MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE CERCETARE-DEZVOLTARE

În actuala etapa, organizarea si desfasurarea efi­cienta a acti­vitatii de cercetare-dezvoltare a devenit un factor hotarâtor de pro­gres. Necesitatea ei este pusa în evi­denta de complexitatea activi­tatilor economice ale socie­tatilor comer­ciale aflate sub influenta puternica a con­juncturii pietei interna­tionale si a imperativelor generate de pozitia stiintei care a devenit o princi­pala forta de productie. De aici rezulta o îndatorire majora pentru manager sa organizeze temeinic activitatea de cercetare-dezvoltare si sa valorifice la maximum progresul tehnico-stiintific.

10.1. NOŢIUNI DE BAZĂ

10.1.1. Dimensiunea manageriala a activitatii de cercetare - dezvoltare

Dimensiunea manageriala a activitatii de cercetare-dezvoltare.

În managementul societatii comerciale activitatea de cercetare-dezvoltare detine un rol decisiv, subliniat de faptul ca nivelul, ritmul si directiile sale influenteaza toate la­turile vietii economico-sociale a unitatii si în mod deose­bit produc­tivitatea muncii, nivelul si structura productiei, eficienta întregii ac­tivitati economico-sociale. Succesul activitatii de cercetare-dezvol­tare se concretizeaza prin înnoiri tehnologice, prin cresterea ritmu­lui de dezvoltare si a productivitatii, mentinerea nivelului de competivitate pe piata printr-un grad ridicat al profitului si îndeosebi printr-o riguroasa si eficienta desfasurare a întregului proces pro­ductiv.

În legatura cu semnificatia activitatii de cercetare-dezvoltare, apare necesar ca managerul sa apeleze la tehnici distincte manage­riale si metode speciale de planifi­care care sa tina seama de par­ticularitatile acestei activitati si care constau în urmatoarele: a) spre deosebire de procesul de productie, desfacere, financiar-contabil, care cauta sa transforme cunostintele într-o utilizare concreta si profitabila, activitatea de cercetare-dezvoltare constituie un instru­ment de investigare pentru dobândirea de noi cunostinte care con­duc la numeroase proiecte de studii de dezvoltare a societatii co­merciale; b) legata de cercetarile fundamen­tale, aplicative si de introducerea în fabricatie, activitatea de cer­cetare-dezvoltare reprezinta o secventa de etape distincte si diferite care încep cu descoperirea si descrierea noilor fenomene si se ter­mina cu produsele noi care urmeaza a se vinde; c) proiectele de cer­cetare-dez­vol­tare nu au caracter repetitiv, productivitatea acestei activi­tatii fiind masurata prin noutatea rezultatelor sale; d) acti­vi­tatea de cercetare-dezvoltare fundamenteaza si orien­teaza schimbu­rile comerciale, modificând pozitia de desfacere a unitatii econo­mice si investigând noi surse de profit; e) dificila de masurat, efi­cienta activitatii de cerce­tare-dezvoltare poate fi urmarita prin parcurgerea etapelor de productie, desfacere, propaganda comer­cia 111m1219b la si vânzari.

Într-o societate comerciala, activitatile de cercetare-dezvoltare se grupeaza astfel: a) cercetarea produse­lor, lucrarilor, serviciilor si tehnologiilor de realizare a acestora; b) proiectarea produselor; c) pregatirea tehnologica a produselor, lucrarilor si serviciilor; d) organizarea manage­riala; e) realizarea si încercarea prototipurilor, proiectarea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor; f) dezvoltarea capacitatilor de productie; g) docu­mentarea; h) investitiile, inovatiile si rationalizarile; i) elaborarea normelor de consum de materii prime, materiale, combustibil si ener­gie; j) elaborarea normativelor si a normelor de munca. Acope­rind totalitatea activitatilor ce preced fabricatia, se considera ca cercetarea-dezvoltarea devin componente cu pondere tot mai mare în activitatea societatilor comerciale.

În procesul de cercetare-dezvoltare, în cresterea eficientei acestuia un rol important revine managementului. Un management eficient, atât în domeniul cercetarii-dezvoltarii, cît si în acela al re­latiilor interpersonale, este esential pentru realizarea programului si pentru controlul rezultatelor. Este de dorit ca între manager si seful labora­torului de cercetare-dezvoltare sau directorul de resort sa existe relatii lipsite de asperitati, sa se stabileasca o linie de co­municare confortabila din punct de vedere personal si avantajoasa din punctul de vedere al politicii unitatii economice.

Managementul activitatii de

cercetare stiintifica

Activitatea complexa de cautare sistematica a noului, de dez­voltare a stiintei si tehnicii si de valorificare a cunostintelor dobândite în activitatile economice si sociale, cercetarea stiintifica re­prezinta factorul de baza al procesului de retehnologizare si dezvol­tare a societatilor comerciale si regiilor autonome, în concordanta cu cerintele revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, cu necesi­tatea intensificarii laturilor calitative si cresterii profitabilitatii unitatilor economice.

10.1.2.1. Interrelatii manageriale între dezvoltarea tehnologiei si obiectivele cercetarii stiintifice

În etapa de tranzitie la economia de piata obiectivul central al managementului activitatii de cercetare stiintifica consta în ridica­rea substantiala a nivelului tehnic si calitativ al întregii productii, prin intensitatea lucrarilor de reproiectare si modernizare, îmbu­natatirea structurii sorti­men­tale, si asimilarea de noi produse cu performante superioare în toate domeniile.

Implementarea de tehnologii de înalt randament, concomitent cu omologarea si punerea în fabricatie de serie a unor produse noi cu caracteristici tehnico-functionale superioare implica, un manage­ment care sa se caracterizeze prin flexibilitate si rapiditate decizionala si factuala. Este nevoie ca managerul sa orienteze cerce­tarea stiin­tifica spre principalele domenii ale productiei materiale: dezvolta­rea bazei proprii de materii prime, combustibil si energie; extinde­rea mecanizarii complexe, a automatizarii si introducerii robotilor industriali pe baza intensificarii utilizarii microelectronicii si micro­proce­soa­relor; diversificarea productiei si cresterea competitivitatii; reducerea consumurilor specifice; ridicarea nivelului tehnic si cali­tativ al produselor si serviciilor, cresterea profitului.

Transpunerea în fapt a acestor obiective cere managerului ac­tiuni competente pentru reconsiderarea de fond a mecanismelor de functionare a managementului cercetarii-dezvoltarii, precum si a politicii manageriale în domeniul stiintei si tehnologiei unitatii. Apare necesar ca managerul sa abordeze separat cercetarea stiinti­fica si dezvoltarea tehnologica, pe de o parte, si cea de asimilare în fabricatie, pe de alta parte, care se prelungeste pâna la realiza­rea comerciala, ca act de finalizare a procesului de inovare tehno­logica. În acelasi scop, apare util ca în cadrul societatilor comerciale sa se creeze cabinete de informare si prospectare economica, carora sa li se încredinteze elaborarea unor prog­noze tehnologice si economice pe termen mediu si lung care sa vi­zeze produsele de importanta economica deosebita.

10.1.2.2. Determinarea eficientei cercetarii stiintifice,     ca cerinta manageriala

Din punct de vedere al managerului, rezultatul final al cer­cetarilor stiintifice îl reprezinta ridicarea eficientei economice a so­cietatii comerciale, concretizata prin cres­terea productivitatii mun­cii, reducerea pretului de cost, micsorarea consumurilor la materii si materiale si prin sporirea profitului.

Intensificarea si concentrarea eforturilor pe aceste coordonate, presupun mutatii profunde în configuratia structurala, functionali­tate si formele de manifestare a managementului cercetarii stiinti­fice. În acest cadru, un loc însemnat revine conturarii componentelor eficientei cercetarii stiintifice ce se desfasoara în cadrul societatii comerciale. Acestea constau în urmatoa­rele: a) pastrarea cheltuielilor la un nivel rational; b) sporirea pro­ductivitatii muncii si diminuarea pretului de cost al produselor; c) îm­bu­natatirea caracteristicilor produselor existente pentru aco­perirea unor noi necesitati; d) cucerirea unor noi piete straine sau stabilizarea pozitiilor pe pietele externe deja existente; e) sporirea profitului.

Determinarea eficientei economice a cercetarii stiin­tifice si ex­primarea acesteia în mod sintetic si unitar constituie o problema deosebit de complexa. Dificultatea este generata, în principal, de prezenta riscului în cercetarea stiintifica si de nevoia de a fi tratat de catre manager ca un factor de stimulare ce poate fi însotit de consecinte pozitive, dar si de urmari negative. Ca urmare, riscul în cercetarea stiintifica trebuie acceptat si înteles ca o necesitate. Ca si în alte domenii ale societatii comer­ciale, si în cercetarea stiin­tifica expresia cea mai sintetica a riscului o reprezinta costurile. Ca modalitati concrete menite sa contribuie la realizarea unei ac­tivitati de cercetare stiintifica cu costuri     cît mai reduse mentio­nam: a) evaluarea realista a resurselor umane si financiare existen­te; b) luarea în considerare a cerintelor si poten­tialului stiintifico-tehnic disponibil; c) stabilirea judicioasa a prioritatilor care trebuie acordate domeniilor specifice ale cercetarii stiintifice; d) contura­rea precisa a responsa­bilitatilor participantilor la activitatea de cer­cetare stiintifica; e) alocarea mijloacelor necesare stimularii cerce­tatorii.

Fenomene manageriale în cercetarea stiintifica

Complexitatea si amploarea cercetarii stiintifice în conditiile tranzitiei la economia de piata si a actualei revolutii tehnico-stiintifice, ponderea si influenta ei asupra vietii tehnico-economice a societatii comerciale solicita din partea manage­rului o atentie deosebita în tratarea facto­rului uman din acest sec­tor. Din problemele care se pun managerului din acest punct de vedere, retinem: a) impli­catiile umane ale procesului de creatie în cercetarea stiintifica; b) particularitatile selectiei, orientarii profe­sionale, a pregatirii si perfectionarii personalului ce lucreaza în cer­cetarea stiintifica; c) factorii psihosociali ai managementului cerce­tarii stiintifice; d) sistemul motiva­tional si problematica iradierii sa­tisfactiei si insatis­factiei în procesul de cercetare; e) aspectele psiho­sociale ale folo­sirii intereselor în cresterea eficientei activitatii de cerce­tare stiintifica.

În munca de cercetare stiintifica mai apar si alte probleme ce se cer a fi cunoscute si solutionate în mod competent de catre ma­nager. Ne referim la necesitatea si modalitatea eficace de stimulare a personalului din cercetarea stiintifica, implicatiile umane ale coactiunii în cercetarea stiintifica, la necesitatea si modalitatea de utilizare a factorilor psihosociali, la învingerea rezistentei fata de schimbari, la situatiile conflictuale în laboratorul de cercetare stiin­tifica si la caile de interventie a managerului, atunci când situatia o cere.

Managementul si stimularea creativitatii si inovarii

Multi manageri sunt capabili si obtin rezultate asteptate în pro­ductia sau în desfacerea produselor, dar putini stiu sa desfasoare o activitate creatoare, inovatoare, sau sa stimuleze creativitatea si spiritul inovator al personalului care lucreaza în cercetarea stiinti­fica. Impli­catiile sunt cu atât mai evidente, daca avem în vedere faptul ca forta dezvoltarii moderne rezida în capacitatea de a in­venta si apoi în capacitatea de a crea noi produse pe baza acestor inventii. Pentru a raspunde acestor imperative, managerul trebuie sa caute sa fie receptiv la tot ce e nou. Pentru a obtine rezultate optime pentru societatea comerciala nu este suficient ca managerul sa reactioneze în fata noului, ci trebuie ,,sa provoace" noul. În încercarea de a se manifesta în acest domeniu managerul trebuie sa influenteze dezvoltarea inovarii prin cerceta­rea fundamentala si aplicativa, servicii si produse noi, proce­dee tehnologice noi, piete noi, diversificarea produc­tiei si a prestatiilor, noi metode de management al activi­tatii de cercetare stiintifica.

Preocupat de stimularea creativitatii si inovarii, mana­gerul are obligatia de a urmari cu multa atentie curbele de viata ale produ­selor sale pentru a fi gata sa lanseze la timp pe piata noi produse. Aceasta îi va permite sa finanteze noi cercetari si sa continue sa se dezvolte în acelasi ritm.

În acest proces managerul trebuie sa cunoasca în permanenta stimulentele si piedicile care stau în calea creativitatii si spiritului inovator din unitatea sa. Ne vom referi în continuare la cei mal importanti factori care favorizeaza sau defavorizeaza aparitia idei­lor noi în societatile comerciale. Obisnuinta, în­teleasa ca experienta anterioara, reprezinta una dintre piedicile semnificative în calea aparitiei ideilor noi. Climatul este factorul care exercita o influenta considerabila asupra dezvoltarii ideilor noi. El trebuie sa fie adaptat la metodele folosite, în sensul ca cu cât metoda este mai evoluata, cu atât atmosfera are mai multa im­portanta si cu atât grupul creator are conditii mai propice de munca.

Gradul de reusita a stimularii imaginatiei creatoare depinde în mare masura si de informarea participantilor la grupul crea­tor cu date tehnice, economice, de manage­ment si marketing, pre­cum si cu privire la experientele reusite sau nereusite anterioare în domeniul respectiv.

În vederea aplicarii creativitatii si inovarii în unitatea sa managerul poate apela la patru modalitati: a) orga­nizarea saptamânii creativitatii si inovarii, care reuneste pe cei ce se ocupa de problema pentru a reflecta la aspectele prezente si cele viitoare si a contura masurile concrete si necesare ce urmeaza a fi supuse atentiei managerului pentru a decide; b) constituirea unei echipe speciale, reunita doar atunci când este nevoie pentru a mobiliza ideile si inteligenta lor în vederea stimularii creativitatii în imi­tate; c) constituirea unui compartiment permanent cu creativita­tea, al carui responsabil primeste, regrupeaza, triaza si prelucreaza ideile noi pe care le prezinta apoi managerului; d) selectarea unui grup permanent de creativitate care se reuneste o data pe saptamâna si caruia îi sunt expuse toate problemele societatii comer­ciale sau regiei autonome.

Managementul activitatii de proiectare

Componenta initiala de baza în ciclul dezvoltare-productie, proiectarea tehnologica si constructiva are ca principal obiectiv de a asigura utilitate, functionalitate si competitivitate produselor create prin performante tehni­co-economice ridicate, cu o durata de finalizare si un cost cît mai reduse.

În fata acestui deziderat cu largi deschideri strate­gice, mana­gerul se simte obligat sa ceara proiectarii tehno­logice si construc­tive sa promoveze o atitudine ferma de gospodarire rationala a materiilor prime si materialelor, sa elaboreze noi solutii construc­tive în vederea reducerii greutatii si îmbunatatirii caracteristicilor functionale, diminu­arii pierderilor de preluare etc. În acelasi scop, managerul situeaza printre obiectivele majore ale proiectarii si in­terventia sa pentru cresterea gradului de valorificare a resurselor materiale si energetice, perfectio­narea proceselor tehnologice, ridi­carea nivelului tehnic al productiei, îmbunatatirea performantelor produselor.

Preocupat de acest domeniu, managerul trebuie sa aiba în ve­dere faptul ca activitatea de proiectare cere eforturi deosebite pen­tru a adapta proiectele la om. Solutionarea acestor dificile proble­me solicita contributia a numeroase ramuri ale stiintei, printre care ergonomia se situeaza pe un loc central. Pledând pentru însusirea de catre proiectanti a cunostintelor de ergonomie si pentru aplica­rea acestora în activitatea de proiectare, managerul trebuie sa susti­na, în acelasi timp, si necesitatea conlu­crarii proiectantilor cu psiho­logi, medici, ingineri, sociologi, economisti, tehnicieni, esteticieni si alti specialisti care si-au completat pregatirea profesionala cu cunostinte de baza din domeniul ergonomiei. O asemenea preocu­pare de colaborare da posibilitate proiectantilor ca, aplicând prin­cipiile ergonomiei în proiectele lor, sa puna în valoare posibilita­tile omului, sa contribuie la îmbunatatirea conditiilor de munca, la reducerea timpilor neproductivi, sa previna starea de oboseala a executantilor si sa influenteze favorabil rezultatele cantitative ale muncii.

Managerul nu poate scapa din vedere eficienta muncii de pro­iectare. Încercând sa o influenteze, el va tine seama de faptul ca eficienta muncii de proiectare nu depinde numai de randamentul în activitate, de numarul si calitatea proiectelor întocmite, ci si de satisfactia care rezulta din aceasta munca, de tipul si necesitatea motive­lor care o sustin. În analiza motivatiei si satisfactiei în mun­ca de proiectare managerul trebuie sa tina seama de particularita­tile acestei activitati. El trebuie sa ceara si sa cultive la proiectanti o atitudine activa în fata dificultatilor, o sensibilitate ridicata fata de nou, curiozitate si atitudine stapânita fata de riscurile rezonabile.

10.1.4. Managementul activitatii de investitii

10.1.4.1. Semnificatia manageriala a procesului investitional

În strategia redresarii economico-sociale si a retehno-logizarii, investitiile reprezinta suportul material al progre­su­lui societatilor co­merciale si regiilor autonome. În econo­mia de piata, bazata pe li­bertatea economica, investitia constituie, prin excelenta, un atribut al spiritului întreprin­zator, capabil sa-si asume un anumit risc, con­turat în prin­ci­pal în optiunea privitoare la marirea raportului consum-economii, la investirea capitalului în scopul realizarii de pro­fit în vederea sporirii dimensiunilor acestuia. Declan­sarea spiritu­lui întreprinzator în procesul investitional este de natura sa între­tina o stare de emulatie individuala si de grup, benefica procesu­lui de crestere a eficientei activitatii investitionale.

Politica investitionala constituie un atribut al auto­nomiei si o unitate de masura a competentei si capacitatii de orientare a ma­nagerului. Acesta trebuie sa aiba în vedere ca atât investitiile de dezvoltare-modernizare, cît si problemele care se pun societatii co­merciale sau regiei autonome în calitate de producator de bunuri sunt influentate de deschiderea catre piata internationala si apari­tia unor forme de concurenta pe piata interna. În aceste conditii managerul se va preocupa sa diversifice strategia sa investitionala si sursele de finantare, se va pregati sa accepte riscul investitional si va cauta modalitati prin care sa asigure un nivel ridicat, efectiv al eficientei investitiilor.

Implicatiile manageriale în procesul de     stabilire a prioritatilor si orientarii investitiilor

Una din trasaturile de baza ale investitiilor consta în faptul ca ele mobilizeaza pe întreaga durata de executie mari resurse ma­teriale si de munca ale caror efecte utile se fac resimtite în plan economic si social dupa terminarea lucrarilor si intrarea în func­tiune a obiectivului respectiv. În aceste conditii managerului nu-i poate fi deloc indiferent modul de stabilire a optiunilor în materie de investitii, pe ce termen aloca resursele, cum preconizeaza sa fie folosite si, mai ales, ce rezultat sconteaza sa obtina si dupa cît timp.

Acest proces de stabilire a prioritatilor si orientarii investitii­lor are largi dimensiuni manageriale. De aceea, asezarea acestei ac­tivitati pe criterii stiintifice si în conditii de eficienta economica sporita necesita din partea mana­gerului preocupari insistente pentru implantarea unor cerinte manageriale în procesul investitional si îndeosebi în stabilirea prioritatilor si orientarea investitiilor. Între problemele privitoare la dimensionarea investitiilor produc­tive, un rol semnificativ îl detin aspectele manageriale ale desfacerii produ­selor, ca si cunoasterea produselor ce vor fi solicitate de catre con­sumatori. Elaborarea studiilor necesare în acest scop solicita efec­tuarea unor cercetari prospective, precum si documentarea com­plexa asupra tuturor fenomenelor si proceselor ce vor însoti actul investi­­tional. Cele doua componente ale optiunilor, respectiv nevoile si resursele ridica probleme tot mai serioase si mai complicate ma­nagerului. Cel mai adesea, stabilirea prioritatilor si orientarea in­vestitiilor are loc într-un context managerial multicriterial. Pentru a formula optiuni bine si eficient ancorate, managerul trebuie sa ia în considerare factorii de cointeresare, precum si posibilitatile de folosire a potentialului material si uman din zona, sa puna în evidenta cerintele microclimatului cu consecinte directe asupra pre­venirii accidentelor, a noxelor, a cresterii randamentului, a îmbuna­tatirii starii de sanatate, de cazare si de trai, sa asigure un nivel sporit al eficientei sociale.

Influentarea manageriala a procesului de folosire deplina si eficace a instalatiilor existente

Retehnologizarea reprezinta un mod de actiune a societatilor comerciale si regiilor autonome, în dorinta de sporire a competiti­vitati îi si rentabilitatii lor. Printre nume­roa­sele domenii de inter­ventie se înscrie si acela al modernizarii capacitatilor de productie, în solutionarea acestei probleme, managerul trebuie sa aiba în ve­dere practica tarilor cu economie de piata care pune în evidenta modalitati diferite de analiza si solutionare a acestei problematici, care se pot constitui în elemente deosebit de utile pentru consti­tuirea unui sistem de investitii în societatile comerciale si regiile autonome. Aceasta expe­rienta subliniaza un învatamânt si anume ca, cresterea eficientei economice a investitiilor presupune nu nu­mai înzestrarea sectiilor de productie cu cele mai perfectionate ma­sini, utilaje, instalatii, ci si folosirea la capacitatea lor maxima si cu înalt randament. În legatura cu pierderile determinate de existenta locurilor înguste, apare necesar ca managerul sa antreneze factorii de specialitate (ingineri, mecanici, proiectanti, cercetatori stiintifici, ingineri si economisti din aparatul functional, psihologi si sociologi industriali s.a.) la analiza concreta, în fiecare caz în parte, pentru a stabili eficienta înlaturarii lor, tinând seama de uzu­ra utilajelor si instalatiilor, nivelul tehnologiei aplicate, volumul in­vestitiilor conexe pe care le antreneaza even­tua­la eliminare a lo­cului îngust, posibilitatile de desfacere a sporului de productie.

4.4. Actiuni manageriale de reducere a duratei de executie a noilor capacitati

Durata de realizare a investitiilor se situeaza printre factorii determinanti ai eficientei economice a investitiilor. Conducând proce­sul de continua reînnoire a echipamen­telor industriale, managerul poate retine ca surse impor­tante de reducere a duratei de executie a noilor capacitati urmatoarele: a) stabilirea în mod concret, prin documen­tatia tehnica, a termenelor de realizare a capacitatilor de productie ce urmeaza sa fie date în exploatare, în stricta concor­danta cu necesitatile de productie; b) reducerea la nivelul optim a frontului de lucru în constructii; c) elimi­narea timpului consumat pentru completarea sau refa­cerea unor lucrari de proiectare; d) asigurarea la timp a utilajelor, prin stabilirea unei corelatii cores­punzatoare a termenelor de livrare a utilajelor cu graficul de esa­lonare a executarii lucrarilor pe santiere; e) îmbunatatirea muncii în unitatile de constructii-montaj; f) promovarea mai larga a pro­gresului tehnic în constructii, prin cresterea gradului de tipizare si prefabricare. Pentru a putea sa influenteze în mod corespunza­tor actiunea de reducere a duratei de executie a noilor capacitati, managerul trebuie sa se implice competent si eficace în relatia beneficiar-proiectant-constructor-unitate bancara finantatoare-furni-zori de echipamente si utilitati. Relatiile manageriale care apar în­tre organele care participa la procesul investitional pot avea, în functie de natura lor, un însemnat rol de motor sau de frâna a pro­cesului respectiv. Ţinând seama de directia acestor actiuni si de factorii care le genereaza, managerul trebuie sa stimuleze factorii cu influenta pozitiva pentru crearea si consolidarea unor relatii in-terpersonale preferentiale, de realizare a unui climat prielnic în procesul de reducere a duratei de executie a noilor capacitati.

CONCEPTE CHEIE

cercetare;

proiectare;

pregatire tehnologica;

dezvoltare;

documentare;

noutate;

nivel tehnic si calitativ;

investitii;

rationalizare.

REPREZENTĂRI GRAFICE, SCHEME,

RELAŢII DE CALCUL

Fig. 10.1. Activitatile componente ale functiunii de cercetare-dezvoltare

Fig. 10.2. Schema managementului activitatii de cercetare-dezvoltare

10.4. ÎNTREBĂRI DE CONTROL sI APROFUNDARE

1. Care este obiectivul managementului activitatii de cercetare-dezvoltare?

2. Care sunt cerintele grupului constituit pentru desfasurarea activitatii de cercetare-dezvoltare?

3. Formulati aprecieri personale asupra rolului crea­tivi­tatii si inovarii în activitatea de cercetare-dezvoltare.

4. Evidentiati modalitatile concrete de scadere a cos-tu­rilor activitatii de cercetare-dezvoitare.

5. Analizati implicatiile manageriale în procesul investitional.

10.5. APLICAŢII (TESTE GRILA, PROBLEME,

STUDII DE CAZ)

10.5.1 Teste grila

1. O activitate de cercetare-dezvoltare eficienta se concretizeaza în:

a) înnoiri tehnologice

b) cresterea ritmului de dezvoltare

c) cresterea somajului

d) nivelul competitiv ridicat

e) realizarea unui proces productiv dinamic

2. Principalele domenii ale productiei materiale spre care mana­gerul orienteaza activitatea de cercetare stiintifica sunt urmatoarele :

a) dezvoltarea bazei proprii de materii prime, combustibil, energie

b) extinderea mecanizarii, automatizarii si robo­tizarii;

c) reducerea consumurilor specifice;

d) ridicarea nivelului tehnic si calitativ al bunurilor

e) cresterea profitului

3. Contribuie la cresterea eficientei sistemului de relatii umane în cercetare dezvoltare:

a) considerarea fiecarui participant la procesul de cercetare-dezvoltare ca o personalitate distincta cu individualitate proprie

b) cultivarea lucrului în echipa

c) cultivarea lucrului individual

d) considerarea realizarii unor bune relatii în activitatea de cercetare-dezvoltare ca mai utile si mai dificil de obtinut decât în alte domenii ale activitatii economice

e) nici una din variantele de mai sus

4. Creativitatea unui grup de cercetare-dezvoltare este influentata pozitiv daca :

a) exista o mare varietate atitudinala

b) gradul de coeziune este ridicat

c) grupul este omogen ca tip de personalitate a mem­brilor

d) exista similitudini motivationale

e) exista incompatibilitate între membrii grupului

5. Un produs nou creat ca urmare a efortului de cercetare-dezvoltare trebuie sa îndeplineasca cerintele:

a) sa prezinte avantaje fata de produsul vechi la aceleasi costuri

b) sa satisfaca la acelasi nivel aceleasi nevoi ca si produsul vechi

c) sa prezinte avantaje fata de produsul vechi indiferent de costuri

d) sa satisfaca aceleasi nevoi ca si produsul vechi, dar prin utilizarea unor materii prime înlocuitoare

e) toate variantele de mai sus

6. Dezvoltarea inovarii în firma se realizeaza, prin:

a) cercetarea aplicativa

b) cercetarea fundamentala

c) diversificarea productiei

d) simplificarea muncii

e) noi metode de management

7. În procesul de selectie profesionala a cercetatorilor stiintifici se analizeaza:

a) concordanta dintre caracteristicile persoanei si necesitatile profesiei

b) numai trasaturile de ordin informational ale per­soanei

c) numai trasaturile de ordin psihic si fizic ale per­soanei

d) satisfacerea aspiratiilor proprii ale persoanei în cercetarea stiintifica

e) toate variantele de mai sus

8. În conditiile tranzitiei spre economia de piata când se înregistreaza slabirea procesului investitional sunt necesare masuri care vizeaza restructurarea economica generala:

a) restructurarea capacitatilor de productie

b) reducerea capacitatilor de productie din ramurile aflate în criza

c) utilizarea la capacitatea maxima a capacitatilor de productie existente

d) sprijinirea ramurilor si întreprinderilor de vârf

e) extinderea capacitatilor productive ce produc bunuri cu utilitate crescuta si adaptata nevoilor pietei si cu preturi competitive

9. Procesul investitional, de continua reînnoire a echi­pa­mentelor se caracterizeaza prin:

a) toate variantele de mai jos

b) durata de realizare relativ mare

c) solicita fonduri investitionale mici

d) durata de realizare mica

e) solicita fonduri investitionale mari

Raspunsuri:

1 - a, b, d, e; 2 - a, e; 3 - a, b, d; 4 - a, b, c, d; 5 - e; 6 - a, c, e; 7 - e; 8 - a, b, d, e; 9 - b, e

Raspunsuri comentate la testele grila:

9-b,e

Una din trasaturile de baza ale investitiilor consta în faptul ca ele mobilizeaza pe întreaga durata de executie mari resurse materiale si de munca ale caror efecte utile se fac resimtite în plan economic si social dupa terminarea lucrarilor si intrarea în functiune a obiectivului respectiv. Variantele corecte de raspuns sunt b,e.

10.6. TEXTE DE ANALIZAT

1. "În managementul societatii comerciale activitatea de cercetare dezvoltare detine un rol decisiv, subliniat de faptul ca nivelul, ritmul si directiile sale influenteaza toate laturile vietii economico-sociale a unitatii si în mod deose­bit productivitatea muncii, nivelul si structura productiei, eficienta întregii activitatii economico-sociale." (Ion Petrescu," Management", Ed. Tipocart Brasovia 1993).

2. "Multi manageri sunt capabili si obtin rezultate asteptate în productia sau în desfacerea produselor, dar putini stiu sa desfasoare o activitate creatoare, inovatoare sau sa stimuleze creativitatea si spiritul inovator al perso­nalului care lucreaza în cercetarea stiintifica (Ion Petrescu," Management", Ed. Tipocart Brasovia 1993).

10.7. PROPUNERI DE TITLURI PENTRU REFERATE

1. Cresterea eficientei, creativitatii personalului din activitatea de cercetare-dezvoltare.

2. Riscul în activitatea de cercetare stiintifica.

3. Rolul determinant al factorului uman în manage­mentul activitatii de cercetare-dezvoltare.

4. Studiu privind contributia ergonomiei la solutio­narea probleme­lor ridicate de managementul activitatii de proiectare.

5. Tendinte ale procesului investitional în conditiile restructurarii economice din România.

10.8. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE