Termenul management provine din latinescul maneo care înseamna a ramâne de unde a ajuns la termenul francez maison (casa) si la menaj. Apoi de la substantivul latin manus (mâna) s-a format în italiana maneggio (prelucrare manuala). Din franceza sau italiana, aceste cuvinte au capatat, în engleza, forma verbului to manage, cu diverse întelesuri printre care si acelea de a administra, a conduce. Englezii au format apoi corespunzator substantivele manager si management.
Conturarea managementului ca stiinta, care a început în primii ani ai actualului secol, a constat în sedimentarea succesiva a contributiilor unor curente difer 15115s184p ite de gândire, ale unor personalitati stiintifice sau ale vietii practice, în jurul carora s-au constituit scoli si miscari care au jalonat procesul respectiv.
Desi conducerea a existat, într-o forma rudimentara, practic de la începutul vietii organizate a comunitatii omenesti, aparitia târzie a interesului deosebit pentru domeniul managementului si a primelor studii sistematice ale acestuia se explica prin aceea ca doar la un anumit grad al dezvoltarii industriale si tehnologice a societatii este posibila si necesara sistematizarea cunostintelor si închegarea unor teorii specifice.
Începuturile închegarii managementului ca stiinta se identifica cu miscarea pentru conducerea stiintifica, aparuta în SUA în primul deceniu al secolului XX, care lupta pentru ideea existentiala a maximizarii rezultatelor activitatii individuale sau colective cu eforturi minime.
Dintre acceptiunile multiple si definitiile date de catre diversi teoreticieni si practicieni termenului de management, prezentam în continuare câteva:
Frederick W. Taylor definea managementul , în cartea sa Shop Management, publicata în 1903, astfel: "a sti exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea cea mai buna si mai ieftina";
Henri Fayol, în cartea sa Administration industrielle et generale, publicata în 1916, mentiona ca "a administra înseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla";
Mai recent, managementul este definit astfel:
Potrivit opiniei lui A.Mackensie, exprimata în noiembrie 1969 în Harward Business Review, managementul este "procesul în care managerul opereza cu trei elemente fundamantale - idei, lucruri si oameni - realizând prin altii obiectivele propuse";
Peter Drucker considera ca managementul este echivalent cu "persoanele de conducere", termenul de "management" fiind doar un eufemism pentru "sef" . "Principala si poate singura sarcina a managementului este de a mobiliza energiile unitatii economice pentru îndeplinirea sarcinilor cunoscute si definite", iar testul reusitei, sustine Drucker, consta în "obtinerea unei eficiente ridicate si adaptarea la modificarile din exterior".
În general, stiinta reprezinta o cunoastere sistematica a lumii. Aceasta sistematizare cumulativa de cunostinte si experienta a condus în toate domeniile la aparitia, formularea si consolidarea stiintei. Sistematizarea stiintifica induce coerenta, rigoarea si structura, asigurând astfel o comunicare mai buna.
Exista astazi o serie de criterii care permit recunoasterea unui ansamblu de cunostinte ca fiind (definind) o stiinta. Un prim criteriu consta în posibilitatea masurarii. Astfel, este suficient sa ne gândim ca obiectivele stabilite prin exercitarea functiei de prevedere a managementului, pot si trebuie sa fie masurate, dimensionate, pentru a accepta introducerea coerentei, rigorii si structurii în domeniul managementului. O colectie de cifre nu este însa suficienta pentru a se afirma ca un anumit conducator desfasoara o activitate stiintifica. stiinta începe în practica, prin observarea si colectarea de date cu scopul fundamental de a descoperi legi, principii, noi structuri ale faptelor si proceselor.
Prin management ca stiinta se întelege "studierea procesului de management în vederea sistematizarii si generalizarii unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode si tehnici care sa contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate pentru realizarea unor obiective"
Managementul este considerat în acelasi timp si o arta, întrucât pe lânga cunostintele de specialitate, managerul are nevoie si de talent pentru a pune în practica cunostintele acumulate, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la conditiile concrete ale obiectivului condus.
O alta notiune vehiculata este cea de management stiintific, diferita de stiinta managementului.
Managementul stiintific consta în "aplicarea legitatilor, conceptelor, metodelor si tehnicilor puse la dispozitie de stiinta managementului în practica sociala".
Desigur, nu tot ce fac managerii reprezinta management stiintific, ci numai acea parte a muncii lor care se fundamenteaza pe cunoasterea si aplicarea elementelor teoretico-metodologice puse la dispozitie de stiinta managementului. Cealalta parte a muncii lor apartine conducerii empirice, desfasurate pe baza talentului, flerului lor. Situatiile diverse si complexe cu care ei se confrunta impun din partea managerilor si un aport creativ, ceea ce face ca de multe ori ei sa aduca inovatii importante, dezvoltând si îmbogatind stiinta manageriala, fara a constientiza acest lucru.
procese de executie;
procese de management.
Procesele de executie sunt ansamblul actiunilor prin care forta de munca actioneaza asupra capitalului în vederea obtinerii de produse, servicii sau desfasurarea de actiuni cu caracter functional (aprovizionare, vânzare, contabilitate, personal, etc.)
Procesul de management reprezinta ansamblul integrat al actiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare a personalului si control-reglare, exercitate de sistemul conducator în vederea stabilirii si realizarii obiectivelor organizatiei.
Managementul firmei reprezinta o componenta a stiintei managementului, de fapt cea mai dezvoltata, cunoscuta si importanta (peste 50% din literatura mondiala de management este consacrata firmei).
Explicatiile acestui lucru:
firma este agentul economic de baza al fiecarei economii, principalul generator de valoare si valoarea de întrebuintare în cadrul careia îsi desfasoara activitatea majoritatea populatiei ocupate în fiecare tara, indiferent de nivelul sau de dezvoltare;
în al doilea rând, primele cristalizari ale managementului au avut ca obiect firma, întreprinderea, care în continuare a fost un teren fertil pentru inovarile pe planul teoriei si practicii manageriale, cu contributia directa si nemijlocita a unui mare numar de persoane.
multipla profesionalizare, ceea ce implica, pe lânga cunostintele solicitate de profesiunea de baza, si cunostinte, calitati si aptitudini (specifice managementului) complementare, multidisciplinare;
caracterul accentuat creator al activitatilor desfasurate, managerul fiind confruntat în aproximativ 80% din cazuri cu situatii inedite.
Caracteristicile esentiale ale economiei contemporane sunt considerate centralizarea si concentrarea extrem de ridicate ale capitalului, dezvoltarea informaticii, caracterul sofisticat al tehnologiei. Productia a devenit atât de complexa încât nici capitalistul singur, dar nici cu ajutorul unor specialisti nu mai sunt în stare sa conduca eficient firma. Se contureaza astfel treptat teoria universalitatii managementului printre adeptii careia se afla si Peter Drucker, care afirma ca exista o "materie" universal valabila a conducerii, ca exista metode si instrumente manageriale, concepte si principii si chiar un limbaj comun pentru management.
|
