3.1. Indicele BET

3.2. Indicele BET - C 36

3.3. Indicele BET-FI

CAPITOLUL IV

ANALIZA TEHNICĂ

4.1. Ce este analiza tehnica? 37

4.2. Pretul

4.3. Volumul 41

4.4. Sisteme de tranzactionare

4.5. Planul de tranzactionare

CAPITOLUL V

UTILIZAREA INDICATORILOR DE PRESIUNE ÎN SELECŢIA TITLURILOR 48

Moving Average Convergence/Divergence

5.2.7.Oscilatorul stocastic

5.3. Indicatori psihologici   58

CAPITOLUL VI

Studiu privind eficienŢa informationala

a pieŢei românesti

6.1. Ipoteza de piata eficienta informational în teoria

moderna a portofoliilor

6.2. Testarea statistica a formei slabe de eficienta informationala

6.3. Rezultate empirice pe piata româneasca

CAPITOLUL I

VALORILE MOBILIARE sI COTAREA LOR

LA BURSA DE VALORI

1.1. Tipuri de valori mobiliare

Nu exista în nici o jurisdictie din lume, o definitie precisa a ceea ce se întelege prin "valori mobiliare". Orice bun material, dotat cu o valoare estimabila în bani, se încadreaza obligatoriu în una din urmatoarele doua categorii:

-bunuri funciare sau imobiliare, întelegând prin aceasta proprietatea asupra pamântului, respectiv a cladirilor:

-bunuri mobiliare, caracterizate, asa cum le indica si numele, prin mobilitatea lor, data de trecerea fizica de la un proprietar la altul. Din punct de vedere juridic, asemenea bunuri, al caror caracter mobiliar nu poate fi contestat si, în plus, sunt purtatoare de valoare, nu sunt considerate valori mobiliare (de exemplu, tablourile, bijuteriile, piesele de mobilier etc.

Valorile mobiliare se deosebesc de bunurile mobiliare, prin dematerializarea lor, purtând si alte denumiri: hârtii de valoare, titluri de valoare etc.

Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanta, care confirma titularului dreptul sau patrimonial, de o anumita marime, si asupra unei entitati bine stabilite, precum si posibilitatea de a le transforma oricând în bani, pe piata de capital. În sens restrâns, valorile mobiliare sunt hârtiile de valoare - actiuni si obligatiuni - emise de o anumita societate comerciala.

Actiunile sunt titluri reprezentative ale unui drept de proprietate asupra unei cote-parte din activul social al emitentului (obligatoriu particular, deoarece un activ public nu este susceptibil de însusire privata). Actiunile acorda proprietarului anumite drepturi de gestiune sau, cel putin, drepturi de control asupra gestiunii patrimoniului social, drepturi (cel putin teoretice) asupra beneficiilor, de a primi în fiecare an o cota parte din profitul net, sub forma de dividende, si, în sfârsit, dreptul la o cota parte din activul net existent, în cazul în care societatea emitenta este lichidata . Datorita veniturilor diferite de la an la an pe care le aduc actiunile, în functie de activitatea economico-financiara a societatii respective, acestea se numesc si valori mobiliare cu profit variabil.

Obligatiunile (numite si titluri de renta daca sunt emise de catre stat) sunt titluri reprezentate prin dreptul de creanta al proprietarului asupra emitentului. Proprietarul unei obligatiuni este o persoana care a împrumutat o anumita suma de bani emitentului (statul, o colectivitate publica , societate nationala sau privata), obligându-l astfel, pe cel împrumutat de a-l remunera, prin varsarea periodica a unei sume proportionale cu totalul împrumutului, si care se numeste, de obicei, dobânda.

Împrumutul este, în principiu, rambursabil, fie intr-o singura transa fie in mai multe transe, prin intermediul unui tabel de amortismente periodice, care pot fi constante sau variabile (în general, progresive) esalonate înca de la emisiunea titlului.

Datorita venitului fix pe care îl aduc obligatiunile, acestea se numesc valori mobiliare cu profit fix. Prin emisiunea si negocierea lor pe piete primare si secundare de capital, sunt mobilizate activele financiare disponibile la investitori si redistribuite societatilor publice si private.

Valorile mobiliare, din punct de vedere al modului în care acestea sunt create, se împart in trei categorii:

primare

derivate

sintetice

Titlurile primare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (actiunile) si cele folosite pentru atragerea capitalului de împrumut (obligatiunile). Caracteristica definitorie a acestor titluri este ca asigura mobilizarea capitalului pe termen lung de catre utilizatorii de fonduri si dau detinatorilor lor, drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentului.

Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte încheiate intre emitent si beneficiar si care dau dreptul cumparatorului asupra unor active ale emitentului, la o anumita scadenta viitoare, în conditiile stabilite prin contract. Valoarea de piata a acestor titluri depinde de activele la care se refera. Exista doua categorii de titluri derivate:

-contracte viitoare (futures);

-optiunile (options).

Contractul "futures" este o întelegere între doua parti de a vinde/cumpara un anumit activ la un pret prestabilit, cu executarea contractului la o data viitoare.

Optiunile sunt contracte între un vânzator si un cumparator, care dau acestuia din urma dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde sau a cumpara un anumit activ la o data viitoare drept obtinut în schimbul platii catre vânzator a unei prime. Optiunile pot fi:

de vânzare, atunci când cumparatorul dobândeste dreptul de a vinde activul;

de cumparare, atunci când dau dreptul de a cumpara activul.

Titlurile sintetice rezulta din combinarea de catre societatile financiare a unor active diferite si crearea pe aceasta baza a unui instrument de plasament nou. O categorie aparte de active artificiale o reprezinta titlurile financiare de tip cos, care au la baza o selectie de titluri financiare primare , combinate astfel încât sa rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursa.

Conform Legii 297/2004 , valorile mobiliare pot fi : actiunile , obligatiunile , precum si instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit, încadrate de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare în aceasta categorie.

Actiunile

Actiunile sunt valori mobiliare emise de o societate comerciala si reprezinta o cota parte din capitalul social al unei societati si care încorporeaza drepturi sociale si patrimoniale. Pot fi:

actiuni ordinare

actiuni preferentiale

Actiunile ordinare reflecta marimea capitalului social, el reprezentând dovada participarii la societate. Atunci când o persoana cumpara actiuni ale societatii, ea dobândeste drepturi si obligatii ca asociat :

a.       Raspundere limitata - daca societatea va da faliment , raspunderea actionarilor va fi limitat&# 14114y2411o 259; la valoarea investitiei lor:

b.      Transferul actiunilor - actionarii au dreptul de a vinde, tranzactiona sau transfera actiunile lor altor persoane;

c.      Declararea dividendelor - când Consiliul Directorilor unei societati declara dividendul, actionarii au dreptul la acest dividend;

d.      Rapoartele anuale - actionarul are dreptul sa primeasca o situatie anuala a societatii , care trebuie sa cuprinda bilantul exercitiului precedent , însotit de contul de profit si pierderi;

e.       Repartizarea activului - daca societatea trebuie sa fie dizolvata sau daca da faliment, actionarii au dreptul la repartizarea profitului ramas dupa acoperirea pasivului exigibil;

f.        Numarul de voturi este dat de numarul de actiuni detinute. Dreptul de vot poate fi transmis unor terti, în conditiile prevazute de statutul societatii.

g.      Participarea lor la majorarea capitalului social al societatii respective :

Actiunile preferentiale reprezinta participarea la societate , dar au caracteristici ce le disting de cele ordinare. Actionarii preferentiali au dreptul la dividende fixe, care se platesc înaintea dividendelor la actiunile ordinare. Actionarii nu díspun de dreptul la vot, în afara cazului în care a fost dispus astfel prin contractul preferential , caz în care actiunile preferentiale dau drept de vot .Actiunile preferentiale pot fi :

a.          cumulative - daca societatea nu poate plati dividendele într-un an, atunci ele se cumuleaza si vor fi platite în momentul în care societatea va avea profituri suficiente:

b.         necumulative - actionarii vor primi un dividend fix în fiecare an, iar în eventualitatea ca societatea nu plateste dividendele respective, nu exista o acumulare a restantelor;

c.          participative - actionarii primesc un dividend fix, corespunzator actiunilor lor preferentiale în fiecare an si mai pot primi o parte suplimentara din profit, dupa ce actionarilor ordinari li s-au platit dividendele.

d.         convertibile - cu dreptul de a fi convertibila într-o actiune comuna in viitor; rata de convertibilitate este specificata printr-o valoare arbitrar aleasa pentru actiunea comuna;

e.          cu drept de chemare - de catre firma emitenta, daca firma considera ca dividendul platit este prea mare în comparatie cu alte dividende de pe piata. Optiunea de chemare (call) include si un premium ( diferenta pozitiva de pret ) de obicei de 5% , care este platita posesorului de actiuni preferentiale.

In practica se întâlnesc si alte tipuri de actiuni în afara celor prezentate. Este vorba de: actiuni fara valoare nominala, actiuni noi si gratuite, actiuni populare, actiuni SICAV etc.

Actiunile fara valoare nominala sunt, dupa denumire, acele actiuni fara indicatie de valoare nominala. Cum valoarea unei actiuni se stabileste în raport de marimea capitalului social divizat prin numarul actiunilor emise si cum actiunea, spre deosebire de obligatiune, nu confera dreptul la rambursarea unei anumite sume sau a unei parti din aceasta, nu este absolut obligatorie fixarea unei valori nominale pentru actiuni. Cu toate acestea , în numeroase tari, este prescrisa o valoare nominala minimala (de exemplu în Elvetia ea este de 100 franci elvetieni). Actiunile fara valoare nominala nu sunt autorizate în dreptul elvetian, în schimb, în S.U.A si Canada e1 sunt frecvente.

Actiunile noi sînt valori mobiliare emise în cursul unui exercitiu si care nu dau dreptul la un dividend întreg. Ele sînt tratate distinct la bursa si sînt înscrise la cota pe o linie separata. Începând cu al doilea exercitiu, aceste actiuni sunt asimilate celor vechi si genereaza aceleasi drepturi.

Actiunile gratuite reprezinta o forma particulara de repartitie a profitului în cazul în care rezervele acumulate în anii anteriori sunt transformate în actiuni noi si, deci, în capital. Practic patrimoniul societatii nu se modifica prin emisiunea acestor hârtii de valoare Aceste actiuni constituie în realitate un venit pentru actionari si sunt, prin urmare impozitate.

Actiuni populare . Ele nu constituie un tip definit de actiuni. Este vorba de o expresie generala pentru actiuni prin care o patura foarte numeroasa a populatiei este incitata sa economiseasca si sa investeasca. Expresia a fost vulgarizata, de exemplu, în Germania, atunci când actiuni ale societatilor care apartineau puterii publice (Wollswagen, Preussag, Vebs etc.) au fost cedate populatiei in conditii favorabile. Pe cât de laudabila a fost aceasta intentie, pe atât de deceptionanta s-a dovedit in practica. si aceasta pentru ratiuni care ar putea releva, chiar si în parte, o conceptie a politicii de plasament care a neglijat principiul important al repartitiei riscurilor.

Actiunile SICAV. Actiunile cu aceasta denumire sunt achizitionate de la societatile de investitii cu capital variabil (SICAV) de catre micii investitori care doresc sa-si recicleze avantajos capitalurile sau economiile disponibile .

Micii investitori, în general, victime ale variatilor cursurilor bursiere si neavizati în a aprecia corect prognoza pietei, au posibilitatea sa cumpere direct, la pretul de emisiune , titlurile solicitate de la ghiseele acestor societati de investitii si de plasament. Pretul de emisiune se calculeaza prin adaugarea, la cursul actiunilor, a unui procent de 4,75 % reprezentând valoarea cheltuielilor de emisiune si partea ce se constituie ca fond indivizibil la dispozitia societatii.

Prin specificul lor, aceste actiuni nu sunt cotate la bursa, detinatorii putându-le returna la ghiseelor societatii în orice moment, fapt care are ca efect o modificare permanenta a capitalului si numarului titlurilor detinute. Cursul reprezinta, de altfel, pretul de rascumparare platit actionarilor care se retrag din societate în ziua respectiva. El se determina zilnic având în vedere activul net, respectiv suma tuturor tipurilor de titluri detinute, ponderata cu cursul aferent fiecarui tip de actiuni.

Formula este urmatoarea :

ul valorilor mobiliare de tipul A, B,.,N

Nt = numarul total al valorilor mobiliare

În functie de treapta atinsa în îndeplinirea rolului lor de autofinantare, actiunile cunosc urmatoarele stadii:

actiunile autorizate - reprezinta numarul maxim de actiuni aprobate pe care corporatia îl poate emite de-a lungul existentei sale, numar specificat în statut. Numarul de actiuni este numai relativ limitat, pentru ca, atunci când societatea dovedeste necesitatea economica a dezvoltarii sale, ea poate obtine autorizatia de a emite un numar suplimentar de actiuni;

actiuni neemise - sunt acea parte din numarul total de actiuni autorizate care înca nu au fost emise în vederea comercializarii si care, constituie potentialul de autofinantare al societatii;

actiuni emise - reprezinta acel cuantum de actiuni autorizate care au fost emise si comercializate sau se afla în procesul distributiei primare;

actiuni puse in vânzare - sunt actiuni emise si aflate în procesul vânzarii initiale, pentru care societatea înca nu plateste dividende si a caror contravaloare urmeaza a fi încasata;

actiuni aflate pe piata - sunt acea parte din actiunile emise si vândute care se afla în posesia actionarilor si pentru care societatea plateste dividende;

actiuni de trezorerie - sunt actiunile proprii pe care societatea le rascumpara de pe piata, pentru a le revinde când pretul lor va creste. Pentru acestea nu se platesc dividende.

Dupa forma de prezentare, actiunile pot fi materializate (într-un înscris) si dematerializate (prin înregistrari în cont). Desi tendinta pietei este cea de dematerializare a actiunilor, trebuie precizat ca, daca înscrisul este nominativ, se precizeaza numele investitorului. E1 poate înstraina înscrisul prin simpla andosare. Pentru o mai mare siguranta, investitorul îsi încredinteaza stocul de actiuni nominative bancii sau agentului la care are deschis un cont de investitii.

Dar aceasta se face nu numai din motive de securitate, ci si în scopul efectuarii de tranzactii rapide pe piata.

La actiuni, principalele drepturi si obligatii ale partilor implicate, sunt înscrise pe fata actiunii sub forma clauzelor si mentiunilor.

Astfel se înscriu: tipul actiunii, numele emitentului, adresa acestuia, numarul autorizatiei de functionare, valoarea nominala, seria si numarul înscrisului, data emisiunii, semnatura si stampila emitentului.

Pe lânga acestea, se mai înscriu si:

clauza de revocare sau rascumparare - permite emitentului sa-si retraga de pe piata titlurile prin rascumpararea lor de la detinatori, strângându-si astfel obligatiile contractuale;

clauza de protejare a investitorului - stabileste perioada de timp în care emitentul nu are voie sa-si exercite dreptul de revocare, perioada în care investitorul se poate bucura nestânjenit de drepturile prevazute în contract.

Aceasta clauza trebuie mentionata obligatoriu, daca în contract exista clauza de revocare:

convertibilitatea - conform careia se pot schimba contra unui numar oarecare de alte certificate, de obicei actiuni comune, ale aceluiasi emitent.

clauza emitentului - desemneaza în exclusivitate persoana juridica a emitentului, ca fiind raspunzatoare de îndeplinirea contractului stipulat. Actionarii sau membrii din conducere sunt exonerati de orice raspundere.

Tipuri de actiuni :

Actiunile pot fi clasificate dupa tipul de companie care le reprezinta. Avem astfel :

Actiuni "Blue Chips" - specifice pietei americane , care sunt emise de corporatii cu o performanta deosebita si de lunga durata , care au distribuit de-a lungul anilor dividende din ce în ce mai mari. Aceste firme au o forta financiara deosebita si sunt practic imune la schimbari majore in economie. Exemple: IBM , Exxon, General Electric , Du Pont.

Actiuni de crestere ("Growth Stocks") - sunt actiuni ale firmelor care au avut un ritm de crestere sustinut in ultimii ani si care au un potential mare pentru viitor. Aceste firme obisnuiesc sa reinvesteasca un procent important din profiturile anuale, în scopul finantarii din resurse proprii a dezvoltarii. În consecinta, dividendele platite de acestea sunt mici în comparatie cu profiturile obtinute.

Actiuni ciclice ("Cyclical Stocks") - apartin firmelor a caror profituri oscileaza in paralel cu economia sau cu ciclurile economice. Exemple de astfel de industrii ciclice : ind. aluminiului, otelului , automobile ,constructii masini , turism.

1.1.2. Obligatiunile

Piata de capital, atât cea primara, cît si cea secundara, înregistreaza tranzactii financiare nu numai prin intermediul titlurilor de proprietate, ci si prin emisiuni de titluri de credit, destinate atragerii de fonduri banesti sub forma de împrumuturi pe termene lungi sau medii. Destinatarii împrumuturilor pot fi societati comerciale publice si private, institutii de stat, guverne, autoritati locale si institutii financiare etc. Capitalurile atrase în urma plasari de titluri de creanta sunt utilizate în activitati profitabile, ceea ce conduc la restituirea împrumutului, la plata unor dobânzi catre posesorii de titluri , la obtinerea unui profit net, care va fi reinvestit de emitent, în scopul maririi capitalului social.

Titlurile de creanta care aduc un profit fix, sub forma de dobânzi, sunt cunoscute, în general, sub numele de obligatiuni. Pe piata de capital, de-a lungul timpului, au aparut forme diverse ale titlurilor de credit, sub diferite forme, denumiri, caracteristici, dar indiferent de aceste trasaturi, le putem cuprinde în doua mari categorii: obligatiuni clasice si alte titluri de împrumut cu profit fix.

Pe pietele de capital sunt emise si negociate mai multe tipuri de ob1igatiuni clasice (directe), grupate in functie de doua criterii: forma de prezentare, respectiv locul de contractare si conditiile de emisiune.

Dupa forma de prezentare exista obligatiuni nominative si obligatiuni la purtator. Cele nominative au înscris numele detinatorului (creditorului) , transmiterea dreptului de a pretinde prestatia la care s-a angajat emitentul având loc prin întelegerea dintre vechiul si noul detinator al titlului si prin înmânarea efectiva a acestuia. În cazul în care creditorul este detinatorul nespecificat al titlului, obligatiunile se numesc la purtator.

Obligatiunile nominative se prezinta sub forma unui certificat nominativ si dau posibilitatea la operatiuni de transfer în registrul emitentului în cazul unei schimbari a dreptului de creanta. Certificatul mentioneaza atât unele caracteristici ale emitentului (stat, întreprinderi etc.), cât si principalele clauze ale contractului de emisiune referitoare la valoarea nominala, pretul emisiunii, rata dobânzii, tabloul amortizarii datoriei, garantiile etc.

Obligatiunile la purtator contin aceleasi caracteristici ca si cele nominative, fiind confectionate si imprimate dupa norme stricte. Detasabile dintr-un carnet, titlurile sunt formate dintr-un corp principal (talon), ce reprezinta dreptul detinatorului la suma subscrisa si din foi de cupoane, fiecare cupon mentionând o data de scadenta pentru plata dobânzilor. Plata cuponului înseamna practic achitarea dobânzilor la data contractata.

Dupa locul de contractare si conditiile de emisiune se cunosc obligatiuni interne, obligatiuni straine si euroobligatiuni . Deci, pe pietele de capital au loc operatiuni de atragere de active financiare, atât prin emisiunea si p1asarea de titluri exprimate în moneda nationala, cât si prin emisiunea si plasarea de titluri straine si eurotitluri, exprimate în valute, respectiv eurovalute.

Din punct de vedere al formei cât si al continutului, obligatiunile straine si euroobligatiunile sunt similare cu titlurile interne , emisiunea lor preluând, cu unele particularitati, atât forma instrumentului emis, cât si tehnica de subscriere.

O alta clasificare împarte bondurile in : bonduri cu cupon zero (zero coupon bond) si bonduri cu cupon (coupon bond) . În primul caz nu are loc plata unei dobânzi între data emisiunii si data rascumpararii (maturity date) . Însa cele mai raspândite sunt cele din a doua grupa .

O alta clasificare a bondurilor se poate face din punct de vedere al pretului lor :

-- par bond , pretul este egal cu valoarea de rascumparare

-- premium bond , pretul este mai mare decât valoarea de rascumparare

-- discount bond , pretul este mai mic decât valoarea de rascumparare

Se poate deduce astfel o relatie între rata cuponului , venitul curent si rata rentabilitatii la maturitate :

Premium bonds (P>F)

0 YTM CY CR Rate

Discount bonds (P<F)

0 CR CY YTM Rate

Par bonds (P=F)

CR,CY,YTM Rate

1.1.3. Alte tipuri de obligatiuni

În timp au fost create si dezvoltate si alte tipuri de titluri de credit în scopul maririi atractivitatii acestora pe piata de capital. Trasaturile particulare rezida, în principal, în schimbarea caracterului fix al dobânzii, pentru contracararea procesului inflationist, precum si posibilitate creditorului de a renunta la rambursarea împrumutului la scadenta si achizitionarea de actiuni la respectiva societate. În functie de aceste caracteristici , au aparut mai multe tipuri de obligatiuni.

Obligatiunile indexate garanteaza creditorului , prin contract, corectarea dobânzii anuale cu un indice, ales de comun acord cu emitentul. Indexarea se poate aplica fie dobânzii, fie sumei de rambursat, fie ambelor valori, legata, de cele mai multe ori, de indicele de crestere a preturilor, de gradul de depreciere a puterii de cumparare, indicele inflatiei, etc.

Obligatiunile participative au rolul de a varia anuitatea (amortismentul si/sau dobânda) în functie de rezultatele financiare, ca urmare a împrumutului investit în activitatile economice. Creditorul este protejat prin stabilirea unui plafon minim al câstigului, indiferent de rezultatele exercitiului financiar precedent.

Obligatiunile convertibile ofera creditorului dreptul de a le schimba în actiuni, fie într-un termen fixat, prin contract, fie în orice moment, în contravaloarea de piata a titlurilor de proprietate.

Bonurile de tezaur sunt titluri de creanta emise de catre stat, purtatoare de dobânzi competitive si, mai ales, sigure, fiind garantate de guvernul si banca centrala ale statului respectiv. Acestea sunt emise, în principal, pentru acoperirea deficitelor bugetare sau investitiilor mari, garantate de stat.

Obligatiunile ipotecare sunt titluri de creanta emise de societati bancare sau ipotecare, în vederea atragerii de împrumuturi necesare detinatorilor de proprietati funciare sau imobiliare, proprietati care devin garantie a împrumutului.

Titlurile de renta sunt titluri mobiliare emise de stat, pe care cumparatorii le pot tranzactiona la bursa de valori , dar nu pot cere emitentului rambursarea împrumutului facut. Emitentul se obliga, însa, pe o perioada nedeterminata , sa plateasca posesorilor o remuneratie periodica, suma ce reprezinta, de fapt, dobânda la împrumuturile facute.

1.2. Introducerea valorilor mobiliare la cota Bursei

Înscrierea la cota Bursei reprezinta permisiunea acordata de Bursa unei societati emitente, de a avea valorile mobiliare tranzactionate prin intermediul mecanismului specific al Bursei, permisiune conditionata de îndeplinirea de catre emitent a unor cerinte impuse de Legea 297/2004, privind valorile mobiliare si bursele de valori, de reglementarile Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si a BVB.

Cotarea la Bursa se realizeaza prin parcurgerea mai multor etape si presupune cooperarea dintre Societatea de Servicii si Investitii Financiare, membra a Asociatiei Bursei care initiaza respectivul eveniment în piata bursiera, si reprezinta emitentul în procesul de cotare (numita societate initiatoare) si BVB (ANEXA II).

Selectarea societatii initiatoare

Emitentul va realiza aceasta selectie în functie de activitatea generala desfasurata de SSIF, precum si pe baza altor criterii prestabilite.

Îndeplinirea cerintelor cotarii  

Emitentul si SSIF-ul colaboreaza pentru realizarea documentatiei necesare cotarii care va fi înaintata Bursei, împreuna cu comisionul de procesare.

Verificarea îndeplinirii cerintelor cotarii la Bursa

Serviciul emitenti verifica atât îndeplinirea cerintelor necesare cotarii, cât si depunerea tuturor documentelor. Acesta poate solicita documente suplimentare, de la caz la caz. Odata îndeplinite toate conditiile, Serviciul Emitenti emite o Nota de Recomandare catre Comisia de Înscriere la Cota.

Decizia înscrierii la cota

În fata Comisiei de Înscriere la Cota Bursei, formata din 5 membrii si un presedinte, SSIF-ul initiator prezinta activitatea trecuta, prezenta, dar mai ales perspectivele de dezvoltare ale emitentului. Conducerea societatii emitente, care este prezenta la aceasta sedinta, ofera orice detalii importante solicitate de membrii Comisiei . În cazul în care apar probleme , mai ales de natura juridica, Comisia poate solicita documente în plus de la emitent si atunci decizia de înscriere la cota se amâna. Când Comisia constata ca toate cerintele si documentele necesare cotarii sunt îndeplinite, si respectiv complete, ia decizia cotarii la Bursa a valorilor mobiliare ale respectivului emitent.

Transferul Registrului de Actionari si plata comisioanelor

Societatea emitenta înscrisa la cota Bursei transfera Registrul Actionarilor catre Bursa (Serviciul Registru), care verifica concordanta dintre numarul actiunilor emise si capitalul social. Emitentul va plati comisioanele de registru si de înscriere la Cota Bursei.

Decizia de tranzactionare

Decizia de tranzactionare este emisa de catre directorul general al Bursei, dupa îndeplinirea de catre emitent a trei conditii cumulative : existenta deciziei de înscriere la Cota Bursei, încheierea Contractului de Registru si plata comisionului de înscriere la Cota Bursei.

Informarea publicului larg si începerea tranzactionarii

Bursa, prin comunicatele de presa, anunta publicul larg data începerii tranzactionarilor valorilor mobiliare ale emitentului în cadrul Bursei. Emitentul, împreuna cu societatea initiatoare si cu Bursa, organizeaza o conferinta de presa la care participa presa, membrii Comisiei de Înscriere la Cota , membrii CNVM , alti invitati , conferinta la care se efectueaza o prezentare a activitatii societatii si, mai ales, a perspectivelor sale de dezvoltare. Dupa conferinta de presa urmeaza începerea tranzactionarilor valorilor mobiliare în cadrul Bursei.

1.3. Determinarea pretului valorilor mobiliare prin concentrarea cererii si a ofertei

Concentrarea cererii si a ofertei de valori mobiliare este o operatiune complexa care conduce la determinarea pretului la care urmeaza sa se efectueze tranzactiile .

Cursul valorilor mobiliare cotate la bursa este un curs de piata. Principiul ce sta la baza formarii lui este simplu, dar modalitatile de aplicare sunt adaptate la fiecare caz particular generat de dezechilibrele pietei.

Brokerii, în virtutea dreptului de negociere cu care sunt investiti, concentreaza ordinele de vânzare si cumparare la aceeasi bursa, pentru aceeasi valoare mobiliara. Ca urmare a confruntarii ordinelor de vânzare si cumparare se determina cursul unic - cursul de echilibru dintre cerere si oferta - la care se negociaza la un moment dat titlurile.

Bursa de Valori utilizeaza pentru efectuarea tranzactiilor bursiere un program asistat de calculator denumit Sistem de Tranzactionare si Executie Automata (STEA).

STEA permite efectuarea tranzactiilor pe doua tipuri de piete bursiere : piata continua si piata intermitenta . Avându-se în vedere faza actuala de dezvoltare a Bursei , a fost ales sistemul de tranzactionare în piata continua.

sedinta de tranzactionare pe piata continua este formata din cinci etape :

Predeschiderea pietei - perioada în care se pot introduce ordine de bursa care nu vor fi procesate însa, pentru a genera tranzactii, pâna în momentul deschiderii automate.

La introducerea lor în sistem, ordinele de bursa sunt plasate automat în "sir". Vor exista doua siruri, în functie de tipul ordinului, de vânzare sau cumparare.

Locul ocupat de un ordin în sir se stabileste conform cu urmatoarele reguli :

când preturile nu sunt egale, sirul este ordonat începând cu cel mai bun pret

daca exista ordine care au preturi egale, atunci ordinul introdus cel mai devreme va ocupa primul loc în sir

ordinele clientilor au prioritate de executie fata de ordinele proprii ale SVM-ului.

Schimbarea prioritatii ordinelor datorata modificarii lor se realizeaza în felul urmator :

daca se modifica un ordin prin diminuarea cantitatii de valori mobiliare, locul în ordinea prioritatii nu se pierde

daca se modifica un ordin , prin cresterea cantitatii de valori mobiliare, locul în ordinea prioritatii se poate pierde

locul în ordinea prioritatii se pierde prin modificare pretului

Predeschiderea permite stabilirea unui pret potential de deschidere a pietei pentru valorile mobiliare tranzactionate în sedinta respectiva, pret care poate fi modificat pe masura ce se introduc noi ordine. Acest pret este determinat prin aplicarea unui algoritm de fixing, astfel încât volumul valorilor mobiliare sa fie maxim.

Deschiderea automata a pietei - în acest moment, ultimul pret calculat de sistem prin algoritmul de fixing devine pretul efectiv la care se efectueaza tranzactiile , iar ordinele de vânzare si de cumparare care au fost identificate prin algoritm sunt executate, realizându-se astfel tranzactiile la pretul de deschidere. Acest calcul al pretului efectiv si efectuarea tranzactiilor între ordinele de vânzare si cumparare care corespund pretului de deschidere se realizeaza de catre computer practic instantaneu.

Tranzactionarea in piata continua - în cadrul acestei etape, valorile mobiliare se tranzactioneaza pe o baza continua, executarea ordinelor având loc în timp real. Tranzactiile nu se efectueaza la un pret unic, ci la cursuri care se modifica permanent, pe baza informatiilor despre cerere si oferta care sunt disponibile pentru agentii de bursa pe ecranul de tranzactionare. Astfel, agentul de bursa poate sti care este cel mai bun pret de vânzare si cel mai bun pret de cumparare din piata, care este cantitatea de valori mobiliare ceruta sau oferita, care sunt variatiile preturilor între ultima si penultima tranzactie realizata, precum si între sedinta curenta si cea precedenta, care sunt datele de ansamblu ale evolutiei pietei în sedinta respectiva, etc.

Închiderea pietei - se face la ora stabilita, prin închiderea automata a pietei electronice. Dupa acest moment, personalul bursei listeaza rapoartele de tranzactionare, de compensare si decontare, pe baza carora se va efectua apoi procesul de decontare. În aceasta perioada, se pot introduce ordine care vor participa la sedintele de tranzactionare urmatoare, se pot deschide conturi si se pot efectua transferuri în Registru. Urmeaza apoi oprirea accesului agentilor de bursa la sistemul de tranzactionare

[4] Publicarea cotatiilor cuprinde o lista a produselor tranzactionate la bursa, cu indicare a cotatiilor medii pe baza carora s-au încheiat tranzactiile în ziua respectiva, fara a se face referire la cotatiile efective.

Tehnicile de cotare care se aplica, în mod obisnuit, la bursele oficiale, cunosc o diversitate destul de restrânsa, chiar daca, acestea au evoluat de la cotarea clasica "prin strigare" la cotarea electronica. Cotarea titlurilor si executarea ordinelor bursiere difera de la o piata la alta în raport cu sistemul de tranzactionare adoptat.

Tehnicile de cotare consacrate sunt prezentate în cele ce urmeaza:

Pentru fiecare din valorile cotate prin aceasta metoda, specialistii comunica înainte de sedinta de bursa, limitele de curs între care se înscriu ordinele adresate de clientii lor (limita cea mai ridicata la cumparare si limita cea mai scazuta la vânzare). Aceste informatii, împreuna cu un "curs de opozitie" stabilit fara consultarea specialistilor se înscriu într-un "registru de opozitie" tinut de "coteur". Cotatia la vedere a fiecarei valori mobiliare este asigurata ca si în cazul stellajului. "Coreur-ul" consulta fiecare specialist interesat, obtine cantitatile ce vor fi negociate, stabileste raportul cerere-oferta si determina cursul la care un titlu ar putea fi cotat daca nu se va tine seama decât de ordinele executate pe piata la vedere. Apoi, el asigura legatura cu grupul de cotatie la termen, echilibrând piata prin operatiuni combinate, ca de exemplu vânzare la termen si cumparare la vedere sau cumparare la termen si vânzare la vedere. În urma acestor operatiuni se determina cursul la termen. Cursul la vedere se va situa în jurul acestui curs la termen, fara însa a depasi +- 2 %.

550 titluri la cursul "cel mai bun";

75 titluri la cursul 1495 u.m.;

100 titluri la cursul 1475 u.m.;

200 titluri la cursul 1470 u.m.;

de vânzare :

200 titluri la cursul "cel mai bun";

200 titluri la cursul 1480 u.m.;

150 titluri la cursul 1485 u.m.;

100 titluri la cursul 1490 u.m.;

Ultimele zile de bursa ale lunii octombrie

Nr. sedintei de bursa dinaintea ultimei sedinte a lunii

Operatiuni

Nr. zilei aferente lichidarii

Scadenta negocierilor la termen efectuate în aceea zi

Luni 23 oct.

Lichidare generala

Lichidarea lunii oct.

Marti 24 oct.

Report

Lichidarea lunii nov.

Miercuri 25 oct.

Livrare de certificate nominale

Lichidarea lunii nov.

Joi 26 oct.

Livrare de obligatiuni

Lichidarea lunii nov.

Vineri 27 oct.

Livrare sub forma de viramente a titlurilor depozitate

Lichidarea lunii nov.

Luni 30 oct.

Livrare de titluri la purtator

Lichidarea lunii nov.

Marti 31 oct.

Ultima sedinta de bursa a lunii

Reglementarea capitalului

Lichidarea lunii nov.

Sursa: Victor Stoica, Eduard Ionescu, "Piete de capital si burse de valori", editia a II-a, Ed. Economica, Bucuresti, 2002, p.233

3.1. Indicele BET

(Bucharest Exchange Trading)

Indicele BET a fost creat, în primul rând, în scopul reflectǎrii tendintei de ansamblu a preturilor corespunzǎtoare celor mai lichide si active 10 societǎti tranzactionate în cadrul BVB. Aceste societǎti sunt selectate exclusiv din cadrul societǎtilor listate la Categoria I a Bursei de Valori Bucuresti, aplicându-se totodatǎ si criteriul diversificǎrii activitǎtii societǎtilor respective.[23]

Un alt scop pentru care a fost creat acest indice a fost furnizarea unei baze adecvate pentru tranzactionarea instrumentelor derivate pe indici (index opus si contracte futures) pentru a asigura mecanisme de acoperire a riscului pentru investitori.

Proiectul BVB de creare a indicelui BET a beneficiat de asistenta acordatǎ de Institutul Austriac de Studii Avansate.

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizarea a preturilor celor mai 10 lichide actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Marimea indicelui din fiecare zi este raportata la marimea indicelui corespunzatoare din data de referinta (momentul t0).

unde:

- N este numarul de actiuni din portofoliul indicelui: 10;

- p_i0 este (începând cu 29 Noiembrie 1999) pretul de închidere al simbolului i înregistrat în piata principalǎ (piata Regular) în sedinta de tranzactionare de referintǎ (corespunzǎtoare ultimei actualizǎri a cosului indicelui, consideratǎ a fi t=0)

- p_it este (începând cu 29 Noiembrie 1999) pretul de închidere al simbolului i înregistrat în piata principalǎ (piata Regular) în sedinta de tranzactionare t

- q_i0 este factorul de ponderare corespunzǎtor simbolului i în sedinta de tranzactionare de referintǎ (t=0)

În conditiile în care participarea unui simbol în index este limitatǎ la 25% din totalul capitalizǎrii simbolurilor incluse în indicele BET, factorul de ponderare al acestuia poate fi egal cu una dintre cele douǎ valori :

numǎrul de actiuni corespunzǎtoare simbolului respectiv (în cazul în care ponderea capitalizǎrii acestuia în capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indicele BET este mai micǎ de 25%) sau

un numǎr ajustat (în cazul în care ponderea capitalizǎrii simbolului depǎseste limita procentualǎ impusǎ de 25%).

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat, spre exemplu, unor evenimente ca:

a. diviz ri (splits) sau consolidari ale actiunilor incluse în portofoliul indicelui

b. modificarea componentei indicelui (înlocuirea unui simbol în portofoliul indicelui)

c. modificǎri survenite în capitalizarea unei societǎti ale cǎrei actiuni sunt incluse în portofoliul indicelui, astfel încât ponderea acestui simbol sǎ depǎseascǎ limita procentualǎ de 25% din capitalizarea totalǎ a simbolurilor incluse în indice

d. orice modificari în capitalul social al unei firme aflate în portofoliul indicelui

valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f _, în ziua în care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Astfel se realizeaza continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui. Ajustarea indicelui BET se efectueazǎ si prin modificarea factorilor de ponderare.

Criteriile pentru selectia valorilor mobiliare în portofoliul indicelui sunt urmatoarele:

1. actiunile trebuie sa fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti;

2. actiunile trebuie sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera; de asemenea, se urmareste ca suma capitalizarilor firmelor ale caror actiuni sunt în portofoliul indicelui sa depaseasca 60 % din capitalizarea bursiera totala;

3. actiunile trebuiesc astfel alese încât sa se asigure diversificarea portofoliului indicelui;

4. actiunile trebuie sa fie cele mai lichide, acesta caracteristica fiind aproximata prin totalul valorii tranzactiilor pe actiunea respectiva; se urmareste ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie cel putin 70 % din valoarea totala tranzactionata.

Criteriile prezentate anterior sunt revizuite lunar prin analizarea performantelor societǎtilor a cǎror actiuni compun portofoliul indicelui (cosul indicelui), precum si a societǎtilor recent listate, în vederea unor posibile actualizǎri a componentei indicelui (înlocuiri).

Deciziile de actualizare a cosului indicelui sunt adoptate de cǎtre Comitetul Indicelui.

3.2. Indicele BET - C

(Bucharest Exchange Trading - indice compozit)

Indicele compozit BET-C, lansat în mai 1998, s-a nascut ca un raspuns dat necesitatii unei reprezentari complete a evolutiei preturilor tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti. Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusǎ si de cresterea numǎrului de societǎti listate la BVB.

BET-C, un indice din generatia a doua, foloseste formula mediei preturilor medii ale actiunilor, ponderata cu capitalizarea bursiera. Portofoliul indicelui contine toate titlurile listate, iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi dupa formarea pretului de piata. Continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui sunt asigurate de un factor de corectie, care este însasi valoarea indicelui în ziua anterioara modificarii compozitiei cosului indicelui.

Desi pe baza sa nu se pot face operatiuni futures si cu optiuni, BET-C este util pentru ca face posibila calcularea coeficientului de corelatie, prin care legaturile dintre doua piete (sau segmente) pot fi puse în evidenta si a carui marime indica nivelul de legatura existent între pietele respective.

În cazul în care exista actiuni care nu mai corespund criteriilor de selectie în portofoliul indicelui se procedeaza la o actualizare a portofoliului indicelui. si în acest caz, factorul de corectie f este recalculat, pentru a compensa aceasta modificare. Astfel se respecta cerinta ca indicele sa reflecte zilnic schimbarile preturilor actiunilor fata de preturile acelorasi actiuni, la un moment de referinta.

Toate modificarile în portofoliul indicelui se fac periodic si se decid de catre Comitetul Indicelui, care analizeaza si decide trimestrial actualizarea acestora.

3.3. Indicele BET-FI

(Bucharest Exchange Trading - indice sectorial pentru fonduri de investitii)

Acest indice este primul indice sectorial lansat de BVB la 1 Noiembrie 2000. BET-FI reflectǎ tendinta de ansamblu a preturilor fondurilor de investitii tranzactionate în cadrul Bursei de Valori Bucuresti.

Metoda de calcul este identicǎ cu cea aplicatǎ pentru indicii BET si BET-C. Factorul de ponderare pentru un simbol inclus în indicele BET-FI este numǎrul de actiuni al simbolului respectiv.

Singura regulǎ privind includerea unui fond de investitii în indicele BET-FI este ca acesta sǎ fie listat la BVB.

Metodele de ajustare a acestui indice sunt modificarea factorilor de ponderare si modificarea valorii indicelui prin aplicarea unui factor de corectie (regulǎ similarǎ cu cea utilizatǎ pentru indicii BET si BET-C). Principalele evenimente care determinǎ ajustarea indicelui sunt urmǎtoarele :

divizǎri (splits) sau consolidǎri ale actiunilor incluse în cosul indicelui ;

adǎugarea sau stergerea unui simbol în/din cosul indicelui ca urmare a listǎrii, respectiv delistǎrii;

modificǎri de capital pentru o societate ale cǎrei actiuni sunt incluse în cosul indicelui.

Atributiile Comitetului Indicelui referitoare la indicele BET-FI sunt identice cu cele privind si ceilalti doi indici.

CAPITOLUL IV

ANALIZA TEHNICA

4.1. Ce este analiza tehnica?

Analiza tehnica se refera la studiul pietei prin examinarea altor factori de influenta decat cei externi . Desi poate intimida putin, aceasta formulare prezinta, de fapt, un studiu al evolutiei pretului si/sau volumului cu ajutorul graficelor. Analiza tehnica a fost dezvoltata de Charles Dow in jurul anului 1900 si se bazeaza pe principii ca: tendinta naturala a pretului, pretul cuprinde totalitatea informatiilor disponibile la un moment dat, suport si rezistenta, formatiuni grafice, confirmari si divergente. Evolutiile ciclice sunt un fapt binecunoscut si le intalnim peste tot in jurul nostru: evolutia universului, anotimpurile, erele glaciare, bioritmul uman sunt exemple dintre cele mai cunoscute. De aceea studiul acestor cicluri capata o importanta deosebita pentru realizarea de previziuni privind evolutiile viitoare. Analiza tehnica este o metoda de evaluare ale evolutiilor viitoare ale actiunilor si directiei pietei bazata pe analiza grafica a unor variabile ca: volumul de tranzactionare, variatia preturilor, indicatori etc., pentru identificarea unor formatiuni tipice. Decodarea mesajelor acestor grafice poate indica unde si cand o anumita actiune este de cumparat sau de vandut. Acestea sunt suficiente in introducere. A face un rezumat al intregii evolutii a analizei tehnice din momentul zero (cel al elaborarii teoriei de catre Dow) si momentul actual, nu reprezinta decat informatii inutile, nepractice si, in final, o pierdere de timp. Tot ceea ce trebuie sa stiti este ca acest tip de analiza functioneaza foarte bine, este mai usor de realizat decat celelate tipuri de analiza si este folosit pe scara larga, inclusiv de marile societati care activeaza in domeniul financiar. Pentru a purcede pe drumul invatarii si pentru a va

face viata mai usoara este necesar sa faceti rost de un software adecvat (la adresa www.lathuy.com gasiti unul gratuit) si de datele istorice ale emitentilor, lucru de alfel foarte simplu!

4.2. Pretul

Pentru utilizatorii analizei tehnice, pretul reprezinta primul instrument de lucru si cel mai important. Acest lucru este evident si normal, avand in vedere ca profiturile la bursa se fac, in general, din diferenta dintre preturile de cumparare si cele de vanzare. Oricat ar parea de paradoxal, sunt mai multe tipuri de preturi si mai multe tipuri de reprezentari grafice. Nu dezarmati, este foarte simplu si, nu-i asa, suntem abia la inceput. Sa le luam pe rand:

a). Tipuri de preturi

Intr-o zi de tranzactionare apar 4 tipuri importante de preturi:

High - este pretul maxim

Low - este pretul minim

Open - reprezinta pretul de deschidere, adica pretulla care s-a realizat prima tranzactie a zilei

Close - reprezinta pretul de inchidere sau pretul lacare s-a realizat ultima tranzactie a zilei Nu-i asa ca nu e chiar atat de complicat?

Despre preturi mai putem spune ca cel de inchidere(close) este cel mai important si ca se mai foloseste in calculul unor indicatori si un asa numit pret mediu, calculat pe baza celor enumerate mai sus dupa formule ca:

PM=(H+L+C+O)/4 sau (H+L+C))/3 etc.

unde:

PM=Pretul mediu

H=High

L=Low

O=Open

C=Close

Nu va incarcati memoria incercand sa retineti aceste formule sau altele pe care le voi prezenta la capitolul indicatori. Software -ul pe care il veti utilizastie (din fabrica, de regula) cum sa calculeze pentru a ne face viata mai usoara. Important este sa stiti ca exista si un asemenea pret.

b). Tipuri de reprezentari ale pretului

De ce avem nevoie de o reprezentare a pretului?

Raspunsul este evident: pentru a vizualiza cat mai fidel tendinta de miscare a pietei si fortele care fac acest pret. V-ati speriat? Nu este cazul.

Linie - este cea mai simpla reprezentare si foloseste,

in marea majoritate a cazurilor, pretul de inchidere.

Doar este cel mai important, va mai amintiti? Si cum un desen face cat 1000 de cuvinte, iata cum arata o astfel de reprezentare a pretului:

Veti intalni acest tip de reprezentare cel mai des in mass - media deoarece este cea mai simpla forma de intelegere a miscarii pretului. Mai departe, sa trecem la urmatorul tip de reprezentare:

Bar - adica bara sau linie verticala, nu va ganditi la altceva. In acest tip de reprezentare apar cele 4 tipuri importante de preturi (High, Low, Open, Close) si este

cea mai populara printre utilizatorii analizei tehnice. Aici trebuie sa zabovim putin pentru a intelege mai bine cum sunt reprezentate aceste preturi intr-o zi de

tranzactionare. Priviti figura urmatoare:

Informatiile prezentate sunt mai numeroase si in plus mai apare un element nou la nivel de grafic: culoarea. Priviti imaginea urmatoare:

Acest grafic surprinde evolutia aceleiasi actiuni in acelasi interval de timp ca in cazul linie. Impactul visual este mult mai puternic pentru ca avem informatii nu numai despre evolutia pretului intr-o perioada de timp, dar si din cursul unei zile!!! Ce ne spune culoarea? Faptul ca intr-o zi de tranzactionarecumparatorii au fost mai puternici decat vanzatorii (culoare albastra) sau invers (culoare rosie). Greu? Deloc.

Sa trecem la urmatorul tip de reprezentare si ultimul care face obiectul acestei carti:

Candlestick - sau lumanare (ganditi-va la ea in sensul ca va lumineaza calea). Este tipul meu favorit de reprezentare si vi-l recomand. Un candlestick este format dintr-un corp colorat (in aceleasi conditii ca si in cazul bar), o linie verticala subtire deasupra si una dedesubt. Priviti mai jos: Arata infricosator? De fapt este o varianta a tipului precedent unde am inlocuit liniile ce reprezentau preturile Open si Close cu un dreptunghi colorat (albastru daca avem Close>Open si rosu daca Close<Open).

Este o varianta a tipului precedent unde am inlocuit liniile ce reprezentau preturile Open si Close cu un dreptunghi colorat (albastru daca avem Close>Open si rosu daca Close<Open). Acest lucru este vizibil in cazul particular cand Close=Open si lumanarea nu se deosebeste cu nimic de un bar. Iata reprezentarea acestui caz particular: Acum ca am vazut ca nu este nimic foarte complicat in acest tip de reprezentare sa trecem la graficul urmator in care avem reprezentarea candlestick a pretului:

De ce va recomand acest tip de reprezentare? In primul rand pentru impactul vizual mult mai puternic decat in cazul bar si pentru ca, odata ce veti fi inaintat serios pe drumul intelegerii analizei tehnice, veti descoperi ca exista anumite cazuri particulare de lumanari care anticipeaza foarte bine evolutia pretului din ziua urmatoare. Acest lucru poate face diferenta dintre castig si pierdere. Ne vom intalni cu cateva dintre aceste lumanari mai tarziu, in capitolul Formatiuni candlestick. Ce trebuie sa mai cunoasteti inainte de a incheia acest capitol: ca mai exista si alte tipuri de reprezentari grafice cu nume exotice Kagi, Renko, Three-Line Break, Point and Figure etc.. Ca sa nu dati bir cu fugitii, nu o sa vi le mai prezint. O sa le descoperiti mai tarziu si va vor colora viata. Acordati-le si lor atentie la momentul oportun pentru ca pot fi instrumente foarte utile in activitatea dumneavoastra de trading!

4.3. Volumul

Evident el nu se masoara in litri, metri cubi sau altceva din ceea ce am invatat la scoala; in analiza tehnica volumul reprezinta numarul de actiuni tranzactionate intr-o

anumita zi si se masoara in bucati. In general insoteste pretul in mai toate reprezentarile grafice si ar fi bine sa procedati la fel si dumneavoastra. Daca va ganditi la pret ca la o masina care ruleaza pe un drum cu serpentine, atunci volumul este combustibilul care face sa se miste aceasta masina. De ce ne trebuie volumul? Sa luam cazul masinii care urca pe un munte, dar la care combustibilul este pe terminate. Cand acesta se va epuiza, masina se va opri, apoi o va lua la vale. Asa se intampla si cu cresterile de pret care se realizeaza pe volume in scadere, dar asta vom vedea mai tarziu in capitolul Divergente. Volumul se reprezinta cel mai bine sub forma de histograma (bare vericale) si ar fi bine sa il trasati imediat sub graficul pretului, ca in exemplul urmator:

Sa mai spunem ca volumul intra in calculul unor indicatori foarte utilizati, dar si ca unii analisti traiesc foarte bine si fara el. Eu va recomand sa-l folositi si de

acest lucru va veti convinge cand veti aplica cele invatate in piata reala. Acum luati o pauza si ganditi-va la ce am invatat pana acum. Stim deja ca sunt mai multe preturi, cum se reprezinta ele, iar acum am facut cunostinta si cu volumul. Am ridicat doar un colt al cortinei care invaluia analiza tehnica. Daca ceea ce ati vazut va incita si vi se pare asimilabil, cititi in continuare; daca nu, luati o pauza de o cafea inainte de a continua.

4.4. Sisteme de tranzactionare

Una din regulile de baza utilizate in elaborarea sistemelor de tranzactionare este aceea ca trebuie sa urmaresti trendul, nu sa lupti contra lui! Nu uitati aceasta regula, este foarte importanta! Vom incepe prezentarea sistemelor de tranzactionare cu unul simplu care da, insa, rezultate foarte bune:

Sistemul EMA10-EMA20 - este format din doua medii mobile calculate pentru perioade de 10, respective 20 de zile.

Media mai scurta (EMA10) este cea verde, iar cea lunga (EMA20) este rosie. Am reprezentat de asemenea si Parabolic Sar sub forma punctelor portocalii care urmaresc pretul. Iata cum se genereaza semnalele de tranzactionare in acest caz:

Cumparare:

D Close >EMA10>EMA20

D EMA10 trece peste EMA20

Vanzare:

D Close<EMA10<EMA 20

D EMA20 trece peste EMA10

Am adaugat Parabolic SAR deoarece in cazul in care trece sub prêt concomitent cu EMA10 peste EMA20, semnalul de cumparare devine foarte puternic, iar daca trece peste pret concomitent cu EMA20 peste EMA10, semnalul de vanzare devine foarte puternic. Nu uitati sa reprezentati si volumul sub pret. El da credibilitate unui semnal!

Sistemul BB-RSI - foloseste pentru generarea semnalelor benzile Bollinger si Relative Strength Index (RSI) prezentate intr-un capitol precedent.

In primul subgrafic avem reprezentat pretul si benzile Bollinger, iar in cel deal doilea avem reprezentat indicatorul RSI si liniie care delimiteaza zonele de supracumparare

(70) si de supravanzare (30). Semnalele de tranzactionare se genereaza astfel:

Cumparare :

D Pretul este peste banda Bollinger superioara, iar RSI trece in zona de supracumparare (strapunge de jos in sus linia 70)

D Pretul este in apropierea benzii inferioare, iar RSI

paraseste zona de supravanzare (strapunge de jos in sus linia 30)

Interpretarea este urmatoarea : pretul este foarte aproape de un bottom si o ascensiune poate apare in perioada imediat urmatoare

Vanzare:

D Pretul este sub banda Bollinger inferioara, iar RSI trece in zona de supravanzare (strapunge linia 30 de sus in jos)

D Pretul este in apropierea benzii superioare, iar RSI paraseste zona de supracumparare (strapunge linia 70 de sus in jos)

Interpretarea este urmatoarea : pretul este foarte aproape de un top si o retragere poate apare in perioada imediat urmatoare.

Sistemul DI+DI- - RSI

DI+ (Positive Directional Index) si DI- (Negative Directional Index) sunt doi indicatori reprezentati in acelasi grafic, foarte folositi pentru incrucisarile dintre ei, care sunt interpretate ca semnale de cumparare si vanzare. Ii gasiti inclusi in mai toate programele de analiza tehnica si nu este necesar sa memorati formula lor de calcul, de altfel destul de complicata. Pentru a reduce semnalele false pe care le genereaza se pot folosi impreuna cu RSI astfel:

In primul subgrafic avem reprezentat pretul, in al doilea sunt DI+ si DI-, iar in cel deal doilea avem reprezentat indicatorul RSI si liniie care delimiteaza zonele de supracumparare (70) si de supravanzare (30), plus linia mediana (50). Semnalele de tranzactionare se genereaza astfel:

Cumparare :

- RSI strapunge de jos in sus linia 50, iar DI+ se afla peste DIVanzare:

- RSI strapunge de sus in jos linia 50, iar DI+ se afla sub DI

Sagetile albastre din ultimele doua subgrafice surprind momentele care indeplinesc conditiile de tranzactionare.

Planul de tranzactionare

Reprezinta un ansamblu de reguli care trebuiesc stabilite si urmate pentru a deveni un investitor de succes. In primul rand un plan de tranzactionare trebuie sa contina raspunsurile la urmatoarele intrebari :

8 cand cumpar ?

8 cat sa cumpar ?

8 care sunt obiectivele mele de profit pe o tranzactie?

8 care sunt pierderile pe care mi le pot permite intr-o tranzactie ?

8 cand vand?

Cand cumpar ?

Sunteti gata sa tranzactionati ? Daca da, trebuie sa mai intai sa va stabiliti un sistem de tranzactionare in functie de capitalul disponibil si de toleranta dumneavoastra la risc. Sistemele de tranzactionare pot fi din cele exemplificate la capitolul precedent sau proprii.

Recomandarea este aceea de a le testa un timp in piata pentru a vedea daca vi se potriveste sau nu. Dupa ce ati ales sistemul de tranzactionare mai trebuie

doar sa urmariti semnalele generate, volumele de tranzactionare si sa actionati! Nu uitati, volumul este cel care da greutate unui semnal !

Cat sa cumpar ?

Analiza tehnica nu ofera o garantie (ca de altfel nici un alt tip de analiza) asupra corectitudinii semnalelor generate. O parte din semnalele generate vor fi false si atunci exista posibilitatea ca pozitiile deschise sa fie generatoare de pierderi. In aceste conditii recomandam ca, functie de dimensiunea capitalului avut la dispozitie, sa alocati 15%- 25% pentru un simbol, dar nu mai mult! Atentie, nu intrati in pozitii de cumparare daca nu sunt pregatiti din punct de vedere emotional sau aveti dubii asupra semnalelor generate ! Care sunt obiectivele mele de profit pe o tranzactie?

Inainte sa intrati intr-o pozitie trebuie sa va fixati un target realist care poate fi un top precedent, o variatie procentuala (sa spunem +15%), o rezistenta grafica etc. In momentul cand se atinge target-ul si trendul nu este foarte puternic, recomandarea este sa vindeti cel putin o parte din actiuni (minim o treime).

Care sunt pierderile pe care mi le pot permite intr-o tranzactie ?

Nu va lasati capitalul la mana hazardului ! Inainte de a trimite ordinul de cumparare in piata, trebuie sa aveti deja fixat un prag de la care trebuie sa vindeti daca pretul evolueaza negativ. Acest prag poarta numele de Stop Loss si se poate determina in mai multe feluri.

Iata cateva exemple :

1. ultimul low al pretului inainte de cumparare

2. un procent fix (-7, -10, -15% etc.) din pretul de cumparare

3. o retragere Fibonacci ( de regula prima situata sub pretul de cumparare)

4. o valoare rotunda a pretului ( de exemplu 0,2, in loc de 0,21)

Daca pretul evolueaza ascendent dupa cumparare, pasul imediat urmator este sa calculati un alt prag de iesire care poarta numele de Trailing Stop. Este de fapt un Stop Loss care se misca numai ascendant (atentie !) si care urmareste ascensiunea pretului.

Cand acesta se intoarce si trece sub TS : vanzare. Exemple de modalitati de calcul :

1. procent fix (-7, -10, -15% etc.) din cel mai mare close (sau high) inregistrat din momentul cumpararii

2. trecerea Parabolic SAR peste pret

3. retrageri Fibonacci

4. valori calculate in functie de volatilitatea pretului

Cand vand ?

Semnalul de vanzare il va da sistemul dumneavoastra de tranzactionare

Dupa ce ati stabilit propriul dumneavoastra plan de tranzactionare, va recomand sa-l scrieti si sa-l aveti tot timpul la indemana. Pe masura ce veti acumula experienta si pe masura ce conditiile din piata se vor modifica, planul dumneavoastra va suferi si el schimbari in timp. Concluzia : trebuie sa fiti flexibili. In piata sunt generate destul de rar semnale foarte puternice (fie de cumparare, fie de vanzare) si de aceea se practica, de regula, tranzactiile in trepte.

Tehnica de tranzactionare in trepte sau in sistem piramida pe care o recomandam are 3 pasi si este urmatoarea:

La generarea primului semnal de cumparare se intra in pozitii cu jumatate din suma destinata simbolului respectiv (1/2 * S). La generarea celui de-al doilea semnal cu o treime din acea suma (1/3 * S), iar la aparitia celui de-al treilea cu restul sumei. Atentie, pretul trebuie sa se miste ascendent si fiecare semnal de intrare sa fie mai sus decat precedentul !

La vanzare este la fel : se vinde jumatate din actiuni la aparitia primului semnal, o treime la al doilea si restul actiunilor la generarea ultimului semnal.

CAPITOLUL V

UTILIZAREA INDICATORILOR DE PRESIUNE IN SELECTIA TITLURILOR

Prin utilizarea indicatorilor de presiune tehnicienii pot previziona evolutia întregii piete prin urmatoarele trei tipuri de indicatori :

A)       indicatori care arata ce fel de investitori cumpara si vînd actiuni;

B)       indicatori care evalueaza activitatea pe piata;

C)       indicatori care releva psihologia indivizilor;

Indicatori care arata ce fel de investitori cumpara si vând actiuni

Daca se considera ca unii cumparatori sunt mai "inteligenti", mai informati , mai rapizi în decizii decât altii , achizitiile si vînzarile de titluri vor fi coordonate cu actiunile acestor investitori, daca ei pot fi identificati. Astfel, daca acestia nu cumpara , preferînd sa-si sporeasca pozitia de lichiditate, trebuie adoptata aceeasi tactica. Acest lucru presupune însa identificarea corecta a acestor investitori inteligenti , precum si aflarea informatiilor care dezvaluie actiunile lor .

Cei care vând si cumpara "odd-lot" încearca sa actioneze în modul cel mai bun pe piata în cea mai mare parte a timpului, adica sa cumpere când piata este în scadere, respectiv sa vânda când aceasta creste. Este de fapt ilustrarea unei reguli de aur a oricarui investitor: "cumpara ieftin si vinde scump". Cu toate acestea tehnicienii înclina sa creada ca micul investitor tinde sa actioneze gresit în punctele critice, de cotitura a pietei. În concluzie, daca presupunem ca investitorul obisnuit, "nesofisticat", de regula se înseala, atunci va fi avantajos sa urmam o strategie total opusa cu a sa.

Lichiditatile institutionale

O alternativa la directia de a actiona în functie de directia în care actioneaza micii investitori o constituie identificarea investitorilor inteligenti si urmarea actiunii lor.

Pentru aceasta este necesar sa se identifice acei investitori, sa se gaseasca indicatorii obiectivi ai activitatii lor de tranzactionare. Investitorii inteligenti pot fi considerati gestionarii profesionisti de bani, persoanele care gestioneaza portofoliile fondurilor de pensii, fondurilor mutuale, etc.

Fondurile mutuale, de exemplu, raporteaza lichiditatile în fiecare luna. Astfel, acesti indicatori de structura a portofoliului lor se modifica la fiecare raportare, actionându-se dupa respectivul model, ei interpretându-se astfel: cresterea lichiditatilor caracterizeaza o piata în scadere , iar scaderea lichiditatilor semnifica o piata in crestere.

Insiderii

Managerii portofoliilor pot fi "inteligenti ", dar in mod sigur cel mai inteligent investitor dintre toti trebuie sa fie un insider, cineva care lucreaza într-o companie , cineva care afla de la sursa ce planuieste compania sa faca în viitor.

În acest mod se poate tranzactiona dupa modelul insiderilor: daca ei cumpara, se va cumpara si se va vinde daca ei vând. Din nefericire, informatia poate avea vechime de câteva luni fata de momentul dezvaluirii ei .

De asemenea, investitorii trebuie sa discearna care influenta este mai puternica daca insiderii cumpara si vând în acelasi timp.

5.2. Indicatori care masoara activitatea de piata

Odata cu încercarea de a identifica grupurile de vânzatori si cumparatori , multi tehnicieni recunosc ca este importanta masurarea presiunilor de cumparare si vânzare pentru ansamblul pietei. În acest scop sunt folosite urmatoarele metode :

Teoria Dow

Volumul tranzactiei (OBV,PVT)

Indicele crestere / descrestere (AD-R)

Indicele valoare maxima / valoare minima (NH/NL)

Închiderea ponderata (Weighted Close)

MACD

Oscilatorul stocastic

5.2.1.Teoria Dow

Unul din instrumentele utilizate de analistii tehnici pentru a masura cererea si oferta si a previziona pretul actiunilor este teoria lui Dow. Aceasta teorie, fundamentata de Charles Dow la începutul secolului, este probabil cea mai veche abordare tehnica formala a pietei. Este utilizata pentru a indica modificarile, "rasturnarile" de pret si tendinta pietei în ansamblu sau pentru titlurile individuale.

Teoria lui Dow pleaca de la asertiunea ca piata evolueaza la întâmplare si este influentata de trei tendinte ("trend-uri") ciclice distincte care îi determina orientarea generala. Prin urmarirea si observarea acestor trend-uri se pot face estimari ale tendintei generale a pietei. Ciclurile a fost clasificate de Dow în cicluri primare sau principale, secundare si minore.

Trend-ul primar sau principal este ciclul pe termen lung care conduce piata în sus sau în jos, putând acoperi o perioada de pâna la patru ani. Acest tip de fluctuatie indica tendinta generala a pietei.

Tendintele secundare se manifesta sub forma unor forte restrictive asupra trend-ului primar, tinzând sa corecteze deviatiile de la limitele generale. Cu alte cuvinte, acestea actioneaza in contrasensul tendintei pe termen lung, adica sunt miscari ascendente pâna când se atinge o faza pe termen lung descendenta, si invers. Durata acestor trend-uri secundare se poate întinde de la cel putin doua saptamâni la câteva luni.

Trend-urile minime sunt de fapt fluctuatiile zilnice. Sunt considerate neglijabile si cu o valoare analitica foarte scazuta datorita duratei scurte si variatiei reduse în amplitudine.

Anumiti tehnicieni leaga volumul de pret prin observarea numarului specific de actiuni tranzactionate când pretul unei actiuni a crescut, când a descrescut sau când a ramas neschimbat. Plecând de la aceste date se poate construi un indice, cunoscut în practica tehnicienilor americani sub numele de "on-balance volume", adica indicele "balantei volumului". On Balance Volum (OBV) , formulat de Joseph Granville, descrie miscarile volumului în functie de miscarile pretului respectivelor actiuni. Se calculeaza adaugind volumul la un total cumulativ atunci când pretul de închidere este în crestere si scazând volumul tranzactiilor din acest total cumulativ când pretul de închidere este în scadere.

Scopul acestui indicator este acela de a arata daca volumul tranzactiilor influenteaza cursul valorilor mobiliara.

Alaturi de OBV se mai calculeaza si un alt indicator si anume Price/volum

trend (PVT) (trendul pret /volum) care este similar în concept cu On balance volum. Amândoi indicatorii reprezinta un total cumulativ al volumelor , bazate pe preturile de închidere al actiunilor.

Dar din moment ce OBV adauga toate volumele la total în momentul în care pretul de închidere este în crestere, PVT adauga doar un procentaj din volum, procentaj calculat în functie de ultimul pret de închidere si pretul actual de închidere.

PVT se calculeaza înmultind volumul zilnic cu procentul cu care cursul a variat si adaugind aceasta valoare la totalul cumulativ:

PVT=

Ziua

Nr. actiuni

Indicele AD-R

Crestere

descrestere