INTREPRINDEREA - AGENT ECONOMIC SI OBIECT AL CONDUCERII
Prin notiunea de agent economic intelegem un grup de persoane fizice sau juridice care din punct de vedere al participarii la activitatea economica si al rolurilor pe care le indeplinesc au comportamente economice similare (maximizarea efectelor utile - profit / satisfactie).
Ca celula de baza a economiei, intreprinderea este veriga organizatorica unde se realizeaza fuziunea dintre diferitii factori de productie (resursele efective) cu scopul producerii si desfacerii de bunuri economice (bunuri materiale, servicii, informatii) oferite in structura, cantitatea si calitatea impuse de cumparatori pe piata, astfel incat sa realizeze profit.
Procesul de constituire si dare in folosinta a unei noi intreprinderi presupune anumite etape (pasi):
- indeplinirea formalitatilor de natura juridica, societara si fiscala;
- achizitionarea, instalarea si stabilirea programelor de amortizare a elementelor de capital fix (masini, utilaje, instalatii, echipamente,);
- aprovizionarea si constituirea stocurilor de capital circulant (materii prime, materiale, energie, combustibili,);
- recrutarea, selectia, angajarea si promovarea profesionala a angajatilor, in conformitate cu necesarul de personal al intreprinderii;
- organizarea interna a intreprinderii prin proiectarea structurii organizatorice, prin elaborarea documentelor de formalizare (organigrama, ROF, ROI, fisele de post), prin organizarea circuitului documentelor in firma, dar si prin organizarea sistemului de evidenta financiar-cotabila.
Indiferent de mediul in care activeaza, intreprinderile au in comun anumite constrangeri (restrictii):
- pentru a produce, intreprinderile trebuie sa consume factori de productie;
- factorii de productie sunt epuizabili, limitati, ceea ce impune utilzarea lor rationala, pe principii de eficienta;
- pentru a supravietui si a se dezvolta, intreprinderea trebuie sa fie rentabila, sa genereze profit;
- activitatea economico-financiara trebuie condusa riguros, cu respectarea legilor in vigoare.
Trasaturi ale firmei in abordare sistemica
Privite intr-o conceptie sistemica, intreprinderile prezinta un ansamblu de trasaturi care definesc atat specificul obiectivelor, cat si nivelul de punere in practica al acestora. Astfel, intreprinderea poate fi considerata:
a) un sistem complex, deoarece reuneste diferite elemente si resurse (financiare, materiale, umane, informationale), intre care se stabilesc legaturi complexe;
b) sistem socio-economic intrucat relizeaza combinarea si substituirea factorilor de productie. Unitatea economico-sociala a intreprinderii este data de autonomia functionala a acesteia, exprimata prin organizarea si derularea activitatii, contabilizarea rezultatelor, organizarea sistemelor de vanzare sau gestiunea financiar-contabila;
c) sistem tehnico-productiv, in sensul ca intre mijloacele de munca si obiectele muncii se stabilesc anumie conexiuni de natura tehnica, manifestate prin dependenta tehnologica, compatibilitatea proceselor tehnologice, gradul de inzestrare cu capital fix si gradul de incorporare a progresului tehnic;
d) sistem organizatoric-administrativ, subliniat prin aspecte precum: momentul infiintarii, statutul juridic, denumirea precisa, sediul social sau obiectul principal de activitate. Intreprinderea isi stabileste propria structura organizatorica si regulile de organizare si functionare;
e) sistem dinamic, in sensul ca intreprinderea isi desfasoara activitatea sub influenta unor factori de mediu, determinand eforturi de adaptare a acesteia la conditiile de mediu, de aici rezultand o permanenta dinamica a organizarii si functionarii firmei;
f) sistem deschis; intreprinderea este o componenta a sistemului economic, iar desfasurarea activitatii ei presupune interactiuni constante sau intamplatoare cu celelalte componente ale sistemului (alte firme, administratii publice, organizatii profesionale si sindicale,);
g) este un sistem autoreglabil, adaptiv; intreprinderea are capacitatea, data de autonomia sa functionala, de a-si modifica activitatea in scopul unei mai bune relizari a obiectivelor.
Functiile intreprinderii
intreprinderea este cadrul unde se desfasoara productia si/sau comercializarea bunurilor si serviciilor;
cauta sa raspunda optim semnalelor pietei;
urmareste cresterea productivitatii FP si a competitivitatii produselor realizate;
contabilizeaza si comunica rezultatele firmei.
2). Functia sociala
Intreprinderea este un factor de mobilitate si de echilibru social, intrucat este compusa din indivizi ce au diferite aspiratii. Firma cauta sa satisfaca aspiratiile grupurilor de persoane cu care intra in contact, atat timp cat aceste aspiratii nu afecteaza obiectivele intreprinderii.
1). Latura tehnico-productiva
Aceasta latura determina continutul activitatii desfasurate si profilul sau de activitate. Reprezinta o latura dinamica, cu caracter obiectiv, in care sunt analizate tehnologiile folosite, interdependentele tehnice dintre compartimentele operationale, progresul tehnic, gradul de inzestrare cu capital,
2). Latura sociala
Intreprinderea se prezinta sub forma unui grup de persoane fizice intre care exista relatii structurale, profesionale si interpersonale.
In calitatea sa de organizatie sociala, intreprinderea indeplineste rolul de centru de decizie, in care o parte minoritara a personalului (de conducere) actioneaza asupra partii majoritare a personalului cu scopul stabilirii si realizarii obiectivelor.
3). Latura economica
Intreprinderea este un organism independent, autonom, care dispune de capacitatea de a participa la circuitul economic national sau mondial. Astfel, intreprinderea intra in relatii cu diferiti parteneri cu care desfasoara schimburi intense: activitati de aprovizionare, de vanzare, de imprumut, de plata a taxelor si impozitelor, etc. D.p.d.v. economic, intreprinderea apare intr-o tripla ipostaza: vanzator, cumparator si distribuitor de venituri.
Latura economica permite firmei sa urmareasca obtinerea de profit, sa aiba succes in afaceri.
In cadrul acestei laturi se evidentiaza trei activitati: productia, comercializarea si gestiunea.
Rolul intreprinderii in cadrul economiei
a). Rolul economic:
intreprinderea atrage, combina si substituie FP, urmarind optimizarea combinarii prin maximizarea eficientei;
intreprinderile au ca scop obtinerea de bunuri si servicii spre a fi comercializate in scopul obtinerii de profit;
intreprinderile sunt distribuitoare de venituri, corespunzatoare aportului fiecarui posesor de factori la indeplinirea obiectivelor firmei (ex.).
b). Rolul social consta in atitudinea firmei fata de diferitele categorii de persoane cu care intra in contact. Fata de fiecare dintre aceste categorii, intreprinderea are atitudini specifice:
- fata de salariati, care isi ofera serviciile fizice si intelectuale catre intreprindere, trebuie sa li se asigure un nivel corespunzator de salarizare, in conformitate cu productivitatea muncii, pentru a asigura satisfactia salariatilor si cresterea atasamentului lor fata de obiectivele societatii;
- fata de consumatori, firma trebuie sa adapteze produsele sale la cerintele pietei ca structura, calitate si pret. Pentru consumatori se va cauta o optimizare a raportului utilitate (calitate) - pret. De asemenea, firma trebuie sa furnizeze informatii complete si obiective referitoare la produsele si serviciile sale.
- fata de proprietari (detinatorii de capital social), firma trebuie sa actioneze in vederea acordarii unor dividende remuneratorii;
- fata de concurenti, intreprinderea are obligatia derularii unor relatii de competitie deschise si loiale.
Obs.: Aceste atitudini sunt dificil de armonizat, ceea ce determina aparitia unor contradictii intre diferitele categorii de persoane.
|
