Termenul management provine din latinescul maneo care īnseamna a ramāne de unde a ajuns la termenul francez maison (casa) si la menaj. Apoi de la substantivul latin manus (māna) s-a format īn italiana maneggio (prelucrare manuala). Din franceza sau italiana, aceste cuvinte au capatat, īn engleza, forma verbului to manage, cu diverse īntelesuri printre care si acelea de a administra, a conduce. Englezii au format apoi corespunzator substantivele manager si management.
Conturarea managementului ca stiinta, care a īnceput īn primii ani ai actualului secol, a constat īn sedimentarea succesiva a contributiilor unor curente difer 15115s184p ite de gāndire, ale unor personalitati stiintifice sau ale vietii practice, īn jurul carora s-au constituit scoli si miscari care au jalonat procesul respectiv.
Desi conducerea a existat, īntr-o forma rudimentara, practic de la īnceputul vietii organizate a comunitatii omenesti, aparitia tārzie a interesului deosebit pentru domeniul managementului si a primelor studii sistematice ale acestuia se explica prin aceea ca doar la un anumit grad al dezvoltarii industriale si tehnologice a societatii este posibila si necesara sistematizarea cunostintelor si īnchegarea unor teorii specifice.
Īnceputurile īnchegarii managementului ca stiinta se identifica cu miscarea pentru conducerea stiintifica, aparuta īn SUA īn primul deceniu al secolului XX, care lupta pentru ideea existentiala a maximizarii rezultatelor activitatii individuale sau colective cu eforturi minime.
Dintre acceptiunile multiple si definitiile date de catre diversi teoreticieni si practicieni termenului de management, prezentam īn continuare cāteva:
Frederick W. Taylor definea managementul , īn cartea sa Shop Management, publicata īn 1903, astfel: "a sti exact ce doresc sa faca oamenii si a-i supraveghea ca ei sa realizeze aceasta pe calea cea mai buna si mai ieftina";
Henri Fayol, īn cartea sa Administration industrielle et generale, publicata īn 1916, mentiona ca "a administra īnseamna a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla";
Mai recent, managementul este definit astfel:
Potrivit opiniei lui A.Mackensie, exprimata īn noiembrie 1969 īn Harward Business Review, managementul este "procesul īn care managerul opereza cu trei elemente fundamantale - idei, lucruri si oameni - realizānd prin altii obiectivele propuse";
Peter Drucker considera ca managementul este echivalent cu "persoanele de conducere", termenul de "management" fiind doar un eufemism pentru "sef" . "Principala si poate singura sarcina a managementului este de a mobiliza energiile unitatii economice pentru īndeplinirea sarcinilor cunoscute si definite", iar testul reusitei, sustine Drucker, consta īn "obtinerea unei eficiente ridicate si adaptarea la modificarile din exterior".
Īn general, stiinta reprezinta o cunoastere sistematica a lumii. Aceasta sistematizare cumulativa de cunostinte si experienta a condus īn toate domeniile la aparitia, formularea si consolidarea stiintei. Sistematizarea stiintifica induce coerenta, rigoarea si structura, asigurānd astfel o comunicare mai buna.
Exista astazi o serie de criterii care permit recunoasterea unui ansamblu de cunostinte ca fiind (definind) o stiinta. Un prim criteriu consta īn posibilitatea masurarii. Astfel, este suficient sa ne gāndim ca obiectivele stabilite prin exercitarea functiei de prevedere a managementului, pot si trebuie sa fie masurate, dimensionate, pentru a accepta introducerea coerentei, rigorii si structurii īn domeniul managementului. O colectie de cifre nu este īnsa suficienta pentru a se afirma ca un anumit conducator desfasoara o activitate stiintifica. stiinta īncepe īn practica, prin observarea si colectarea de date cu scopul fundamental de a descoperi legi, principii, noi structuri ale faptelor si proceselor.
Prin management ca stiinta se īntelege "studierea procesului de management īn vederea sistematizarii si generalizarii unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode si tehnici care sa contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate pentru realizarea unor obiective"
Managementul este considerat īn acelasi timp si o arta, īntrucāt pe lānga cunostintele de specialitate, managerul are nevoie si de talent pentru a pune īn practica cunostintele acumulate, pentru a adapta sistemele, metodele, tehnicile de management la conditiile concrete ale obiectivului condus.
O alta notiune vehiculata este cea de management stiintific, diferita de stiinta managementului.
Managementul stiintific consta īn "aplicarea legitatilor, conceptelor, metodelor si tehnicilor puse la dispozitie de stiinta managementului īn practica sociala".
Desigur, nu tot ce fac managerii reprezinta management stiintific, ci numai acea parte a muncii lor care se fundamenteaza pe cunoasterea si aplicarea elementelor teoretico-metodologice puse la dispozitie de stiinta managementului. Cealalta parte a muncii lor apartine conducerii empirice, desfasurate pe baza talentului, flerului lor. Situatiile diverse si complexe cu care ei se confrunta impun din partea managerilor si un aport creativ, ceea ce face ca de multe ori ei sa aduca inovatii importante, dezvoltānd si īmbogatind stiinta manageriala, fara a constientiza acest lucru.
procese de executie;
procese de management.
Procesele de executie sunt ansamblul actiunilor prin care forta de munca actioneaza asupra capitalului īn vederea obtinerii de produse, servicii sau desfasurarea de actiuni cu caracter functional (aprovizionare, vānzare, contabilitate, personal, etc.)
Procesul de management reprezinta ansamblul integrat al actiunilor de prevedere, organizare, coordonare, antrenare a personalului si control-reglare, exercitate de sistemul conducator īn vederea stabilirii si realizarii obiectivelor organizatiei.
Managementul firmei reprezinta o componenta a stiintei managementului, de fapt cea mai dezvoltata, cunoscuta si importanta (peste 50% din literatura mondiala de management este consacrata firmei).
Explicatiile acestui lucru:
firma este agentul economic de baza al fiecarei economii, principalul generator de valoare si valoarea de īntrebuintare īn cadrul careia īsi desfasoara activitatea majoritatea populatiei ocupate īn fiecare tara, indiferent de nivelul sau de dezvoltare;
īn al doilea rānd, primele cristalizari ale managementului au avut ca obiect firma, īntreprinderea, care īn continuare a fost un teren fertil pentru inovarile pe planul teoriei si practicii manageriale, cu contributia directa si nemijlocita a unui mare numar de persoane.
multipla profesionalizare, ceea ce implica, pe lānga cunostintele solicitate de profesiunea de baza, si cunostinte, calitati si aptitudini (specifice managementului) complementare, multidisciplinare;
caracterul accentuat creator al activitatilor desfasurate, managerul fiind confruntat īn aproximativ 80% din cazuri cu situatii inedite.
Caracteristicile esentiale ale economiei contemporane sunt considerate centralizarea si concentrarea extrem de ridicate ale capitalului, dezvoltarea informaticii, caracterul sofisticat al tehnologiei. Productia a devenit atāt de complexa īncāt nici capitalistul singur, dar nici cu ajutorul unor specialisti nu mai sunt īn stare sa conduca eficient firma. Se contureaza astfel treptat teoria universalitatii managementului printre adeptii careia se afla si Peter Drucker, care afirma ca exista o "materie" universal valabila a conducerii, ca exista metode si instrumente manageriale, concepte si principii si chiar un limbaj comun pentru management.
|
