MANAGEMENTUL FINANCIAR

ndeplinirea obiectivelor sporite ce revin societatilor comerciale în etapa actuala necesita un volum însemnat de fonduri banesti. În asigurarea acestor fonduri, în repartizarea si utilizarea lor cu maximum de eficienta un rol însemnat revine managementului financiar.

Managementul financiar al societatii comerciale este expresia un domeniu specific al activitatii de conducere, domeniu în cadrul caruia se fundamenteaza, elaboreaza, adopta si finalizeaza deciziile financiare prin relevarea întregului potential managerial la nivelul întreprinderii.

NOŢIUNI DE BAZĂ

Definitia si obiectul managementului financiar

Managementul financiar poate fi definit ca o functie a carui scop esential consta în asigurarea permanenta si regulata a socie­tatii comerciale cu fondurile necesare si în exercitarea controlului cu privire la rentabilitatea opera­tiunilor an­gajate cu aceste fonduri. Pentru a ajunge la aceste scopuri în con­ditii normale este necesar ca managerul, ajutoarele sale imediate si personalul ce activeaza în domeniul financiar sa respecte anu­mite reguli financiare si manageriale si care vizeaza nu numai sa asigure unitatea economica cu fondurile necesare, ci si procurarea acestora la timpul potrivit, la un pret avantajos si fara a stirbi independenta actionala, sau posibilitatile sale de afaceri.

Descentralizarea activitatii economice si trecerea ei spre com­petitia specifica pietei interne si internationale ridica ca problema majora asigurarea autonomiei finan­ciare a societatii comerciale. Pentru aceasta, unitatea eco­no­mica trebuie sa dispuna de toate prerogativele unui organism capabil sa faca fata economiei; bazata pe un raport echilibrat si pe planul componen­telor financiare. Asi­gurarea autonomiei financiare ridica numeroase si com-ple­xe probleme în managementul financiar, în meca-nis­mul repartitiei, dintre care mai importante sunt: a) consolidarea finan­ciara a societatii comerciale prin instituirea unui sistem de fonduri adecvat, capabil sa contribuie la formarea, refacerea si dezvoltarea compo­nentelor de baza ale structurii eco­nomice de productie (salariatii unitatii, mijloacele fixe, mijloacele circulante, informatiile si mediul înconjurator); b) asezarea pe cri­terii economice reale a procesului de procurare de fonduri, astfel încât sa se ajunga la o stimulare rationala a acelora oare utilizeaza eficient si operativ aceste fonduri; c) ase­zarea pe baze noi a relatii­lor societatii comerciale cu piata financiara interna si internationala. Rezulta deci ca socie­tatea comerciala trebuie lasate sa aplice principiile si cerintele managementului financiar, sa aiba o adevarata independenta, urmând ca relatiile lor financiare sa cuprin­da pe cele cu banca pentru credite si pe cele cu bugetul pentru impozite.

Probleme fundamentale ale managementului financiar

Scopul fumdamental al activitatii societatii comerciale si deci al managerului aflat la nivelul superior este întot­deauna conservarea si majorarea capitalului pus la dispozitie de catre actionari sau de catre proprietarii firmei. Managerul general este dator sa explice membrilor adunarii generale a actionarilor modul în care a folosit capitalul si profitul obtinut.

Pentru a atinge acest scop trebuie sa coordoneze activitatea în diferite domenii - dezvoltarea produselor noi, aprovizionarea cu materii prime, angajarea si motivarea personalului, productia si vânzarea produselor etc. Pentru fiecare dintre acestea, managerul general fixeaza obiective specifice - derivate din scopurile generale, fundamentale ale firmei - si angajeaza manageri specializati care pri­mesc sarcina sa atinga scopurile fixate. O mare parte dintre teluri sunt direct legate de indicatorii economico-financiari. Managerii exprima rezultatele activitatii lor prin nivelul profitului realizat.

Pentru a asigura durabilitatea si prosperitatea unitatii pe care o conduce, managerul trebuie sa se sprijine si sa asigure realizarea practica si judicioasa a managementului financiar, sa stapâneasca principiile si notiunile de baza privitoare la alocarea fondurilor; iar în aplicarea lor sa apeleze la acele metode care îi asigura spo­rirea lor.

Constituirea si utilizarea eficienta a fondurilor într-o societate comerciala implica existenta unui obiectiv ma­nagerial, care poate fi formulat pe scurt în felul urm 747j92h 59;tor: maxima­lizarea profitului si a bunastarii actionarilor. Pentru aceasta mana­gementul financiar trebuie axat pe: a) alocarea eficienta a fondu­rilor în interiorul societatii comer­ciale; b) sporirea fondurilor la termenele cele mai potrivite interesului uni­tatii si actionarilor ei.

În atingerea acestor obiective, managerul este dator ca, apelând la metode de analiza, de planificare si control financiar, sa elabo­reze, împreuna cu aparatul sau de specialitate, previziuni privi­toare la evolutia si eficienta utilizarii mijloacelor financiare în con­ditiile specifice socie­tatii comerciale si sa pla­nifice lichiditatea unitatii econo­mice si acoperirea obligatiilor ce deriva din aceasta.

Functia financiara din cadrul unei firme este impli­cata în trei domenii: strategii, prin stabilirea criteriilor financiare privind deciziile de investire a capitalului; mana­age­mentul riscului si operatii, prin asigurarea disponibilitatii unor fonduri suficiente, sub forma de disponibilitati banesti sau linii de credit, pentru acoperirea deficitului net de numerar. Folosind acest cadru, se pot identifica cele trei functii financiare principale ale firmei si componentele lor (pe lânga contabilitate si control financiar), si anume:

Elaborarea si executarea bugetului de capital.

Criterii de investire a capitalului. Evaluarea financiara a proiectelor de capital. Evaluarea fluxului de numerar.

Alegerea structurii capitalului.

Raportul împrumuturi-capital propriu. Alegerea tipu­rilor de împrumuturi. Politica de dividende.

Managementul lichiditatilor.

Managementul activelor / pasivelor lichide. Monito­ri­za­rea fluxului de numerar.

Managementul financiar include toate activitatile ce vizeaza colectarea, prelucrarea si interpretarea datelor financiare, inclusiv mecanismele aferente, procurarea si folosirea mijloacelor financiare, precum si controlul nece­sar în acest domeniu. Transpunerea în. fapt a acestor activitati, în conditii de eficienta ridicata, necesita o orga­nizare temeinic fundamentata si care sa tina seama de metodele pe care le utilizeaza managerul, de cerintele managementului fi­nanciar, de necesitatea asigurarii laturii calitative a activitatii fi­nanciare a societatii comerciale.

Elementele primare ale activitatii financiare cuprind numeroase operatiuni din­tre care esentiale sunt urmatoa­rele: a) culegerea, conservarea si transmiterea de informa­tii; b) prelucrarea datelor în vederea ob­tinerii informatiei financiare; c) realizarea repartizarii rezultatelor economice si financiare ale societatii comerciale; d) efectuarea contro­lului financiar; e) adoptarea deciziilor financiare si parti-cipa­rea la fundamentarea si realizarea deciziilor econo-mice; f) evidentierea operatiilor de repartitie financiara.

În rezolvarea sarcinilor ce revin activitatii financiare, se or­ganizeaza un compartiment financiar, sub forma de serviciu sau birou cu urmatoarele diviziuni functionale: a) planificarea finan­ciara; b) decontarile fara numerar; c) ordonantarea actelor refe­ritoare la încasari si plati; d) salarizare; e) casierie; f) preturi si tarife; g) analizele economice; h) control financiar, intern.

În cadrul societatii comerciale, activi­tatea financiara este condusa de directorul economic sau de con­tabilul sef, acolo unde functia acestuia nu s-a transformat în di­rector economic. Întrucât în regulamentele de organizare si func­tionare a unitatilor, atributiile de serviciu ale directorului economic sau cele ale contabilului sef nu sunt înca adap­tate la cerintele pe care le pune tranzitia la economia de piata în domeniul manage­mentului financiar, prezentam în continuare câteva sublinieri. La început, câteva aspecte privitoare la responsabilitatea si relatia dintre managerul general si cel financiar. Directorul economic prezinta managerului general propuneri fundamentate pentru ela-bo­rarea si dezvoltarea politicii financiare generale a socie­tatii comerciale. Recomandarile sale vizeaza, în principal moda­litatile concrete de supraveghere a functiilor finan-ciare ale unitatii economice, incluzând contabilitatea, în­cheierea bilantului, relatiile bancare, controlul bugetar, încasarile si platile, creditele, metode si statistica finan­ciara, finantarile si statele de plata ale sala­riilor. Un alt domeniu important în sistemul de relatii la care ne referim are în vedere apararea bunurilor societatii comerciale, care trebuie însotita de norme concrete de control refe-ritoare la modul de conservare si utilizare a acestora. O atentie deosebita trebuie sa acorde directorul economic procesului de elaborare si formulare a planurilor financiare, pentru a asigura procurarea fondurilor adecvate, pentru satisfacerea ce­rerilor pe termene lungi si scurte pe o baza economica si practica cît mai avanta­joasa. O directie pe care nu am subliniat-o suficient în trecut se refera la mentinerea relatiilor cu institutiile financiare, bancare si altele, si care sa favorizeze o atitudine de stima si grija data de unitatea respectiva. O activitate de care se ocupa directorul economic este si cea privitoare la elaborarea, recomandarea si supra­vegherea functionarii sistemului de previziune referitoare la nece­sarul de capital rulant al societatii comerciale. si, în sfârsit, tot directorul economic întocmeste rapoarte pri­vind chestiunile financiare ale unitatii, interpreteaza rezultatele fi­nanciare, dezvoltarile si alte situatii financiare semnificative pentru a fi înaintate managerului general si consiliului de administratie.

Mecanismul financiar al societatii comerciale

Mecanismele financiare de conducere a întreprinderii constituie unul dintre instrumentele de baza ale manage-rilor. Numai cunoasterea si folosirea acestora permit celor care desfasoara o activitate manageriala sa comunice si sa colaboreze între ei, sa aprecieze rezultatele pe care le obtin si sa ia masuri pentru dezvoltarea viitoare a activitatii întreprinderii.

Exercitarea managementului financiar în societatea comerciala presupune formarea si utilizarea unui meca­nism financiar. În sensul cel mai general, prin mecanism financiar se întelege tehnologia de lucru formata din metode si instrumente managerial - financiare. Ele ne apar ca o pârghie corespunzatoare pentru îndeplinirea în conditii cât mai bune a rolului si atributiilor ce revin aparatului financiar, pentru stimularea cresterii eficientei economice si sporirea profitului, cointeresarea salariatilor în valorificarea superioara a resurselor si obtinerea de rezultate economico-financiare superioare.

În fiecare societate comerciala managerul stabileste obiective de natura managerial - financiara. Dintre acestea retinem: întarirea gestiunii economico-financiare; funda-men­tarea temeinica si elaborarea unui buget de venituri si cheltuieli rational, care sa se constituie într-un instrument al managementului financiar; perfectionarea indicatorilor economico-financiari; îmbunatatirea generala a activitatii financiare a societatii comerciale.

Elementele componente ale mecanismului financiar al societatii comerciale se grupeaza astfel: metode si instrumente necesare culegerii, stocarii si prelucrarii datelor în vederea obtinerii informatiilor financiare; metode si instrumente ce se utilizeaza în scopul realizarii repartitiei financiare a rezultatelor societatii comerciale si a fondurilor din afara unitatii, pentru ca pe aceasta baza sa se poata finanta productia, dezvoltarea societatii comerciale si sa se achite obligatiile financiare; metode si instrumente ce se folosesc pentru adoptarea si realizarea deciziilor finan-ciare.

Bugetul de venituri si cheltuieli, instrument de baza al managementului financiar

Instrument de baza al managementului financiar, al analizei si controlului, al asigurarii echilibrului financiar al societatii comer­ciale bugetul de venituri si cheltuieli ofera managerului general posibilitatea de a cunoaste mijloacele finan­ciare si metodele de utilizat pentru sporirea eficientei economice, cresterea profitului, prin antrenarea întregului personal.

Bugetul de venituri si cheltuieli are un rol important în asigurarea unui echilibru financiar permanent între încasarile din vânzarea produselor si alte activitati si cheltuielile necesitate de activitatile respective. De aseme­nea, el influenteaza direct asupra celorlalte domenii ale planificarii economice, situând pe primplan criterii de eficienta, de maximizare a profitului si de reducere la minimum a resurselor antrenate în activitatea de productie si a costurilor de productie.

În conditiile tranzitiei la economia de piata, bugetele de venituri si cheltuieli ale întreprinderilor trebuie sa vizeze toate compartimentele, toate functiile unitatilor respective, adica nu numai productia, ci si cercetarea-dezvoltarea, activitatea comerciala, cea de personal si financiar-conta­bila, insistând pe elementele de contact al acestora cu managementul financiar.

Din punctul de vedere al structurii, bugetul de venituri si cheltuieli este conceput într-o forma balantiera, cu o parte de ve­nituri si o parte de cheltuieli

Bilantul societatii comerciale, contul de profit si pierderi, contabilitatea comerciala

Fiecare societate comerciala este obligata prin lege sa întocmeasca periodic bilantul. Acesta reprezinta un inventar complet a ceea ce are (active) si a ceea ce dato­reaza (pa­sive).

Ca instrument al managementului financiar, bilantul prezinta corelatia dintre mijloacele economice si sursele de formare ale acestora, într-o relatie de echilibru dintre activ si pasiv, asigurata prin rezultatele financiare obtinute în perioada la care se refera situatia patrimoniului. Pentru realizarea acestui scop, bilantul cuprinde doua parti: partea I ,,Activ" si partea a II-a ,,Pasiv".

În activul bilantului se înscriu mijloacele economice dupa componenta lor materiala si destinatia lor în cadrul proceselor economice, iar în pasiv sursele de formare ale acestora.

În managementul financiar bilantul prezinta o importanta deosebita. El asigura deschiderea si închiderea conturilor, precum si prezentarea la sfârsit de perioada a mijloacelor economice exis­tente si a surselor lor de provenienta, precum si a rezultatelor activitatii desfasurate. El prezinta, de asemenea, informatii cu ca­racter documen­tar, de control gestionar, de analiza si previziune. si tot pe baza lui, se poate stabili dinamica unor indicatori de baza, ce caracterizeaza situatia economico-financiara a unitatii: a) cresterea capitalului propriu; b) gradul de dotare cu mijloace fixe si uzura acestora; c) evolutia veniturilor, a chel­tuielilor, a profi­tului; d) evolutia drepturilor si obligatiilor societatii comerciale fata de terti si de stat.

Situatia mersului societatii comerciale pe exercitiul în curs este redata de contul de exploatare. Acest cont stabileste balanta cumpararilor si a cheltuielilor, pe de o parte, si cea a vânzarilor pe de alta parte. Contul de exploatare este completat de contul de profit si pierderi care reprezinta în esenta soldul contului de exploatare.

Contul de profit si pierderi are urmatoarea compo-nenta; a) debit; pierderea din exploatare a exercitiului; pierderea din exer­citiile anterioare; subventii exceptionale acordate; dotari ale exer­citiului în contul de provizii în afara exploatarii sau exceptionale; impozitul pe beneficiu; bene-ficiul net total (sold creditor); b) cre­dit: profit din exploa-tarea exercitiului; profit din anii anteriori; profit exceptional; profit rezultat din subventii din echipament; subventii de echilibrare primite; pierderi din exercitiile anterioare si pierderi exceptionale acoperite de aprovizionare; pierderi nete to­tale (sold debitor).

Managementul financiar implica existenta unei conta­bilitati comerciale care sa înstiinteze pe manager si pe ajutoarele sale asupra mersului societatii comerciale, asupra modului exploatarii si care sa le permita previziuni si masuri de întreprins atunci când se simte nevoia.

Printre cartile de comert obligatoriu retinem: a) o carte jur­nal, unde se înregistreaza operatiunile societatii comerciale zilnic cu recapitulari lunare si cu conservarea documentelor contabile care permit verificarea zilnica; b) o carte de inventar, care repro­duce anual elementele de activ si pasiv ale societatii comerciale si în care se regasesc copii ale bilantului si ale contului de profit si pierderi; c) cartea de plati; d) cartea mare sau cartea conturilor; e) carti auxiliare, pe conturi; f) jurnale auxiliare, pe baza carora se înscrie în cartea auxiliara si cartea mare.

Ca obiective ale contabilitatii în economia de piata retinem; a) furnizarea de date pentru actiunile comerciale pe care le in­terpreteaza si le prevede; b) asigurarea elementelor contabile care sa conditioneze creditul, sa conduca la masuri avantajoase pentru beneficiari, sa îmbunatateasca relatiile cu furnizorii si sa con­duca la cresterea randamentelor serviciilor; c) sa permita analiza în dinamica a aspectelor cifrice, sa conduca la marirea sau dimi­nuarea cifrei de afaceri, a profitului, evolutia unor compartimen­te si, în final, a societatii comerciale.

Capitalul social si actiunile

În toate formele de societate comerciala, capitalul social este constituit de aportul adus de primii actionari, care primesc în schimb actiuni. Capitalul social poate fi în numerar si în natura sub forma de bunuri mobile sau imobile. O clauza importanta a legii este aceea privind capitalul social varsat, care nu va putea fi mai mic de 30 la suta din cel subscris. Societatea pe actiuni se poate constitui numai daca întregul capital a fost subscris si fie­care acceptant a varsat în numerar jumatate din valoarea actiu­nilor subscrise.

Capitalul în natura adus de actionar trebuie în mod obliga­toriu evaluat, caz în care adunarea constitutiva numeste experti, care conform Legii nr. 31/1990, trebuie sa îndeplineasca anumite criterii. Tot privitor la capitalul social în natura cei ce îl aduc trebuie sa faca dovada ca nu este gajat, nu constituie debit, nu este amanetat, deci este liber în întregime.

Marirea sau reducerea capitalului social constituie un ele­ment esential al contractului de societate si este de competenta adunarii generale extraordinare.

Actiunea este un titlu care reprezinta o parte a asociatului în societatea comerciala pe actiuni sau în societatea în coman­dita pe actiuni. Ea trebuie sa aiba o valoare nominala, care la noi, nu poate fi mai mica de 1000 lei, dar care poate fi mai mare decât aceasta suma, pâna la limitele stabilite în contractele de asociere si în statut.

În economia de piata, cu bursa de valori organizata, nu tre­buie confundata valoarea nominala, care rezulta din statut, cu va­loarea bursiera, care depinde pentru actiunile cotate la bursa, de cerere si oferta.

Într-o societate pe actiuni, capitalul social este reprezentat de actiuni emise de aceasta, actiuni care pot fi nominative sau la purtator. Potrivit legislatiei în vigoare, caracterul actiunii trebuie sa fie stipulat în contractul de asociere si statut, iar daca aceste documente nu au prevederi în acest caz, toate actiunile vor fi la purtator. Actiunile neplatite în întregime sunt mereu nominative, iar societatea comerciala nu va putea emite noi actiuni, decât atunci când actiunile clin emisiunea precedenta au fost complet achitate.

Decizia financiara - esenta managementului financiar

În economia de piata, decizia financiara devine deo-se­bit de complexa, fapt ce cere ca managerul sa cunoasca mecanismele sale, articularea ei.

La nivelul societatii comerciale, decizia financiara reprezinta modalitatea de manifestare a managementului fi­nanciar. Deciziile de natura financiara abordeaza proble­me privitoare la repartitia financiara si contureaza conti­nutul bugetului de venituri si chel­tuieli al societatii comer­ciale.

Adoptarea si realizarea deciziei financiare implica întreaga activitate financiara si mecanismul financiar al unitatii si presu­pune numeroase valente de natura financiara. Între actul de adoptare a deciziei si fiecare etapa a procesului decizional se stabileste o relatie bilaterala, nemijlocita. Ca urmare a cresterii ni­velului de profesionalitate în domeniul activitatii financiare se amplifi­ca capacitatea decizionala a economistilor ce activeaza în acest domeniu.

În procesul decizional financiar, managementul finan­ciar ia în considerare atât componenta obiectiva a activitatii respective, la­tura constituita din relatiile econo­mice de repartitie si din rapor­turile cantitative de repartitie financiara, cît si latura subiectiva, reprezentata de activi­tatea financiara. În legatura cu acestea, per­sonalul din compartimentul financiar este chemat sa cunoasca as­pectele obiectiv-calitative, sa înteleaga rolul repartitiei finan­ciare în realizarea echilibrului dinamic al firmei si utilizând metode, mo­dele si instrumente specifice sa fundamenteze, sa adopte si sa realizeze deciziile finan­ciare. De asemenea, acest personal trebuie sa cunoasca temeinic realitatea financiara a societatii comerciale, respectiv fenomenele si actiunile financiare implicate de activita­tile tehnico-productive si economico-sociale în con­di­tiile economiei de piata.

Principalele etape ale deciziei financiare sunt: a) precizarea obiectivelor financiare; b) analiza informationala financiara; c) adoptarea deciziei financiare; d) executia deciziei financiare.

Precizarea si apoi asumarea obiectivelor financiare de catre executanti prezinta numeroase avantaje: a) furni­zeaza personalu­lui financiar o stimulare continua, care declanseaza manifestarea aptitudinilor reale; b) permite economistului sa evalueze randa­mentul sau la realizarea deciziilor financiare; c) obliga pe sub­alterni la actiuni financiare eficiente; d) asigura executantului sa­tisfactia realizarii obiectivelor de natura financiara.

Controlul financiar

Managerul general, cel financiar si ajutoarele lor imediate controleaza operatiile de afaceri, studiaza tendintele si formuleaza planuri pe baza registrelor finan-ciar-contabile, de evidenta costu­rilor si operative. Utilizarea de catre manager a informatiilor fap­tice cuprinzatoare capata o importanta deosebita în etapa de tran­zitie la economia de piata, când conjunctura afacerilor este nesi­gura si fenomenele economico-financiare se schimba cu rapidi­tate. În aceste, conditii, controlul economico-financiar îsi poate spun valentele sale ca factor al cresterii efici­entei economice si a profilului în masura în care se sprijina pe pârghiile economico-financiare si se exercita potrivit functiilor si directiilor de fictiune ale acestora. La rândul lui, controlul economico-financiar este che­mat sa contribuie la buna functionare a acestor pârghii.

Analiza financiara si valorificarea rezultatelor actiunilor financiare de crestere a eficientei economice si a profitului

Deschiderile spre descentralizare si spre luarea în considerare a elementelor relatiilor de piata converg spre accentuarea cerinte lor de crestere a eficientei economice si a profitului. În legatura cu aceasta capata o importanta aparte analiza economica a activi­tatii societatii comerciale.

Ca principale niveluri de efectuare a analizei eco­nomico-financiare a activitatii economice a societatii comerciale distingem a) analiza la nivel general, prin care se compara gradul în care prin rezultatele obtinute s-au înfaptuit obiec­tivele propuse, respectiv cerintele pietei; b) analize-diagnostic, prin care se urmareste cunoasterea necesarului si starii resurselor, a potentialului productiv; c) analiza starilor obiective propriu-zise, cu ajutorul careia se urmareste asigurarea concordantei din­tre obiectivele parti­ale, ale executantilor cu obiectivele generale si de per­spec­tiva ale societatii comerciale; d) analiza rezultatelor activitatii productive care se foloseste pentru a reflecta masura în care, folosind resursele disponibile, s-au obtinut rezultate corespunzatoare; e) analiza de detaliu la nivelul fiecareia dintre functiile societatii comerciale.

Analiza activitatii financiare a unitatii economice cerceteaza, pe baza datelor de plan, de evidenta si a altor surse, rezultatele obtinute în procesul de constituire si repartizare a fondurilor ba­nesti, obtinerea unor acumulari banesti cît mai ridicate cu un con­sum de munca cît mai redus, folosirea mai activa a pârghiilor fi­nanciare pentru îmbunatatirea utilizarii resurselor materiale si fi­nanciare.

Având ca obiect cercetarea structurala si factoriala a rezulta­telor financiare obtinute, în scopul stabilirii si mobili­zarii rezer­velor în actiunea de ridicare a eficientei econo­mice si a nivelului profitului, analiza financiara se desfa­soara dupa urmatoarea sche­ma: a) analiza rentabilitatii, expri­mata cu ajutorul a doi indicatori (profitul si rata rentabilitatii); b) analiza utilizarii eficiente a fondurilor fixe si a mijloacelor circulante; c) analiza utilizarii fon­durilor totale de productie si circulatie.

Analiza fenomenelor financiare presupune atât descompunerea lor în elemente componente, cît si deter­minarea succesiva a fac­torilor, având în vedere legaturile cauzale. În scopul evidentierii articulatiilor reciproce ale elementelor sistemului financiar se poa­te apela la analiza functionala, iar în faza de prelucrare a rezulta­telor obtinute în analiza financiara se utilizeaza analiza primara sau, la nevoie, analiza secundara, ori analiza sistemica. Alaturi de capacitatea de aprofundare în procesul de analiza financiara, utiliza­rea acestor metode poate pune în evidenta coeficientul de coeziu­ne, configuratia retelei comunicationale, randamentul si tendinta de .evolutie în activitatea aparatului financiar.

CONCEPTE CHEIE

management financiar;

echilibru financiar;

decizie financiara;

investitie de capital;

finantare;

analiza economico-financiara;

diagnostic financiar;

control financiar de gestiune;

buget de venituri si cheltuieli;

bilant;

cont de profit si pierderi;

tablou de trezorerie;

cash-flow;

câstiguri pe actiune (EPS).

REPREZENTĂRI GRAFICE, SCHEME, RELAŢII DE CALCUL

În figura 18.3. este prezentata schema generala a managemnetului financiar din cadrul firmei.

În figura 18.2. este prezentata schema privind mana­gementul financiar si legatura cu alte discipline economice.

În figura 18.3. este prezentata schema privind domeniile principale ale managementului financiar.

Fig. 13.1. Schema generala a managementului financiar din cadrul firmei

Fig. 13.2. Managementul financiar si legatura cu alte discipline economice (dupa Gheorghe Manolescu - Managementul financiar, 1995)

Fig. 13.3. Domeniile principale ale managementului financiar

4. ÎNTREBĂRI DE CONTROL sI APROFUNDARE

1. Prezentati conceptul de management financiar.

2. Evidentiati rolul si locul managementului financiar în cadrul managementului societatii comerciale.

3. Pornind de la obiectivele fundamentale (maxi­mizarea profitului si a bunastarii actionarilor) formulati obi­ec­tive secundare (complementare) ale managementului financiar.

4. Identificati si prezentati principalele activitati ale mana­gementului financiar.

5. Enumerati si analizati componentele activitatii financiare.

6. Trasati atributiile si responsabilitatile managerului financiar în cadrul procesului managerial.

7. Enumerati principalele instrumente ale manage­mentului financiar.

8. Prezentati importanta bugetului de venituri si cheltuieli - ca instrument de baza al managementului financiar.

9. Definiti decizia financiara si prezentati legatura acesteia cu managementul financiar.

10. Enumerati etapele deciziei financiare.

11. Prezentati notiunile de control financiar preventiv si control financiar de gestiune.

12. Trasati principalele domenii ale analizei econo­mico-financiare.

APLICAŢII (TESTE GRILĂ, PROBLEME,

STUDII DE CAZ)

13.5.1. Teste grila

1. Managementul financiar al societatii comerciale presupune:

a) previziuni financiare

b) alocarea eficienta a fondurilor financiare

c) diminuarea fondurilor financiare

d) planificarea lichiditatilor si a fluxului de numerar

2. Bugetul de venituri si cheltuieli, ca instrument de baza al managementului financiar, are rolul de a:

a)     asigura echilibrul financiar între încasari si plati

b) asigura planificarea în compartimentele de pro­ductie

c) influenta domeniile planificarii financiare

3. Principalele obiective de natura economico-finan­ciara stabilite de manager sunt:

a) întarirea gestiunii economico-financiare

b) fundamentarea bugetului de venituri si cheltuieli

c) perfectionarea indicatorilor economico-financiari

d) îmbunatatirea generala a activitatii financiare a societatii comerciale

4. Modalitatea de manifestare a managementului financiar la nivelul societatii comerciale este:

a) bilantul

b) bugetul de venituri si cheltuieli

c) decizia financiara

5. Controlul financiar asigura:

a) apararea legalitatii

b) întarirea gestiunii economice si a disciplinei finan­ciare

c) introducerea unui regim de economii

d) cunoasterea modului de gospodarire a resurselor

e) cresterea raspunderii în desfasurarea activitatii economice

6. Reprezinta instrumente de baza ale manage­men­tului financiar:

a) programul de lucru

b) bilantul

c) planul productiei

d) contul de rezultate

e) bugetul de trezorerie

f) tabloul de finantare

7. Obiectivul principal al managementului financiar este:

a) maximizarea veniturilor financiare ale societatii comerciale

b) cresterea cotei de piata a societatii comerciale

c) diminuarea cheltuielilor societatii comerciale

d) maximizarea averii actionarilor

e) asigurarea unei activitati financiare profitabile

8. Managerii financiari sunt responsabili pentru:

a) stabilirea stategiei generale a societatii, în vederea atingerii obiectivelor stabilite

b) planificarea si desfasurarea în conditii optime a procesului de productie în vederea maximizarii veniturilor firmei

c) obtinerea si utilizarea fondurilor banesti în vederea maximizarii valorii firmei

d) maximizarea cotei de piata a firmei.

Raspunsuri:

1 - a, b, d; 2 - a, c; 3 - a, d; 4 -c; 5 - a, b, c, d, e; 6 - b, d, e, f; 7 - d; 8 - c

Raspunsuri comentate la testele grila:

7-d

Obiectivul principal al managementului financiar îl reprezinta maximizarea averii actionarilor, prin aceasta înte­le­gându-se maximizarea valorii actualizate a tuturor beneficiilor viitoare ale proprietarilor pe care acestia se asteptau sa le primeasca, ca urmare a investitiei lor de capital. Averea actionarilor este determinata de valoarea de piata a actiunilor detinute, valoarea reprezentând "pretul" la care actiunile sunt negociate pe piata bursiera.

8-c

Managerul financiar trebuie sa ia decizii în privinta obtinerii de resurse financiare si utilizarea adecvata a acestor fonduri în vederea maximizarii valorii firmei. Desi colaboreaza si actioneaza împreuna cu ceilalti manageri la atingerea obiectivelor societatii, acesta nu este responsabil de strategia generala a firmei, de desfasurarea procesului de productie si nici de cresterea cotei de piata a între­prinderii.

13.5.2. Studii de caz

STUDIU DE CAZ     I .

Performantele managementului financiar al companiei britanice SPRING RAM S.A.

Spring Ram S.A. a reprezentat mult timp un exemplu de cum trebuie realizata dezvoltarea permanenta a unei firme pe baza tehnologiei de vârf, în domeniul productiei de instalatii sanitare, mobila si accesorii destinate "montarii la domiciliu" (do-it-yourself).

Date referitoare la firma

Înfiintata în 1979, cu sediul în Yorkshire, firma a reprezentat de la bun început unul dintre cele mai remarcabile succese înregistrate în lumea britanica a afacerilor din anii optzeci. Producatoare de mobila de bucatarie si baie, precum si de accesorii pentru piata produselor "montate la domiciliu", compania a devenit prospera odata cu cresterea înregistrata în industria constructiilor de locuinte. Vânzarile au crescut în 1991 la 194,2 milioane de Ł, iar profitul brut la 37,6 milioane de Ł. În proprietatea ei intrau de la fabrici, adevarate opere de arta, pâna la câmpuri înverzite în nordul Angliei.

Dezvoltarea companiei

Capacitatea companiei Spring Ram de a genera lichiditati care sa sustina propriile investitii a condus la re-nun­tarea la împrumuturi pe termen lung. De fapt, dobân­zile la sumele detinute în banci au produs o crestere a profitului cu 2,2 milioane Ł. Singura critica pe care specialistii din City o aduceau activitatii desfasurate de companie în anul 1991 era rata de amortizare foarte redusa si nivelul ridicat al stocurilor. Raspunsul companiei a fost direct "noi producem pentru stoc", specialistii ei adaugând ca firma este renumita pentru livrarile sale prompte. Valoarea scazuta a ratei de autofinantare era un indiciu ca, în orice caz, ea-si putea permite acest lucru. În prima jumatate a anului 1992 s-a înregistrat o noua crestere a profitului, însa pe masura ce compania s-a extins, controlul conturilor s-a dovedit a fi din ce în ce mai dificil. Actiunile firmei erau foarte bine cotate la bursa. Lansata pe piata financiara în 1983, când actiunile firmei aveau o valoare totala de 11 milioane de Ł, ea a atins valoarea maxima în mai 1992, când întregul pachet de actiuni a ajuns sa fie cotat la 650 milioane de Ł. Toate acestea au atras atentia presei asupra firmei.

Criza

La sfârsitul lui 1992, cursul actiunilor companiei a scazut cu o treime. Aceasta s-a datorat îngrijorarii cres­cânde generata de intensificarea controlului financiar intern, ca urmare a anuntarii unor cheltuieli extraordinare neprevazute, în valoare de 5,6 milioane de Ł, destinate a acoperi "pagubele cauzate de înregistrarea gresita sau ireala a datelor" în contabilitatea unei filiale. Anuntul a fost însotit de vestea achizitionarii companiei de catre Stag Furniture Holdings. Agentul de bursa al companiei a insistat ca anuntul referitor la preluare sa se faca imediat dupa ce se va fi aflat de problemele cu care se confrunta aceasta. La sfatul avocatilor sai, compania a amânat acest anunt pâna când "problema va fi cunoscuta la adevarata ei dimensiune". Unul dintre analistii ce s-au ocupat de acest caz a calificat însa amânarea ca fiind o dovada de "naivitate sau înscenare". Directorul financiar a încercat sa domoleasca criticile la adresa companiei, afirmând ca "acest incident izolat nu trebuie sa submineze încrederea oamenilor în capacitatea echipei manageriale de a condu-ce compania". Adevarul este ca filiala cu pricina nu fusese supusa unui control suficient de atent din partea companiei-mama, iar când problemele ivite s-au dovedit a fi mult mai grave decât se credea la început, echipa manageriala le-a trecut sub tacere. Ori, nu asa se leaga prietenii în comunitatea financiara.

Dintr-o declaratie ulterioara facuta de directorul financiar al companiei, a rezultat ca falsurile în contabilitate au vizat trei categorii de date: valoarea de închidere a stocurilor care a fost marita pentru a se obtine un profit brut mai mare, cantitatile produselor aflate în stoc care au fost si ele supradimensionate si valoarea vânzarilor, care a fost marita prin ignorarea retururilor de la distribuitori. Directorul financiar al filialei a fost demis si întregul consiliu de conducere a trebuit sa fie reconfirmat prin vot. Deoarece atentia presei era îndreptata spre "Raportul Cadbury asupra conducerii companiei", absenta totala a directorilor neexecutivi nu a putut trece neobservata.

Modificarile din consiliul de conducere

În iulie 1993 a fost numit un nou director financiar, iar societatile care detineau actiuni la Spring Ram au ales un nou presedinte al acesteia. Directorul executiv care deti­nea 16% din actiunile cu drept de vot, a ramas în functie. Pâna în septembrie însa, el si toti din conducerea execu-tiva parasisera compania.

Rezultatele anului 1993

Rezultatele anului 1993 nu au fost catastrofale. Modificarile normelor contabile au condus la diminuarea profitului si la vânzarea unor active. Resursele financiare provenite de la actionari s-au diminuat de la 130 milioane Ł la 89 milioane Ł, dar presedintele era încrezator în pers­pec­tivele pe care le oferea anul 1994, deoarece cifra de afaceri crestea în fiecare filiala.

Emisiunea de drepturi preferentiale de subscriere

La începutul anului 1994 a fost anuntata o emisiune de drepturi preferentiale de subscriere pentru un raport de 2 la 9 al pretului noilor actiuni ordinare de 53 penny. Prin aceasta emisiune se urmarea obtinerea a 42 milioane Ł si consolidarea situatiei înregistrate în bilantul contabil pe baza reducerii împrumuturilor bancare. Se spera ca aceasta actiune sa permita dezvoltarea strategica a com­paniei si sa-i ofere ocazia implicarii în noi afaceri comer-ciale. De asemenea a fost anuntata si plata unor dividende simbolice si intentia de a urma o politica de crestere progresiva a acestora cu un grad de acoperire cores­punzator.

Se cere:

a) Precizati principalele cauze care au condus la deteriorarea situatiei financiare a societatii Spring Ram;

b) Fiind în postura de manager financiar al companiei cum ati fi procedat în momentul descoperirii erorilor de înregistrare a datelor în contabilitatea filialei? Precizati masurile pe care le-ati adopta la nivelul departamentului financiar.

c) Identificati masuri personale de redresare a com­paniei si de crestere a lichiditatilor firmei stiind ca în mediul financiar britanic predomina finantarea bursiera.

d) Faceti o paralela între piata de capital româneasca si cea britanica în ceea ce priveste oportunitatile de finantare.

STUDIU DE CAZ II.

Sa presupunem ca o societate comerciala dispune de un capital social de 100 miliarde lei compus din 100 de milioane actiuni cu valoarea nominala de 1000 lei. Profitul anului curent realizat de firma în urma desfasurarii obiectului sau de activitate este de 200 miliarde lei.

La începutul anului urmator Adunarea Generala a Actionarilor decide majorarea capitalului social cu 100 miliarde de lei prin emisiunea a 100 de milioane de noi actiuni. Capitalul astfel obtinut este investit imediat în activitati ce aduc un profit de 70 miliarde de lei. Drept urmare câstigurile totale aferente capitalului investit de firma cresc de la 200 miliarde lei la 270 miliarde lei. Cerinte:

a) Fiind în postura de actionar al acestei firme si detinând un pachet de 10.000 actiuni, determinati cât este câstigul pe actiune (EPS - earnings per share) înainte si dupa operatia de majorare a capitalului social;

b) În ce sens sunteti afectat ca actionar prin cresterea surselor de finantare?

c) În ce masura considerati ca maximizarea profitului conduce la cresterea profitului pe actiune si implicit la cres­terea valorii actiunilor în bursa?

13.6. TEXTE DE ANALIZAT

1. "Singurul membru al consiliului de conducere care trebuie consultat pentru fiecare decizie strategica este directorul financiar" (Sir Harvey Jones - preluat din Steve Robinson, Management financiar, Editura Teora, Bucu­resti, 1998, pag. 57)

2. "Exista o serie de modalitati de a motiva managerii pentru a actiona în interesul actionarilor. Printre acestea se numara: amenintarea cu concedierea; amenintarea unei preluari ostile a firmei si pachete remunerative manage­riale structurate într-un mod adecvat." (Halpern R, Weston J.F., Brigham E.F. - Finante manageriale. Modelul cana­dian, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 20).

3. "Principalul obiectiv al echipei manageriale ar trebui sa fie maximizarea bunastarii actionarilor, si aceasta înseamna maximizarea pretului actiunilor firmei. Activitatile care conduc la maximizarea pretului actiunilor conduc, de asemenea, la cresterea gradului de bunastare sociala." (idem pct.2, pag. 20)

4. "Preocuparile actuale ale cercetarii si actiunii în managementul financiar vizeaza problematica riscului si inflatiei." (Gheorghe Manolescu - Managementul financiar, Editura Economica, Bucuresti, 1995, pag. 22).

13.7. PROPUNERI DE TITLURI PENTRU REFERATE

1. Organizarea functiei financiare în cadrul societatii comerciale.

2. Locul si rolul managementului financiar în cadrul managementului firmei.

3. Evolutia managementului financiar pe plan national si international.

4. Maximizarea valorii firmei - obiectiv al manage­mentului financiar.

5. Managementul financiar si filosofia economiei de piata.

6. Informatia contabila în managementul financiar.

7. Controlul financiar de gestiune - componenta de baza a activitatii financiare.

8. Analiza economico-financiara în cadrul procesului de fundamentare a deciziei financiare.

9. Studiu privind constituirea si utilizarea eficienta a resurselor financiare la o societate comerciala.

10. Bugetele întreprinderii - instrumente de baza ale planificarii financiare.

BIBLIOGRAFIE