MANAGEMENT INTEGRAT CALITATE- SECURITATE-MEDIU
INTRODUCERE
Pentru intreaga lume, dar mai ales pentru Europa, etapa actuala sufera transformari profunde, de asezare intr-o directie cu noi coordonate politice, sociale si economice. Astfel, putem accepta schimbarile sau nu, problema importanta este de a ne adapta lor atunci cand este benefic pentru toate partile interesate.
in contextul actual, pentru cresterea afirmarii in cercetare prin managementul calitatii, organizatiile sunt constiente din ce in ce mai mult de necesitatea de a satisface toate partile interesate, altfel spus nu numai clientii lor, dar si insasi personalul lor, proprietarii sau actionarii lor, furnizorii, partenerii si mediul social. Aceasta noua abordare in relatiile dintre partile participante reanalizeaza conceptul de dezvoltare durabila, vizand perenitatea.
Protectia mediului devine, in mod rapid, o problema globala, tot mai strict reglementata. Astfel, importanta ei in previzionarea strategiilor de dezvoltare este prioritar. Aceasta realitate mentine asupra organizatiilor si a managerilor acestora o presiune care, negestionata la timp si eficient, poate deveni sufocanta si in final, chiar letala. Din acest punct de vedere, implementarea de catre organizatiile sau companiile care interactioneaza semnificativ cu mediul a unor sisteme de management de mediu performante si recunoscute devine stringenta. Pentru a supravietui si a construi ceva durabil, managerii trebuie sa accepte acest lucru.
Prioritatea pentru organizatii este buna lor mobilizare si dinamizarea ansamblului de actori in aplicarea unor sisteme de management din ce in ce mai evoluat. Pentru aceasta noua abordare organizatiile utilizeaza un numar considerabil de norme publicate cu referire la diverse domenii: calitate, mediu, sanatate si securitatea muncii, evaluarea riscurilor, etica etc.
Multitudinea de schimbari, asupra modului de tratare(atentie) a tuturor partilor organizatiei au dus la necesitatea de a ne referi la un sistem de management din ce in ce mai diversificat, dar care poate fi integrat sau armonizat in cadrul cererii globale de management, catre concepte comune, care duc in final la satisfacerea ansamblului de actori ai lantului de creatori de valoare:
in domeniul calitatii, norma ISO 9001/2000, utilizata pentru certificare, asigura satisfacerea clientilor in cadrul unei politici de ameliorare continua; ISO 9004- fara certificare- se refera la satisfacerea altei parti de parteneri.
in domeniul mediului, norma ISO 14001/1996, utilizata pentru certificare, raspunde in principal cu respectarea reglementarilor si recomanda personalului organizatiei si publicului modul de prevenirea poluarii in cadrul unei politici de ameliorare continua.
in domeniul sanatatii si securitatii in munca, norma engleza BS 8800/1996, cu specificarea OHSAS 18001/1999 pentru certificare, vizeaza respectarea reglementarii si prevenirii riscurilor in domeniul sanatatii si securitatii muncii; ele raspund cerintelor personalului si de asemeni publicului.
in sfarsit, nu se pot omite alte domenii ce contribuie la calitatea managementului: celui de etica, prin consultarea unei parti din public, care se traduce prin conduita in munca privitor la principiile Organizatiei Internationale a Muncii (OIT) si normele sociale SA 8000, si celui de managementul resurselor umane, managementul aspectelor financiare.
EVOLUTIA CATRE UN SISTEM GLOBAL DE MANAGEMENT PORNIND DE LA CONCEPTUL INTRE CALITATE, MEDIU Sl SECURITATE
inainte de a construi un sistem de management integrat calitate, sanatate si securitate in munca, protectia mediului, consideratiile de etica si de dezvoltare durabila etc., este obligatoriu sa cunoastem experienta dobandita in aceste domenii, in diferite ramuri industriale si economice, si de asemenea, cunoasterea tendintei de evolutie paralela a reglementarilor nationale si internationale, semnalarea tuturor accidentelor constatate (Seveso..).
S-a constatat ca aspectele economice ale sistemelor de management au numeroase puncte comune si ca normele si referentialele de management au evoluat in privinta liniilor conceptuale intre calitate, securitate si mediu, ceea ce recomanda demararea unui management comun privind:
identificarea sistematica a nevoilor si riscurilor;
planificarea si prevenirea disfunctionalitatilor;
procese apropiate (erudite, similare);
revizuire pentru o ameliorare continua a sistemului.
Pornind de la aceste principii, prin prezentarea diferentelor si analogiilor dintre aceste sisteme, prin luarea in considerare a organizatiei,- in totalitatea ei ca reprezentand o suma de procese ce trebuie identificate, implementate, tinute sub control, monitorizate etc., se spera ca va constitui punctul de pornire a unei politici voluntare spre construirea unui sistem integrat sau global, care sa faca apel la toate valorile si bunele practici umane.
Evolutii privind calitate, securitate, mediu
Calitate
Termenul calitate, ce provine de la qualitas din latina, si inseamna dupa unii autori (Petit Robert) ,,un mod de a fi. mai mult sau mai putin caracteristic'.
Pentru stabilirea caracteristicilor bunurilor materiale in vederea aprecierii calitatii acestora, este necesar ca mai intai sa se identifice subiectii pentru care produsul prezinta semnificatie. Acestia sunt beneficiarul (clientul), producatorul (furnizorul) si societatea. Ei sunt referentii, fiind cei care isi expun punctele de vedere cu privire la produs. Dar calitatea nu se manifesta numai in perioada de utilizare a produsului. Analiza calitatii nu se poate rezuma doar la aceasta etapa si trebuie extinsa si la celelalte etape din ciclul unui produs:
etapa de concepere si de fabricare (industriala), unde caracteristica de apreciere este cantitatea de resurse inglobata in produs (costul);
etapa de realizare prin vanzarea produsului (comerciala), unde caracteristica esentiala este competitivitatea;
etapa de utilizare, care concretizeaza efectiv utilitatea produsului, caracterizata prin atingerea parametrilor proiectati si fiabilitate.
Standardul EN ISO in care se prezinta terminologia calitatii, defineste calitatea ca o multime de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu, care ii confera capacitatea de a satisface exigente explicite si implicite'.
Desigur, exigentele provin, in primul rand, din partea beneficiarului, dar acestea trebuie sa exprime si interesele producatorului.
Extinderea notiunii de calitate
Dar prin calitatea unui produs nu trebuie sa se inteleaga doar nivelul tehnic al acestuia, ci si caracteristicile care ii asigura functionarea corespunzator cerintelor legate de eficienta si de competitivitate ale producatorului, precum si de impactul asupra mediului. Astfel, se considera utila o extindere a notiunii de calitate in economie implicand in definirea acesteia trei coordonate: eficienta, mediu, functionalitate.
Altfel spus, calitatea este o imagine caracterizata de elemente economice, ecologice si functionale. Aceasta abordare integratoare se impune deoarece in prezent exista tendinta de a lega calitatea doar de utilizarea produsului, eficienta analizandu-se separat. Desigur aceasta abordare nu poate fi acceptata, intrucat nu are capabilitatea de a defini calitatea bunului sub toate coordonatele sale, asa cum este considerata in managementul calitatii si in standardul ISO 9000/2005. De altfel, de cele mai multe ori, in aprecierea calitatii nu este inclus si impactul de mediu al produsului atat in perioada de utilizare, cat si dupa scoaterea din uz.
in prezent, calitatea este considerata un element de educatie, de cultura, ceea ce a permis atat intelegerea necesitatii acesteia, cat si cunoasterea a ce este mai bun in lume. Calitatea a devenit, de asemenea, o atitudine comportamentala la majoritatea oamenilor care implica insistenta in activitate, reluare, revenire, tenacitate.
Orientari actaie in definirea calitatii
Orientarea spre produs
Calitatea, in acest caz, reprezinta ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului. Caracteristicile sunt exprimate prin indicatorii tehnico-functionali ai produsului, ale caror niveluri fac posibila diferentierea calitativa dintre acestea.
Orientarea spre procesele de productie
Calitatea este privita aici din perspectiva producatorului. Produsele aflate in fabricatie sunt executate astfel incat sa corespunda caracteristicilor stabilite prin proiect. Daca produsul finit indeplineste aceste caracteristici, este socotit un produs de calitate. Si aceasta orientare are limite, practica dovedind ca pentru cei mai multi consumatori aprecierea calitativa a produsului este legata si de reputatia firmei care l-a fabricat.
Orientarea spre costuri
Calitatea produselor, in acest caz este definita prin intermediul costurilor si, implicit, a preturilor de vanzare. Un produs este considerat de calitate atunci cand confera anumite performante la nivel acceptabil al pretului. Cel mai important criteriu folosit este cost/calitate.
Orientarea spre utilizator
Potrivit acestei orientari, calitatea bunului reprezinta aptitudinea de a raspunde cerintelor utilizatorului, acesta fiind in masura sa faca aprecierea asupra calitatii bunului. Din acest punct de vedere, calitatea reprezinta corespondenta cu cerintele consumatorului referitoare la functionalitate, pret, termen de livrare, siguranta, fiabilitate, compatibilitate cu mediul, service etc. astfel, una din trasaturile cele mai importante care defineste managementul calitatii totale deriva tocmai din relatia client-furnizor, care este generalizata, cuprinzand si salariatii organizatiei (fiecare salariat detine rolul de furnizor si de beneficiar pentru activitatile pe care le desfasoara in cadrul procesului de fabricatie a produsului). Aceasta situatie este confirmata si de definitia calitatii prezentata in standardul ISO 9000/2000, unde prin clienti se intelege atat clienti externi cat si clienti interni.
Ipostazele calitatii
Ipostazele calitatii unui produs sau serviciu reflecta modul in care sunt percepute si realizate cerintele clientilor referitoare la calitatea acestora. Doua ipostaze ale calitatii au un rol hotarator in satisfacerea cerintelor clientilor:
calitatea de conceptie-proiectare si
calitatea de conformitate.
Exista insa si alte puncte de vedere. in practica, calitatea produsului este exprimata adesea prin calitatea tehnica si calitatea comerciala a bunului. Calitatea tehnica este definita ca reprezentand conformitatea produsului cu documentele tehnice normative, cum sunt standardele, fisa tehnica etc., in timp ce calitatea comerciala este determinata de factori ca: fiabilitate, mentenabilitate, termen de garantie, costuri de intretinere, service acordat in perioada de functionare.
Standardul ISO 9000/2006, defineste patru ipostaze ale calitatii produsului:
calitatea rezultand din definirea nevoilor referitoare la produs- calitatea conceptiei;
calitatea conformitatii cu conceptia;
calitatea care rezulta din sustinerea produsului pe durata ciclului de viata. Desi unele ipostaze pot fi mai importante la un moment dat, se considera ca toate contribuie la asigurarea calitatii produsului in ansamblu.
2. MIZELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT
Fie ca ne referim la calitate, la sanatate si securitate, la protectia mediului sau la alte domenii economice si sociale, responsabilii unui organism-organizatie, administratie etc., au interesul de a lua in consideratie toate asteptarile clientilor sai precum si a altor parti implicate in acest organism.
Datorita constrangerilor exterioare impuse de client, precum si datorita legislatiei, in primul moment incerci sentimentul sa scapi cat mai repede posibil. Desigur nu aceasta este solutia, deoarece este imposibil sa eviti toate constrangerile; trebuie sa faci fata, sa le controlezi si cel mai bine sa le manageriezi (stapanesti si conduci) intr-un spirit de dezvoltare durabila atat in ceea ce priveste organizatia, cat si in ceea ce priveste mediul inconjurator, economic si social. Aceasta inseamna:
ca trebuie luate in considerare aceste constrangeri cat mai devreme posibil si de maniera sistematica inca de la conceperea produselor, a proceselor industriale, a instalatiilor, in toata organizatia la nivel de mobilizarea (animarea) echipelor;
ca este nevoie de organizare pentru ca pretul acestor presiuni exterioare sa devina o investitie purtatoare de profituri viitoare.
Fata de conditiile prezentate, normele sau standardele de calitate, de securitate si de mediu - care au devenit veritabile unelte ale managementului -constituie directii, care odata aplicate, intr-un spirit de progres si integrate in sistemul de management, vor produce:
economii, prin reducerea costurilor de noncalitate (rebuturi, retururi de la clienti), a taxelor, evitarea contraventiilor si amenzilor sau a altor redevente platite in cazul accidentelor sau poluarilor;
avantaje strategice, prin devansarea sau demarcarea fata de concurenti precum si ameliorarea imaginii fata de consumatorii privati sau publici.
Acest rationament poate fi dezvoltat in domeniul calitatii, sigurantei si mediului, tinand cont ca normele sau standardele de management comporta de asemenea constrangeri si recomandari de a creste performantele organizatiei, pe care responsabilii au interes sa le aplice.
2.1. MIZELE MANAGEMENTULUI CALITATII
Care sunt mizele calitatii? De ce aceste eforturi sunt asumate de majoritatea organizatiilor si sustinute in Romania de puterea politica? Simplu efect al modei sau o tendinta mai profunda?
Preocuparea tuturor intreprinderilor (organizatiilor) este de a presta servicii clientilor la cel mai mic cost, intr-un climat de concurenta, aceasta insemnand ca trebuie sa tii cont neincetat de faptul ca activitatea economica moderna prezinta urmatoarele caracteristici majore:
liberalizarea si mondializarea schimburilor care expun organizatiile la concurenta internationala;
complexitatea crescanda a proceselor de conceptie, de realizare si se distributie a produselor si serviciilor.
Calitatea produsului si a procesului
Este bine sa avem tot timpul in minte cele doua domenii complementare necesare aplicarii termenului ,.calitate':
pe de o parte exista calitatea produselor si serviciilor, oferita clientului pentru un anume pret. Maniera in care raportul calitate-pret se pozitioneaza pe piata reprezinta calitatea ofertei.
pe de alta parte, este calitatea procesului, care inglobeaza toate operatiunile necesare pentru asigurarea calitatii produsului si serviciilor, si asta de la conceptia produsului pana la livrare si instalare trecand prin calitatea aprovizionarii si a fabricatiei.
Aceasta dualitate este fundamentala, intai vizavi de aspectele economice si comerciale a managementului calitatii: ameliorand calitatea procesului se amelioreaza calitatea ofertei stapanind, respectiv diminuand costurile, pentru ca devine mai ieftin de a face bine de prima data.
in sfarsit, pentru a organiza convergenta eforturilor intre managementul calitatii, securitatii si mediului, pentru ca este esential la nivelul calitatii produsului sa fie obtinuta aceasta convergenta.
A face bine de prima data presupune a respecta nu numai exigentele clientului, dar de a respecta de asemenea toate exigentele legate de activitate, in particular exigentele sau reglementarile legale, in special cele ce se refera la securitate si mediu. Desigur ca respectul cerut trebuie sa intervina de la conceptia produsului si de la procedeele produsului, al instalatiilor, masinilor etc.; daca nu, vor apare neconformitati sau defecte, ce vor genera supracosturi si intarzieri, dar nu orice fel de intarzieri ci intarzieri ce va aduc prejudicii.
Stapanirea costurilor legate de calitate. Caracterul din ce in ce mai
complex al proceselor mai sus mentionate, si numarul crescand al operatiilor au o consecinta asupra costurilor implicite ale defectelor de calitate. De exemplu, daca fabricam un produs intr-o serie de 3 operatii si daca fiecare operatie are un nivel de conformitate de 90%(10% defecte) rezultatul glogal este de 0,9x0,9x0,9 = 0,72. Se constata deci ca astfel costul defectelor va creste extraordinar de mult in cazul a 100 de operatii in lant, chiar daca avem 99% conformitate pe fiecare operatie, noncalitatea va deveni catastrofica, deoarece conformitatea obtinuta nu va fi decat de 36% in total! Rezulta deci ca un factor vital eliminarea costurilor noncalitatii.
La polul opus, anumite costuri relative obtinerii calitatii, pot sa fie benefice:
Costurile de detectare a defectelor in ce masura putem sa investim in echipamente si personal sau in policalificari diverse pentru a avea rezultate benefice in conformitatea produselor si in reducerea costurilor noncalitatii?
Costurile prevenirii
in ce masura trebuie sa investesti mai degraba in organizarea calitatii (asigurarea calitatii, evaluarea furnizorilor, intretinerea preventiva a utilajelor) pentru a scadea costul noncalitatii?
De fapt, in ce masura se poate visa la zero defecte, si la ce pret? Poate fi miza, care depinde de natura produsului furnizat, dar si de politica aleasa.
2.1.2. Constientizarea mizelor (luand in considerare mizele) Miza calitatii este mai mult sau mai putin de neocolit pentru o organizatie; nimeni nu se poate sustrage competitiei si complexitatii produselor si proceselor de fabricatie. Asta insemna oare ca un sef de organizatie nu are nici o marje de manevra? Si ca o politica de obtinerea calitatii nu va face altceva decat de a lua act de prezenta unor obstacole de neocolit? Nu, caci sunt mai multe politici de calitate posibile:
asigurarea calitatii si certificarii;
managementul calitatii sau managementul total al calitatii.
Si daca vorbim de certificare trebuie sa precizam ce anume dorim. Certificarea sistemului de calitate, certificarea produselor sau certificarea combinata sistem si produs?
in concluzie, ar fi convenabil sa alegem o politica de calitate in functie de tipul si nivelul mizelor pe care vrem sa le luam in considerare.
Mizele asigurarii calitatii
Asigurarea calitatii s-a impus de multa vreme in multe sectoare cu riscuri ridicate, ca tehnica nucleara, aeronautica, tehnologia spatiala etc. Miza este de a fi sigur in avans ca va satisface exigentele specifice, respective exigentele clientului prin prevenirea neconformitatilor in orice stadiu. Totodata utila managementului furnizorului si fundament al increderii clientului, asigurarea calitatii implica documente formalizate (de exemplu manual de calitate, plan de calitate, proceduri scrise). Aceste documente vor fi totodata verificate in timpul evaluarilor si pot conduce la actiuni corective. Succesul international al normelor ISO 9000 se traduce prin penetrarea asigurarii calitatiiin domenii din ce in ce mai variate ale activitatii economice cu consecintele pe care le implica acestea pentru organizatii.
in cazul relatiei client-furnizor, clientul poate cere efectuarea unor audituri pentru a verifica la fata locului eficacitatea sistemului de management al furnizorului. Miza asigurarii calitatii va fi atunci stabilirea unei relatii de incredere, ce va putea fi transformata in viitor intr-un parteneriat.
Mizele certificarilor pentru calitate
Aceste certificari dovedesc un progres, pentru ca ele presupun interventia unei terte parti, organismul de certificare care emite o atestare scrisa a conformitatii unui produs, process sau a unui serviciu conform unor exigente specifice, plecand de la o norma de referinta recunoscuta pe plan international sau national:
pentru sisteme de management al calitatii norma internationala este ISO 9001/2000 (pe baza seriei ISO 90001, 2 sau 3/1994);
pentru produse sau servicii se aplica norma europeana EN 45011, pentru procesele de certificare norma care se sprijina pe incercarile de conformitate ale unei norme specifice, care poate fi nationala.
Certificarea sistemelor de management de calitate
Acest tip de certificare permite organizatiilor de a asigura - apriori -increderea unui client chiar din strainatate si pentru ca organismul de certificare poate sa fie la randul sau acreditat, adica recunoscut pe plan international (norma EN 45012). Unele cereri de oferta pot sa ceara ca organizatia sa fie certificata pentru a putea lua parte la licitatii (ofertare).
Obtinerea unei certificari este o trambulina pentru urmatoarele succese. Din punct de vedere al furnizorului, certificarea este o sursa de economii pentru ca reduce numarul auditurilor comandate de catre eventualii cumparatori. Din pacate, nu toate organizatiile au foarte clara notiunea de certificare. Pentru multi certificarea este un examen care trebuie trecut.
Pe de alta parte, insasi organismele care emit certificate sunt in concurenta, si ca urmare au tendinta de a stabili nivele cat mai joase prin normele de certificare. Toate acestea produc pagube si contribuie la a da dreptate detractorilor de certificare care le contesta justetea. Din contra, certificarea trebuie sa fie fructul unei colaborari sincere si corecte intre organizatie (companie) si certificatorul ei, aceasta fiind conditia pentru un parteneriat castigator-castigator. Pentru aceasta organizatia trebuie sa inteleaga ca managementul calitatii nu este paralel managementului organizatiei, ci face parte din aceasta.
Certificarea produselor
Acest tip de certificare permite sa se atesteze faptul ca un produs respecta exigentele unui caiet de sarcini précis, formulat sub forma unei norme tehnice (de exemplu STAS). Certificarea unui produs permite ca acesta sa fie etichetat, fapt ce constituie un fel de garantie pentru cumparator, iar pentru fabricant este un atu commercial.
Certificarea produsului si al sistemului
O organizatie poate sa-si puna intrebarea: ce anume este mai util certificarea sistemului de management al calitatii sau certificarea produselor? Si de ce sa nu le urmarim pe amandoua? Aceasta intrebare este valabila si pentru cumparator. Oare n-ar trebui selectionat acel furnizor care are managementul sistemului de calitate certificat? Sau un furnizor care are produsele certificate? Totul depinde de natura produsului: produse de serie au produse greu de realizat. Produse si sisteme de calitate certificate sunt raspunsul ideal. De aceea din ce in ce mai multe organisme sunt atrase de aceasta dubla cerinta ce constituie o noua miza a calitatii.
Mizele managementului total al calitatii
Oferirea de garantii clientilor sau consumatorilor este un lucru foarte bun. insa aceasta nu trebuie sa se faca in detrimentul organizatiei. Din cele expuse anterior, calitatea poate sa fie o sursa de economie daca ea consta in a face bine de prima oara in toate etajele procesului de conceptie si de realizare. De altfel, trebuie ca deviza a face bine de prima oara sa devina sinonima cu eficacitatea. Pentru a ajunge la acest scop, simpla utilizare chiar foarte inteligenta a normelor de management nu este suficienta. Solutia vine de la calitatea managementului nu numai de la simplul management al calitatii.
Organizatiile care au sansa de a avea conducatori care accepta ideile noi, care incurajeaza noile metode de lucru, si care situeaza recunostinta ca principala maneta sunt cei care pot sa fie capabili sa utilizeze modele de excelenta de tipul EFOM (European Foundation for Quality Management). Singurul raspuns la o piata avida de inovatii trece printr-o cultura intretinuta prin comparatia cu cei mai buni, este miza unei politici de excelenta bazata pe managementul total al calitatii (Total Quality Management). Miza devine reusita unei astfel de politici atat ca imaginea de marca cat si ca success economic si commercial.
Concluzii asupra mizelor politicii de calitate
Constatam ca seful organizatiei trebuie sa aleaga intre:
asigurarea calitatii pentru una sau alta din categoriile de clienti;
certificarea cat mai posibil sincera pentru a da incredere unei clientele mai mari, actuala sau potentiala si pentru a putea raspunde cererilor de oferta;
interventia necesara managementului total al calitatii va trebui sa inglobeze certificarea si sa tinteasca spre obtinerea unui premiu de calitate roman sau international, dar trebuie sa se axeze in special in cautarea excelentei prin progres in mobilizarea resurselor umane, fapt ce este chintesenta unui management de calitate.
MIZELE MANAGEMENTULUI DE SECURITATE
Pentru un organism industrial mizele securitatii in sens generic pot sa fie multiple. Ne vom limita deci la mizele sanatatii si securitatii muncii. Cele ale consumatorilor respective cele ale securitatii produsului au fost abordate lin cadrul mizelor calitatii.
Factorul uman al accidentelor de munca
Primele provocari privind securitatea organizatiilor sunt de ordin uman si sunt legate de accidentele de munca.
Statisticile globale ale accidentelor de munca
conform bilantului OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) annual au loc 120 000 000 de accidente de munca in lume din care 200 000 mortale.
in Franta, 15 milioane de salariati inregistrati la securitatea sociala, numarau 900 de mii de accidente/an, din care 1800 mortale, ceea ce reprezinta circa 6% din forta totala de munca. La aceasta se adauga si 5000 de bolnavi cu boli profesionale recunoscuti anual datorita diferitilor factori: zgomot, praf, produse toxice sau alergenice, caldura excesiva, pozitii de lucru dificile, gesturi repetitive, caratul de greutati excesive, stres, lucru prelungit in in fata ecranelor.
Factorii de variabilitate
Cifrele comporta variatii importante in functie de diferiti parametri: marimea organizatiei si foarte important, sectorul de activitate, astfel, conform statisticilor Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, organizatiile cu mai mult de 500 persoane reprezinta 7% din totalul accidentelor mortale, desi numarul total de salariati ai acestor intreprinderi este 17% din efectivul total al fortei de munca/tara. Indicele de frecventa (numarul de accidente mortale/1000 persoane) era in 1991 de 132 in sectorul constructiilor si lucrarilor publice fata de 28 in chimie, ceea ce reprezinta un procent de 0,25%.
Necesitatile economice au antrenat o evolutie in practica gestiunii de personal, in ultimii ani, am asistat la o crestere importanta a nevoii de flexibilitate a productiei. Au aparut noi tehnici de gestiune (cum ar fi de exemplu: numai o perioda). Prezenta la posturile de munca a personalului propriu al organizatiei a fost redusa in locurile unde exista un risc de accident crescut, apelandu-se fie la sezonieri, la contracte de munca cu durata determinata sau la firme prestatoare de servicii in anumite domenii(curatenie industriala, revizii tehnice etc.)
Mizele etice si civice
Toti indivizii au drept la viata, la libertate si la securitatea lor personala (art.3 din Declaratia drepturilor omului adoptata la Paris la 10 Decembrie 1948). A veghea la securitatea altuia este o datorie ce se impune tuturor si bineinteles sefului de intreprindere pentrui salariatii sai.
Experienta ne-a aratat cat de traumatizant este un accident grav, nu numai pentru ranit, dar si pentru personalul intreprinderii. A actiona in securitate inseamna a te asigura contra riscurilor acestor traumatisme collective.
Mizele sociale
Exista indicatori sociali comparabili cu indicatorii de calitate care permit evaluarea climatului social al unei intreprinderi. Atunci cand conditiile de munca sunt penibile si riscurile de accidente sunt resimtite dar nu tratate, indicatorii sociali sunt defavorabili.
Securitatea bine gandita si realizata este un factor de ameliorare al climatului social al intreprinderii si de incredere din partea personalului, contribuind astfel la o mai buna eficacitate a intreprinderii.
Mizele penale
in media apar din ce in ce mai frecvent reportaje despre anchetarea si condamnarea angajatilor datorita accidentelor de munca.
Pedepsele financiare si de privare de libertate prevazute de codul penal (european) nu sunt deloc neglijabile:
punerea in pericol a unui angajat - amenda 15 000 EUR si un an de inchisoare;
incapacitate totala de munca ca urmare unui accident - 45 000 EUR amenda si trei ani de inchisoare;
moartea bunui salariat ca urmare a unui accident de munca - este considerata ucidere involuntara - 75 000 EUR amenda si cinci ani de inchisoare.
De altfel, legislativul implica din ce in ce mai mult seful de santier sau maistrul in ceea ce in ceea ce priveste responsabilitatea civila si penala ajungandu-se la cei responsabili pentru proasta conceptie sau organizare a locului de munca.
Nimeni nu este la adapost in fata fortelor naturii sau in a unor catastrofe naturale, dar judecatorul va tine cont ca circumstanta atenuanta in functie de gradul de securitate demonstrat de intreprindere.
Mizele legislative
Conform Raportului PICQ exista actualmente in Franta 18 000 legi si 400 000 decrete de aplicare. Cum poate oare un sef de organizatie sa le cunoasca pe toate? Exista o problema reala, puternic resimtita in practica, care explica o necesitate crescanda a unor instrumente metodologice in ceea ce priveste managementul securitatii.
Mizele economice si comerciale
Bugetul securitatii muncii
Bugetul annual francez pentru accidente de munca si boli profesionale al securitatii sociale este de 7 miliarde de EURO/an, si acopera atat costurile preventiei cat si costurile reparatorii
Costurile accidentelor
Se disting categorii de costuri, respective: directe si indirecte.
costurile directe - costul mediu al unui accident de munca cu indisponibilittate conform CANMTS Franta, este de 2100 EURO/accident, in functie de gravitate se va pleca de la 1400 EURO/accident care are un IPP(incapacitate permanenta partiala) mai mic de 10%, respectiv la 80 000 EURO pentru IPP mai mare de 10%.
Costurile indirecte, reprezentate de: costuri materiale (reparatia echipamentelor stricate); costuri salariale (datorate timpului pierdut si a inlocuirii de personal); pierderi de productie, intarzieri de livrare; pierderi de comenzi; degradarea imaginii marcii; majorarea procentului de cotizare la capitolul accidente de munca; maladii profesionale.
Cu toate ca costurile indirecte sunt dificil de evaluat, multi autori sunt de accord sa estimeze ca acestea sunt de 2-4 ori mai mari decat costurile directe ale accidentelor.
Cotizatiile pentru accidente de munca si boli profesionale
in Romania se numeste Fond de risc si accidente. Angajatorul varsa anual o cotizatie pentru accidente de munca si boli profesionale, variabila functie de marimea organizatiei, tipul de activitate si functie de rezultatele anterioare la securitate.
De exemplu: o firma de consrtuctii a avut in anul 2002, 8,80EUR cotizatii la 100 EUR salarii, fata de o mica firma de produse chimice care a platit numai 1.9EUR la 100EUR salarii.
Modernizarea utilajelor din punct de vedere al protectiei muncii
Conform Directivei Europene 89/655 din 30 nov. 1989, sefii de organizatie au obligatia de a dota parcul de masini si utilaje in conformitate cu regulile de protectia muncii, dupa un plan bine definit.
Aceasta modernizare reprezinta costuri financiare si strategice foarte mari punandu-se deseori problema daca mai merita sa modifici echipamentele existente sau este preferabil sa investesti in echipamente noi mai sigure si mai performante.
Miza comerciala
Securitatea este un vector de imagine al marcii organizatiei: bineinteles securitatea produselor dar totodata securitatea personalului de productie. Odata cu dezvoltarea turismului industrial apare clar necesitatea asigurarii suplimentare a securitatii personalului.
De aceea, ca urmare a cresterii responsabilitatii impuse prin legislatie sefului de department (lucrari, comenzi), il obliga pe acesta sa se intereseze foarte in amanunt asupra conditiilor de lucru de la furnizorii sai, conditii care devin din ce in ce mai mult un criteriu dupa care acesta ii va selectiona pe cei carora le va da comenzi sau o piata.
Miza egalizarii (normalizarii) standardelor internationale sau europene
in materie de egalizare a standardelor in domeniul de securitatea muncii se disting doua categorii:
egalizarea standardelor inm materie de management
egalizarea normativelor tehnice
in materie de egalizarea standardelor de management al securitatii, am vazut ca nu s-a ajuns la un consens pentru o normalizare internationala pentru managementul sanatatii si securitatii, dar au aparut mai multe norme si referinte straine ca de exemplu: Normativul OHSAS utilizat din ce in ce mai mult de organismele franceze.
in schimb in materie de egalizarea standardelor tehnice ale securitatii insasi, asistam de cativa ani la instalarea unui important sistem de norme.
Igiena si securitatea muncii si a produsului.
Igiena si securitatea sunt temele cele mai importante pentru asigurarea liberei circulatii a bunurilor in Europa.
Directivele europene emise ca urmare a aplicarii art.100A al Actului unic european de modificare al tratatului de la Roma, impun niste exigente esentiale de securitate si fixeaza responsabilitatea fabricantului. Acestea au prevazut modalitati de control de conformitate prin autodeclarare de fabricant sau prin interventia unui organism a carui activitate normativa este recunoscuta.
Alinierea prevcederilor nu este numai un act tehnic. Este totodata o masura partial economica, deoarece ele sunt susceptibile sa promoveze descoperirile tehnologice cele mai recente, iar pe de alta parte sociale deoarece ele integreaza si interesele vitale ale muncitorilor, constituind conditiile lor de securitate a muncii.
2.3. MIZA MEDIULUI INCONJURATOR
Angajamentul organizatiilor de a reduce continuu impactul negativ al activitatilor lor asupra mediului inconjurator este inca limitat din pacate pentru o majoritate dintre ele. De fapt, in cel mai bun caz, singurele actiuni reale sunt cele pe care le iau organizatiile pentru a se incadra in standardele de conformitate obligatorie.
Astfel, doar dupa aparitia normei de referinta ISO 14001/1996 tot mai multe organizatii isi completeaza sistemul lor de management al calitatii cu un sistem privind si mediul inconjurator. intr-adevar, numarul de intreprinderi sau institutii certificate conform ISO 14001/1996 a inceput sa creasca cu 60% in fiecare an dupa 1999 si aceasta in conformitate cu anchetele publicate de catre ISO la Geneva. ISO 14001 beneficiaza de pe urma notorietatii lui 9001, fapt care accelereaza foarte mult nivelul sau de penetrare in intreprinderi.
Probabil ca noua norma OHSAS 18001 cunoaste un success mai rapid decat ISO 9000 la inceputuri din aceleasi motive.
in materie de mediu intreprinderiletrebuie sa faca fata la o tripla provocare: financiara, imagine, juridica si legislativa.
2.3.1.Provocarea financiara
Provocarea cea mai importanta este cea financiara, deoarece costurile reparatiilor daunelor mediului sunt din ce in ce mai importante. Pe masura ce legile de protectie ale naturii evolueaza, la fel evolueaza si mobilizarea asociatiilor de toate tipurile in fata tribunalelor in caz de poluare dovedita. in acelasi timp, investitiile associate prevenirii necesita o analiza metodica pentru a evita cheltuieli care devin inutile daca sunt directionate correct.
2.3.2.Provocarea imaginii
A doua provocare este aceea asociata imaginii intreprinderii. Rapiditatea cu care media urmareste accidentele de mediu, poate sa duca la faptul ca reputatia unei intreprinderi sa fie deteriorata prin decsoperirea unui accident de mediu. Fiecare stie ca trebuie mult timp pentru a construi o imagine, pe care nu poti sa-ti permiti sa o distrugi. Astfel, consecintele bursiere ale unei firme listate la bursa, fie ca sunt punctuale sau durabile, ca imagine pot sa fie catastrofice.
Pentru restul firmelor, in special pentru intreprinderi apartinand unor furnizori de mare anvergura, pot suferi si ele pierderi importante. De altfel, multe retele mari de distributie au inclus criterii de mediu in specificatiile de comanda catre furnizor. De exemplu, in Franta NRE Nr.2001-420 din 15 mai 2001 si Art.L225-102 din codul de comert francez stipuleaza ca intreprinderile cotate la bursa incepand cu 01.01.2002 trebuie sa dea informatii cuprinse in raportul lor anual de activitate asupra consecintelor activitatilor lor in materie sociala si de mediu.
In concluzie, emergenta conceptului de dezvoltare durabila, incita intreprinderile in a-si ingriji imaginea prin actiuni concrete in materie de performanta mediului, sociala si financiara, avand ca obiectiv generatiile viitoare.
Aceste actiuni, explicate si formalizate prin raportare precisa sunt evaluate de catre agentii independente si au ca efect, pe de o parte de a face mai de inteles angajamentul fata de cetateni al intreprinderilor si pe de alta parte, amelioreza aprecierea globala a performantelor lor globale in ochii decidentilor financiari.
Provocarea juridica si legislativa
Poate sa para surprinzator, dar cateodata nu poti sa respecti tot timpul legile pentru ca trebuie intai sa le cunosti si apoi sa decriptezi aplicabilitatea lor, functie de domeniul tau de activitate. Normal, evoluta permanenta ti complexitatea textelor reglementatoare, jurisprudenta, calendarul decretelor privind data aplicarii, stratificarea jurisdictiilor nationale cu cele europene, constituie un adevarat labirint pentru intreprinderile care nu sunt dotate cu un solid departament juridic.
Pe de alta parte, o alta mare dificultate consta in aceea ca anumite intreprinderi impart cu clientul lor responsabilitatea juridica asupra anumitor parti sau elemente din contractul de asociere si atunci este foarte greu sa delimitezi limitele responsabilitatilor implicate. in toate cazurile insa, alinierea si respectful fata de reglementari reprezinta conditii preliminare instalarii unui system de management de mediu credibil.
Astazi, intreprinderile nu mai pot ignora sau subestima consecintele neluarii de masuri referitor la cele trei elemente indicate anterior. Totodata a fi constient nu este sufficient pentru a rezolva problema. Pentru aceasta este indispensabil de a avea o abordare sistemica utilizand metode ce vor permite sa se defineasca un management de mediu eficient.
2.4. MIZELE COMUNE
Dupa ce am evidentiat mizele specifice ale managementului de calitate, al securitatii si al mediului este mai usor de a face sinteza ariei de acoperire a acestor mize si sa constatam ca ele se inscriu in niste mize commune ale organismelor care cerceteaza printr-un demers de progress si de eficienta, nu numai satisfacerea clientilor lor, dar totodata toate partile interesate.
Mizele intereselor comune la nivel de produs
Interesul strategic al calitatii produselor
Calitatea este aptitudinea de a satisface anumite exigente, (iar exigenta este o nevoie sau asteptare formulata), dar de obicei implicite, sau impuse (ISO 9000/2000). Dar consumatorii mai au in afara de exigenta de securitatea produsului, au exigente noi legate de valoarea ecologica a produselor pe care-l compara (am putea spune: calitatea ecologicaa produselor).
Nun e mai putem imagina ]n yiua de ayi un constructor de automobile care nu se preocupj de poluarea produs[ de gayele de e;apament (provocari de ameliorare a combustiei si a catalizatorilor) sau de breciclare. Acest aspect face parte dintr-o politica de dezvoltare durabila si face parte foarte des din argumentele de vanzare.
Politica certificatelor si etichetelor
Un scop comun ingloband calitatea, securitatea si mediul pentru un produs este acela de a putea proclama performantele sale.
in ceea ce priveste calitatea, miza unui producator este de a putea sa dea el insasi ,,o declaratie de conformitate' privitor la exigentele clientului (conform normei franceze NF-EN 45014) sau si mai bine un certificate de conformitate a produsului sau in conformitate cu o normaemisa de un organism extern recunoscut si acreditat.
in ceea ce priveste sanatatea si securitatea muncii miza pentru un producator este de a satisface exigentele de securitate definite de directivele europene mentionate de art.95 al Tratatului de la Amsterdam. Aceste directive de tip Noua abordare conform cap.1.2.2., definesc procedurile de atestare de conformitate pe care produsele trebuie sa le satisfaca pentru a circula liber pe piata comunitara.
in ceea ce priveste protectia mediului, miza pentru un producator sau distribuitor este aceea de a putea afirma el insusi performantele ecologice ale produsului sau sau si mai bine de a obtine o eticheta oficiala ca de exemplu:
-pe plan national:
~ logo protejeaza stratul de ozon
~ marca retur pentru furnizorii care asigura prelucrarea produselor uzate
~ marca NF MEDIU emisa de catre AFNOR aplicabila la anumite produse, vopsele lacuri etc. sau pe plan European Eco-marcare-reglementarea CEE nr.880/92.
2.4.2.Mizle commune ale sistemului de management
Organismele sau intreprinderile au o abordare din ce in ce mai globala privind incidenta aspectelor calitate-securitate si mediu asupra ameliorarii performantelor lor. Mizele comune pot sa fie puse in evidenta in mai multe maniere.
Mizele comune calitate si securitate
Calitatea si securitatea sunt dificil disociablile in masura in care:
un defect de calitate sau de material poate sa provoace un accident ce poate provoca un accident sau a pune in pericol sanatatea personalului sau a publicului.
Invers, un accident ce opreste fabricatia poate sa conduca la un defect asupra produsului sau dezorganizarea plina de consecinte economice si sociale.
Mizele commune securitate si mediu
Un mare numar de riscuri relative la securitate pot sa devina riscuri relative la mediu, atunci cand capata o anumita dimensiune:
anumite substante chimice care sunt periculoase pentru operator sunt periculoase si pentru mediu atunci cand sunt aruncate in apa sau in aer; un incendiu daca nu este limitat in incinta unei cladiri poate deveni periculos in exterior poluand apele folosite la stingerea incendiului.
Identificarea si stapanirea riscurilor de mediu legate de produsele sau procesele de fabricatie (scurgeri, explozii, produse secundare poluante) contribuie la st[pnirea riscurilor pentru salaria'l ;l pentru public.
□ Miza unui management integrat sau armonizat QSE
Miza pentru un numar crescand de intreprinderi este de a reusi sa integreze ansamblul preocuparilor lor in ansamblul preocuparilor lor in cadrul unei politici de progress si de cautare a performantelor:
-evitand redundantele si incoerentele;
conducand o abordare generalizata a preventiei si stapanirii riscurilor;
reducand costurile de implementare si de intretinere a sistemului de management in beneficiul tuturor partilor interesate.
|
