideea potrivit
careia totul este dependent de nevoile în continua crestere si tot mai diferite ale
fiintei umane. A privi însa omul ca pe o fiinta care are dreptul sa faca orice si sa
încalce, în virtutea intereselor sale de moment, legile naturii se dovedeste a fi o
conceptie complet eronata. Orice idee adusa la absurd, în cazul de fata,
absolutizarea nevoilor de moment ale oamenilor, se transforma în contrariul ei.
Experienta de pâna acum a aratat ca exploatarea irationala a resurselor naturale,
fara respectarea limitelor impuse de legile naturii, poate conduce la situatia în
care se distrug chiar bazele naturale ale existentei umane. în viziunea unei perso­
nalitati internationale marcante în domeniul protectiei mediului, L. Elcheveria
Alvarez, "nu se mai poate accepta distrugerea naturii ca un sacrificiu pe altarul
cresterii economice".

Elementele principale ale conceptiilor enuntate anterior conduc la o abordare de ansamblu, denumita reconcilierea omului cu natura si cu sine însusi.

2.1.2.2. Relatia om-natura

Studiul resurselor naturale - componenta esentiala a mediului ambiant - se preteaza la o ampla analiza, realizata din perspective multiple: cerintele cresterii economice; potentialul oferit, pe termen lung, de factorii de mediu; progresele stiintifice si tehnologice si evolutia demografica, care influenteaza, pe de o parte, ritmul cererii si al extractiei, iar pe de alta parte, ritmul substitutiei, reducerii consumurilor specifice s.a.

Energia, folosita de om sub diferite forme, element esential pentru întreaga activi­tate economica, formeaza unul din factorii importanti ai civilizatiei materiale omenesti. Un alt element de baza, care formeaza structura materiala a economiei, îl constituie materiile prime minerale si biologice. Toate obiectele confectionate de om în procesul de productie pentru a satisface diferite categorii de trebuinte - fiziologice, sociale si spirituale - si care ne înconjoara pretutindeni, au ca origine materia prima supusa prelucrarii.

In fata omului, privit ca un complex biologic si social cu determinari biofiziologice, psihologice si socio-istorice concrete stau numeroase trebuinte, pentru satisfacerea carora exista multe obstacole provocate de mediul înconjurator. în acest caz, mediului i se da un înteles larg, incluzând în aceasta categorie atât mediul natural, cât si cel artificial (economic, social, cultural si estetic) în care omul îsi desfasoara activitatea, tot mai bogata si mai complexa. Omul definit în multilateralitatea sa, împreuna cu nevoile sale, este considerat ca un sistem cibernetic. Pentru conservarea si dezvoltarea acestui sistem, omul desfasoara întreaga sa activitate pe baza informatiilor receptionate si a raspunsurilor la variatiile si incertitudinile venite de la mediul ambiant.

Prin informatiile receptionate despre starea, comportamentul si evolutia mediului, omul cauta sa dea raspunsuri la o serie de probleme privind selectarea si ordonarea nevo­ilor, organizarea întregii sale activitati individuale si de grup dupa anumite prioritati, în care ia în considerarea mijloacele disponibile, precum si posibilitatea crearii acestor mij­loace materiale, profesionale, organizationale, politice si ideologice pentru satisfacerea ne­voilor. Aceste mijloace, ca si posibilitatile de a le crea, sunt cu atât mai eficiente si mai diversificate, cu cât omul, prin dezvoltarea economica si sociala, se elibereaza de sub dominatia directa a naturii.

Atât la nivelul indivizilor, cât si la cel al grupurilor si claselor sociale din diferite tari exista variatii mari de tipuri si structuri de trebuinte, ca si diferente însemnate în ceea ce priveste nivelurile de satisfacere a acestora. De aceea, se impune ca lucrurile sa fie analizate mai atent, pentru a putea trage concluzii corecte, conforme cu realitatea, prin prisma unor constatari punctuale.

Prima constatare ►► Gradul de dezvoltare economica îsi pune amprenta, în mod hotarâtor, asupra nivelului si structurii dorintelor si trebuintelor relevate în mod practic prin cererea efectiva. Trebuintele, ca si dorinta de satisfacere a acestora, constituie motorul initial care declanseaza dezvoltarea economica. Dintre natiunile si grupurile sociale cu conditii grele, devin cele mai dinamice tocmai acelea care sunt mânate de dorintele ferme de a strabate noi trepte de realizare a unor trebuinte sporite cantitativ si ca diversitate.

Putem obtine explicatii consistente cu privire la mobilitatea, nivelul si structura diferitelor categorii de trebuinte numai când acestea sunt puse în strânsa corelatie cu studiile de dezvoltare economica. Astfel, într-o societate mai putin dezvoltata din punct de vedere economic, nevoile sunt mai putin diversificate, mai putin schimbatoare, iar ponderea lor principala o formeaza cele de supravietuire biofiziologica. Pe masura însa ce nivelul de dezvoltare economica creste, iar volumul si diversitatea produselor si serviciilor sporesc, nevoile umane nu mai sunt legate atât de strict de viata biofiziologica. Ele trec treptat la cele de interes social, stiintific, cultural, estetic etc.

A doua constatare ►► în afara nivelului de dezvoltare economica, un alt factor care îsi pune amprenta asupra volumului, structufîT si directiilor de evolutie a trebuintelor este cel privind natura relatiilor de lucru si sociale, structura de clasa, nivelul de cultura, ca si reprezentarile si conceptiile oamenilor asupra nevoilor lor, reflectate si de aspiratiile individuale si colective. într-adevar, analizând mai atent fizionomia societatii sub aspectul tendintelor privind structura si volumul trebuintelor, va reiesi legatura acestora cu mecanis­mele economice si sociale, care vizeaza maximizarea profitului, procesele economice fiind intensificate la maximum prin aplicarea descoperirilor stiintifice si tehnologice în scopul univoc al sporirii profitului.

Aceasta înseamna, practic, un mare consum de resurse regenerabile si neregenera­bile din natura si adesea peste puterile naturii de mentinere a echilibrului ecosistemelor vitale pentru evolutia viitoare a sistemului biologic si, în primul rând, a celui uman.

A treia constatare ►► Analiza existentei unor diferente înca mai mari între diferite tari si grupuri sociale în ceea ce priveste structura si volumul trebuintelor a stat la baza unor propuneri de elaborare a unor standarde privind nivelul minim si nivelul maxim de trebuinte în medie pe o persoana. Atingerea nivelurilor prevazute de aceste standarde se propune sa formeze chiar obiective de politica economica nu numai la nivelul natiunilor, ci si al unor organisme O.N.U. Fireste pentru atingerea obiectivului de a realiza un nivel minim de satisfacere a trebuintelor'în multe tari în curs de dezvoltare, se cere, pe plan intern, introducerea unor structuri economice si sociale care sa favorizeze, pe de o parte, intensificarea ritmului de crestere economica, iar pe de alta parte, realizarea unei politici de repartitie echitabila.

2.1.3. Neconcordante în cuantificarea fenomenelor economice si ecologice

Economia de piata libera este indiscutabil cel mai puternic sistem gestionat vreodata de civilizatie. Ca sistem de alocare a resurselor muncii, finantelor si taxelor, pentru determinarea productiei, distributia si consumul bunurilor si pentru directionarea deciziilor despre practic fiecare aspect al vietii noastre în comun, economia clasica domneste suveran.

Intr-o evaluare realista, sistemul economic este partial "orb". "Vede" unele lucruri si pe

altele nu. Masoara cu grija si urmareste acele lucruri foarte importante pentru cei care cumpara si cei care vând, cum ar fi hrana, îmbracamintea, bunurile manufacturate, munca si, într-adevar, banii însisi. Dar calculele economice ignora adesea complet valoarea altor lucruri care sunt mai greu de cumparat si de vândut: apa limpede, aerul curat, frumusetea muntilor, bogata diversitate a vietii de padure, pentru a numi numai câteva. De fapt, "orbirea" partiala a sistemului economic curent este cea mai puternica forta din spatele a ceea ce înseamna decizii irationale fata de mediul global.

Deficientele acestea pot fi separate, desi cu mare dificultate. Primul pas este cel de
a recunoaste ca economia, distorsioneaza relatiile noastre cu lumea chiar în timp ce ne
ofera noi si impresionante puteri.

Cum ochii nostri nu reusesc sa vada decât o portiune îngusta din spectrul luminii, economia noastra nu poate vedea - si nici masura - valoarea deplina a unor mari parti din lumea noastra. într-adevar, ceea ce vedem si masuram este o banda îngusta în interiorul spectrului larg de costuri si beneficii rezultate din optiunile noastre economice.

Multe lucrari teoretice, de larga circulatie, nici nu abordeaza subiecte atât de funda­mentale pentru optiunile noastre economice, ca poluarea sau secatuirea resurselor naturale. Desi aceste probleme au fost studiate de multi microeconomisti în contexte de afaceri specifice, în general, ele nu au fost integrate în teoria economica. "Nu exista nici un punct de contact între macroeconomie si mediul înconjurator", spune economistul Herman Daly de la Banca Mondiala.

Sa luam în considerare cel mai important indicator de masurare a realizarilor economice ale unei natiuni - produsul national brut (PNB). în calculul PNB resursele naturale nu se depreciaza prin exploatare. Cladirile si fabricile se depreciaza; la fel si echipamentele, automobilele si camioanele.

Folosirea intensiva a pesticidelor, de exemplu, poate asigura profituri maxime pe termen scurt la recolte, dar ele în acelasi timp otravesc pânza de apa freatica. Atunci când adunam costurile si beneficiile la producerea recoltei, pierderea sursei de apa curata va fi ignorata.

In cazul exploatarilor forestiere, în special în zonele climatice calde, "orbirea'' partiala este mult mai evidenta. Astfel, uzura utilajelor folosite intra în cost prin amor­tizare. Disparitia unui ecosistem unic si de multe ori chiar a unor specii putin cunoscute sau neidentificate (a caror valoare economica nu este cunoscuta) datorita distrugerii habita­tului; alunecarile de teren; materialul detritic antrenat de ape care favorizeaza inundatiile puternice nu beneficiaza de o cuantificare, astfel ca nu apar ca pierderi economice si, implicit, nu influenteaza nivelul PNB. Pe de alta parte, atunci când organismele financiare internationale si regionale analizeaza situatia economica, vor considera favorabile valorile ridicate ale PNB, indiferent de contributia majoritara a exploatarilor forestiere, astfel ca se ajunge în situatia absurda de a favoriza acele tari care permit, cu buna stiinta producerea dezastrelor ecologice.

Astfel, pierderile nete ale Indoneziei în resurse forestiere depasesc productia de cherestea: s-a erodat o suprafata atât de mare de sol fertil, încât valoarea neta a exploatarii de cherestea s-a redus cu 40%. Totusi, în timp ce aceasta tragedie economica era în curs de desfasurare si Indonezia se îndrepta spre prapastie, rapoartele economice oficiale aratau un progres constant.

Cresterea productivitatii, cea mai semnificativa masura a progresului economic -este calculata curent printr-o metoda care încorporeaza o ipoteza absurda: daca o noua tehnica are consecinte atât bune, cât si rele, este permis, în unele circumstante, sa le masu-₁ ram numai pe cele bune si sa le ignorari pe cele rele. Când numarul lucrurilor bune] produse de fiecare unitate de munca, materii prime si capital creste - de obicei din cauza ca I cineva a gasit un mod "mai bun" de a realiza sarcina respectiva - atunci se spune ca productivitatea creste.

Ulterior, când este nevoie de cheltuieli pentru a curata poluarea, ele sunt incluse, în contabilitatea nationala, ca o alta intrare pozitiva în evidenta contabila. Cu alte cuvinte, cui cât cream mai multa poluare, cu atât contribuim mai productiv la venitul national. Deversarea de petrol Exxon Valdez, din golful Prince William si eforturile de a o neutraliza, în realitate, au marit produsul national brut.

Economia clasica defineste productivitatea îngust si ne încurajeaza sa echivalam câstigurile în productivitate cu progresul economic. Lucrurile reale pe care economistii vor sa le ignore, în timp ce le masoara pe cele bune sunt considerate deseori prea dificil dej integrat în calculele lor.

Sistemul economic actual traseaza un cerc arbitrar al valorii în jurul acelor lucruril din civilizatia noastra de care am decis sa tinem cont si sa le masuram. Apoi descoperim ca cea mai usoara cale de a creste artificial valoarea lucrurilor din interiorul cercului este sa o facem în detrimentul celor lasate în afara lui. si aici apare o proportie directa: cu cât se j arunca mai multa poluare în râu, cu atât sunt mai mari profiturile pe termen scurt ale celui care polueaza si ale actionarilor sai; cu cât sunt mai rapid taiate si arse padurile tropicale, cu atât mai repede se creeaza pasunile pentru vite. Esecul în a masura impactul nostru asupra mediului este un fel de orbire economica si consecintele ei pot fi cutremuratoare.

Un matematician de la Universitatea din Columbia Britanica, Colin Clark, spunea: "Mare parte din aparenta crestere economica poate fi de fapt o iluzie bazata pe esecul de a tine cont de reducerea capitalului natural. "

Sugestiile privind modificarea modului de calcul al unor indicatori economici sunt] înca modeste. Astfel, se sugereaza sa fie masurate cu grija atât produsele benefice, cât si cele daunatoare ale oricarui proces si sa fie urmarite schimbarile din ambele categorii înainte de a masura schimbarile de productivitate. De exemplu, o termocentrala de carbuni produce kilowati-ore de electricitate si tone de poluare atmosferica. Este usor de evaluat semnificatia electricitatii pentru ca ea se vinde. Dar este, de asemenea, posibil sa evaluam cel putin o parte din semnificatia economica a emisiilor atmosferice. Oxizii de sulf I cauzeaza pierderi în culturile aflate pe directia vântului fata de termocentrala, împreuna cu j pierderi de sanatate la populatie si note de plata pentru tratamentul bolilor respiratorii.

in 1992, Comisia Brundtland, stabilita de O.N.U. pentru a examina legatura dintre! dezvoltarea economica si protectia mediului, a atras atentia asupra necesitatii de "echitate inter-generatii" - o insistenta ca deciziile generatiei prezente sa fie facute cu constiinta impactului asupra generatiilor viitoare. Desi aceasta expresie a devenit des folosita în retorica despre mediu, nu se reflecta înca în felul în care sistemul economic masoara efectul deciziilor noastre asupra lumii reale.

Dezbaterea curenta asupra dezvoltarii durabile se bazeaza pe recunoasterea faptului ca multe investitii facute de institutii financiare majore precum Banca Mondiala au stimulat dezvoltarea economica în Lumea a Treia, încurajând exploatarea pe termen scurt a resurselor naturale, marind afluxul de bani lichizi în detrimentul dezvoltarii durabile pe termen lung. Acest model a avut prioritate atât datorita tendintei de a nu tine cont de valoarea viitoare a resurselor naturale, cât si datorita nereusitei de a aprecia corect valoarea lor asa cum sunt folosite acum.

Aceasta orbire partiala în felul cum tinem cont de impactul deciziilor noastre asupra lumii naturale este si un obstacol major în eforturile de a formula raspunsuri rationale la amenintarile strategice cu care se confrunta acum mediul înconjurator.

2.2. Materia Prima

Sc. Stimpex S.A. produce si comercializeaza casti pentru protectie balistica, filtre de extractie necolmate pentru industria extractiva de petrol, folii pentru ridicarea urmelor papilare, veste antiglont si produse chimice: antigel, lichid de frana, grund rosu-oxid, vopsea pe baza de rasina alchidica, intaritor pentru rasina epoxidica.

Productia se desfasoara in ateliere specializate situate in cladirile B, M, O3, hala metalica si platforma betonata I sitauata in vecinatatea cladirii M. In cladirea B isi desfasoara activitatea atelierul de confectionat filtre, in cladirea M isi desfasoara activitatea atelierele de confectionat casti, fabricatie produse chimice: grund rosu, vopsea alchidica, rasina epoxidica, benzotriazol si fabricatie folii pentru ridicarea urmelor papilare, in cladirea O3 isi desfasoara activitatea atelierul de confectionat casti (faza uscare), in hala metalica isi desfasoara activitatea atelierul de fabricat veste antiglont, iar pe platforma betonata I se fabrica antigel si lichid de frana

Casti Balistice

Atelierul pentru productia de casti balistice isi desfasoara activitatea in cladirea M anexa si O

In cladirea M anexa isi desfasoara activitatea fazele: sablonare a pieselor din material textile, decupare piese si aranjare in mstrits de preformare, preformarea calotei castii, aplicarea foliei de polietilentereftalat si presarea calotei castii, sablonarea calotei castii presate, gaurirea, aplicarea chederului,vopsirea castii pe partile interioara si exterioara, montarea tampoanelor de amortizare si accesoriilor, lipirea si lacuirea etichetelor, controlul, sortarea si ambalarea castilor.

In cladirea O isi desfasoara activitatea faza uscare casti vopsite.

Atelierele sunt dotate cu:

2 electrocompresoare tip EC3, IEC 10

2 polizoare tip 1210

o masina de croit cu banda

3 prese hidraulice

2 pompe cu roti dintate tip DL2

un polizor unghiular 2000W

4 masini portabile de gaurit

6 suflante de aer cald tip foen

un compresor ABAC, 60l, 8 bari

Principalele materii prime care intra in procesul de fabricatie e castilor balistice sunt:

tesatura Kevlar 770 PP impregnata cu rasini formaldehidice modificate cu polivinilbutiral - 4m˛

grund poliuretanic

vopsea poliuretanica texturala

cheder margine din cauciuc

chingi - sistem de prindere pe cap

Confectioanarea castii de protectie balistica se realizeazacomform fluxului din tehnologic:

se sabloneaza materialul textil preimpregnat cu rasina formaldehica si polivinilbutiral

se decupeaza piesele componente ale castilor prin taierea materialului textil impregnat asezat in spalturi de cate patru din care primul este sablonat cu o banda metalica circulara actionata electric

se aranjeaza partile componente ale castii in matrita de preformare

se preformateaza calota castii prin incalzirea fiecarui disc de material din matrita cu un curent de aer cald (100-120 şC) si presare cu un poanson elastic

Pe ambele parti ale castii se aplica cate o folie de polietilenterftalat. Se incalzeste casca la 150 şC si se preseaza timp de 20 de minute la 40 de bari. Se marcheaza punctele in care se vor practica gaurile pentru nituri, gaurile necesaremontarii accesoriilor interioare, zonele unde se vor lipi tampoanele de amortizare si conturul in vederea debitarii. Se fac gaurile, se taie pe contur casca si se polizeaza marginea asperizata, se protejeaza partile interioare in care se vor monta tampoanele de amortizare si chederul cu hartie adeziva si se vopseste interiorul castii cu vopsea alchidica de culoare kaki. Se indeparteaza urmele de solvent prin incalzirea cu abur, se se inlatura benzile de hartie adeziva si se lipesc cu adezivi tampoanele de amortizare. Se polizeaza suprafata exterioara a castii si se vopseste prin aplicarea a trei straturi succesive: grund epoxidic cu 75% rasina epoxidica, vopsea epoxidica cu 54% rasina epoxidica cu textura cuartoasa si vopsea alchidica mata. Se montaeaza manual accesoriile castii: cureaua de cap si cureaua de fixare a barbiei, se lipesc etichetele pe partile laterale ale castii si se lacuiesc cu un lac incolor. Se efectueaza controlul tehnic de calitate. Castile comforme se ambaleaza in pungi dw polietilena si cutii de carton iar castile cu defecte se reintroduc in fluxul de tehnologic pentru remediere daca este posibil sau se livreaza beneficiarului pentru proba de rezistenta la glont.

Veste antiglont

Atelierul isi desfasoara activitatea pe platforma O ( constructie metalica cu acoperis din fibra de sticla)

Atelierul este dotat cu 10 masini de cusut industriale tip MC 14, o masina de croit cu banda si o masina de taiat cu banda.

Principalele materii prime care intra in procesul de fabricatie a vestelor antiglont sunt:

tesatura Kevlar 418 -2.2m˛

tesatura poliamida 6.6 Cordura -2.8m˛

fermoare de contact tip Velcro

benzi elastice

chingi poliaminda

catarame, capse

Se croieste tesatura din fibre aramidice si se realizeaza un pachet format din mai multe straturi prin coasere care se imbraca intr-o tesatura din material plastic.

Filtre necolmatate din otel inox

Activitatea de productie se desfasoara in cladirea B care este o constructie tip baracament metalicprevazuta cu izolatie din vata de sticla.

Atelierul este dotat cu:

un laminar sarma inox

o masina de bobinat

o masina de gaurit tip 25

o masina de gaurit

o instalatie de sudura

2 dispoizitive de infasurare filter inox

o instalatie de infasurare filter MUPS

un strung tip SN 320 x 750

un strung 601 x 500

3 convertizori pentru sudura

un seping

o masina de rectificat

un polizor 2000 W

o masina de debitat cu disc abraziv

un cuptor pentru tratamente termice

un fierastrau mechanic

un polizor trifazic

o freza tip FUS 22

Principalele materii prime care intra in procesul de productie al filtrelor de extractie sunt:

sarma otel inox ř 2 AISI 304L

teava otel inox ř 60.3 si ř 73 otel AISI 304L

protectori filete

cherestea - ambalaje

Se profileaza sarma prin laminare la rece cu profil rotund. Se executa teava suuport prin gaurire si filetare la capete. Se executa elementul filtrant prin sudarea in puncte a sarmei profilate infasurate pe un numar de baghete metalicedin acelsi tip de sarma. Se executa inele intermediare si de la capetele prin strunjire. Se monteaza elementul filtrant prin tragere si inelele prin sudura electrica pe teava suport.

Antigel

Activitatea de productie se desfasoara pe platforma betonata I situate in apropierea cladirii M.

Platforma este dotata cu:

- o instalatie de distilare in vid alcatuita din: reactor de distilare cu capaciatatea de 1200l prevazut in interior cu serpentine de abur, schimbator de caldura, vas collector de 100l prevazut cu indicator de nivel si pompa de vid cu nivel de apa.

2 pompe de tip PVR 10 mł si 2 pompe PVR 25 mł

o pompa de tip Hebe, o pompa de tip Cerna

o pompa de dozat antigel, o pompa de dozat lichide tip 41 L

o pompa transvazare lichide in doua trepte

un rezervor de 16mł, 5 rezervoare de 10mł, 3 rezervore de 12mł, un rezervor de 20mł, un reverzor de 8,5, 6, 5, respective 27mł

Instalatia si pompele sunt montate in cuve de beton pentru evitarea impurificarii apelor evacuate la canalizare precum si a solului.

Principalele materii prime care intra in procesul de productie a antigeluli sunt:

monoetilenglicol

borav

acid fosforic

benzotriazol

trietanolamina

Boraxul si o cantiatate mica de monoetlienglicol se introduc intr-un vas de reactie cu capacitatea de 100l prevazut cu manta de incalzire. Se dizolva boraxul prin incalzire si se transvazeazaprin recirculare cu ajutorul unei pompe tip Cerna intr-un rezervor cu capacitatea de 10mł unde se afla restul cantiatatii de monoetilenglicol. Se adauga inhibitorii cantaritisi se omogenizeaza amestecul prin recirculare. Produsul se conditioneaza in functie de comanda beneficiarului in cisterne butoaie sa flacoane de 1l.

Lichidul de frana

Activitatea de productie se desfasoara pe platforma betonata I situate in apropierea cladirii M.

Platforma este dotata cu:

- o instalatie de distilare in vid alcatuita din: reactor de distilare cu capaciatatea de 1200l prevazut in interior cu serpentine de abur, schimbator de caldura, vas collector de 100l prevazut cu indicator de nivel si pompa de vid cu nivel de apa.

2 pompe de tip PVR 10 mł si 2 pompe PVR 25 mł

o pompa de tip Hebe, o pompa de tip Cerna

o pompa de dozat antigel, o pompa de dozat lichide tip 41 L

o pompa transvazare lichide in doua trepte

un rezervor de 16mł, 5 rezervoare de 10mł, 3 rezervore de 12mł, un rezervor de 20mł, un reverzor de 8,5, 6, 5, respective 27mł

Instalatia si pompele sunt montate in cuve de beton pentru evitarea impurificarii apelor evacuate la canalizare precum si a solului.

Principalele materii prime care intra in procesul de fabricatie a lichidului de frana sunt:

polietilenglicol 200

dietilenglicol

propilenglicol

bisfenol

alcool butilic polietoxilat

Proces tehnologic de fabricatie a lichidului de frana: Se cantaresc bisfenolul si boraxul si se amesteca cu alcoolul butilic polietoxilat proaspat diluat intr-un vas de reactie cu capacitatea de 1200l prevazut cu agitare. Se omogenizeaza amestecul si in functie de comanda beneficiarului se conditioneaza difeit in butoie din material plastic de 200l sau 60l sa flacoane de material plastic de 0.5l.

Grund rosu-oxid

Activitatea de productie se desfasoara in cladirea M. Atelierul este dotat cu :

o masina de frecat vopsele cu valturi

o masina de frecat vopsele cu bile

2 mixere pentru rasina

2 vase pentru omogenizare vopsea cu capacitate de 200l

un rezervor de rasina alchidica cu capacitatea de 3.8mł

6 rezervoare cu capacitatea de 200kg

Principalele materii prime care participa la procesul de productie al grundului rosu-oxid sunt:

rasina alchidica 38%

solvent - white spirit

pigment oxid rosu de fier

carbonat de calciu

sicativi

ambalaje (bidon metalic 20 l )

Proces tehnologic pentru fabricarea grundului rosu oxid: Intr-un vas mobil de 200 l se realizeaza pasta compusa din oxid rosu de fier si rasina alchidica prin amestecare cu un agitator fix tip elice. Pasta obtinuta se omogenizeaza in masina sw frecat cu valturi sau masina de frecat cu bilesi se trece intr-un vas mobil de 200 l unde se adauga solventi si naftenatii si se amesteca cu ajutorul unui agitator fix. Produsele finale se ambaleaza in bidoane metalice de 20 l.

Vopseluri tip email alchidic

Activitatea de productie se desfasoara in cladirea M. Atelierul este dotat cu :

o masina de frecat vopsele cu valturi

o masina de frecat vopsele cu bile

2 mixere pentru rasina

2 vase pentru omogenizare vopsea cu capacitate de 200l

un rezervor de rasina alchidica cu capacitatea de 3.8mł

6 rezervoare cu capacitatea de 200kg

Principalele materii prime care participa la procesul de productie al vopseleialchidice sunt:

rasina alchidica 38%

solvent - white spirit

pigment - verde crom, rosu molibden, maro de fier, albastru, galben de bariu, alb de titan

carbonat de calciu

sicativi

ambalaje

Proces tehnologic pentru vopseaua pe baza de rasina alchidica: Intr-un vas mobil de 200l se realizeaza pasta compusa din pigmenti, oxid de zinc, talc si rasina alchidica prin amestecare cu un agitator fix tip elice. Pasta obtinuta se omogenizeaza in masina sw frecat cu valturi sau masina de frecat cu bilesi se trece intr-un vas mobil de 200 l unde se adauga solventi si naftenatii si se amesteca cu ajutorul unui agitator fix. Produsele finale se ambaleaza in bidoane metalice de 20 l.

Folii pentru ridicarea urmelor papilare

Atelierul isi desfasoara activitatea in cladirea M si este dotat cu:

un aparat pentru depunerea pe suport a componentei adezive prevazut cu o cuva si doi tamburi metalici de antrenare a suportului.

Principalele materii prime care participa la procesul de productie al foliilor pentru ridicare urmelor pailare sunt:

folie poliester

carton 150g/m˛

gelatina alimentara

pigmenti

ambalaje

Proces tehnologic pentru foliile de ridicare a urmelor papilare: Materiile prime dozate se amesteca, se omogenizeaza la cald, se filtreza, se toarna pe un fim de poliester, tereftalat aplicat pe suportii aparatului si peste pelicula adeziva formata se aplica hartie sau film de poliestertereftalat. Foliile obtinute se preseaza si matureaza timp de 48 de h si se ambaleaza individualin pungi de polietilena.

Bilant de materiale pentru fabricarea castilor de protectie balistica

Denumire	UM_	Cantitate/an	Cantitate/Juna	Mod de ambalare
Materii prime
Material textil	m2			Sul
Adeziv (prenadez)	Kg			Bidon metalic 50 Kg
Folie polietilen Tereftalat	Kg			Sul de folie fara miez
Amestec de vopsele din care:	kg
- grund epoxidic				Bidon metalic 50 Kg
- vopsea epoxidica				Bidon metalic 50 Kg
- vopsea alchidica				Bidon metalic 50 Kg
Lac incolor	Kg			Bidon metalic 5 Kg
Chinga     (material textil)	ml
Catarame metalice	Buc			Cutii carton 10.000 buc./cutie
Cleme metalice	buc
Piele box	m2
Nituri	buc			Cutii carton 10.000 buc./cutie
Catarama material plastic	buc			Cutie carton
Cheder (cauciuc)	m			Saci polietilena
Amortizoare	buc			Saci polietilena
Produs finit	buc
Casca				Pungi polietilena Cutii carton

Bilantul de materiale pentru veste-antiglont

Denumire	Cantitate /an	Cantitate m.p/luna	Mod de ambalare
Materii prime
Ţesatura fire aramidice	16.600 m.p	1.250 m.p	Sul
Ţesatura fibre sintetice	4.000 m.p	333 m.p	Sul
Rasina formaldehidica	250 kg	20,8 kg	Butoi plastic 60 kg
Polivinil butiral	100 kg	8,33 kg	Saci
Alcool etilic			Flacon plastic 1 1
Produs finit
Vesta antiglont	1.000 buc.	83,3 buc	Pungi polietilena
Placi blindaje	800 m.p	66,67 m.p	Saci polietilena

Bilant de materiale pentru fabricarea filtrelor de extractie

Denumire	UM_	Cantitate/an	Cantitate/luna	Mod de ambalare
Materii prime
Sârma inox	t			Colaci
Ţeava pentru inele	m
Ţeava J 55	m

sau OLC 65
Produs finit
Filtre de extractie	ml			Folie de polietilena

Denumire	Cantitate t/an	Cantitate t/luna	Mod de ambalare
Materii prime
Monoetilenglicol			Cisterna
Borax			Sac rafie 35 Kg
Benzotriazol			Flacon 1 kg
Produs finit
Antigel			Butoi metalic 200 1 Flacon plastic 1 Kg

Bilant de materiale pentru fabricarea antigelului

Bilant de materiale pentru fabricarea lichidului de frâna

Denumire	Cantitate t/an	Cantitate t/luna	Mod de ambalare
Materii prime
Monoetilenglicol			Cisterna
Bisfenol			Sac hârtie 25 Kg
Monopropilenglicol			Sac rafie 35 Kg
Borax			Saci polietilena
Alcool butilic polietoxilat			Butoi 2001
Produs finit
Lichid de frâna			Butoi metalic 2001 Butoi plastic 60 1 Flacon plastic 0,5 1

Bilant de materiale pentru fabricarea grundului rosu-oxid

Denumire		Cantitate t/an		Cantitate t/luna		Mod de ambalare
Materii prime
Oxid rosu de fier						Sac hârtie 50 Kg
Rasina alhidica						Butoi 200Kg
White spirit						Butoi 2001
Naftenat de colbait						Butoi 60 Kg
Naftenat de crom						Butoi 60 Kg
Naftenat de mangan					Butoi 60 Kg
Produs finit
Grund rosu-oxid					Bidon metalic 20 kg

Bilant de materiale pentru fabricarea vopselei alchidice

Denumire	Cantitate t/an	Cantitate t/luna	Mod de ambalare
Materii prime
Pigmenti			Sac hârtie 50Kg
Oxid de zinc			Sac hârtie 50Kg
Talc			Sac hârtie 50Kg
Rasina alchidica			Butoi 200Kg
White spirit			Butoi 2001
Sicativi			Butoi 60Kg
Produs finit
Vopsea alchidica			Bidon metalic 25 Kg

Bilantul de materiale pentru fabricarea foliilor pentru ridicarea urmelor papilare

	Denumire		Cantitate Kg/an		Cantitate Kg/luna		Mod de ambalare
	Materii prime
	Glicerina anhidra						Flacoane sticla 1 1
	Gelatina						Saci polietilena 25 Kg
	Bioxid de titan						Saci polietilena 25 Kg
	Nigrozina						Flacon plastic 1 1
	Apa						Bidon plastic 60 Kg
	Produs finit		Buc/an
	Folii albe						Punga polietilena 1 Kg
Folii negre						Punga polietilena 1 Kg
Folii transparente						Punga polietilena 1 Kg

Podusele obtinute

Cap 3         Evaluarea economica a bunurilor si serviciilor de mediu

Tehnicile de evaluare reprezinta, de fapt, o încercare de determinare a disponi­bilitatilor de plata pentru a evita o paguba sau a beneficia de un câstig. Daca pietele ar fi perfecte si extemalitatile interaalizate, preturile bunurilor si serviciilor de mediu ar reflecta valoarea lor reala. Dar cum nu exista preturi de piata pentru bunurile si serviciile de mediu (sau preturile trebuie corectate pentru diferite externalitati), în practica se utilizeaza urmatoarele modalitati: aproximarea directa, care se bazeaza pe costuri; aproximarea indirecta, care reprezinta o exprimare aproximativa a valorii bunurilor de mediu; studiu direct asupra disponibilitatii de plata, prin chestionare si sondaje, în cazul în care nu exista metode de aproximare.

3.1. Evaluarea afectelor asupra productiei

Aproximarea directa utilizeaza preturile de piata pentru evaluarea efectelor fizice ale schimbarilor în mediul înconjurator. în cadrul acestei categorii se folosesc urmatoarele metode: evaluarea efectelor asupra productiei; costurile de raspuns; capitalul uman. Se vor face referi, în cele ce urmeaza, cu deosebire la prima metoda, ca fiind cea mai uzuala, desi si aceasta prezinta anumite restrictii.

O activitate economica poate afecta atât productia, costurile si profiturile altor agenti economici (prin efectele pe care le determina asupra mediului), cât si bunastarea consumatorilor (prin schimbarile pe care le provoaca pe piata).

în aplicarea acestei metode se pot identifica trei pasi:

Estimarea efectelor ffeice ale modificarilor de mediu asupra receptorului ;

Estimarea influentei lor asupra rezultatelor sau a costurilor ;

Estimarea valorii de piata a acestor pierderi    .

în principiu, estimarea efectelor trebuie sa elimine orice tendinta ascunsa, de influenta externa. Efectele trebuie sa fie doar acelea care pot fi atribuite unei cauze, adica trebuie sa existe o distinctie clara între "cu" si "fara" proiect.

Evaluarea efectelor asupra productiei este tehnica cea mai accesibila si larg folosita si multe dintre studiile de evaluare se bazeaza pe aceasta. Principalele limite ale evaluarii efectelor asupra productiei constau în:

Relatia fizica între activitatile care afecteaza mediul si productia nu este bine
stabilita. Identificarea unei legaturi cauza-efect gresite provine, de obieei, din
formularea unor presupuneri sau transferarea de date din anumite relatii
stabilite pentru alte situatii;

în determinarea impactului asupra receptorului este adesea dificil sa se
delimiteze efectul datorat unor cauze de cel datorat altora, ceea ce este evident în
cazul poluarii aerului, care provine, de obicei, dintr-o multime de surse. De
asemenea, este dificila delimitarea efectelor datorate activitatii economice de
cele naturale (de exemplu, pentru eroziuni, pagube provocate de ploi acide
asupra recoltelor si padurilor);

Acolo unde efectul asupra pietei poate fi substantial, trebuie realizata o analiza
de ansamblu mai complexa asupra structurii pietei, elasticitatii acesteia. Trebuie
analizata, de asemenea, atitudinea consumatorului, precum si capacitatea de
adaptare a producatorilor;

■ Determinarea efectului unei actiuni asupra productiei necesita punerea la punct a unor scenarii "cu" si "fara" proiect. Acolo unde exista deja un proces de degra­dare (de exemplu, poluarea aerului) este dificila atribuirea unor efecte precise anumitor actiuni sau asocierea beneficiilor cu un program de conservare specific.

Conceperea acestor scenarii se sprijina pe analiza cost-beneficiu si analiza riscului.

5.2. Analiza cost-beneficiu în evaluarile de mediu (ACB-EM)

"Convertirea economiei într-o eco-economie constituie o provocare extraordinara. Nu exista precedent în actiunea de transformare a unei economii bazate în mare masura pe fortele pietei, într-o economie formulata pe principiile ecologice." Daca economia mondiala va continua sa se dezvolte cu rata de 3 procente pe an, productia de bunuri si servicii va creste de patru ori în urmatoarea jumatate de secol, atingând valoarea de 172 000 miliarde dolari SUA.

In vederea unei evaluari realiste, managerul trebuie sa ia în considerare aspectele economice, ambientale si sociale care constituie esenta dezvoltarii durabile. Venitul durabil, din punct de vedere economic, este un nivel maxim de cheltuieli pe care un individ le poate face în materie de achizitionare de bunuri într-o perioada de timp, asteptându-se sa cheltuiasca suma în perioada urmatoare.

Ideea care sta la baza abordarii analizei cost-beneficiu (pierdere-câstig) este aceea ca se alege acea varianta care aduce cele mai mari câstiguri nete. Analiza cost-beneficiu defineste costurile si beneficiile în mod particular, mergând dincolo de compararea la nivel individual, si anume, la nivelul societatii. Costurile si beneficiile sunt definite în legatura cu satisfacerea nevoilor sau a preferintelor indivizilor pentru "ceva". Daca un lucru îndeplineste o nevoie, se poate vorbi de un beneficiu adus de lucrul respectiv. Pe de alta parte, daca acel lucru deriva dintr-o nevoie, atunci reprezinta un cost.

In mod generic, tot ceea ce duce la cresterea bunastarii individului reprezinta un

beneficiu, iar ceea ce conduce spre scaderea bunastarii reprezinta un cost. Din punct de vedere economic, masurarea tendintei de modificare a bunastarii (crestere/descrestere) este determinata prin analiza preferintelor sau alegerii indivizilor.

Daca un individ îsi declara preferinta pentru o noua situatie, A, fata de situatia prezenta, atunci beneficiile nete ale "deplasarii" catre noua situatie A trebuie sa fie pozitive pentru individ.

Pentru un individ i se poate spune ca va accepta propunerea pentru o noua situatie A, daca:

[BA-CA] > O (3.1)

unde: BA = beneficiul adus de noua situatie;

CA = costul pentru ajungerea în noua situatie.

Costul si beneficiul sunt masurate în termeni de bunastare pentru un individ. Pentru a determina regula de alegere a deciziei sociale de acceptare a schimbarii situatiei, trebuie stiut ce anume prefera fiecare membru al societatii. Daca fiecare doreste schimbarea catre noua pozitie A, nu este nici o problema. La fel, daca majoritatea prefera schimbarea, iar restul este indiferent.

Datele problemei se schimba când exista o parte suficient de mare care nu doreste schimbarea. Pentru a putea decide daca societatea, ca întreg, prefera schimbarea, trebuie sa se compare câstigurile si pierderile indivizilor din societate.

O posibilitate de a masura câstigurile si pierderile ar fi modul cum oamenii voteaza la un referendum (cu "da" sau "nu"), dar acest lucru nu spune prea multe despre taria con­vingerii sau preferintei "pentru" sau "împotriva" a ceea ce au votat. O masura a preferintei individului pentru un produs pe piata este relevanta prin consimtamântul sau de a plati pentru acel produs. Plata se mai face si pentru a evita ceva ce nu place, o paguba.

Analizând ceea ce oamenii sunt dispusi sa plateasca pentru un beneficiu, sau ceea ce sunt dispusi sa plateasca pentru a evita o paguba, se poate surprinde masura tariei preferintei lor. Aceasta reprezinta de fapt legatura dintre consimtamântul de a plati si bunastarea individuala.

Pret

Curba cererii pentru un produs

Fi

Presupunând ca pretul unui produs este CA, iar cantitatea solicitata la acest pret este OD, curba cererii, ca si curba consimtamântului de plati indica cât sunt dispusi indivizii sa plateasca pentru o unitate suplimentara de produs. Suma pe care indivizii o platesc pe piata pentru produsele 0D este data de aria OACD.

Exista situatii când se accepta o plata mai mare pentru primul produs OB, iar apoi pretul începe sa scada pâna la DC, pentru ultimul produs cumparat. în acest caz, suma platita este mai mare decât în cazul anterior cu aria ABC. Aceasta suprafata reprezinta surplusul consumatorului, care exprima satisfactia suplimentara pe care achizitiile succesi­ve dintr-un bun, procurate de un individ, o aduc la un pret efectiv dat.

Aria hasurata OBCD reprezinta consimtamântul de a plati brut, iar aria ABC reprezinta consimtamântul de a plati net (a masura câstigul net al consumatorului care plateste pentru a obtine un beneficiu).

Presupunem urmatoarea situatie:

Un individ 1 este dispus sa plateasca pentru schimbareja catre noua pozitie A,
10 u.m.;

Un individ 2 este dispus sa plateasca pentru schimbarea catre noua pozitie A,
8 u.m.;

Un individ 3 este dispus sa plateasca pentru schimbarea catre noua pozitie A,
6 u.m.;

Un individ 4 este dispus sa plateasca pentru schimbarea catre noua pozitie A,
5 u.m.;

Prin alegerile lor, indivizii 7 si 2 obtin beneficii, iar 3 si 4 înregistreaza pierderi. Pe baza alegerilor individuale, este interesant de urmarit daca societatea, privita ca întreg, pierde sau câstiga din alegerea noii situatii A.

Regula folosita este urmatoarea:

(CP1 + CP2) - (CC3 + CC4) > O                                                         (3.2)

unde:    CP = consimtamântul de a plati al primilor doi indivizi;

CC = consimtamântul de a pierde al ultimilor doi indivizi

Calculând, (10 + 8) - (6 + 5) = 7, se observa ca schimbarea societatii catre A este rentabila.

Pentru a vedea daca exista un câstig social net, se presupune ca indivizii 7 si 2 trebuie sa compenseze pierderea indivizilor 3 si 4, astfel ca:

individul 1 îi da lui 3, 6 u.m. si ramâne cu 4 u.m.;

individul 2 îi da lui 4, 5 u.m. si ramâne cu 3 u.m.

Unde vi reprezinta venitul dupa un an, iar V5 este venitul dupa cinci ani. Aceasta formula reprezinta valoarea actualizata a unei unitati monetare dupa cinci ani. Genera­lizând, valoarea actualizata a unei unitati monetare din anul t, va fi:

1 u.m.

(l + r)'

1 u.m. fiind, de fapt, vi.

Deci, formula de baza pentru determinarea valorii actualizate este:

Bt

(l + r)'

unde B, reprezinta beneficiul în anul t, iar r rata de actualizare.

Aceeasi formula este valabila si pentru costuri, înlocuind B_t cu C_t. astfel, relatia (3.3) se poate scrie:

Σ = Bt - C t / ( 1 + r )' ( 3.6)

si reprezinta valoarea neta actualizata (VNA).

Pentru analiza cost-beneficiu, un proiect este considerat rentabil daca VNA este mai mare ca zero.

Pentru a exemplifica regula de mai sus, se considera un proiect care are urmatoarele costuri si beneficii:

Analiza cost-beneficiu

Tabelul 5.1

	Anull	Anul 2	Anul 3	Anul 4	Anul 5
Cost (mii u.m.)
Beneficiu (mii u.m.)
Beneficiu net (mii u.m.)

Presupunând ca rata de actualizare este de 10%, atunci:

-3 0/1,1 - 5/1² + 15/1,l³ + 15/1,l⁴ + 15/1,l⁵ = - 27,3 - 1 + 11,3 + 9,3 = - 0,5

Se obtine un rezultat negativ, deci proiectul nu este rentabil.

S-ar putea ajunge la concluzia gresita ca, daca costurile (40 u.m.) sunt mai mici
decât beneficiile (50 u.m.), fara procedeul de actualizare, proiectul este rentabil. Daca se
alege între mai multe proiecte cu VNA > 0, este de preferat proiectul cu valoarea neta
actualizata cea mai mare. ^f

"Preferinta timpului" este unul din motivele pentru care prezentul este preferat viitorului. Al doilea motiv se refera la faptul ca odata ce capitalul este productiv, valoarea de 1 u.m. a resurselor din prezent va genera mai mult decât valoarea a 1 u.m. a produselor si serviciilor în viitor. Din aceasta cauza un investitor va dori sa plateasca mai mult decât 1 u.m. în viitor pentru a obtine valoarea de 1 u.m. a resurselor în prezent. Acest argument mai este denumit si "productivitatea marginala a capitalului". Cuvântul "marginal" indica faptul ca reprezinta productivitatea unei unitati aditionale de capital, care este semnificativ.

Astfel, ecuatia (3.3) se mai poate scrie:

t (Bt - Ct l + r)^-,> 0              (3.7)

Pentru a evidentia si rolul mediului trebuie mentionat ca atât B, cât si C din relatia de mai sus includ beneficiile si costurile mediului. Daca exista o schimbare în calitatea mediului care place indivizilor (preferintele lor pentru schimbare sunt pozitive), atunci trebuie gasit consimtamântul de a plati pentru ea. Aceasta va aparea ca parte a beneficiului oricarei politici care include schimbarea în calitatea mediului.

Daca schimbarea nu este acceptata de catre oameni, trebuie sa se caute consimta­mântul de a plati pentru a evita aceasta schimbare sau consimtamântul de a o accepta.

Astfel, se va introduce în ecuatia (3.7) un nou element, E, care reprezinta consimtamântul de a plati (cu + pentru a beneficia de un avantaj, cu - pentru a evita o paguba):

Σt (B _t - C_t ± E)(l + r)^-t > 0

Alte situatii în care actualizarea afecteaza interesele generatiilor viitoare se refera la dezastrele ecologice produse de anumite proiecte si care apar târziu, cu un grad de poluare sporit în viitor, chiar daca în prezent nu au un impact semnificativ asupra mediului. Beneficiile anumitor proiecte pot sa apara peste 50 sau 100 de ani, iar actualizarea lor va duce la valori mai mici în prezent si ar fi dificil de justificat necesitatea proiectului. Decizia de exploatare a resurselor este afectata de rata de actualizare.

Concluzia consta în faptul ca nu exista o relatie unica între valorile ridicate ale ratelor de actualizare si deteriorarea mediului. Cresterea ratelor de actualizare ar putea conduce la costuri împovaratoare pentru generatiile viitoare, dar nici scaderea nu conduce la efecte mai bune, deoarece nivelul investitiilor scade, scazând si dezvoltarea economica în general. Ratele de actualizare ridicate pot, de asemenea, descuraja derularea proiectelor care concureaza cu utilizarile actuale.

Din cele de mai sus rezulta ca nu este usor de stabilit cum influenteaza rata de actualizare cererea pentru resursele naturale si pentru mediu. O modalitate pentru determinarea ratei de actualizare se exprima prin relatia matematica:

S = p + u c,

unde: S - rata preferentiala de timp a societatii:

p - rata de actualizare care rezulta din preferinta prezentului în defavoarea viitorului; c - rata de crestere a consumului real pe cap de locuitor; u - elasticitatea utilitatii marginale a consumului.

Presupunând, pentru simplificare, ca u = 1, atunci:

S = p + c    (3.10.)

Unii autori considera însa gresit sa se actualizeze viitorul, deoarece generatia de astazi este "nerabdatoare". Daca se elimina si preferinta/?, atunci rata sociala de actualizare devine rata de crestere economica, astfel:

S = c

Este acceptata, în general, ideea conform careia un cost sau un beneficiu este cu atât mai putin preferat, cu cât nesiguranta acestuia este mai mare.* Tipurile de nesiguranta" care sunt considerate, în general, ca fiind relevante pentru actualizare sunt:

riscul de a muri - nesiguranta ca individul va mai fi în viata la o anumita data în
viitor;

nesiguranta în ceea ce priveste preferintele individului în viitor;

nesiguranta în legatura cu marimea beneficului sau a costului.

Argumentul "riscului de a muri" este adesea folosit când consumul din prezent este preferat unuia din viitor, deoarece se considera ca individul nu s-ar mai putea bucura de efecte în viitor. Dar, împotriva acestei pozitii este faptul ca desi o persoana este muritoare, societatea nu moare, astfel ca deciziile sale nu pot fi ghidate dupa aceleasi consideratii individuale.

Nesiguranta asupra preferintelor este semnificativa pentru anumite produse si chiar pentru anumite aspecte ale conservarii mediului. Generatiile "suprapuse" - parinti, copii, nepoti - traiesc în acelasi timp, iar fiecare generatie este caracterizata de altruism.

Acesta se presupune ca exista atunci când nivelul de trai al generatiei prezente este influentat nu numai de consumul propriu, dar si de utilitatea ramasa generatiilor viitoare. Aceasta ar fi, în sens economic, judecata generatiei prezente asupra a ceea ce generatiile viitoare considera important.

De aceea, toate formele de capital trebuie mentinute intacte în acelasi sens, sau chiar sporite. A considera ca exista proiecte sau politici care sa nu contribuie la deteriora­rea mediului ar fi o utopie. însa nu este o utopie a considera ca valoarea globala a proiec­telor nu ar duce la deteriorarea mediului. Prin urmare, prejudiciile aduse mediului de un anumit proiect trebuie sa fie compensate de proiecte specifice de îmbunatatire a acestuia.

Una dintre implicatiile evaluarii unui proiect este? si modul de alegere a ratei de actualizare. Scopul ajustarii ratelor de actualizare în vederea cuprinderii efectelor de mediu este mai bine reflectat de analiza comparativa expusa mai sus. Desi s-ar putea ca aceasta sa aiba implicatii radicale, ea ofera cel putin o solutie pentru evitarea unor pagube viitoare, necunoscute în prezent.

în cadrul studiului asupra actualizarii exista multe si frecvente argumente complexe "pro" si "contra", însa principalul scop al ratelor de actualizare este "actualizarea viito­rului", astfel încât sa se poata exprima judecata care sta la baza analizei cost-beneficiu, si anume: preferintele indivizilor.

Folosirea analizei cost beneficiu pentru imbunatarirea reglementartilor de mediu in realizarea politicilor de mediu.(Lipseste prima pagina)

în definirea intrarilor unui astfel de tabel se parcurg câteva etape distincte:

definirea unei linii de baza, care indica ce se va întâmpla daca nu se schimba
politica si cu care sa se compare alternativele propuse, aceasta linie trebuie sa ia
în consideratie impactele schimbarii conditiilor de piata si alte reglementari
curente si nerezolvate¹⁶

identificarea alternativelor politicii, care în cazul reglementarilor de mediu
acestea pot include standarde diferite, metode de reglementare diferite (cum ar
fi politicile bazate pe stimulente si taxele de poluare, permisele negociabile de
poluare, în locul standardelor bazate pe tehnologie) si alternative pentru regle­
mentare în ansamblu                                            

identificarea schimbarilor posibile a rezultatelor si riscurilor care vor fi deter­
minate de o schimbare în politica - aceasta etapa genereaza si informatii despre
alte masuri de performanta, importante pentru detinatorii de interese¹⁷

estimarea costurilor si beneficiilor economice - îmbunatatirile aduse starii me­
diului ofera oamenilor o varietate de beneficii, cum ar fi reducerea riscului de
îmbolnavire si de mortalitate, cresterea posibilitatilor de recreere, daune
materiale reduse etc.

calcularea beneficiilor nete ale diferitelor alternative - aceasta presupune agre­
garea beneficiilor si costurilor. Pe lânga calcularea beneficiului net, o estimare
completa ar trebui sa includa o analiza de sensibilitate si informatii referitoare
la cine are de câstigat/pierdut si când.

Desi analiza cost-beneficiu prezinta limite practice si metodologice, ramâne un instrument de decizie indispensabil, deoarece impune o anumita disciplina în dezbaterile pe marginea politicilor de mediu, acordând atentie la ceea ce este de câstigat si ce se poate pierde în cazul adoptarii unei anumite politici.

Criticile aduse acestei analize s-au referit la faptul c? valoarea mediului nu poate fi masurata economic, ca estimarile beneficiului si costului sunt imprecise, incomplete. Cu toate aceste afirmatii, analiza cost-beneficiu se constituie într-una din metodele cele mai uzitate, realizând o informare si o directionare în privinta deciziilor referitoare la mediu.

Recomandari pentru utilizarea analizei cost-beneficiu:

perfectionarea metodologiei prin formularea clara a problemei;

definirea bazei în mod logic;

identificarea gamei de alternative posibile;

masurarea factorilor determinanti reali ai beneficiilor si costurilor în unitati¹⁸ pe
cât posibil monetizarea beneficiului si costului;

aplicarea actualizarii;

prezentarea rezultatelor într-un format standardizat care sa fie cât mai clar;

includerea unui tabel care sa reflecte categoriile de beneficii si valorile lor
monetare;

identificarea deciziilor care pot fi afectate de catre analiza;

perfectionarea procesului de deliberare.

Capacitatea de a asocia o valoare monetara consecintelor efectelor poluante constituie un punct important pentru abordarea mediului din punct de vedere economic.

Lipsa pietelor pentru a genera preturi pentru bunurile si serviciile de mediu este discutabila, deoarece poluarea sau distrugerea resurselor nu reprezinta pentru toti acelasi lucru.

Este acceptata, în general, ideea conform careia un cost sau un beneficiu este cu atât mai putin preferat, cu cât nesiguranta acestuia este mai mare.* Tipurile de nesiguranta¹" care sunt considerate, în general, ca fiind relevante pentru actualizare sunt:

riscul de a muri - nesiguranta ca individul va mai fi în viata la o anumita data în
viitor;

nesiguranta în ceea ce priveste preferintele individului în viitor;

nesiguranta în legatura cu marimea beneficului sau a costului.

Argumentul "riscului de a muri" este adesea folosit când consumul din prezent este preferat unuia din viitor, deoarece se considera ca individul nu s-ar mai putea bucura de efecte în viitor. Dar, împotriva acestei pozitii este faptul ca desi o persoana este muritoare, societatea nu moare, astfel ca deciziile sale nu pot fi ghidate dupa aceleasi consideratii individuale.

Nesiguranta asupra preferintelor este semnificativa pentru anumite produse si chiar pentru anumite aspecte ale conservarii mediului. Generatiile "suprapuse" - parinti, copii, nepoti - traiesc în acelasi timp, iar fiecare generatie este caracterizata de altruism.

Acesta se presupune ca exista atunci când nivelul de trai al generatiei prezente este influentat nu numai de consumul propriu, dar si de utilitatea ramasa generatiilor viitoare. Aceasta ar fi, în sens economic, judecata generatiei prezente asupra a ceea ce generatiile viitoare considera important.

De aceea, toate formele de capital trebuie mentinute intacte în acelasi sens, sau chiar sporite. A considera ca exista proiecte sau politici care sa nu contribuie la deteriora­rea mediului ar fi o utopie. însa nu este o utopie a considera ca valoarea globala a proiec­telor nu ar duce la deteriorarea mediului. Prin urmare, prejudiciile aduse mediului de un anumit proiect trebuie sa fie compensate de proiecte specifice de îmbunatatire a acestuia.

Una dintre implicatiile evaluarii unui proiect este? si modul de alegere a ratei de actualizare. Scopul ajustarii ratelor de actualizare în vederea cuprinderii efectelor de mediu este mai bine reflectat de analiza comparativa expusa mai sus. Desi s-ar putea ca aceasta sa aiba implicatii radicale, ea ofera cel putin o solutie pentru evitarea unor pagube viitoare, necunoscute în prezent.

în cadrul studiului asupra actualizarii exista multe si frecvente argumente complexe "pro" si "contra", însa principalul scop al ratelor de actualizare este "actualizarea viito­rului", astfel încât sa se poata exprima judecata care sta la baza analizei cost-beneficiu, si anume: preferintele indivizilor.

Folosirea analizei cost beneficiu pentru imbunatarirea reglementartilor de mediu in realizarea politicilor de mediu.

Analiza cost beneficiu ofera o modalitate riguroasa de a determina beneficiile nete, iar pentru aceasta trebuie tinut cont de urmatoarele:

definirea unei linii de baza, care indica ce se va întâmpla daca nu se schimba
politica si cu care sa se compare alternativele propuse, aceasta linie trebuie sa ia
în consideratie impactele schimbarii conditiilor de piata si alte reglementari
curente si nerezolvate

identificarea alternativelor politicii, care în cazul reglementarilor de mediu
acestea pot include standarde diferite, metode de reglementare diferite (cum ar
fi politicile bazate pe stimulente si taxele de poluare, permisele negociabile de
poluare, în locul standardelor bazate pe tehnologie) si alternative pentru regle­
mentare în ansamblu                                            

identificarea schimbarilor posibile a rezultatelor si riscurilor care vor fi deter­
minate de o schimbare în politica - aceasta etapa genereaza si informatii despre
alte masuri de performanta, importante pentru detinatorii de interese¹⁷

estimarea costurilor si beneficiilor economice - îmbunatatirile aduse starii me­
diului ofera oamenilor o varietate de beneficii, cum ar fi reducerea riscului de
îmbolnavire si de mortalitate, cresterea posibilitatilor de recreere, daune
materiale reduse etc.

calcularea beneficiilor nete ale diferitelor alternative - aceasta presupune agre­
garea beneficiilor si costurilor. Pe lânga calcularea beneficiului net, o estimare
completa ar trebui sa includa o analiza de sensibilitate si informatii referitoare
la cine are de câstigat/pierdut si când.

Desi analiza cost-beneficiu prezinta limite practice si metodologice, ramâne un instrument de decizie indispensabil, deoarece impune o anumita disciplina în dezbaterile pe marginea politicilor de mediu, acordând atentie la ceea ce este de câstigat si ce se poate pierde în cazul adoptarii unei anumite politici.

Criticile aduse acestei analize s-au referit la faptul c? valoarea mediului nu poate fi masurata economic, ca estimarile beneficiului si costului sunt imprecise, incomplete. Cu toate aceste afirmatii, analiza cost-beneficiu se constituie într-una din metodele cele mai uzitate, realizând o informare si o directionare în privinta deciziilor referitoare la mediu.

Recomandari pentru utilizarea analizei cost-beneficiu:

perfectionarea metodologiei prin formularea clara a problemei;

definirea bazei în mod logic;

identificarea gamei de alternative posibile;

masurarea factorilor determinanti reali ai beneficiilor si costurilor în unitati¹⁸ pe
cât posibil monetizarea beneficiului si costului;

aplicarea actualizarii;

prezentarea rezultatelor într-un format standardizat care sa fie cât mai clar;

includerea unui tabel care sa reflecte categoriile de beneficii si valorile lor
monetare;

identificarea deciziilor care pot fi afectate de catre analiza;

perfectionarea procesului de deliberare.

Capacitatea de a asocia o valoare monetara consecintelor efectelor poluante constituie un punct important pentru abordarea mediului din punct de vedere economic.

Lipsa pietelor pentru a genera preturi pentru bunurile si serviciile de mediu este discutabila, deoarece poluarea sau distrugerea resurselor nu reprezinta pentru toti acelasi lucru.

Cap 4        Conditionarea ecologica a deciziei economice in cadrul firmei Sc. Stimpex S.A.

Caracteristic managementului la începutul secolului al XXI-lea este situarea relatiei eco-economice - a obiectivelor care-i revin omului în strânsa interdependenta cu mediul natural. Dimensiunea natural-umana, specifica proceselor si relatiilor manageriale, se reflecta în faptul ca activitatile umane au multiple implicatii asupra componentelor me­diului natural, dar si a celor economice. Fiecare poate fi considerat o veriga principala pentru a restabili relatia biunivoca economie-ecologie, necesara pentru o noua economie a începutului de mileniu al III-lea, menita sa se integreze în ecosistemul terestru, fara a-1 dezechilibra.

Este necesar un proces economico-ecologic, de o viziunea asupra unei economii durabile din punctul de vedere al factorilor de mediu. Noua economie se va fundamenta pe principiile dezvoltarii durabile, care permit satisfacerea necesitatilor generatiilor prezente, fara a le compromite pe cele ale generatiilor viitoare.

Progresul economiei conventionale nu poate asigura satisfacerea necesitatilor a miliarde de oameni, compromitând si posibilitatile generatiilor viitoare de a si le satisface. Noua economie trebuie sa fie în asa fel conceputa, încât sa satisfaca cresterea cererii mondiale, sa conserve Terra si resursele sale. Exista o afinitate evidenta între dezvoltarea durabila si noua economie, ambele recunoscând nevoia de schimbare a dezvoltarii si a modalitatilor de abordare a vietii economice.

In general, noua economie presupune transformari radicale în gândirea economica traditionala. De aceea, componenta ecologica are un rol important în evaluarea câstigurilor _s sau a pierderilor posibile din punct de vedere economic.

In aceste conditii, la baza deciziilor economice trebuie sa stea si fundamentarea ecologica.

Incepând cu anul 1950, în lucrarile teoretice privind analiza deciziilor s-au evidentiat urmatoarele modalitati de abordare a problemei¹:

Teoria statistica a deciziei;

Teoria utilitatii;

Teoria deciziilor multicriteriale;

Teoria deciziilor de grup.

Procesul decizional cuprinde activitati specifice ale omului si se poate defini ca un ansamblu de activitati pe care le desfasoara un individ sau un grup confruntati cu un eveniment care genereaza o serie de actiuni pentru realizarea obiectivelor². Elementele procesului decizional sunt redate în figura. Este necesar ca dezvoltarea socio-eco-nomica sa se efectueze pe temeiul cunoasterii atente a implicatiilor ecologice si a conse­cintelor în acest domeniu. In general, decizia este actiunea prin care se incearca concretizarea, într-un sens dat, a perspectivei viitorului, stabilind în fiecare etapa modalitatile practice de solutionare a contradictiilor.

In general, decizia este actiunea prin care se încearca concretizarea într-un sens dat, în perspectiva viitorului a contradictiilor care pot sa apara, stabilind în fiecare caz modalitatile practice de solutionare eficienta a acestora.

Cercetarea aspectelor ecologice si de protectie a mediului ofera prilejul îmbunata­tirii felului de întelegere traditionala a multor concepte si probleme, începând cu cele ale procesului de productie, costuri, profit, de crestere economica, pâna la problematica rela­tiilor economice internationale.

Economistul, preocupat de problemele ecologice, se va stradui totdeauna sa armo­nizeze obiectivele dezvoltarii economico-sociaie cu gestionarea rationala si suficient de prudenta a mediului natural. Aceasta presupune o largire apreciabila a câmpului cercetarii economice, dar si o nevoie stringenta de îmbogatire a viziunii asupra dezvoltarii si cresterii economice.

In mod obiectiv, interesul fundamental al omenirii de a proteja resursele naturale si de a asigura utilizarea rationala a acestora, în scopul progresului fiecarui stat, cere o coope­rare fructuoasa la nivel international.

Rezolvarea acestei probleme este hotaratoare pentru solutionarea protectiei mediu­lui natural, îndeosebi a unor surse de materii prime, cum sunt solul, subsolul, apa, flora si fauna. Acest lucru este posibil prin dezvoltarea stiintei si tehnicii, prin asigurarea accesului tuturor statelor la tehnologiile nepoluante si care economisesc energia si substanta. In societatea informationala spre care se îndreapta omenirea, procesele economice vor consuma mai multa informatie, facându-se o severa economisire la celelalte doua forme de conservare a entropiei joase, substanta si energia.

In rezolvarea problemelor eco-economice, managerul trebuie sa aiba în vedere ansamblul de activitati în care se implica fiecare individ sau grup, urmarind obiectivul activitatii. Orice decizie de conducere presupune interactiunea a cel putin doi factori: managerul si mediul natural.

"stiinta economica a sintetizat procedee, instrumente si metodologii care sa faca din adoptarea unei decizii un proces bine fundamentat, lipsit pe cât posibil de influente subiective si de abateri de la cerintele legilor economice".

Un proces decizional cuprinde, în principal, urmatoarele etape:

Fundamentarea obiectivelor strategice cuprinse în politica generala si a me­diului;

Adoptarea solutiilor considerate optime pentru mediu si întreprindere;

Implementarea deciziei economice si de mediu în structura întreprinderii si realizarea acesteia;

Reglarea procesului decizional în functie de rezultate si de schimbarile intervenite pe piata

4.1. Fundamentarea deciziilor economice corelat cu cele ecologice

Politica generala a unei firme, întreprinderi, cuprinde obiective economice, tehnice, sociale, de cercetare stiintifica, financiare, de mediu etc. "Obiectivele grupeaza în jurul lor disponibilitati umane, materiale, informationale din întreprinderi si le orienteaza spre scopul urmarit de echipa manageriala, de a obtine rezultate economice competitive si eficiente, în contextul cerintelor mediu-economie.

O premisa esentiala a actiunii de dezvoltare trebuie ^a o constituie stabilirea priorita­tilor în domeniul protectiei mediului. Protectia, conservarea si ameliorarea mediului natural cer un efort deosebit în domeniile stiintific, tehnic, economic, financiar, cultural-educativ, precum si o mare unitate de vointa si actiune în acest scop din partea membrilor societatii.

In acest sens, experienta demonstreaza ca programele de protejare a mediului pot fi organizate si realizate eficient numai pe baza unui plan de ansamblu, coerent, care include prioritatile decurgând din integrarea informatiei stiintifice, tehnice, economice si sociale, proiectând si masurând, totodata, influentele asupra tuturor resurselor.

Daca cauza principala a degradarii ecosferei tine de formele de productie si de consum al societatii de tip industrial, concluzie unanim recunoscuta, atunci solutiile trebuie cautate tot de pe pozitii economice, fara însa a subdimensiona importanta celorlalti agenti de ordin social, moral, cultural.

In logica tehnica si economica a dezvoltarii, asa cum a fost ea conceputa pâna acum, mediul ambiant si resursele naturale au fost considerate simple instrumente ale cresterii economice. Neglijarea costurilor degradarii si a pagubelor aduse mediului si sanatatii umane au generat costuri care au trebuit si trebuie suportate de întreaga societate amenin­tata de agravarea pericolelor ecologice. Potrivit analizelor facute de expertii O.N.U., în interval de numai 50 de ani (1950-2000) activitatea economica a sporit de 5 ori, în con­ditiile triplarii populatiei. Trebuie sa avem în vedere, la nivel global si local, expansiunea economica si demografica - care va constitui un potential de presiune dramatic asupra resurselor naturale si a sistemelor ecologice.

în fundamentarea deciziilor economice trebuie avuta în vedere componenta eco­logica, întrucât problemele mediului înconjurator sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice, în general.

Investirea în dezvoltarea umana constituie un obiectiv principal si specific tuturor economiilor cu crestere rapida, ca fiind una dintre cele mai eficiente cai de progres. Nou în conceptia dezvoltarii durabile este faptul ca se acorda o atentie speciala segmentelor sarace ale populatiei de pretutindeni. în acest sens sunt formulate urmatoarele cerinte:

Dezvoltarea umana, în sens durabil, va trebui sa puna omul în centrul priori­tatilor. Protectia mediului este vitala, dar, asemenea cresterii economice, trebuieprivita ca un mijloc de a sustine dezvoltarea umana. Viabilitatea sistemului deresurse naturale ale planetei trebuie asigurata pentru a proteja viata umana sioptiunile umane;

Pentru tarile în curs de dezvoltare nu poate exista o preferinta între crestereaeconomica sau protectia mediului. Cresterea nu este o optiune, ci un imperativ.Problema nu este "cât de mare" sa fie cresterea economica, ci "ce fel de crestere". Fara nici o crestere pagubele aduse mediului pot fi tot atât de mari ca si în conditiile unei cresteri rapide. Ţarile în curs de dezvoltare au nevoie sa-si accelereze ratele de crestere, dar în cadrul unor strategii care sa tina seama de mediul fizic natural, în primul rând, prin folosirea tehnologiilor mai putin energointensive, nepoluante. Ţarile industriale vor trebui sa-si continue dezvol­ tarea, dar cu un alt obiectiv strategic, care sa se deplaseze de la elementele cantitative la cele calitative;

Fiecare tara este datoare sa-si formeze propriile prioritati ale mediului înconju­rator, prioritati care sunt însa diferite de la o tara la alta. Astfel, tarile dezvoltate, majoritatea lor, considera poluarea aerului un pericol pentru sanatate si se arata preocupate de degradarea calitatii vietii pe termen lung, pe când tarile în curs de, dezvoltare sunt framântate mai mult de viata însasi decât de calitatea ei. Cum însa actiunile de protectie sociala costa mult, iar puterea financiara lipseste, se constata ca saracia este un dusman al mediului, tot asa de mare ca si bogatia însasi.

Problemele de mediu fac parte din categoria de probleme care se acumuleaza treptat, dar într-un timp relativ scurt si care necesita apoi o mare perioada de timp pentru a fi rezolvate.

în aprecierea problemelor de mediu o regula de baza este sa se puna în balanta costurile aplicarii unei politici, cu rezultatele pozitive probabile ale acesteia. O astfel de abordare ofera o baza pentru o ordonare a posibilitatilor alternative de actiune. Rezultatele pozitive ale unei masuri sunt echivalente cu daunele aduse mediului în cazul în care acea masura sau investitie nu ar fi fost implementata. Acest mod de a privi lucrurile este desigur foarte diferit de cazul în care am fi luat în calcul indicatori financiari sau profitabilitatea, deoarece atât beneficiile, cât si costurile sunt definite într-un sens mai larg; o analiza economica temeinica include, de asemenea, date cantitative si, acolo unde este posibil, o evaluare a factorilor sociali si de mediu, si considera costurile si beneficiile unei investitii sau politici, în ansamblu.

In procesul decizional trebuie, în primul rând, definita clar problema, deoarece aceasta va determina în mare masura si calea care va fi implementata. Acest lucru pare de la sine înteles, dar experienta arata ca se ofera adesea solutii pentru protectia mediului, fara ca problema si diversele optiuni pentru rezolvarea ei sa fie pe deplin evaluate.

Aceste consideratii se aplica situatiilor în care investitiile ineficiente din punct de vedere al protectiei mediului sunt propuse în scopul rezolvarii unor probleme sociale si politice de profunzime. Astfel, se pot propune investitii costisitoare în echipamente de reducere a emisiilor în sectorul energetic pentru a continua folosirea carbunelui inferior, evitând astfel dependenta extrema în domeniul resurselor energetice si pentru a nu închide mine care asigura un numar semnificativ de locuri de munca. înca o data, pot exista metode mult mai ieftine de a asigura necesarul de energie electrica fara producerea unei serioase poluari atmosferice si periclitarea sigurantei electrice, mai ales acolo unde reduce­rile de costuri economice pot fi mult mai eficient directionate catre recalificarea minerilor.

Ca urmare, factorii de decizie trebuie sa caute metode de rezolvare simultana a unor probleme si sa evite transferarea problemelor de la o componenta a mediului înconjurator la alta. Dupa cum unele probleme ale mediului sunt legate de cauze comune (de exemplu, utilizarea energiei sau utilizarea unor minereuri), unele masuri (de exemplu, conservarea energiei sau introducerea de procese de productie mai eficiente în industria metalurgica) vor duce la reducerea simultana a câtorva cai de poluare.

Masurile luate pentru reducerea emisiilor, precum si purificarea apei sau instalarea colectoarelor de praf trateaza adeseori o singura problema a mediului; schimbarile structurale precum conversia utilizarii energiei, restructurarea proceselor industriale sau îmbunatatirea calitatii produselor, vor actiona asupra mai multor probleme ale mediului în acelasi timp. O reducere a utilizarii carbunelui, de exemplu, va diminua simultan riscurile asupra sanatatii produse de praf si dioxid de sulf, acidifierea si salinizarea apei, precum si de catre efectul de sera. Acestea sunt masurile carora trebuie sa li se acorde prioritate

Avantajul unor astfel de masuri structurale este si acela ca ele reduc nu numai emisiile nocive, dar si necesarul de resurse (de energie, de materii prime), având astfel o amortizare financiara directa.

Alt principiu care poate fi folosit în stabilirea prioritatilor este acela ca prevenirea este întotdeauna mai ieftina decât anularea sau reducerea efectelor, odata ce acestea au aparut. De exemplu, pe termen lung, este mai ieftina prevenirea poluarii solului decât curatirea solurilor contaminate, producând mai putine deseuri si tratându-le cu mai multa atentie. îmbunatatirea eficientei mineritului si a industriei - si astfel reducerea pierderilor -si aplicarea cu strictete a regulilor de administrare a deseurilor sunt astfel mai urgente decât un program de curatire a solului.

Consideratiile de mai sus atesta multitudinea de aspecte, multitudinea de cerinte, multitudinea de necesitati care se manifesta în domeniul protectiei mediului, fapt care pune problema prioritatilor.

Prioritizarea devine în aceasta etapa, mai ales atunci când problemele de mediu se suprapun cu cele sociale, economice, reforma, restructurare etc, cheia de bolta a succesului politicilor si strategiilor de mediu.

Asigurarea unui echilitfru între diversele consideratii nu este usoara. Este o arta, nu o stiinta, de vreme ce varietatea de factori care trebuie luati în considerare este mare, iar datele disponibile sunt adesea de calitate îndoielnica. Ele sunt complementare si trebuie aplicate simultan, astfel:

Vor fi sprijinite, pe cât posibil, acele elemente ale politicii economice care au si efecte benefice pentru mediu: de exemplu, reformele pentru trecerea la economia de piata - în special stabilirea preturilor la energie prin mecanismele pietei - si restructurarea economica si industriala care vor aduce o sustinuta înnoire a capitalului fizic si o mai buna administrare în industrie;

Se vor adopta politici clar directionate de protectie a mediului, care sa stabi­leasca un sistem de stimulente si institutii pentru protectia mediului: de exemplu, sistemul de taxe si amenzi poate fi revizuit si aplicat cu consecventa; standardele pentru protectia mediului pot fi modificate pentru a ajuta la obtinerea unor îmbunatatiri semnificative în calitatea mediului la un pret minim; administratia apelor poate fi reorganizata pe bazine de râuri pentru a îmbunatati eficienta planificarii, furnizarii si tratarii apei. Investitiile în protectia mediului vor fi dirijate în special catre acele probleme care vor persista sau chiar vor agrava, în ciuda reformelor economice si/sau restructurarii industriei;

Cheltuielile pentru protectia mediului se vor concentra asupra acelor proiecte care asigura cel mai înalt raport beneficiu-cost. Pe termen scurt, aceasta înseamna ca, probabil, o parte mai mare a acestor cheltuieli va fi destinata redu­ cerii poluarii atmosferice, dar investitii cu un raport beneficiu-cost favorabil care vizeaza poluarea apei, calitatea solului si conservarea biodiversitatii trebuie, de asemenea, implementate imediat;

Se vor aloca resurse modeste programelor al caror raport beneficiu-cost se asteapta sa fie printre cele mai mari în viitor, dar care sunt de lunga durata. Ca exemple se pot face investitii care vizeaza probleme legate de poluarea datorata traficului rutier, programe de conservare a resurselor si a biodiversitatii care ne­cesita o activitate suplimentara de cercetare si/sau colectare de date, sau investitii legate de tratarea apelor uzate care depind de forma institutionala. Unul din cele mai importante scopuri ale Programului de Actiune este acela de a demonstra ca trebuie facute selectii dificile si ca resursele trebuie concentrate în acele proiecte care vor realiza raporturi beneficii-cost maxime.

Pentru a realiza o strategie de mediu, fiecare manager, institutie de stat sau privata trebuie sa cunoasca problemele actuale ale mediului înconjurator, în relatiile lor cu dezvoltarea economica.

Mediul înconjurator este factorul de baza pentru continuarea supravietuirii omului, iar prosperitatea omenirii pe termen lung este de neconceput daca nu suntem în stare sa asiguram generatiilor viitoare posibilitatea de a se bucura din plin de binefacerile naturii. în acelasi timp însa, dezvoltarea este necesara pentru a putea solutiona problema saraciei din tarile în curs de dezvoltare si a da posibilitatea oamenilor de pretutindeni sa traiasca în mod civilizat într-un mediu ambiant mai propice. Astfel, protectia mediului si dezvoltarea economica trebuie sa constituie preocupari contemporane.

Una din cauzele degradarii mediului în aceste tari o constituie si proasta conducere. Politicile si legislatia trebuie sa-si îndrepte atentia spre definirea clara a drepturilor de proprietate, pentru ca aceia care folosesc o resursa sa aiba interesul sa o conserve în viitor.

în cea mai mare parte a anilor '70, dezbaterile asupra mediului natural au fost restrânse asupra problemelor lumii industriale. Din anii '80, ele s-au extins la lumea în curs de dezvoltare, cu accent pe managementul resurselor naturale. si în anii '70 au fost dezbateri majore asupra procesului de dezvoltare în tarile nedezvoltate, dar ele s-au concentrat mai mult pe nevoia de a reduce saracia, decât pe aceea de a pastra mediul natural. în deceniul urmator, cea mai mare parte a literaturii din aceste tari a repetat constructiile teoretice privind economiile industriale, desi exista o serie de deficiente.

în tarile putin dezvoltate, multe piete functioneaza extrem de imperfect. De asemenea, pe lânga pietele "formale", exista multe piete "informale", pe care unii autori le definesc ca schimburi personalizate fara forme contractuale. în plus, lipsa monitorizarii si a unor regle­mentari "încurajeaza" activitatea cu impact negativ asupra mediului, care solicita noi cheltuieli.

La acestea se adauga insuficienta si slaba calitate a informatiei. De multe ori, chiar un recensamânt poate avea o valabilitate redusa. De pilda, necunoscându-se adevarata suprafata împadurita, nu se poate stabili nici o politica rationala de exploatare.

Acesti factori se combina si fac dificila o analiza economica a problemelor de mediu. în ciuda acestor aspecte însa, trebuie remarcat faptul ca o mare parte a literaturii în tarile în curs de dezvoltare se ocupa de economia mediului.

Este de retinut ideea ca, daca în natura cresterea organica se desfasoara dupa un "plan director", un "program", care s-a format în procesul de selectie naturala, este codi­ficat în gene si dat de la început organismului, în sistemul economic (mondial) lipseste un asemenea "plan", care trebuie elaborat prin actiunea oamenilor.

4.2. Adoptarea deciziilor economico-ecologice

Printre obiectivele strategice care se cuprind în linia de dezvoltare a fiecarei unitati economice nu pot sa lipseasca deciziile de mediu. Aceasta presupune atât cunoasterea problemelor de rezolvat, cât si informarea, documentarea, fixarea temeinica a informatiei, prelucrarea informatiei si creatia propriu-zisa.

Lipsa integrarii informatiilor privind mediul face necesara⁷:

Cunoasterea temeinica a lui si a interactiunilor dintre sistemul social-economic si sisteme naturale, prevederea consecintelor mai apropiate si mai îndepartate ale acestor actiuni;

Utilizarea rationala si cu economicitate maxima a resurselor naturale, indiferent de originea lor;

Prevenire si combaterea judicioasa atât a degradarilor mediului, provocate de catre om, cât si a cdîei produse de cauze naturale;

Armonizarea intereselor imediate, de lunga durata si permanente ale societatii umane si utilizarea factorilor naturali de mediu: aer, apa, sol, subsol, flora, fauna, rezervatii si monumente ale naturii, peisaj.

La nivelul întreprinderilor, lipsa unor informatii referitoare la evaluarea resurselor, a capitalului natural, incapacitatea de a controla fenomenele naturale sau socio-economice face ca deciziile sa fie adoptate în conditii incerte.

Decizia eco-economica trebuie sa devina modul de lucru al managerului, precum si al consiliilor de administratie, al adunarii generale a actionarilor. Hotarârile lor au conti­nutul unor decizii cu efecte multiple.

Revitalizarea mediului natural se poate realiza fie din interior, prin autoreglarea componentelor, fie prin intermediul omului care actioneaza pentru evitarea unor catastrofe naturale si artificiale. Influenta se poate manifesta la nivelul celor doua componente ale mediului: mediul natural si mediul creat de om. Componentele naturale sunt reprezentate prin resursele naturale (aer, apa, sol, flora, fauna). Prin efectele negative ale unor catastrofe naturale (inundatii, cutremure), cât si prin interventia nerationala a omului în modificarea unui sau mai multora din aceste componente pot sa apara o serie de dezechilibre naturale. Acestea nu mai pot beneficia de mecanismele de autoreglare.

Managerul, într-o perspectiva eco-economica, cerceteaza atât problemele privind poluarea, cât si pe cele referitoare la rationalizarea utilizarii resurselor naturale, acestea fiind inseparabile în practica.

în primul rând, calitatea mediului depinde de cantitatea de poluare produsa si de rata în care mediile naturale pot primi si asimila deseurile. Spre exemplu, poluantii din apele uzate deversate în râuri vor fi degradati si vor fi transformati în produse mai putin daunatoare, dar numai pâna la limitele de asimilare ale apelor râului, peste care râul însusi devine poluat si, la rândul lui poluator. Capacitatea de asimilare a mediilor naturale este o resursa regenerabila, dar, ca orice sursa regenerabila, devine degradabila daca îi sunt depasite limitele de asimilare - capacitatea suport.

In al doilea rând, emisiile - deseurile care produc cresterea poluarii, nu sunt altceva decât resturi din materiile prime si energia necesare proceselor economice, activitatilor umane în general, netransformate, neconsumate integral. Dioxidul de carbon, oxizii de azot, oxizii de sulf sunt gaze emise la arderea combustibililor minerali. Conform primei legi a termodinamicii, cenusa si gazele rezultate din combustie au greutatea egala cu a combustibilului consumat. Orice luam din mediu ca resursa naturala reapare, mai devreme sau mai târziu, ca deseu. Dar, deseurile înseamna poluare, în relatia lor cu limita capacitatii de asimilare a receptorului. Acestea sunt elementele esentiale ale echilibrului material de care depinde echilibrul ecologic.

Analizând o economie prin prisma echilibrului material, se ajunge la o analiza de echilibru în general, putându-se constata cum economia si mediul interactioneaza ca un sistem complex, integrat. Analiza echilibrului general se concentreaza pe toate efectele pe care le are modificarea oricarei variabile în economie. De exemplu, o modificare a pretului unui anumit produs tinde sa modifice cantitatile consumate din acel produs, influentând si modificarea cererii-consumului la produse înlocuitoare sau complementare ale acestuia, asociabile lui. Daca produsul în cauza reprezinta materie prima pentru un alt produs, influ­enta se va extinde prin acesta mai departe, inclusiv în aspecte de influentare a mediului.

Pe masura ce preturile se schimba, se modifica si cantitatile cumparate si, implicit, cantitatile de materii prime si energie (resurse naturale) consumate. Evident ca se schimba si fluxul emisiei deseurilor, precum si costul gestionarii acestora si al efectelor lor.

Externalitatea este orice impact asupra bunastarii unei terte parti, datorat actiunii unui individ, efect care nu este nici compensat, nici dorit, este un cost extern. De exemplu, deversarea în râu de substante reziduale de la o fabrica va produce poluarea acestuia în aval, daunând pestilor si reducând pescuitul. Aceasta dauna reprezinta un cost extern datorat pescarilor pentru pierderea unei surse alimentare, de câstig sau de placere-recreare. Atâta timp cât fabrica nu plateste acest cost, plata care ar obliga-o sa-1 evite, societatea în ansamblu pierde, neputând ajunge la nivelul dorit/optim de bunastare. Deci acest cost extern exista atunci când activitatea unuia sau mai multor operatori cauzeaza reducerea bunastarii altora si pierderea bunastarii nu este compensata pagubitilor de catre cel care a produs-o.

în fiecare din aceste actiuni de informare, de cunoastere a factorilor de degradare, a efectelor modificatoare ale omului în mediu, intensitatea degradarii cauzata de industrie, agricultura, transporturi, impactul asupra reliefului, apei, climei, solului, vegetatiei, animalelor si, în final, asupra omului, calitatile managerilor sunt puse sub tensiune, ei trebuind sa-si spuna cuvântul în privinta celor mai bune solutii care ar putea deveni continutul deciziei economice. Un economist trebuie sa aiba în vedere, în adoptarea deci­ziilor economice, ca: o economie durabila respecta capacitatea de productie a ecosisteme- lor, capacitatea de suport a acestora. Daca acest nivel nu este depasit, exploatarea se poate realiza pe termen lung.

Un economist de mediu recunoaste faptul ca serviciile furnizate de ecosisteme pot uneori sa fie mai valoroase decât bunurile, iar valoarea serviciilor trebuie calculata si încor­porata în semnalele pietei pentru a fi protejate.¹³

Aceasta etapa a procesului de adoptare a deciziei presupune sondarea surselor de informatii din toate domeniile care au influenta asupra adoptarii si realizarii deciziei care se contureaza.

Dinamismul proceselor economice si de mediu nationale, regionale si globale a schimbat datele problemei, prioritatile conducând la noi puncte de plecare în adoptarea deciziei eco-economice, reprezentate de:

revizuirea generala a legislatiei de mediu si apoi introducerea unor masuri economice si administrative;

eliminarea oricaror subventii si sustineri ale costurilor pentru activitati având impact negativ asupra mediului;

promovarea de actiuni în zonele prioritare pentru reducerea nivelului de emisii poluante, de descarcari de deseuri deosebit de periculoase;

restructurarea, în regim de urgenta, a sectoarelor cu tehnologii poluante.

Este nevoie de prezenta specialistului pe probleme de economia mediului. Participarea la aceasta etapa a procesului decizional presupune aducerea în statul major al echipei a sistemului informational construit de serviciul de mediu, cu sursele sale de date, cu metodele de investigare si culegere de informatii din mediul intern si din mediul extern firmei. Adica întregul arsenal de procedee care se utilizeaza pe parcursul fundamentarii deciziilor ecologice de întreprindere.

Misiunea economistului de mediu nu se rezuma la o prezenta pasiva, de furnizor de informatii; el va trebui sa "se bata" pentru a asigura surselor date de mediu si informatiilor respective un loc la fel de important pe masa echipei de decizie ca al surselor de informatii de natura tehnica, tehnologica, economica, sociala.

Daca în acest moment al fundamentarii deciziei se pierde aceasta pozitie, întregul lant de actiuni care urmeaza va fi viciat, restrictiile de mediu nefîind luate în calcul la sinteza de solutii posibile si la alegerea solutiei optime ca decizie de executat.

Prezenta economistului de mediu în faza de informare este posibila numai daca în cadrul serviciului de mediu se afla în exploatare un sistem informational actualizat si bine dotat cu informatii utile proceselor decizionale. Altfel, acest domeniu va fi ignorat, marginalizat, informatiile ne mai putând fi veridice si credibile, comparativ cu cele furnizate de alte sectoare ale întreprinderii.

Informatiile sunt supuse prelucrarii si interpretarii cu modele adecvate fiecarui domeniu. Informatiile economice, ecologice, sociale etc. vor fi analizate urmarindu-se totodata si implicatiile de natura financiara, care trebuie sa însoteasca o decizie economica.

Economistul cu o pregatire eco-economica trebuie sa utilizeze modelele si în prelucrarea informatiilor referitoare la mediu. Noua economie va fi bazata pe o dezvoltare durabila. în acest sens, factorii decizionali trebuie sa respecte principii precum:

Principiul reamplasarii factorilor politici si a celor etici;

Principiul respectarii valorilor calitative, nu doar a valorilor cantitative;

Principiul valorilor feminine, nu doar a celor masculine.

Aceste principii sunt relevante pentru fiecare zona geo-economica si fiecare nivel al vietii economice si sociale. Aplicarea acestor principii pe zone si pe niveluri permite eco-economistului ordonarea informatiilor, actiune deosebit de utila în perioada de sinteza a solutiilor posibile. Economistul, managerul trebuie sa pledeze pentru cunoasterea completa a implicatiilor de mediu ale viitoarei decizii, care va trebui sa cuprinda necesarul de fonduri, efortul valutar, sursele de finantare si costul lor, eficienta previzibila pe parcursul vietii eco-economice a deciziei.

Toate tipurile de organizatii sunt preocupate din ce în ce mai mult sa atinga si sa demonstreze o performanta de mediu evidenta, controlând impactul propriilor activitati, produse sau servicii asupra mediului si luând în considerare politica si obiectivele lor de mediu. Aceste aspecte se înscriu în contextul legislatiei din în ce mai stricte, al dezvoltarii politicilor economice legate de mediu, inclusiv dezvoltare durabila.

Evaluarea performantelor de mediu se realizeaza prin auditul de mediu, dar acestea pot fi insuficiente în a furniza unei organizatii certitudinea ca performanta sa nu mai satisface, dar va continua sa satisfaca atât prevederile legale, cât si cerintele politicii sale în domeniul mediului. Pentru a fi eficiente aceste analize trebuie realizate în cadrul unui sistem structurat de management, integrat în ansamblul activitatilor de management.

Integrarea obiectivelor de protectie a mediului înconjurator alaturi de cele econo­mice, sociale, tehnologice care sunt vizat la nivel de întreprindere se realizeaza prin mo­dificarea întregului sistem de organizare, adoptarea unui nou unghi de vedere, care se ma­terializeaza în sistemul de manageriat de mediu.

4.3. Reglarea procesului decizional economico-ecologic

In luarea deciziilor apar si o serie de aspecte subiective, de influentare a hotarârii de pozitia ierarhica a celui care o sustine. "Schimbarile rapide din economiile, de pe piata sau imperfectiunea celor care o executa fac necesara corectarea periodica a deciziei si, în unele cazuri, chiar a intregului lant decizional.

Noua economie recunoaste nevoia de schimbare a dezvoltarii economice, precum si a modalitatilor de abordare a vietii economice. Procesele decizionale trebuie sa conduca la respectarea principiilor noii economii, reprezentate de:

Principiul de autorizare sistematica;

Principiul de conservare sistematica a resurselor si a mediului;

Principiul respectarii valorilor cantitative, dar si a celor calitative.
Trasaturile noii economii sunt relevante, permitând implementarea unor politici care se refera la:

caracterul sistemic si sinergetic;

caracterul critic si constructiv;

caracterul dinamic al muncii, activitatii manageriale.

Activitatile decizionale se diferentiaza în functie de tipul de economie, fiind specifice pentru:

Economia de comanda;

Economia de piata libera;

Economia mixta, la*care se adauga si noul concept de eco-economie.

Politica noii economii este concentrata pe dezvoltarea durabila a vietii economice si sociale. Reglarea procesului decizional presupune gândire eco-economica, reglarea tuturor categoriilor de procese la nivelul întreprinderii, firmei etc. Managementul modern, în conditiile actuale tot mai schimbatoare, cu un mediu intern convulsionat social si politic, si cu un mediu extern ostil, neprotejat si afectat de inflatie si concurenta neloiala presupune, în conceptia prof.univ.dr. Paul Bran, realizarea operativa de masuri de adaptare, de reglare a tuturor proceselor din unitatea economica. Aceste masuri se traduc în numeroase decizii de toate tipurile si în toate domeniile activitatii din întreprindere, firma, societate

Economistii considera piata ca un ghid pentru deciziile lor. Ei respecta piata deoarece aceasta poate aloca resursele cu o eficienta pe care un planificator central nu o poate atinge niciodata. Ecologistii privesc piata cu mai putina stima, deoarece ei vad o piata care nu spune adevarul.

Ecologistii vad cresterea economica record din ultimele decenii, dar ei vad, de asemenea, si o economie care creste în conflict cu sistemul sau suport, o economie care epuizeaza rapid capitalul natural al planetei, deplasând economia globala catre un curs al mediului care va duce, în mod inevitabil, la un declin economic.¹⁸ Ei vad luarea unor decizii de restructurare în întregime a economiei pentru a intra în concordanta cu ecosistemul. Ei stiu ca o relatie stabila eco-economica este esentiala pentru ca procesul economic sa fie durabil.

Prin reglarea procesului decizional economistii devin din ce în ce mai constienti de importanta mediului, recunoscând dependenta economiei de economia geosistemului planetar. Este nevoie de o redimensionare a stiintei economice. Deteriorarea tot mai accentu­ata a relatiei dintre om si natura, urmarile economice, sociale si politice ale dezechilibrelor ecologice au impus luarea unor decizii economice si tehnice de reglare a prejudiciilor aduse naturii. Treptat, legatura dintre fenomenele si procesele ecologice si economice a fost generalizata, cristalizându-se o noua conceptie eco-economica.

Participarea unui economist cu o gândire eco-economica la conducerea activitatii economice sub forma fundamentarii ecologice a deciziilor economice este posibila numai pe baza unei calificari superioare, cu o orientare ecologica, a unei experiente active, formata în contact cu realitatea si în conditiile în care întreaga munca din firma se desfasoara dupa noile cerinte - aîe unei gândiri sistemice, eco-economice.

Reglarea activitatii prin decizii eco-economice justifica echilibrul ecologico-economic, starea de normalitate dintre factorii naturali si cei economici. Echilibrul se realizeaza prin autoreglarea mediului, însusire universala a tuturor sistemelor cibernetice

Fig.7.2 - Tipuri de decizii (dupa Badescu, Dobre, 2001)

Este nevoie de o redimensionare a stiintei economice. Deteriorarea tot mai accentu­ata a relatiei dintre om si natura, urmarile economice, sociale si politice ale dezechilibrelor ecologice au impus luarea unor decizii economice si tehnice de reglare a prejudiciilor aduse naturii. Treptat, legatura dintre fenomenele si procesele ecologice si economice a fost generalizata, cristalizându-se o noua conceptie eco-economica.

Participarea unui economist cu o gândire eco-economica la conducerea activitatii economice sub forma fundamentarii ecologice a deciziilor economice este posibila numai pe baza unei calificari superioare, cu o orientare ecologica, a unei experiente active, formata în contact cu realitatea si în conditiile în care întreaga munca din firma se desfasoara dupa noile cerinte - aîe unei gândiri sistemice, eco-economice.

Reglarea activitatii prin decizii eco-economice justifica echilibrul ecologico-economic, starea de normalitate dintre factorii naturali si cei economici. Echilibrul se realizeaza prin autoreglarea mediului, însusire universala a tuturor sistemelor cibernetice