Lucrare - Club Studentesc Virtual- Management Strategic Inovativ

management

Cuprins

Introducere

Internetul - Infrastructura Societății Informaționale

De la Era Industrială la Societatea Informațională

Scurt istoric

Tehnologia informației - Internetul

Contextul european și situația în țările candidate

Situația în România

Experiențe românești

Piața TI în România

Inițiative în favoarea dezvoltării societății informaționale ale Ministerului Comunicatiilor și Tehnologiei Informației și ale instituțiilor neguvernamentale

Noile generații ale Internetului

Economie și Management pe Internet

Noul model de afaceri al Erei Informaționale

Informația digitală în epoca industrială

Internetul oferă mai multe putere consumatorului

Impunerea unor noi modele de a face afaceri

Managementul informației

Informația ca resursă

Cele patru viziuni ale managementului informațional

Multimedia și noile tehnologii educaționale

Obiectivele

e-Learning: aplicație a managementului informației

Introducere

Conceptul de e-Learning

Ce este e-Learning?

Caracteristicile "e-Learning"

Dimensiunea pieței e-Learning

Companii e-Learning

Cum funcționează ?

Filozofie

Componente

Cât de bine lucrează?

Care sunt capcanele?

Proiectarea pentru e-Learning

Comparația metodelor folosite în e-Learning

Eficiența economică a instruirii

Măsurarea costurilor

Prevederea și măsurarea câștigurilor

Calcularea eficienței investițiilor în instruire

Exemple de calcul

Practicarea instruirii ca o afacere

Clienții

Produsele

Eficiență Operațională

Măsurarea rezultatelor

Dacă TI a reușit, și instruirea poate reuși

Aplicație: Comunitate Studențească de Instruire Virtuală

Prezentarea proiectului

Planificarea strategicã

Concluzii

Bibliografie

Motto:

"Problemele însemnate cu care ne confruntăm

nu pot fi rezolvate la același nivel de gândire

cu cel în care ne aflam când le-am creat"

Albert Einstein

... Care sunt aceste probleme însemnate? În contextul dezvoltării economice mondiale se pot afirma câteva trenduri, megatrenduri chiar, care determină schimbări radicale în gândirea economică actuală. Care sunt aceste trenduri? În principal, se poate vorbi de șase trenduri principale ale dezvoltării economice:

Creșterea exigențelor, ceea ce înseamnă pe de o parte creșterea exigențelor consumatorilor față de produse (acest lucru se traduce prin diversificarea produselor, atât calitativ, cât și cantitativ); pe de altă parte se referă la scurtarea timpului care rămâne pentru luarea deciziilor. Dacă acum nu demult (la începutul anilor 1990) pentru ca o scrisoare să ajungă în SUA trebuia cel puțin o săptămână dus, iar pentru răspuns încă tot atât, ajungem la o sumă de 14 zile care trecea pentru a putea primi răspunsul - asta cu condiția ca partenerul să răspundă cât mai prompt cu putință. Deci ne rămânea destul timp pentru a cântări eventualele alternative. Astăzi, o scrisoare trimisă acum poate avea efect chiar peste câteva minute sau chiar secunde.

Globalizarea, adică extinderea luării deciziilor pe suprafața întergului Glob pământesc. Apariția firmelor multinaționale a condus la situații în care în 24 de ore se poate asambla un autoturism în diferite părția ale globului, urmând ca clientul să-l primească a doua zi după ce a făcut comanda.

Revoluția științifică, care a influențat indiscutabil spre bine dezvoltarea economică, calculatorul și Internetul fiind astăzi indispensabili pentru orice activitate,a părând chiar noi domenii ale economiei, ca comerțul electronic.

Responsabilitatea socială, astăzi mai mult decât oricând, ne determină să fim atenți la mediul înconjurător și la ființele cu care conviețuim, altfel riscăm să ne facem singuri probleme. A trecut timpul în care hornul fumegând al unei fabrici era considerat semn de bunăstare.

Centrarea pe om, - adică accentul se mută de la produs spre consumator; este mai important acum părerea consumatorului decât numărul de produse vândute. "Clientul nostru, stăpânul nostru" a devenit un credo obligatoriu pentru firmele care vor să rămână în viață.

Schimbarea sistemului de valori, - oamenii consideră ca fiind imporante alte valori pe măsură ce orizontul lor de cunoaștere se extinde.

Având în vedere aceste megatrenduri ale dezvoltării economice, se poate afirma că în mileniul în care intrăm acum, cunoașterea va fi cea mai importantă resursă economică și factor de producție. Economia va fi producător, prelucrător și utilizator de cunoaștere. Revoluția informațională va deveni o sursă a "democratizării" cunoștințelor. Cunoașterea necesară nu va mai putea fi dobândită în băncile școlii sau a liceului, rolul acesta fiind preluat de învățământul superior. Un accent deosebit se pune pe științele informatice, în continuă dezvoltare, dar și pe cele economice, acestea din urmă fiind necesare oricărei afaceri.

După opinia lui Peter Drucker, recent publicată în magazinul "Forbes" (din 15.05.2001), cel mai important fapt care caracterizează economia actuală, este ponderea mare a ceea ce el numește "muncitori cu cunoștințe" (knowledge workers). Fapt confirmat și de statistici, anul trecut (2000) în SUA 40% din numărul total de muncitori lucrează într-un domeniu al informației, al cunoștințelor. Cheltuielile cu educația reprezintă cca 10% din PNB-ul SUA și se apropie de această valoare în cele mai multe țări dezvoltate.

În opinia lui Drucker, acest procent va crește semnificativ, dar nu pe seama educației tradiționale, creșterea va consta în extinderea educației "adulților", așa-zisă "învățare toată viața", "life-time learning". O premisă care are la bază chiar acele megatrenduri economice pe care le-am enumerat anterior. Aici intervine rolul major pe care Internetul îl deține în educație, ca mediu ideal de transmitere a cunoștințelor, informațiilor în timp real.

Într-un moment în care lumea întreagă se întreabă dacă "va intra România, în sfârșit în Uniunea Europeană, sau nu?", a venit Europa la noi, să discutăm despre impactul noilor tehnologii în educație, despre șansele oferite de o economie globală digitală. Oare de câți ani vorbim de "noi" tehnologii? Și oare câți ani vom mai vorbi? Nu voi încerca să enumăr acele instrumente noi (hard și soft) care în curând vor deveni "mobilier" obișnuit în fiecare unitate economică și în fiecare școală. Am citit și ascultat cu toții destule previziuni care, fie s-au îndeplinit cu mult înainte "de termen", fie niciodată. Oare Internet-ul a fost prezis de cineva? Azi mulți dintre noi nu am mai putea să ne rezolvăm multe din problemele zilnice fără Internet.

Se apropie o eră în care în fața multor noțiuni va apărea litera e, precizând că este vorba de varianta electronică. Ce înseamnă e-Business, e-Comerț sau e-Learning? Atunci când în procesul de predare/învățare formatul electronic și instrumentele care facilitează folosirea și interpretarea informațiilor stocate în format electronic joacă un rol dominant, vorbim despre e-Learning. Este oare România pregătită pentru a asigura accesul tinerilor și nu doar a lor, la acest mod de a învăța?

Se poate să insistați în a susține că noțiunea de e-Profesor este o aberație. Bineînțeles că rolul clasic de a dirija, superviza procesul de învățare nu va fi înlocuit de nici o mașină electronică. Cel puțin nu prea curând. Viziunea mea este acel profesor care în clasă lui este înconjurat de calculatoare în rețea, unde accesul la Internet este o banalitate și se realizează o navigare rapidă, ieftină și eficientă? Acest profesor va folosi videoproiectorul, va avea la dispoziție o serie de materiale didactice digitale, tutoriale, demo-uri, programe de instruire asistată de calculator, indiferent ce disciplină predă.

Trăim în epoca revoluției informaționale, în epoca informației stocate și prelucrate electronic, așadar este evident că trebuie să folosim și în educație mijloacele pe care era digitală ni le pune la dispoziție. Dacă se fac afaceri pe cale electronică (e-Business este mai rapid, mai sigur, mai ieftin), se face comerț electronic (pentru e-Trade nu este nevoie să te deplasezi, poți vedea, întreba, plăti pe cale electronică), atunci de ce nu și e-Learning? Care sunt avantajele? Evident este atractiv, rapid, eficient și ieftin. "Predarea" este exactă, concisă, ilustrată cu imagini și sunet, cu modele și simulări imposibil de realizat într-o lecție clasică la clasă. Permite exersarea, recapitularea, revenirea fără "obosirea" profesorului și în ritmul propriu al elevului/studentului.

În acest context, instituțiile de învățământ superior vor avea sarcina deloc ușoară de a asigura asimilarea aceste cunoștințe, deci a avea anumite roluri, parțial modificate: Pe lângă rolul "trivial" de unitate de învățământ, și cel de "atelier științific" se va dovedi de importanță sporită, adică să ofere posibilități pentru cercetări științifice, experimente, etc. Învățământul superior va fi și o afacere în sensul cel mai pur al cuvântului, pentru că va trebui să aibă eficiență, să aibă venituri care depășesc cheltuielile sale, cu singura diferență că nu va deveni o afacere orientată spre profit. Trebuie să fie totodată și cadru de sociabilizare, adică acel loc în care se mai poate influența vizibil comportamentul unui om în devenire.

Care este soluția? E simplu: trebuie să învățăm în același ritm în care se dezvoltă tehnologia.

Proiectul pe care îl prezint vine în întâmpinarea acestei nevoi, se vrea a fi în sprijinul studenților actuali, dar și ai celor care urmează să devină studenți ori au terminat deja studiile, dată fiind importanța acestui segment în economia viitorului. Pătura socială reprezentată de studenți în mileniul care tocmai a început va avea o importanța majoră. Va avea nevoie de sprijin, pentru a putea deveni la rândul lui sprijinul generațiilor următoare.

"Aceste schimbări, cele mai semnificative de la revoluția industrială până în prezent, sunt profunde și globale. Ele nu se referă doar la tehnologie. Ele afectează toată lumea, peste tot. Managementul acestor transformări reprezintă una dintre provocările economice și sociale cele mai importante cu care se confruntă Europa de astăzi."

Romano Prodi, Președintele Comisiei Europene

Încă de la începutul anilor 1990, termenul de « Societate Informațională » a început să fie utilizat pentru a descrie numeroasele și variatele schimbări în economie, politică, cultură și, în general, în ansamblul societății, de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de informații și comunicații. Semnalată de mai multă vreme, era informațională ia treptat locul celei industriale și societatea tradițională este înlocuită de societatea informațională.

Ființa umană este făcută să comunice. În noua societate, cea de tip informațional, comunicarea, transferul și schimbul de informații se desfășoară prin intermediul sistemelor tehnice. Atunci cînd se vorbește despre societatea informațională se are în vedere înainte de toate conectarea unui număr nelimitat de computere prin intermediul rețelelor de telecomunicații. Punerea la un loc a datelor stocate digital, textelor, sunetului și imaginii (multimedia) au condus la răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicații, a computerelor personale și serviciilor electronice de informații. Internetul, o rețea globală de informații, s-a transformat în platformă globală de comunicații. Cetățenii societății industriale europene sunt în fața necesității de a reconsidera modalitățile de transfer a informațiilor, adaptându-le noilor cerinte și tehnologii.

Societatea informațională va fi dominată în principal de industria de calculatoare, telecomunicații și media. Aceste industrii vor deveni industrii de bază în următoarele decenii, având un rol stimulator pentru celelalte. Bănci, întreprinderi de producție, agricultură și servicii vor fi afectate de aceasta dezvoltare fundamentală. Același lucru se va întîmpla și cu statele lumii. Competitivitatea globală a acestora va fi direct legată de capacitatea de a dezvolta infrastructura de comunicații și de a asigura conectarea la rețelele globale de informații.

Noua societate informațională aduce cu sine o serie de oportunități deosebite: constrîngerile spațiale și temporale (de granițe și timp) în materie de comunicații au fost mult reduse, informațiile pot fi prelucrate, stocate și transferate rapid, prețurile serviciilor legate de transferul informației sunt în continuă scădere.

Entuziaștii societății informaționale au descoperit mijloacele prin care au creat o comunitate, o lume virtuală, pentru a contrabalansa constrângerile societății industriale. Pe de altă parte, scepticii deplâng prăpastia de cunostințe între elitele informaticii și grupurile dezavatajate social și critica slaba calitate a datelor pe mereu congestionatele autorute ale informației.

Unicul mod de a obține acceptarea din partea oamenilor este dezvoltarea competențelor la nivel mediu și accesul democratic la informatii.

Există astăzi un larg consens în a se considera de către academicieni, politicieni și oameni de afaceri că progresul în domeniul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor va afecta în mod substanțial structura societății umane. Societatea informațională nu numai că va deschide noi canale de comunicație între oameni ci va avea un impact important asupra modului în care trăim, învățăm, muncim, consumăm, interacționăm cu administrația și ne distrăm.

Având în vedere impactul noilor tehnologii asupra societății, educația și perfecționarea vor juca un rol crucial în familiarizarea oamenilor cu schimbarea.

Tranziția către societatea informațională, globalizarea, progresul științific și viteza să nebună, toate acestea fac ca oamenii să fie confruntați cu o avalansă de informații. În societatea informațională individul va fi asaltat de un flux uriaș de informații. Usurința în utilizarea rețelelor informaționale și cunoașterea conținutului bazelor de date reprezintă însușiri de bază pentru contemporanul erei informaționale.

A vorbi despre societatea informațională înseamnă fără indoială a vorbi în primul rând despre Internet .

O istorie a transmiterii informației cuprinde câteva etape majore: transmiterea informației de la persoană la pesoană, comunicarea prin scris, apariția tiparului, apariția telefonului, radioului, televiziunii și industriei filmului, a computerelor și, în sfârșit, apariția rețelei de rețele care este INTERNETUL.

La originea Internetului se află cercetările demarate în 1969 de către departamentul "proiecte avansate" al armatei americane, denumit ARPA, care a realizat interconectarea computerelor din laboratoarele de cercetare într-o rețea cunoscută sub numele de Arpanet. Din varianta sa de început, Internetul de azi nu mai păstreaza decât conceptul de transmisie a informației sub formă de pachete. Primele demonstrații cu această rețea au avut loc în 1971. Ulterior au apărut și alte rețele similare, dar care reprezentau comunități izolate. Abia în 1973 se va realiza interconectarea acestor rețele separate prin impunerea unui limbaj comun care să fie descifrat și care să permita trimiterea și recepționarea pachetelor în rețea. Proiectul Internet a mai necesitat apoi definirea limbajului comun, esența acestuia fiind acum cunoscută sub numele de protocolul "Internet" IP și protocolul de control de transmisie TCP. Primele versiuni ale acestora au fost publicate în1978 iar finalizarea a avut loc în anul 1981.

Sursa: NUA Internet Surveys

Creatorii rețelei Internet, oricare ar fi fost justificările lor, au avut ca idee crearea unei rețele descentralizate prin eliminarea oricărui punct central a cărui distrugere să insemne și disparitia rețelei. Urmărindu-se acest deziderat, toate rețelele cooperează, toate sunt egale. Democrația a dominat spațiul virtual încă de la început, eliminând astfel greșelile din lumea reală. În Internet nu există monopoluri de tip național sau regional. Fiecare furnizor este independent și dependent de altii în același timp. Fiecare are interesul de a-și dezvolta propria rețea cât mai bine, dar și de a se interconecta. Fără a exista o autoritate care să controleze traficul, există o solidaritate - interesată de a menține conectivitatea globală.

Cu siguranță, cel mai fascinant aspect al Internetului îl constituie ideea de libertate: libertatea cunoașterii, a informațiilor, a schimbului de opinii. Internetul reprezintă azi cel mai deschis și democratic sistem de comunicare. Ofertantul de rețea pune la dispoziție numai căile de comunicare, suportul. Ei nu pot să influenteze cosiderabil ansamblul de opinii și informații din rețea.

Internetul este o structură mereu crescândă de dimensiuni gigantice, necontrolabile, nesupravegheabilă. Expeditorii și adresanții rămîn relativi anonimi, mesajele se criptează și devin ilizibile pentru autorități. Internetul se întinde peste granițe și evident se pune problema unei forme de cenzură. Ce se poate face și ce nu se poate face în rețea? Unde intervine statul, guvernul și care este rolul acestuia în protecția cetățenilor și companiilor din rețea ?

Mobilității personale, caracteristica societății industriale, i se asociază mobilitatea spirituală cu ajutorul accesului la informații prin intermediul rețelelor. Internetul este unul dintre mijloacele prin care omul modern poate scutura jugul birocrației. Informația transmisă prin Internet traversează granițele și împiedică statele să guverneze prin autoritate, minciună și manipulare. Propaganda nu mai are forța din perioada dominației radioului și televiziunii.

În termeni practici, pentru a pătrunde în orizonturile deschise de gigantica poartă a Internetului, calculatorul personal « comunică » simultan cu un alt calculator sau cu milioane de calculatoare din lume. Zeci de mii de rețele pretutindeni pe globul pământesc se interconectează, schimbând informații intre ele; milioane de oameni folosesc acest sistem în fiecare zi. Internetul este o adevarată casetă cu surprize. Unii spun că este ca și cum ai avea pe statul de plată peste 30 de milioane de consultanti, în toate domeniile imaginabile, și pe care nu trebuie să îi plătești. Poți să cauți răspunsuri la orice întrebare posibilă, să trimiți mesaje și documente oriunde în lume într-o secundă (poșta electronică sau e-mail), poti să îți faci cumpărăturile pe alt continent (e-commerce), să asculți muzică, să vizitezi galerii de artă, să citești cărți, să stai de vorba în timp real cu oameni din toate colțurile lumii, pe orice subiect, să afli ultimele știri din lume în orice limbă, să joci jocuri, să obtii software gratuit, să te implici pe piața bursieră, sau doar să pierzi vremea navigând printr-o lume de culori, imagini și sunete.

Internetul este un instrument de afaceri valoros, pentru corespondența zilnică, pentru promovarea produselor și serviciilor, devenind, pe zi ce trece, parte integranta a afacerii, ca telefonul sau faxul.

"Istoria e-Economiei este complexă, dar este una pe care trebuie să o înțelegem. Prosperitatea celor 377 milioane de cetățeni ai Europei - sau a aproape jumătate de miliard dacă includem și țările candidate - depinde de ea."

Romano Prodi - Presedintele Comisiei Europene

Societatea informațională a evoluat considerabil în Uniunea Europeană în ultimii ani, ca urmare a eforturilor politice și financiare depuse atât la nivelul Uniunii cât și a fiecărui Stat Membru. Aproape o treime din familiile europene sunt acum conectate la Internet și circa două treimi dintre europeni dețin telefoane mobile. Aproximativ jumătate din lucrători utilizează calculatoare la serviciu. Comerțul electronic între companii crește și forțează firmele să se restructureze. Computerele din ce înce mai puternice, terminalele mobile cu acces la Internet și rețelele de viteze mari sunt perspectivele cele mai apropiate care vor conduce la restructurarea întregii economii.

Comerțul electronic în Europa crește în salturi, deși rămâne mai puțin dezvoltat decât în Statele Unite ale Americii, adevăratul barometrul al evoluției societății informaționale în lume. Studiile arată că o mică proporție (5%) din utilizatorii de Internet cumpără în mod regulat de pe Internet, iar 25% ocazional sau rar. Sectorul întreprinderilor este însă mult mai activ, reflectând o creștere semnificativă în comerțul business-to-business (B-2-B). Totuși, analiza făcută în anul 2000 asupra firmelor din sectoare cheie legate de Internet arată că, deși grupul este relativ "informat", doar un sfert vinde altor firme sau clienților prin Internet, ceea ce indică dificultăți în deschiderea industriei europene față de e-commece. În ceea ce privește serviciile guvernamentale on-line, aproximativ 25% din utilizatorii de Internet au accesat, în 2000, site-urile guvernamentale. Totusi, majoritatea acestor vizite sunt pasive, cum ar fi căutări sau preluări de documentație. De asemenea, doar 10% din utilizatorii de Internet au folosit această cale pentru a transmite sau depune diverse formulare sau declarații autorităților. Evident, nivelul de utilizare a Internetului, în scopurile menționate, diferă de la Stat Membru la Stat Membru, cu Olanda, Finlanda, Suedia și Danemarca având niveluri aproape duble față de media europeană. Doar 56% din autoritățile locale din Uniunea Europeană aveau, în primăvara anului 2000, site-uri de web, 28% ofereau versiuni electronice ale declarațiilor și formularelor oficiale și 8% permiteau cetățenilor să le completeze on-line.

Concret, fiecare țară are propriile proiecte și strategii. Cea mai importantă barieră în"cucerirea" Internetului de către europeni s-au dovedit a fi costurile mari de telecomunicație, astfel incât autoritățile din Germania, Suedia și Marea Britanie au cerut operatorilor să ofere tarife preferențiale pentru convorbirile locale făcute pentru accesarea Internetului. De asemenea, pentru a "crea" piața, accesul public la Internet s-a dezvoltat rapid, existând servicii gratuite de accesare în școli, universități, centre de instruire, biblioteci, oficii postale. De exemplu, în Franta, există peste 7000 locuri publice cu acces gratuit la Internet iar în Irlanda toate școlile sunt conectate. Suedia a înființat un fond regional care sprijină liberalizarea digitală a regiunilor rurale. Pentru a promova accesul la Internet, Statele Membre au lansat campanii de sensibilizare și educare: seriale de televiziune, ghiduri de navigare, instruire gratuită, acțiuni speciale pentru profesori, studenți, vârstnici și persoane cu handicap. Unele state, cum ar fi Olanda și Luxemburg, au înființat "certificate de navigare pe Internet".

O atenție specială se acordă securității tranzacțiilor făcute pe Internet, o altă dificultate în dezvoltarea comerțului electronic și a e-business-ului. Franta și Belgia au creat sisteme de certificare destinate încurajării încrederii clienților, Portugalia a emis un certificat pentru firmele care respectă codul de conduită al comerțului electronic, Finlanda a publicat un ghid al consumatorului iar Austria, Danemarca și Suedia au înființat agenții de mediere a conflinctelor on-line.

Autoritățile, mai ales naționale, sunt preocupate să dezvolte 848p1510i servicii on-line care să promoveze atât comerțul electronic cât și utilizarea Internetului. Germania derulează "Media@Komm", un proiect pilot pentru crearea de primării și piețe virtuale între localități, iar la Bremen (Germania) este posibil chiar să se consulte, on-line, certificatele de căsătorie. În Spania s-au depus 100.000 de declarații pe venitul global iar în Franta depunerea documentelor de înregistrare a autovehiculelor se face tot pe Internet. Spania a semnat acorduri cu unele țări din America Latina (Mexic, Columbia și Argentina) pentru a dezvolta conținutul site-urilor în spaniolă. Alte țări (Portugalia și Franta) au editat cataloage despre resursele digitale on-line disponibile. Grecia pune accentul pe încurajarea producerii de materiale multi-media despre cultura grecească, antică și modernă, și despre turism.

Aceasta este starea comertului electronic în Uniunea Europeana, în prezent. Cât despre viitor, europenii speră ca, la sfârșitul anului 2003, să se tripleze numărul de oameni care "cumpără" de pe Internet iar valoarea tranzacțiilor să crească cu peste 20 de ori. De asemenea, se așteaptă ca populația europeană "on-line" să o depășească pe cea americană iar firmele conectate la web să reprezinte circa 80% din produsul intern brut al Uniunii.

Planul eEurope

Europa își propune ca obiective în cadrul acestei inițiative ca fiecare cetățean european, fiecare școală, fiecare firmă să se conecteze cât mai curînd posibil la Internet. Acest program decurge din politica europeană curentă, concentrându-se pe anumite acțiuni prioritare prin care să se depășească handicapurile cu care se confruntă Europa în implementarea tehnologiilor digitale.

Acțiunile eEurope sunt următoarele:

q       Tineretul european în era digitală;

q       Acces mai ieftin la Internet;

q       Accelerarea dezvoltării comerțului electronic;

q       Internet rapid pentru cercetători și studenți;

q       Carduri inteligente pentru un acces electronic securizat;

q       Fonduri de risc pentru întreprinderile mici și mijlocii care produc tehnologie de vârf;

q       eParticipare pentru persoanele cu handicap;

q       Servicii de sănătate on-line;

q       Transporturi inteligente;

q       Guvernul on-line.

Si în țările candidate Internetul "există" și a adus numeroase beneficii, chiar dacă puțini oameni au computere, iar cei mai mulți abia se obișnuiesc cu supermarketurile, și nu cu cyber-marketurile. Se poate vorbi de sectoare economice în care impactul este destul de mare, cel mai bun exemplu fiind achizitionarea de bunuri și servicii care se face, în medie, intr-o proporție de 25% din achizițiile totale ale unei firme sau producția de software. Din păcate aceste exemple nu sunt suficiente pentru ca aprecierile specialiștilor să fie entuziaste. Comerțul electronic nu se referă doar la tehnologie ci necesită transformări organizaționale: deși firmele au legături excelente cu "exteriorul", comanda lansată electronic s-ar putea să nu ajungă niciodată la departamentul de vânzări din cauza slabei comunicări în interiorul firmei, de exemplu; sau, site-urile firmelor încă nu sunt înscrise pe motoare de căutare cunoscute, iar dacă adresa a "funcționat", paginile se incarcă foarte greu, informația este rareori utilă în ceea ce privește produsele și prețurile firmei, iar cel mai dificil aspect rămâne primirea unui răspuns prompt la corespondența electronică (e-mail).

Planul eEurope+

Pentru a sprijini implementarea societății informaționale și în țările candidate, Uniunea Europeana a conceput, împreună cu acestea, Planul eEurope+ care este o replică a Planului eEurope. Pe lângă cele zece acțiuni identice cu cele prevăzute pentru Uniunea Europeană, programul destinat țărilor candidate cuprinde elemente specifice, cum ar fi: accelerarea creării unor servicii de telecomunicații la prețuri convenabile și transpunerea și implementarea cunoștințelor comunitare relevante pentru Societatea Informațională.

Evoluția României în domeniul afacerilor electronice și a promovării societății informaționale este recunoscută, la nivel regional, ca fiind în contrasens cu evoluția mondială, cel puțin pentru perioada 1990 - 1999. Cifrele din ultimul an, 2000, arată însă o creștere netă a gradului de conștientizare, de echipare și de activitate pe Internet, precum și în realizarea unor proiecte izolate de comerț electronic. Cu toate acestea România rămâne plasată, în statisticile regionale, pe pozitii dezavantajoase. Astfel, volumul vânzărilor de calculatoare a crescut în anul 2000 cu 14% față de anul 1999, ceea ce determina o rata a penetrării computerelor de 52%, România ocupând, în rândul țărilor candidate, locul trei (primul loc este deținut de Slovacia cu o rată a penetrării de 54% iar ultimul loc de Albania, 17%). Cu toate acestea, țara noastră rămâne pe ultimul loc în ceea ce privește numărul de calculatoare la totalul locuitorilor, și anume 2,8 la 100 de persoane cu un total de 700.000 computere pentru cele 23 de milioane de locuitori (prima poziție este deținută de Slovenia cu 25 calculatoare la 100 de persoane). Statisticile arată, de asemenea, că aceste calculatoare erau utilizate, la sfârșitul anului 2000, intr-o proporție de 25% în familie iar 69% în afaceri. În ceea ce privește activitatea pe Internet, România rămâne ultima țară din Europa Centrală și de Est la rata creșterii numărului de utilizatori de Internet, și anume 10%, față de prima poziție: Cehia, cu 400%.

Indicator

România

Media mondială

Lider mondial

Sursa: PC Magazine Romania, Iulie 2001

Fenomenul Internet Club

Fenomenul Internet Club s-a născut în România în 1996, în condițiile în care Internet-ul aproape nu exista, providerii de Internet erau puțini iar clienții și mai puțini. La deschiderea primelor săli, impactul a fost neașteptat de puternic: sălile s-au umplut din primele zile, clienții fiind, în proporție de 80%, cetățeni străini. Spre sfârșitul anului 1997, au început să apară tot mai multe cluburi în București, în restul țării, concurența s-a intensificat, iar în 1998 fenomenul s-a generalizat. În prezent, în București există aproximativ 1000 de Internet cluburi. Această cifră nu reprezintă decât 20% din totalul celor existente în țară. Sunt orașe în care acest fenomen a avut un impact asemănător cu cel înregistrat în București - spre exemplu Cluj, unde există mai mult de 500 de cluburi, sau Constanța cu aproximativ 300 - și în toate orașele apar din ce în ce mai multe. În ceea ce privește structura pe vârste a clienților Internet cluburilor, aproximativ 20% sunt tineri sub 23 ani, 40% persaone intre 23 și 35 ani, 30% persoane între 35 și 50 de ani și doar 10% persoane peste 50 de ani. Oamenii cauta în primul rând comunicarea sub orice formă: chat, e-mail, sau, pur și simplu, navigare pe Internet, pentru obținerea diverselor informații. Mai mult de jumătate de clienți comunică pe chat și 30% prin e-mail. Nu sunt de neglijat nici afacerile, ca domeniu de interes: aproape jumătate din clienți sunt oameni de afaceri care comunică între ei, schimbă oferte, informații și contracte.

Statistică locală - Târgu-Mureș

În urma mai multor sondaje efectuate în Internet Café-urile din Târgu-Mureș în periada 2000-2001 cu privire la evoluția pieței utilizatorilor Internet, au rezultat următorele date:

I-Cafe Centru - P-ta Teatrului 12 :

Pornit: 1997

-15 Calculatoare, 250-350 clienti/zi

-Preferințele clienților: 40% e-mail, 30% navigare, 30% chat

-Media varsta clienti: 28 ani

Internet Moon- Str.Cernavoda Nr.2, (lga Scoala 18 - zona Pandurilor)

Pornit: Decembrie 1999

-23 calculatoare; 150-200 clienti/zi

-Preferințele clienților: 45% Jocuri, 20% E-mail, 25% chat , 10% navigare

-Media varsta clienti: 17 ani

Internet Venus- Secuilor Martiri 10-12 (zona Triumf/7 Noiembrie)

Pornit: Iunie 2000

-15 calculatoare, 180-220 clienti/zi

-Preferințele clienților: 30% e-mail, 30% jocuri, 20% navigare, 20% chat

-Media varsta clienti: 21 aniI

Internet Pluto - Tisei 14 (zona Unirii)

Pornit: 20 Februarie 2001

- 20 calculatoare, 100-200 clienti/zi

- Preferințele clienților: 40% chat, 20% jocuri, 20% navigare + e-mail

Sondaj recent:

- 95% din clienti ar dori să ramână și noaptea la cluburi, în caz că ar fi deschis non-stop

- dintre aceștia, 80% ar veni în zilele de vineri și sămbătă, și ar sta în medie 2h 40 min într-o noapte ( cazul I-cafe Centru ) respectiv 2h 10min (cazul Venus)

Clientii ar petrece noaptea la Internet Café înfelul urmator: 65% pentru Chat, 20% Jocuri (unde sunt), 15% navigare + e-mail.

În concluzie, piața Internet Cafe în Târgu Mureș e destul de dezvoltată, și participanții pe această piață sunt majoritatea tineri, cu vârste cuprinse între 15-25 ani. Din această categorie fac parte și studenții actuali, și tot dintre aceștia se vor forma viitorii studenți. Calculând cu o medie de 800 clienți zilnic, numai în cele 4 Internet Cluburi Electro Orizont, și adăugând clienții din celelalte aproximativ 10 Cluburi mai mici de pe piața târgumureșeană, precum și pe cei care accesează Internetul de acasă - numărul acestora fiind deasemenea în creștere - putem estima un număr zilnic de 1500-2000 de utilizatori de Internet doar în Târgu Mureș. Această estimare este foarte pesimistă, în realitate dintr-un oraș cu 170.000 locuitori au acces la Internet cel puțin 10-14% dintre aceștia. Acest aspect este cu atât mai relevant cu cât se cunoaște obiceiul de folosire a unui calculator de către mai mulți utilizatori, în același timp (mai ales în I-Cafe-uri).

Sursa: https://www.factbook.net

"Promovarea societății informaționale înseamnă de fapt crearea culturii informației și comunicării pentru fiecare cetățean al României, așa cum este nevoie de o cultură civică sau de o cultură organizațională"

Dan NICA, Ministrul Comunicatiilor și Tehnologiei Informației

La nivel de țară, Guvernul României, respectiv Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, are o serie de planuri foarte bine definite în vederea "democratizării accesului la informație". Astfel , ca răspuns la planul european eEurope+ care se adresează țărilor în curs de aderare la Uniunea Europeană, România are în pregătire programul eRomânia+, care va cuprinde principalele direcții de acțiune și priorități în domeniul tehnologiei informației.

Proiectele specializate ale Ministerului, în domeniul tehnologiei informației, adresează problemele cu care se confruntă societatea civilă, pe de o parte, și mediul de afaceri, pe de altă parte, în crearea unui mediu deschis implementării societății informaționale:

MCTI_educ

Accelerarea introducerii calculatoarelor și accesului la Internet în unitățile de învățământ școlar și liceal.

Obiective:

Asigurarea resurselor umane necesare Societății Informaționale prin familiarizarea elevilor cu utilizarea calculatorului și a Internetului;

Pregătirea corpului didactic din licee cu noțiuni specifice Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor și implementarea a 8 centre de instruire la distanță;

Introducerea metodelor de comunicație prin poștă electronică în licee.

MCTI COMUNICAȚII

Infrastructura de comunicații voce-date a Guvernului României.

Obiective:

trecerea la o administrație modernă și e-government prin realizarea unei infrastructuri performante de comunicații de voce/date, accesibilă din orice punct al administrației centrale.

Cyber - Center

"Cyber Centre" reprezintă o rețea de facultăți, studenți, persoane fizice, antreprenori, avocați și arhitecți de sisteme informatice care lucrează împreună pentru a identifica și experimenta schimbările și oportunitățile spațiului virtual ("cyber space").

Obiective:

identificarea și experimentarea schimbărilor și oportunităților spațiului virtual;

construirea, utilizarea și punerea la dispoziția publicului, în mod gratuit, a unui site web pentru lecturi de specialitate și forumuri tehnice de discutii;

inovația și dezvoltarea afacerilor;

crearea și administrarea unei burse virtuale de proiecte în domeniul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor.

Biblioteca virtuală

Biblioteca virtuală presupune crearea fondurilor electronice la nivelul fiecărei unități de informare și documentare și interconectarea acestora prin Internet.

Obiective:

crearea unui mediu informațional electronic coerent prin interconectarea instituțiilor (biblioteci, muzee, centre de informare și documentare etc.) care au ca atributii asigurarea informării și documentării pentru diverse categorii de beneficiari.

MCTI Servicii

Servicii de informare electronică pentru cetățeni - sistem național distribuit de informare electronică.

Obiective:

crearea unui sistem de informare integrat pentru cetățeni în domenii de interes social, cultural și economic;

familiarizarea cetățenilor cu informația electronică și crearea mentalității ca informatica este un element de utilitate personală pentru fiecare individ.

Centre multimedia pentru cetățeni

Obiective:

crearea de resurse tehnice pentru asigurarea accesului cetățenilor la informația electronică, intensificarea transferurilor de informație în tranzacții de tip bancar sau e-commerce si, implicit, formarea culturii informației și comunicării electronice la nivelul întregii societăți.

Aceste proiecte guvernamentale se vor derula în perioada 2001-2004, iar primele rezultate concrete se asteaptă în al treilea trimestru al anului 2001.

In ceea ce priveste societatea civilă și mediul de afaceri, prin reprezentații lor, camere de comerț și industrie, fundații și asociații dedicate tehnologiei informației (Asociatia pentru Tehnologia Informației și Comunicații din România) sau Internet-ului (Asociatia Română a Providerilor de Internet), ele au propriile proiecte care vizează sensibilizarea și crearea oportunităților pentru dezvoltarea economică prin utilizarea tehnologiilor de vârf în domeniul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, dezvoltarea cooperării dintre sectorul privat și cel public, promovarea unei legislații favorabile implementării societății informaționale și valorificarea potențialului specialiștilor români din acest domeniu.

Consecințele sociale ale pătrunderii masive a mijloacelor moderne de comunicație se vor decide în funcție de modul în care cetățeanul va face uz de noile mijloace de comunicație și de măsura în care le va adopta. Lumea rețelelor informaționale este o realitate artificială, virtuală, ancorată nu în viața reală, ci în meandrele nesfârșite ale rețelei. Pe nesimțite, un mediu auxiliar pentru obținerea de informații se poate transforma într-un substitut al vieții. Cum va reuși atunci omul de rând, cetățeanul, să facă față acestei avalanșe de cerințe și competențe noi, cum va reuși el să-și găsească locul în noua societate?

Integrarea profesională este un factor esențial în integrarea socială. De decenii, sistemul de salarizare combinat cu contractele de angajare pe perioadă nedeterminata au contribuit la aducerea standardelor pentru nivelul minim de trai la un nivel apropriat. Din păcate această situație s-a schimbat. Persistența unei rate mari a somajului, în special în rândurile tineretului, a determinat creșterea rolului muncii ca factor de integrare sociala.

Apariția unor noi forme de angajare (ex. teleworkingul=lucrul la distanță, prin intermediul calculatorului), caracterizate printr-o mare flexibilitate, în contextul creșterii preferințelor pentru serviciile care nu impun prestații la locuri de muncă fixe, are un mare impact în crearea rețelelor de solidaritate și integrarea socială a oamenilor. În fapt, toți factorii care contribuiau în mod tradițional la solidaritate și integrare socială: familia bazată acum pe cuplu și din ce în ce mai mult pe părintele singur, rolul vecinilor, partidele politice și comunitățile religioase, sunt în declin în fața stilului individualizat de viață.

Care este stâlpul care permite în ziua de astăzi stabilirea de legături sociale și rețele de solidaritate ? În fața dezintegrării societății de azi într-o multitudine de piese izolate, este esențial ca societatea de mâine să elaboreze noi căi de stabilire și consolidare a legăturilor sociale și de solidaritate. Altfel, societatea informațională va deveni ceea ce filozoful Gilles Lipovetsky numea "era desertăciunii, a goliciunii și vanității, o lume în care fiecare se invârte în propria sferă privată".

Noile tehnologii de comunicație, care au devenit un vector important al comunicării umane, pot contribui la crearea unei rețele sociale și de solidaritate originală. Un exemplu în acest sens îl constituie comunicațiile on-line utilizate de școli, asociații și comunități, în scopuri pedagogice sau pentru schimbul de informații.

UN NOU TIP DE ANGAJAT

Societatea de servicii este bazată pe relațiile umane mult mai mult decât producția de bunuri materiale. Aceasta solicită abilități de management, abstractizare (înțelegerea strategiilor de afaceri, a sistemului de producție) și comunicare (lucrul în echipă, relațiile cu clienții).

Răspândirea introducerii tehnologiilor informatice și de comunicații la locul de muncă, accentuează această tendință și solicită angajatilor să aibă cel puțin cunostințe de bază despre calculatoare (aproximativ o treime din slujbele în domeniul industrial solicită cunostințe avansate în domeniul computerelor). Deci abilitatea de a utiliza informații înlocuiește din ce în ce mai mult forța musculară și mecanică. Chiar și în domeniile tradiționale cum ar fi agricultura, utilizarea calculatoarelor și sateliților contribuie la optimizarea procesului de producție.

Un rol important îl vor avea pregătirea polivalentă și multidisciplinară. Mîine practic noțiunea de "profesie"  se va pune sub semnul intrebării. Copii noștri vor ignora probabil noțiunea de slujbă permanentă bazată pe calificarea și insușirile acumulate și reflectate de un curriculum vitae la care se adaugă o diplomă. În fapt, luând în considerație cât de rapid se schimbă necesitățile industriei, importanța specializărilor de nivel înalt și cunoștințele tehnice vor suferi un declin, prioritățile devenind, din ce în ce mai mult, flexibilitatea, creativitatea și adaptabilitatea.

Introducerea noilor tehnologii vor modifica nu numai competențele solicitate ci și relațiile profesionale. Ca rezultat, succesul integrării noilor tehnologii la locul de muncă va depinde fundamental de acceptarea de către angajați și conducători a noilor metode de muncă.

UN NOU TIP DE ÎNTREPRINDERE

Trecerea la societatea informațională va împărți practic întreprinderile în organizații moderne "conectate", care utilizează noile tehnologii și organizații tradiționale. În multe țări ale lumii, lipsa de deschidere la nivelul local face ca firmele să nu utilizeze noile tehnologii.

Trăsătura cheie a organizației de muncă a viitorului va fi înlocuirea ierarhiei piramidale tradiționale cu o ierarhie orizontală. Deci rolul managerului se va muta din ce în ce mai mult, de la simpla luare a deciziilor la optimizarea creativității, a capacității de inovare și pregătirii intelectuale ale subordonaților. Aceasta înseamnă că lucrul în echipă, colaborarea și cooperarea intre angajați va fi trăsătura cheie a organizației viitorului. Aceasta va însemna, probabil, în multe locuri, schimbarea generațiilor la nivelul conducerilor. Competitivitatea întreprinderii va depinde, în cele din urmă, de capacitatea de a trece de la caracterul ierarhic și individual la locul de muncă la promovarea muncii în comun. Această evoluție va fi în mod necesar acompaniată de recrearea încrederii reciproce între companie și angajați, deci o nouă relație de proporționalitate între individualism și solidaritate, două trăsături majore ale societății europene, și va deveni un nou bun în fața marilor noștri competitori, în particular America, unde individualismul este valoarea supremă, dar solidaritatea este extrem de slabă, și Asia, unde grupurile se transformă în individuali. Într-adevăr inițiativa individuală și solidaritatea (colaborarea și încrederea reciprocă la locul de muncă) vor fi factorii determinanți ai succesului în societatea informațională.

Inerția socială, rezistența la schimbare la locul de muncă și relațiile ierarhice pot explica lipsa de impact în productivitatea globală a introducerii noilor tehnologii.

EDUCAȚIA ȘI FORMAREA PROFESIONALĂ

Transformarea societății în societate informațională a devenit de câțiva ani buni o prioritate pentru guvernele din statele avansate ale lumii.

In 1994 Al Gore definea magistralele informației ca proiect central de politică internă a administrației Clinton, ceea ce conferea SUA impulsuri suplimentare pe lângă supremația tehnologică deja existentă. Un obiectiv declarat al politicii americane a fost acela că, începând cu anul 2010, toți cetățenii majori să știe să utilizeze cu dexteritate computerele, comunicația digitală și televiziunea digitală. Aceste mijloace vor fi la fel de familiare la serviciu ca și acasă, utilizarea lor comparându-se cu utilizarea telefonului.

Noile tehnologii informaționale au un impact profund asupra modului în care ne obținem informațiile, comunicăm și abordăm propria instruire. Noile aptitudini care însoțesc aceste tehnologii - tehnice, intelectuale și sociale - devin esențiale pentru viața, munca și participarea activă într-o societate a cunoașterii. Amploarea acestor aptitudini se extinde mult peste « operare computer » și fac parte din categoria « noilor aptitudini de bază », cum ar fi limbile străine, spiritul antreprenorial, utilizarea noilor tehnologii, și care trebuie dobândite printr-un proces de învățare pe tot parcursul vietii. Sunt necesare strategii ferme prin care să se poată asigura forța de muncă calificată în acest domeniu și care lipsește nu numai de pe piața românească ci și la nivel european, situație care poate împiedica dezvoltarea economiei europene. Astfel, în anul 1999 exista o cerere de 800.000 de persoane calificate în sectorul tehnologiei informaționale, asteptându-se la o creștere până la 1.700.000 persoane. Abilitatea de a utiliza tehnologiile informaționale și de comunicație este esențială în multe sectoare de activitate, iar prioritatea în momentul de față este definirea lor cu claritate, astfel încât învățământul și sistemele de instruire profesională să le poată îngloba în programele lor.

Evoluția vitezei percepute de scurgere a timpului de la inventarea căilor ferate și până la Era Globală

e-Business; sursa: InternetTime.com

În luna iulie 1828, Charles Caroll, ultimul supraviețuitor al Declarației Americane de Independență, a așezat piatra de temelie pentru prima cale ferata din Statele Unite: Baltimore și Ohio Company. Doi ani mai târziu, locomotiva de marcă a companiei a pierdut o cursă de nouă mile cu un poștalion tras de cai, când la un moment dat locomotiva s-a stricat. În ciuda acestui început pus sub semnul întrebării, caile ferate s-au dovedit a fi una din cele mai importante contribuții la industrializarea Americii. Căile ferate erau rapide, fiabile și ieftine de construit comparativ cu alte variante de transport ale zilei, și cu ele puteai ajunge aproape oriunde indiferent de vreme și de condițiile solului.

Până în anul 1860 cele 30.000 de mile de cale ferată din Statele Unite au schimbat fundamental așteptările oamenilor privitor la timp și distanță. Noi și neașteptate posibilități au apărut - materiile prime puteau fi furnizate fabricilor repede și intr-o manieră predictibilă, în timp ce noile piețe din Vest și din Estul Îndepărtat s-au deschis pentru bunurile manufacturate în statele din Est.

Căile ferate reprezentau o platformă total nouă pentru comerț și o dată cu aceasta au început să apară noi concepte economice în jurul circuitului de bunuri fizice. Aceste noi concepte necesitau formarea unor noi modele de afaceri astfel încât afacerile să se poată adapta noii economii industriale.

Astăzi, Internetul are același efect revoluționar asupra capitalismului. Pentru prima dată în istorie, lumea a fost unită la un loc, prin intermediul unei rețele globale omniprezente care suportă un schimb bogat de informații multimedia. Ca rezultat, un nou set de concepte economice a evoluat, set în care activele intangibile precum informația și cunoașterea contribuie cel puțin la fel de mult ca și activele tangibile precum activele constând în capital, pământ sau bani.

În acest proces, puterea se mută de la furnizori la clienți, forțând companiile create după modelul epocii industriale să dezvolte noi și inovative modele de afaceri pentru a concura în Noua Economie. Corporații eBusiness precum Amazon.com, Dell Computer, Charles Schwab și Cisco au construit deja modele de afaceri noi și puternice, care concurează puternic modelele clasice ale concurenților lor aparținând încă ca organizare modelului industrial. Astfel aceste afaceri construite conform modelelor pre-definite ale Vechii Economii, sunt puse în situația de a găsi un compromis între a-și proteja modelul de afaceri consacrat și a implementa noi modele conforme noii revoluții economice.

Lumea de afaceri este acum martora unei transformări similare a conceptelor economice asociate informației, sau mai specific, informației digitale. Originea revoluției digitale își are originea în inventarea microprocesorului, fundamentul oricărui tip de computer. Microprocesoarele permit informației să fie reprezentată sub forma unor serii de date electronice codificate ca serii de unu și de zero, sau biți.

Soft-ul (programul) a oferit apoi interfața care permite oamenilor să convertească informația în procesele lor de judecată, care apoi puteau fi agregate, procesate și împachetate într-un mod cât mai convenabil. Capacitățile microprocesoarelor s-au dublat la fiecare 18 luni în ultimii 30 de ani. Aceasta relație, cunoscută și sub numele de legea lui Moore - fondatorul Intel-ului, a stimulat dezvoltarea unor platforme de hard și soft din ce în ce mai puternice și se așteaptă ca legea să continue să se aplice cel puțin încă două decenii.

În ciuda schimbărilor fundamentale în procesarea informației aduse de PC, distribuția și consumul informației digitale a rămas în mare parte neschimbată până de curând.

În economia industrială informația este produsă ca un bun fizic: știrile sunt tipărite sub forma de ziare, muzica este vândută pe CD-uri, software de asemenea. Ambalarea informației ca un bun fizic are importante ramificații economice. Din punctul de vedere al producătorului, producția de bunuri fizice este guvernată de legea economiilor de scală. Fabricile investesc în capacitatea de producție și alocă costurile acestor capacități producției sub formă de costuri fixe sau indirecte. Pe de alta parte costurile variabile sunt costurile directe pentru a produce o unitate de bază (de exemplu, munca și materialele). O dată cu realizarea economiilor de scală și cu recuperarea costurilor fixe, profitul se obține încasând unități adiționale peste costurile variabile ale fiecărei unități de produs. Astfel costurile variabile reprezintă un prag normal pentru fixarea prețurilor bunurilor care au realizat suficiente economii de scară.

În lumea fizică, consumul de informație este inseparabil de mediul de împachetare, de livrare al acesteia. Când clienții achiziționează un ziar, un CD, sau un pachet de soft, ei cumpără atât informația cât și suportul pe care ea este livrată. Mai mult chiar ei plătesc pentru întregul pachet de informații, fie că vad sau nu valoare în fiecare știre, cântec sau trăsătură a softului. În esență, reprezentarea informației ca un bun fizic a creat blocajul (bottleneck) tipurilor. În ciuda abilităților noastre de a reprezenta informația înforma digitală, atât timp cât informația este împachetată, distribuită și consumată ca un bun fizic, impactul tehnologiilor digitale este limitat. Vedem astfel că, chiar o astfel de economie este guvernată de regulile implacabile ale producției de bunuri fizice specifice erei industriale.

Internetul este prima încarnare a unei rețele globale și perfect răspândite realizată cu costuri mici și care permite schimbul multimedia bogat de informații digitale. Permițând informației să fie împachetată, distribuită și consumată în forma digitală, Internetul distruge acea gâtuire impusă de producția bunurilor fizice și în acest proces introduce o discontinuitate în mediul de afaceri.

Costurile informației și Internetul

Din punctul de vedere al producătorului Internetul schimbă radical relațiile expuse mai înainte între costuri fixe și variabile. În timp ce producerea și distribuirea bunurile fizice antrena atât costuri fixe cât și variabile, bunurile pur informaționale, cele produse distribuite și consumate direct în formă digitală, antrenează costuri mari inițiale de natură fixă, dar apoi costuri variabile infinitezimale ca valoare. Un editor de carte poate cheltui milioane ca să facă un autor popular să scrie o carte. Convențional conținutul acestei cărți va fi produs și distribuit ca un bun fizic (adică sub forma de cărți), cu prețuri stabilite la un nivel care să permită acoperirea atât a costurilor fixe ale producției fizice (autorul și echipamentul de publicare) cât și costurile variabile (hârtie, cerneală, muncă). În domeniul digital, costurile variabile de producție și distribuție sunt virtual aproape de zero. Conținutul digital poate fi pur și simplu publicat pe un site web făcând posibilă accesarea lui de către consumatorii finali - adică cititorii interesați în cartea respectivă - prin intermediul unor mijloace tehnice de accesare a informației (platforme fizice, mobile sau fixe).

Absența aproape totală a costurilor variabile în domeniul digital introduce o noua dinamica a prețurilor. Într-o lume a bunurilor fizice, costurile variabile reprezintă un prag natural sub care prețul nu poate coborî o dată ce economiile de scară sunt realizate. În domeniul digital costurile variabile sunt zero. Astfel, nu există un prag de preț. În absența competiției, bunurile informaționale pot fi vândute la preturi mari agresive pentru recuperarea cât mai rapidă a costurilor fixe mari pe care le presupun în fază de dezvoltare. Dar cum competiția pe aceasta piață este mai mare decât pe altele (datorită practic barierelor foarte scăzute de intrare pe piață), nu exista limite sub care prețul pentru aceste bunuri poate să scadă. Datorită acestui motiv, avantajul primului intrat în piață (first-mover advantage) este critic.

Emergenta Internetului permite separarea conținutului de mediul de suport. Acest lucru are două consecințe importante:

Mai întâi, informația digitizată poate fi acum consumată pe un număr de patforme digitale din ce în ce mai mare și mai divers, incluzând cărți digitale, pagere, telefoane mobile și fixe, video telefoane, microcomputere, PDA-uri (personal digital assistant) și chiar jucării. Aceasta separare a informației de platformă permite consumatorilor să selecteze acele informații care reprezintă cea mai mare valoare pentru ei. Investitorii serioși nu mai depind de ziarul de dimineață ca să citească cotele de ieri ale acțiunilor. Ei se îndreaptă acum direct care site-uri de Internet pe care citesc cotele în timp real. Entuziaștii de sport monitoriza statisticile de pe site-uri de sport. Iubitorii de muzica nu mai cumpără întregi albume de la case producătoare majore. Ei pot asculta de proba în format MP3 orice cântec doresc și apoi plătesc doar ceea ce cumpără.

În al doilea rând, separarea informației de platformă generează o cerere mai mare pe piața echipamentelor de acces. Astăzi, multe companii dau gratis PC-uri, telefoane sau alte echipamente hard pentru a atrage consumatorii să folosească un anumit serviciu de furnizare de informații. Alții dau gratis conectivitate și inteligență integrată în echipamentele receptoare pentru a face informația digitala mai bogată și mai valoroasă consumatorului.

Competiția online, afirmarea unor noi modele de afaceri și centrarea atenției pe consumator și nu pe produs au ca efect creșterea puterii consumatorului. Putem astfel spune ca Internetul oferă mai multă putere consumatorului. Acest lucru este mai bine explicat în continuare analizând câteva aspecte precum: noi propuneri de a oferi valoare, creșterea numărului de consumatori online, reducerea prețurilor ca urmare a competiției online, transparenta prețului etc.

O nouă propunere de a aduce valoare

Pentru a concura în această nouă economie, companiile sunt forțate să se adapteze la o lume în care informațiile digitale vor contribui cu un procent semnificativ la valoarea unei propuneri economice. Succesul sau eșecul unei companii pe piață va depinde în ultima instanță de abilitatea ei de:

a crea valoare din informațiile digitale pe care le colectează, generează și transportă și

de a dezvolta modele de afaceri care să captureze această valoare.

Competiția online

Cu cât mai multe afaceri intră pe piața online, atât consumatorii cât și companiile vor avea de câștigat. Magazinele cu amănuntul cu o arie geografică de impact comercial foarte restrânsă, concurează acum cu firme de același fel aflate în alt capăt al lumii, creând astfel o forța care apasă asupra prețurilor determinându-le să scadă. Nu este neobișnuit să vezi clienți răsfoind cărți la librăria din cartier, doar pentru a lua o lista acasă să și le cumpere de la Amazon.com cu un discount mai mare.

Servicii inovative precum Priceline.com extind acest model oferind servicii de licitare inversă în care se permite clienților să își numescă propriul preț ("name your own price") și să determine furnizorii să concureze pentru piață. De exemplu în cazul zborurilor comerciale, clienții numesc ruta, data călătoriei și prețul pe care doresc să îl plătească. Priceline.com compară cerere cu oferta liniilor aeriene bazate pe capacitatea disponibilă. Astfel Priceline.com ajuns într-o singură săptămână să emită 70.000 de bilete în ultimul trimestru al lui 1999 și recent și-a extins modelul la ipoteci, automobile, camere de hotel și servicii de telecomunicații. Afacerea are peste 4 milioane de consumatori și generează venituri de 168 de milioane de dolari și profit brut de 22,7 milioane (1999).

În același stil și clienții beneficiază de competiția online și de transparența prețurilor. Generel Electric a construit un model de achiziție online, numit Transaction Processing Network (TPN), care între 1998 și 2000 a economisit companiei mai mult de 700 de milioane de dolari la achiziția de materii prime. Dar ceea ce este mai important GE a atras prin TPN mai mulți furnizori să liciteze pentru contractele oferite. Competiția sporită a redus costurile de achiziționare cu 20%. Până în 2000, GE se așteaptă să facă achiziții de 5 miliarde de dolari doar prin TPN.

Scăderea costului de comparare a bunurilor și serviciilor

Internetul a redus de asemenea costurile comparării bunurilor și serviciilor. Motoare de căutare puternice și agenți personali permit clienților să aibă acces la un flux nesfârșit de informații despre bunuri, servicii și furnizori. Ca rezultat, clienții au devenit mai educați în legătură cu produsele și serviciile pe care doresc să le achiziționeze, slăbind poziția de negociere a furnizorilor.

Pe măsura ce consumatorii au devenit mai educați, ei nu mai au atâta încredere în informațiile pe care producătorii le furnizează pieței o dată cu produsele și se îndreaptă în schimb către canale neutre pentru a colecta informații despre o varietate de furnizori. Creșterea numărului de "infomediari", piețe electronice unde concurenții își vând mărfurile, reflectă această dorință de informare.

Chemdex, un hub de tranzacționare a materialelor pentru cercetare științifică, are un catalog impresionant cu 300.000 de produse și peste 130 de furnizori. Clienții acestui site sunt companii farmaceutice majore care plătesc pentru achizițiile făcute online. Site-ul a debutat în luna octombrie 1998 și a generat peste 11 milioane de dolari în venituri pentru primele noua luni ale lui 1999. Se estimează ca sunt peste 150 de asemenea site-uri în diverse stagii de implementare, totalizând peste 753 de milioane de dolari .

Puterea de cumpărare a comunităților online

Consumatorii de asemenea iau parte la diverse comunități online care îi leagă de alți clienți cu interese, afinități sau background comune. NetNoir (www.netnoir.com) este un exemplu de comunitate interactiva online a cărei membri se încadrează în segmentul social al culturii Afro-Americane. Comunitatea difuzează zilnic știri naționale și internaționale de interes pentru membrii săi, publică calendare de evenimente regionale, oportunități de muncă și de socializare, chat-uri, interviuri cu celebrități, servicii de e-mail etc. Alte comunități virtuale se formează în jurul unor cluburi de absolvenți, echipe de sport sau hobby-uri comune. Oferind membrilor oportunitatea de a schimba informații despre produse, servicii și furnizori, comunitățile online reprezintă o oportunitate extrem de dinamica pentru clienți de a câștiga mai multă putere de negociere. Soarta multor brand-uri cunoscute va depinde nu atât de bugetul lor de reclama, cât de așa numitele "click-of-mouse endorsements" (păreri date cu un clic de mouse) pe "bulletin board-ul" respectivei comunități.

AllAdvantage.com a dus conceptul de comunitate online un pas mai departe suplimentând puterea de cumpărare a comunității. Acest website îi înzestrează pe membrii comunității sale cu un "Viewbar" proprietar care sta de-a lungul ecranului și afișează în timp real informații și reclame. AllAdvantage încasează pe cei are își fac reclama prin aplicația să "Viewbar" și în schimb plătește membrilor comunității sale o parte din banii încasați astfel. Mai mult chiar AllAdvantage.com plătește membrilor săi pentru timpul petrecut online de către orice altă persoana ajunsă acolo la recomandarea respectivului membru.

Adauction.com este un exemplu al unei companii care a suplimentat puterea de cumpărare într-o piață de tip B2B. Site-urile de web au nevoie să vândă spațiul de reclama (bannerele) rămas nevândut pe respectivul site. În același timp, cumpărătorii de reclame în media au nevoie să atingă segmente de piață bine definite. Adauction furnizează un forum pentru licitarea acestor spații de reclama de către cumpărătorii de media, la un anumit discount. Pentru a susține acest model Adauction a format o comunitate de mai mult de 4000 de cumpărători de media de web care achiziționează publicitate pe Web și le-a oferit posibilitatea de a licita pentru aceste reclame de ultima ora la un preț mai mic. Site-urile care vând aceste reclame - banner, plătesc un comision firmei Adauction pentru dreptul de a vinde acestei comunități de cumpărători.

Concurând pentru atenția clientului

În timp ce succesul în epoca industriala însemnă să împingi produsele către segmente de piață, succesul în epoca informației (Knowledge Age) va fi determinat de abilitatea unei companii de a atrage o masă critică de clienți și de a-i reține cât mai mult timp prin livrarea unor oferte cu valoare personalizată. Sarcina de a construi aceasta masă critică în spațiul Internetului s-a dovedit a fi extrem de dificilă, dar un număr de povesti de succes timpurii au fost totuși posibile.

Portaluri de Internet precum Yahoo!, Infoseek, Excite și Lycos au reușit să construiască mase de utilizatori considerabile oferind motoare de căutat ușor de folosit. În timp, portalurile au sporit valoarea pe care o furnizează utilizatorilor în multe feluri. De exemplu, ei permit utilizatorilor să creeze "ziare personalizate" care filtrează informația pe care ei o vad. Ele s-au asigurat de asemenea de multiple parteneriate pentru a oferi servicii precum e-mail, shopping și licitații online. Însă, poate, cel mai important aceste portaluri furnizează chat-uri, găzduirea de pagini de web și "instant messaging" care permit utilizatorilor să creeze propriul lor conținut.

O nouă generație de portaluri se ridică acum deasupra modelului care permitea liberul acces, plătind vizitatorii. O asemenea companie, portalul iWon.com susținut de televiziunea prin cablu CBS, oferă vizitatorilor șansă să câștige 10.000 USD pe zi și 1.000.000 USD în fiecare lună. De la lansarea să pe web în Octombrie 1999, iWon a devenit unul dintre cele 100 mai de vizitate site-uri de pe Internet.

O altă modalitate de a atrage vizitatorii și de a le retine atenția este să îi implici în procesul de creare de valoare. În cartea să "Economia Digitala", autorul Don Tapscott notează că "în epoca informației, distanța dintre consumatori și producători se atenuează. Pe măsură ce producția de masă este înlocuită cu producția de masă adaptată la client (mass customization) producătorii trebuie să reflecte în bunurile și serviciile lor gusturile consumatorilor". Un astfel de exemplu de "mass customization" este Dell Computer care oferă clienților săi posibilitatea să își creeze arhitectura propriilor computere personale, folosind o serie de chestionare electronice de tipul "drop list". Această ofertă permite clienților firmei Dell să participe în lanțul de procese de creare a valorii și în același tip permite și furnizorului de computere să adune informații esențiale privind tipologia cererii pe piață.

Acest lucru îi permite firmei Dell să ofere produse mult mai adaptate la cererea de pe piață. Site-ul Web al firmei Dell primește peste 32.000.000 de vizitatori pe trimestru la peste 80 de locații naționale de web și generează vânzări de 35.000.000 USD zilnic (43% din întreaga cifra de afaceri a firmei).

Modelul PalmPilot demonstrează de asemenea o altă abordare care să capteze atenția clientului - abilitatea de a spori viteza de inovare prin parteneriate care să aducă valoare. În timp ce platforma originală PalmPilt suportă patru funcții de bază, ea s-a dezvoltat într-o platformă deschisă permițând programatorilor și furnizorilor de hard exteriori firmei să dezvolte propriile lor aplicații. De atunci, peste 7.000 de dezvoltatori individuali și peste 200 de alte companii au dezvoltat aplicații care să extindă funcționalitatea de baza a PalmPilot-ului. Este astfel de înțeles cum chiar cu influxul altor platforme PDA (personal digial assistant) pe piața, PalmPilot rămâne un lider pe piața hand-heldurilor.

Abilitatea de a crea noi surse de valoare

Companiile care încep să înțeleagă noua realitate a noii economii - ca succesul pe piață depinde în măsura directă de abilitatea lor de a atrage și de a retine o masă critică de consumatori de valoare - dezvoltă noi competente de a livra noi surse de valoare acestor clienți. Succesul acestor companii a fost dat de abilitatea lor de a crea noi modele de afaceri care să folosească tehnologiile Internet pentru a livra valoare unica clienților. Următorul val va consta în a crea o nouă experiență clientului și de realizare a unor nevoi evidente și ascunse, în parteneriat cu unele companii centrate pe reacția rapidă la piață.

Majoritatea modelelor de afaceri ale erei industriale se luptă să folosească cât mai bine tehnologiile Internet. Unul dintre motivele acestei lupte este că corporațiile valului al doilea și chiar al treilea văd tehnologia ca un mijloc care face posibilă îndeplinirea mai bună a unor scopuri. În mod tipic, tehnologiile dezvoltate la scară largă de către corporațiile industriale sunt produsul unei efort de regândire și replanificare astfel încât noile tehnologii să reducă costul și în același timp să îmbunătățească calitatea produselor și viteza de reacție pe piață. O dată ce oportunitățile sunt identificate, echipele evaluează rolul pe care tehnologia informației îl joacă în implementarea celor mai bune soluții. Dar în Noua Economie, tehnologia Internet nu este un simplu mijloc (enabler) ci un mijloc în sine de progres (driver), sau mai bine spus principalul factor de creștere și dezvoltare al unui nou model de afaceri.

Yahoo!, Amazon.com și eBay sunt nu doar sunt optimizate de Internet, ele sunt conduse de Internet. Fără Internet aceste corporații nu ar exista. Această nouă paradigmă explică modul diferit de abordare al tehnologiilor Internet de către aceste companii comparativ cu modelele lor aparținând epocii industriale.

Corporația clasică a epocii industriale își pune întrebarea "Cum incorporez tehnologia Internet în modelul meu existent de afacere?" Însă tinerele "start-up"-uri (afaceri noi) își pun cu totul alta întrebare: "Cum construiesc un model total nou de afaceri pornind de la tehnologiile Internet?". Prin urmare, majoritatea companiilor epocii industriale s-au concentrat pe transferul modelelor lor de afaceri în domeniul digital.

De obicei, sub numele de eCommerce, companiile de vânzări, marketing sau servicii clienți conduc de departe corporațiile vechii economii în implementarea Internetului în modele lor de afaceri. De multe ori aceste inițiative se concentrează pe folosirea Internetului precum o platforma cu costuri scăzute pentru a susține în acest fel una din legile fundamentale ale vechii economii - bunuri pentru bani. Informația și intangibilele sunt mai rar luate în considerare. Responsabilitatea implementării acestor sisteme deseori revine CIO-ului organizației (Chief Informațion Officer), cu majoritatea atenției centrată asupra dezvoltării unor interfețe de Web la sistemele de afaceri clasice. În acest proces, Internetul merge de la a fi o oportunitate strategică de afaceri la doar o simplă implementare IT. Altfel spus aceste inițiative de implementare a Internetului urmăresc doar o creștere a profiturilor marginale și o reducere a costurilor de service. Dar modelele de afaceri ale companiei și competentele sale de bază rămân neschimbate. În același timp ele se văd silite să susțină în același timp evoluția paralelă a două platforme de afaceri (cea clasică - numită și moștenirea (legacy) și cea noua de eBusiness) pentru a servi aceeași bază de clienți a și înainte de implementarea modelului eBusiness.

Lanțurile de valori ale Epocii Industriale comparate cu cele ale Noii Economii a Cunoașterii

Pentru că modelele de afaceri clasice să reușească în Noua Economie, ele vor trebui să dezvolte strategii de eBusiness. Termenul eBusiness a apărut mai ales pentru a descrie modurile în care companiile si-au schimbat modelele de afaceri pentru a putea concura cu succes în Noua Economie. Abilitatea de a facilita tranzacții bunuri-pentru-bani pe o platformă electronică (adică eCommerce) este doar o față a eBusiness. Oricum eBusiness include de asemenea orice efort de a folosi tehnologii digitale pentru a crea noi modele în jurul reținerii, procesării și împachetării informației digitale.

Diferențele dintre modelele de afaceri ale epocii industriale și cele ale noii economii pot fi vizualizate urmărindu-le propriile lanțuri de valoare. Lanțul de valoare al companiei epocii industriale este unul condus de furnizori. Puterea este deținută de primul furnizor care proiectează un produs care satisface cât mai bine nevoile unui segment de piață vizat și distribuie cerințe furnizorilor să producă părțile componente. Activitățile lanțului de valoare sunt seriale în natura lor și centrate pe activitățile întreprinderii. Valorile schimbului sunt în cea mai mare parte bunuri-pentru-bani.

Lanțul de valoare al unui eBusiness este un model condus de client. Rolurile participanților sunt diferite și schimburile de valoare sunt mai complexe.

Cele cinci roluri cheie sunt:

§ Clienții contribuie cu nevoile lor individuale și colective, perspectivele asupra produsului/serviciului oferit, comportamente postconsum, cunoștințe și atenție în schimbul produselor, serviciilor și cunoștinței create de noul model de afaceri

§ Furnizorii de context conduc noul model de afaceri și dețin interfețele și relațiile cu consumatorii finali. În plus, furnizorul de context adeseori stabilește și aplică anumite reguli. eBay de exemplu este un furnizor de context în aceea că deține relațiile cu clienții și a implementat o serie de reguli și regulamente pentru a determina un comportament corect.

§ Furnizorii de conținut creează și furnizează componente individuale ale propunerii finale de valoare făcute clientului. De exemplu, dezvoltatorii soft-ului PalmPilot sunt furnizori de conținut comunității de utilizatori PalmPilot, într-aceea că ei contribuie cu soft care lărgește trăsăturile funcționale ale platformei PalmPilot. Liniile aeriene servesc de furnizor de conținut pentru Priceline.com, contribuind cu locurile lor vacante comunități de clienți.

§ Furnizorii de tranzacții contribuie cu multe dintre serviciile de tranzacționare, incluzând sisteme de efectuare a plăților, mecanisme de securitate și criptare, managementul informației și autentificare. În cele mai multe cazuri, băncile, furnizorii de software, companiile de cărți de credit furnizează servicii logistice care servesc drept platforma de tranzacționare.

§ Furnizorii de infrastructură contribuie cu echipamentele de conectare, rețele, infrastructura de computere care conectează diverșii participanți și susțin interacțiunile lor. Operatorii rețelelor de comunicații și furnizorii de tehnologie pot juca acest rol.

Schimbul între acești participanți constă nu numai în bunuri, servicii și bani, dar și în informație (de exemplu, nevoile clienților, data în timp real de inventare, cunoștințe despre tranzacții etc.) și intangibile ( de exemplu, loialitate, încredere, colaborare, accesul la noi clienți etc.). Aceste roluri și competente pot fi luate în considerare într-o hartă de valoare, un mijloc util pentru prezentarea schimburilor de valoare între întreprinderi într-un model de eBusiness al Noii Economii.

Firma de consultanță Arthur Andersen construiește aceste hărți de valoare (value map) pentru a asista clienții în identificarea oportunităților și amenințărilor în modelul lor de afaceri curent, precum și pentru a identifica posibile posibilități de pornire în implementarea unui nou model de afaceri potrivit Noii Economii.

Modele de afaceri ale Noii Economii

În timp ce companiile epocii industriale împărtășesc multe caracteristici asemănătoare, sunt totuși diferențe majore în modul cum se organizează și creează valoare. În mod specific ele pot fi diferențiate din punctul de vedere a două dimensiuni - control economic și integrarea valorii. Controlul economic se referă la relațiile ierarhice care există între participanți. În unele modele de eBusiness precum Cisco, liderul inițiază și controlează fluxul de tranzacții de-a lungul întregului model. La cealaltă extremă sunt modelele auto-organizate precum Band-X, în care liderul creează piața virtuală dar are puțin control asupra fluxului sau volumului de tranzacții.

Integrarea valorii se referă la nivelul de coordonare cerut pentru a livra valoare clienților. PalmPilot are nevoie de o valoare de integrare mare în aceea că toate piesele de hardware și software trebuie să funcționeze împreună pe o platformă PalmPilot. Priceline.com pe de altă parte necesită puțină integrare; fiecare tranzacție fiind tratată ca un eveniment independent. Bazate pe aceste diferențieri putem distinge cinci modele ale eBusiness-ului Noii Economii.

Piețele deschise (Open Markets) sunt piețe de licitație on-line auto-organizate în care produsele care se vând au puțin de a face unul cu altul. Band-X și Priceline.com sunt doua exemple de piețe deschise prima în B2B și a doua în B2C. În ambele cazuri tranzacțiile sunt independente una de alta și afacerea are puțină sau chiar de loc integrare de valoare. Volumul de activitate nu este dependent de un singur eveniment declanșator sau entitate. Mulți dintre "infomediarii" care au devenit populari - eBay, Chemdex, MetalSite - sunt piețe deschise.

Agregatorii (Aggregators) se poziționează ca intermediari între producători și consumatori și coordonează activitățile altor participanți în moda ierarhică. Oricum este puțina integrare a produselor în lanțul de valoare. Asemenea companii se folosesc de relațiile lor cu consumatorii pentru a forma canale captive. Apoi ei vor stabili parteneriate cu furnizori de context care doresc să acceseze grupurile de clienți formate. Magazine virtuale precum eToys și portaluri precum Yahoo! sunt exemple de asemenea agregatori.

Lanțuri de valoare (Value chains) sunt cam același lucru cu agregatorii, cu excepția faptului că produsele și/sau activitățile partenerilor comunității cer un efort semnificativ de coordonare și integrare pentru a da valoare consumatorilor. Din acest motiv, o companie principală conduce participanții în realizarea unei eficiențe operaționale pentru procesele cheie ale afacerii. Cisco și Dell Computer, de exemplu, coordonează activitățile partenerilor și furnizorilor lor pentru dezvoltarea respectiv a echipamente de rețea și computere.

Aliantele (Alliances) Alianțele sunt cel mai complex model prin aceea ca ele realizează o mare integrare a valorii în absența unui control ierarhic. PalmPilot a evoluat într-o cvasi-alianță prin aceea că acordă dezvoltatorilor și programatorilor independenți dreptul de a-și comercializa produsele pe care le creează. Linux este un alt exemplu în care eforturi independente de dezvoltare sunt desfășurate de o multitudine de programatori din toată lumea.

Rețelele distributive (Distributive Networks) creează valoare prin aceea că mediază schimbul unor companii și indivizi. Ele operează rețele pentru a ajuta pe alții să împartă riscul, alocând resurse și coordonând livrările. Deoarece clienții pot folosi o rețea dată pentru o infinitate de scopuri, rețelele distributive sunt simultane ierarhice și auto-organizate cu o integrare atât joasă cât și crescută. Astfel aceasta poziție este în mijlocul matricei. Enron și CellNet Data Systems sunt două exemple de rețele distributive care s-au impus în Noua Economie. Aceste modele de afaceri unesc clienții, furnizorii, partenerii și competitorii pentru a redefini acest proces de creare a valorii de la un capăt la altul. Relațiile între întreprinderi care se redefinesc în acest mod constituie un organism de afaceri dinamic care va forma baza competiției în Noua Economie. Din acest motiv, aceste modele de afaceri se vor impune ca noi arme strategice în Noua Economie.

Provocarea Erei Cunoașterii

Companiile erei industriale sunt provocate de modelul emergent al companiilor Erei Cunoasterii. Industria brokerajului furnizeaza cateva asemenea exemple interesante încum aceasta dinamica competitiva evolueaza.

Brokerul Charles Schwab a vazut o oportunitate să foloseasca Internetul pentru a-si reinventa afacerea și pentru a provoca liderul incontestabil al pietei de dicount brokerage care erau subsidiarele de ghiseu ale Merrill Lynch și Morgan Stanley Dean Witter. La inima acestei strategii a stat dezvoltarea unei platforme informaționale și tranzactionale prin care investitorii de tipul "do-it-yourself" puteau să execute tranzactii fără a plati comisionul considerabil pe care brokerii încereau înmod traditional. Pana îniulie 1999, Schwab avea aproape 6.000.000 de clienti cu active combinate de aproape 224 miliarde dolari. Compania a fost estimata ca detinand aproximativ 30% din piata de tranzactionare pe Internet din Statele Unite considerata dupa volumul tranzactionarilor. Actiunile tranzactionate se ridicau la mai mult de 7 miliarde USD pe saptamana. Compania care a fost provocata, Merrill Lynch, pe de alta parte, a fost mai lenta îna introduce tranzactiile pe Internet. Dupa ce a anuntat pierderi de 164 de milioane de USD pe trimestrul al treilea din 1998 și 3.400 de concedieri înmare parte datorita exploziei tranzactionarii on-line, Merrill Lynch tot nu a vrut să introduca un nou model de tranzactionare pe Internet de frica ca brokerii ei să nu se simta atacati.

Acesti brokeri erau fundatia modelului de afaceri al Merrill Lynch și teoretic lor se datora aim și profitul din activitati de ghiseu al Merrill Lynch. Dar pe 28 decembrie 1998 s-a produs un eveniment istoric: capitalizarea de piata a Schwab o depasea pe cea a lui Merrill Lynch înmare parte și datorita asteptarilor ca tranzactiile on-line să ia cu totul locul celor la ghiseu efectuate însistemul broker-client. Chiar și așa a mai durat încă cinci luni pentru a Merrill Lynch să anunte ca va permite clientilor să tranzactioneze și pe Internet.

Acest exemplu ilustreaza provocarea cheie la care trebuie să faca fata companiile epocii industriale cand o eCompanie ii invadeaza domeniul de activitate: modelul ei de afacere traditional genereaza aproape toate veniturile și profiturile, dar noul model de afaceri nu este transmisibil noii economii. Raspunsurile potentiale la aceasta provocare sunt pline de risc.

Managementul informației