MANAGEMENTUL ACTIVITATII DE PRODUCTIE

management

 

11.1.3. Determinarea si folosirea capacitatilor

de productie

În orice societate comerciala utilizarea maxima a capacitatilor de productie are o deosebita importanta. De aici nevoia ca managerul sa organizeze si sa urmareasca modul în care se cunosc, utilizeaza si evalueaza capaci­tatile de productie si pe aceasta baza sa se perfectioneze procesul de fundamentare a planurilor si de folosire ratio­nala a utilajelor si suprafetelor de productie.

Notiunea de capacitate de productie caracterizeaza posibili­tatile potentiale productive, de o anumita structura si calitate, care se pot obtine într-o unitate de productie, în decursul unui interval de timp dat, în conditiile folosirii depli­ne a fondurilor fixe productive si de organizare ratio­na­la a productiei si a muncii.

În societatile comerciale studiul utili­zarii cât mai complete a capacitatilor de productie se bazeaza pe cu­noas­terea si determinarea riguroasa a marimii acestei capaci­tati pentru utilajele din sectiile de productie. Relatiile pentru sta­bilirea capacitatii de productie cuprind unii factori cu influenta hotarâtoare (dimensiunea de lucru caracte­ristica si gradul ei de folosire, randamentul de reactie si altele), care sunt specifici unitatii.

Marimea capacitatii de productie a utilajului se determina în functie de utilajul de baza al productiei si caracteristica lui de lucru si de normele tehnice de folosire intensiva sau exten­siva. Diferentierea si determinarea rigu­roasa a marimii acestor elemente, prezinta deosebita im­por­tanta deoarece ele se reflecta în mod nemijlocit în nivelul capacitatii de productie stabilite.

Unitatea de masura comuna a tuturor utilajelor teh­nologice dintr-o unitate o constituie caracteristica lor de lucru, adica acea parte din utilaj care are rolul activ în pro­cesul tehnologic des­fasurat, în conditiile existentei unui numar determinat de utilaje având o anumita caracteristica de lucru fiecare, elementul hotarâtor ce intervine diferentiat în determinarea capacitatii de pro­ductie în cadrul unitatilor, îl constituie normele tehnice de utili­zare extensiva sau in­tensiva a masinilor si aparatelor de lucru, a agregatelor si instalatiilor de fabricatie.

În scopul de a se obtine cât mai multe produse pe seama unei mai bune utilizari a capacitatilor de productie, de a spori volu­mul si valoarea productiei realizate pe uni­tatea de utilaj si su­prafata productiva, este necesar ca în mod sistematic sa se des­fasoare actiuni si analize care sa faca posibila evidentierea si di­mensionarea rezervelor exis­tente în fiecare sectie si loc de pro­ductie.

Cercetarea matematica a folosirii capacitatii de productie a utilajului trebuie sa apeleze la un sistem de in­di­catori care sa permita sa se aprofundeze treptat analiza tehnico-economica a conditiilor de utilizare a capacitatilor de productie a masinilor, aparatelor, agregatelor si insta­latiilor de lucru. Prezentam, în con­tinuare, câtiva dintre aces­tia. La început, indicatorul de utilizare intensiva (U_i) a unui utilaj

, (1)

în care: P - productia realizata de utilaj în perioada con­sidera­ta; D - marimea dimensiunii caracteristice a utilajului în pro­cesul de productie; T - timpul efectiv de lu­cru al utilajului în scopul realizarii productiei; (P) - în perioada con­siderata.

Din expresia indicatorului de utilizare intensiva a uti­lajului se poate stabili relatia de calcul a productiei:

P = U_i x D x T   

În aceasta relatie indicatorul de utilizare intensiva se refera la conditiile concrete de lucru din întreprinderi. Când indicatorul de utilizare intensiva a utilajului se refera la conditiile tehnico-organizatorice optime de întrebuintare a utilajului de productie, iar timpul de utilizare este cel maxim posibil fata de fondul de timp calendaristic, adica cores­punde unui indicator optim de uti­lizare extensiva a utila­jului, putem scrie relatia capacitatii de productie sub urma­toarea formula:

C = U_i x D x U_e

în care: U_e - indicatorul de utilizare extensiva a utilajului.

Pentru a stabili factorii principali care influenteaza capaci­tatea de productie trebuie sa desfasuram expresiile celor doi in­dicatori de utilizare. în cazul unei productii dis­continue, P si T din relatia indicatorului de utilizare inten­siva reprezinta productia si durata de prelucrare a unei sarje. Desfasurând expresiile lui P si T în functie de factorii principali de care depind, obtinem pentru indicatorul de utilizare intensiva urmatoarea formula:

(4)

în care: D - dimensiunea caracteristica de productie a utilaju­lui; f - gradul de folosire a dimensiunii caracteristice de pro­ductie; s - sortimentul productiei; c_m - calitatea materiei pri­me; c_p - calitatea produsului finit; r - randamentul de reactie; g - cantitatea (în greutate) de materie prima care se prelucreaza pe unitatea de di­mensiune caracteristica; T_b - timpul necesar pentru efec­tuarea operatiilor tehnologice de baza; T_a - timpul necesar pentru efectuarea operatiilor auxiliare.

În cazul când prin plan se stabileste un singur sortiment (s) de o anumita calitate (c_p) a produsului, putem simplifica formula de exprimare a indicatorului de utilizare intensiva în felul urmator:

   

Când productia se realizeaza în flux neîntrerupt, gra­dul de folosire (f) ai dimensiunii caracteristice de productie a utilajului se poate considera egal cu unitatea, iar timpul auxiliar (Ta) con­sumat pentru încarcarea si descarcarea utilajului, pentru contro­lul tehnic, transport dispar din rela­tie, deoarece operatiile auxi­liare se executa concomi­tent ou cele de baza. Ca urmare, putem exprima astfel indicatorul de utilizare intensiva pe unitatea de timp:

în care: a - cantitatea (în greutate) de materie prima pre­lucrata de utilaj în unitatea de timp sl pe unitatea de dimensiune carac­teristica.

Indicatorul de utilizare extensiva pentru o productie dis­con­­tinua se poate exprima cu ajutorul urmatoarei for­mule:

U_e = T_c - T_i

în care: T_c - fondul de timp calendaristic anual; T_i - timpul de întrerupere a activitatii utilajului în anul de plan.

Relatiile stabilite mai sus ne sunt suficiente pentru a exprima capacitatea de productie, atât pentru procesele dis­continue, cât si pentru cele continue.

În primul caz, al proceselor discontinue, capacitatea de productie poate fi exprimata prin urmatoarea formula:

În cazul proceselor continue pentru exprimarea capacitatii de productie utilizam relatia urmatoare:

(9)

în care: T_n - timpul normal pentru reparatie.

Sinteza tuturor calculelor privitoare la capacitatea de pro­ductie a utilajelor se concretizeaza în situatia-sinteza a capacita­tilor de productie. Aceasta se întocmeste pentru fiecare veriga a procesului de productie pentru care s-au stabilit capacitati de pro­ductie, adica pentru instalatiile de fabricatie, pentru sectiile pro­ductive si pentru societatea comerciala, în ansamblu. Prin corelatiile ce se stabilesc în situatiile-sinteza a capacitatilor de productie se pot depista si dimensiona diferentele de capacitate fata de verigile con­ducatoare ale procesului de pro­ductie, iar pe aceasta baza se pot orienta masurile necesare, fie în vederea utilizarii excedentelor de capacitate, fie mai ales în vede­rea eliminarii deficitelor de capacitate, a locurilor înguste din cadrul procesului de productie.

11.1.4. Standardizarea, diversificarea si

simplificarea productiei

Managementul productiei societatii comerciale si per­fec­­tio­narea acestuia presupune aplicarea principiilor stan­dar­dizarii, diversificarii si simplificarii productiei.

Prin standardizare se întelege activitatea organizata de limi­tare la un minimum rational si necesar, a varietatii produselor, subansamblelor, pieselor, tipodimensiunilor si mar­cilor de mate­riale necesare fabricarii acestora prin ela­borarea unor noi stan­darde si revizuirea celor existente. Prin standardizare se stabilesc în mod rational caracte­risticile produselor, mijloacele de masurare, calitatea, teh­no­logia si metodele de lucru. Continutul standardizarii de­vi­ne si mai clar dupa definirea standardului.

Prin standard se întelege un ansamblu de reguli tehnice obli­gatorii prin care se stabilesc, potrivit nivelului de dezvoltare teh­nica într-un anumit moment, însusirile tehnice, respectiv continutul, configuratia, dimensiunile, rezistenta la diverse probe, însusirile estetice, conditiile de utilizare, pe care trebuie sa le îndeplineasca un produs, o lucrare sau un serviciu, precum si prescriptiile privind re­ceptia, marcarea, depozitarea, transportul acestora, dupa caz.

Standardizarea este o functie importanta a manage­men­tului productiei, deoarece face posibil controlul fabrica­tiei, aprovizio­narii, contabilitatii si a altor activitati la un anumit nivel de per­formante si de calitate. Ca avantaje ale standardizarii mentionam urmatoarele: a) contribuie la îm­bu­natatirea activitatii de afaceri, prin aceea ca atunci când materialele, procedeele si produsele sunt prestabilite, cos­turile descresc; b) prin prevederea de specificatii se pot obtine economii în productia de masa si o uniformizare a calitatii produselor; c) în domeniul materialelor, standar­dele con­tribuie la realizarea unei productii economice si la asigurarea unei aprovizionarii eficiente; d) face posibila standardizarea procedeelor tehnologice, a utilajelor si sculelor si, pe aceasta baza, devine posi­bila introducerea masinilor automate si a diviziunii maxime a muncii în productie.

Proces obiectiv, dinamic, permanent si complex de creare si dezvoltare de noi produse, de modernizare a celor existente pe baza progresului tehnico-stiintific, diver­sifi­carea productiei urma­reste sporirea vânzarilor si stabilizarea activitatilor economice prin introducerea unor linii, dimensiuni, modele de produse si servicii noi. Conse­cintele diversificarii productiei se regasesc în muta­tiile structurale calitative de productie în sistemele econo­mice. Ele re­prezinta o optiune strategica manage­riala, prin care se urmareste reducerea varietatii excesive si nedorite a produselor, eliminarea risipei si obtinerea de economii. Dintre avantaje, retinem ca sem­nificative: a) îmbunatateste calitatea, reduce costul pe unitatea de produs si pretul de vânzare si contribuie la cresterea volumului de vânzari; b) reduce numarul masinilor si sculelor necesare; c) reduce volumul de materii prime, de productie neterminata si de stocuri de produse finite; d) mareste viteza de circulatie a stocurilor si face posibila livrarea prompta a produselor.

Simplificarea productiei urmareste reducerea costului si a gradului de complexitate a activitatii economice prin reducerea varietatii produselor si serviciilor, prin eliminarea diferentelor ne­esentiale, a tipurilor de prisos sub as­pec­tul dimensiunilor, modelelor sau stilurilor si a acelora care produc numai un profit minim, sau sunt pe cale de a de­veni nerentabile.

Ne aflam în fata unei activitati complexe, utile, cu implicatii adânci în procesul de crestere a eficientei nu numai a productiei, ci si a întregii activitati a societatii comerciale. Ca urmare, apare necesar ca managerul sa constituie în cadrul unitatii un compartiment de standar­dizare, diversificare si simplificare a productiei, care sa-si elaboreze un program concret de lucru si ale carui rezultate sa fie evaluate pe baza câstigurilor din vânzari si profit.

11.1.5. Managementul activitatii de fabricatie

Fabricatia reprezinta componenta principala a productiei uni­tatii economice. În desfasurarea ei se utili­zeaza masa principala a resurselor societatii comer­ciale si anume între 80 si 90 la suta. Scopul principal consta în organizarea acti­vitatilor în asa fel încât sa se asigure fabricarea în cele mai bune conditiuni. Pentru aceasta se adopta o serie de masuri tehnice, activitati si mijloace, care tin seama de cuceririle din domeniul stiintei si tehnicii si printr-o combinare optima a mijloacelor de productie si a fortei de munca, asigura o utilizare cit mai ratio­nala, efica­ce si profitabila a resurselor de care dispune unitatea.

Fabricatia implica o singura activitate si anume executarea produselor si lucrarilor, programate din obiec­tele muncii asigu­rate prin activitatea de aprovizionare si care sa raspunda cerintelor de calitate si termenelor stabi­lite prin plan.

Fabricatia se desfasoara numai în cadrul societatii comerciale si aceasta trasatura are consecinte pe planul organizarii procesuale a unitatilor respective, cât si pe acela al managementului general si al celui industrial, ca­ro­ra le da un caracter preponderent operational.

În scopul de a contribui la cresterea eficientei eco­nomice si a profitului societatii comerciale fabricatia trebuie sa respecte câteva principii de baza: a) principiul proportionalitatii, potrivit caruia la fiecare operatie speci­fica, capacitatea de productie sau numarul de muncitori este necesar sa fie propor­tional cu volumul cheltuielilor de munca necesar executarii ei; b) principiul ritmicitatii, care implica continuitatea miscarii si o viteza constanta pe linia de fabricatie; c) principiul simultaneitatii, potrivit caruia operatiile din fabricatie ce se executa sa fie concomitent la toate locurile de munca si asupra tuturor produselor; d) principiul deplasarii minime; e) principiul continuitatii.

11.1.8. Managementul activitatilor auxiliare

si de servire

Activitatile auxiliare reunesc procesele de munca prin care se asigura, din surse proprii ale societatii comerciale, energia electrica, termica, aburul, apa, pe scurt, resur­sele energetice. Pentru solutionarea acestei problematici, în cadrul fiecarei unitati se constituie un compartiment ener­getic, încadrat cu personal specializat si care dispune de o baza materiala cores­punzatoare. Dintre atributiile compar­timentului energetic retinem: a) determinarea necesarului de energie electrica, energie termica, de abur si de apa; b) asigurarea cantitatilor de energie electrica, termica, abur, apa, la nivelul planificat, în mod ritmic; c) folosirea în mod complet a capacitatii instalatiilor energetice; d) livra­rea ener­giei la parametrii de consum, de calitate superioara si la un cost cât mai redus; e) rationalizarea consumului de energie; f) reducerea pierderilor în procesul de productie, transport si consum.

Interventia managerului în acest domeniu intervine înca de la început, din etapa alegerii surselor de energie. Pe baza unui studiu comparativ al cheltuielilor, managerul adopta decizia cu privire la cumpararea sau producerea energiei. În adoptarea deciziei respective managerul ana­lizea­za avantajele cumpararii energiei, avantajele produ­cerii energiei si avantajele combinarii celor doua metode. De asemenea, managerul, tinând seama de tipurile de uti­laje folosite de obicei, alege utilajul corespunzator si orga­nizeaza activitatea pentru elaborarea programului de redu­cere a costuri­lor cu energia. În acest scop urmareste ca, compartimentul de spe­cialitate si subunitatile sale subor­donate sa asigure obtinerea unui coeficient de sarcina ridicat, a unui factor de putere ridicat, pre­cum si masurile de utilizare economica a combustibilului si de eliminare a risipei.

11.1.9. Factorul uman în managementul productiei

Cercetarile de psihologie arata ca factorul uman este elemen­tul fundamental care da substantialitate procesului de productie al societatilor comerciale. Perfectionarea or­ga­­nizarii productiei dezvaluie prezenta necesara si apor­tul decisiv al oamenilor, atât ca organizatori, cât si ca or­ganizati. De aceea, în studiul si solutionarea problemelor de productie ale unitatilor economice, o atentie deosebita trebuie acordata cunoasterii oame­nilor sub aspectul psiho­so­cial, solutionarii problemelor umane nu­mai prin mijloace tot umane, în asa fel ca acestia sa fie tratati ca subiecte si nu ca obiecte, deoarece, în relatiile în care intra unii cu altii, oamenii apar cu întreaga lor personalitate.

Numai în felul acesta managerul poate crea un climat psiho­social favorabil, singurul care incita, stimuleaza, mobilizeaza pe oameni la munca si realizare, inventivitate si creatie. Crearea unui asemenea climat psihosocial pre­su­pune o atmosfera care încura­jeaza si recunoaste initi­ativa personala la îndeplinirea programu­lui de productie.

Conceptia orientata spre om implica, de asemenea, un schimb de pareri larg si liber. În esenta, o asemenea conditie are în ve­dere faptul ca functia detinuta nu consti­tuie un argument în cadrul discutiilor, indiferent ca acestea se refera la decizii în probleme profesionale sau perso­nale. Folosirea acestui principiu al comunicarii libere constituie factorul hotarâtor al succesului.

11.2. CONCEPTE CHEIE

managementul productiei;

programarea, lansarea si urmarirea productiei;

capacitatea de productie;

standardizarea productiei;

diversificarea productiei;

fabricatia;

controlul tehnic de calitate (C.T.C.):

mentenanta;

mentenabilitatea;

proces de productie.

11.3. REPREZENTĂRI GRAFICE, SCHEME,

RELAŢII DE CALCUL

 

11.4. ÎNTREBĂRI DE CONTROL sI APROFUNDARE

Delimitati conceptul de management al productiei.

Aratati care sunt componentele managementului productiei si prezentati, pe scurt, caracteristicile acestora.

Analizati managementul activitatii de programare, lansare si urmarire a productiei si identificati obiectivul principal al acestei activitati.

Definiti "capacitatea de productie" si reliefati im­por­tanta cresterii gradului de utilizare a acesteia în con­ditiile economiei de piata.

Formulati aprecieri personale privind folosirea capacitatilor de productie si identificati posibilitati de îm­buna­tatire a folosirii acestora în cazul marilor între­prinderi brasovene.

În calitate de manager general al unei societati comerciale, prezentati principalele cai de îmbunatatire a managementului productiei firmei dumneavoastra.

Prezentati avantajele si dezavantajele standardi­zarii, diversificarii si simplificarii productiei.

Analizati locul si rolul activitatii de fabricatie în cadrul managementului productiei si evidentiati principiile de baza ale fabricatiei.

Trasati câteva masuri de îmbunatatire a calitatii pro­duselor pe exemplul unei întreprinderi din domeniul alimentar.

Precizati care sunt elementele componente ale managementului activitatii de întretinere si reparare a utilajelor.

Definiti notiunea de mentenanta.

Identificati importanta calitatii resurselor umane în cadrul managementului productiei.

11.5. APLICAŢII (TESTE GRILĂ, PROBLEME, STUDII DE CAZ)

11.5.1. Teste grila

1. Capacitatea de productie reprezinta:

a) volumul de productie realizat;

b) volumul de productie previzionat;

c) productia maxima posibil de obtinut în conditii date.

2. Standardizarea productiei presupune:

a) reducerea varietatii produselor si serviciilor;

b) limitarea rationala a varietatii produselor si servicii­lor;

c) introducerea de noi produse.

3. Reprezinta particularitati ale productiei de serie:

a) caracter ciclic al fabricatiei;

b) structura eterogena a sortimentului de productie;

c) grad relativ stabil în timp al desfasurarii fabricatiei;

d) structura relativ omogena a sortimentului de pro­duc­tie;

e) caracter aciclic al fabricatiei.

4. Practica manageriala a activitatii de productie presupune:

a) analiza conditiilor concrete de productie si adap­tarea la ele;

b) analiza conditiilor dorite de productie si proiectarea fluxului tehnologic în mod corespunzator;

c) analiza conditiilor dorite de productie si adaptarea la ele.

5. Scopul de baza al managementului activitatii de productie este:

a) obtinerea unor cantitati de produse tot mai mari;

b) asigurarea eficientei;

c) asimilarea de noi produse.

6. Mentenabilitatea utilajelor, instalatiilor si echipamentelor exprima:

a) siguranta în functionare;

b) calitatea programului de reparatii;

c) calitatea acestora de restabilire a functionalitatii si a indicatorilor de performanta.

7. Mentenanta utilajelor, instalatiilor si echipamentelor exprima:

a) calitatea produselor obtinute prin folosirea aces­tora în cursul procesului de productie;

b) ansamblul lucrarilor de întretinere, revizii si repa­ratii;

c) calitatea programului de întretinere si reparatii;

d) modernizarea utilajelor, instalatiilor si echipamen­telor;

e) totalitatea operatiunilor de verificare a desfasurarii procesului de productie.

Raspunsuri:

1 - c; 2 - b; 3 - a, c, d; 4 - a, b; 5 - b; 6 - c; 7 - b.

Raspunsuri comentate la testele grila:

6 - c

Mentenabilitatea este un concept generat de faptul ca în procesul folosirii lor, utilajele, instalatiile si echipamen­tele, mai devreme sau mai târziu se defecteaza sau dete­rioreaza. Repunerea în stare de functionare la para­metrii avuti anterior, într-o perioada de timp stabilita si în conditii prestabilite de întretinere si reparatii, reprezinta continutul conceptului de mentenabilitate. Prin urmare, mentenabili­tatea utilajelor, instalatiilor si echipamentelor exprima cali­tatea acestora de restabilire a functionalitatii si a indica­torilor de performanta.

7 - b. Mentenanta reprezinta activitatea depusa în vederea repunerii utilajelor, instalatiilor si echipamentelor în functiu­ne.

11.6. TEXTE DE ANALIZAT

"Practica arata ca, în general în managementul productiei nu se pot stabili tipare rigide, retete cu vala­bilitate absoluta, fiind necesar ca principiile generale mana­geriale, bine cunoscute, sa fie adaptate la specificul si particularitatile societatii comerciale, sectiilor, atelierelor si chiar locurilor de munca." (Ion Petrescu - Management, Ed. Tipocart Brasovia, Brasov, 1993, pag. 301).

"Principala problema care se ridica în conceperea si desfasurarea activitatii de productie auxiliara este diminuarea la maximum posibil a consumului de energie. Aceasta cu atât mai mult cu cât în România pentru rea­lizarea unei unitati de venit national se consuma adesea o cantitate dubla de combustibil conventional comparativ cu statele avansate economic." (Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu - Management, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, pag. 292-293).

11.7. PROPUNERI DE TITLURI PENTRU REFERATE

Locul si rolul managementului productiei în cadrul managementului societatii comerciale

Factorul uman - element fundamental al proce­sului de productie

Analiza principalelor componente ale manage­men­tului productiei

Studiu privind evolutia utilizarii capacitatii de pro­ductie la o societate comerciala

Implicatiile gradului de utilizare a capacitatii de productie asupra productivitatii muncii

Managementul activitatii de programare, lansare si urmarire a productiei în economia româneasca.

Influentele standardizarii, diversificarii si simplifi­carii productiei asupra managementului productiei.

Managementul activitatii de fabricatie - compo­nenta de baza a managementului productiei

Importanta managementului activitatii de mente­nan­ta în cadrul managementului productiei

Eficienta managementului activitatii de productie - necesitate a mediului economic românesc

11.8. BIBLIOGRAFIE

Bibliografie recomandata