Abordarile privind eficienta si eficacitatea au, de cele mai multe ori, în vedere activitatea din sectorul privat, în sectorul public accentul punându-se mai mult pe nivelul de acoperire a solicitarilor si mai putin pe modul de utilizare a resurselor.

Sectorul public a fost considerat, o perioada îndelungata, ca unul al non-pietei, fapt ce a exclus concurenta cu repercusiuni negative asupra calitatii bunurilor si serviciilor publice si asupra gestionarii resurselor utilizate în acest sector.

Nivelul tot mai ridicat al nevoilor publice ca si dificultatile frecvente, câteodata de netrecut, de acoperire a acestora au impus transformari esentiale atât în modalitatea de asigurare a bunurilor si serviciilor publice, cât si în finantarea organizatiilor si a institutiilor care le realizeaza.

Un prim pas în implementarea schimbarii - în sensul urmaririi eficientei în sectorul public - a constat în renuntarea statului la monopolul asupra activitatilor din acest sector. Admiterea agentilor economici privati ca furnizori de bunuri si servicii de interes public a deschis calea competitiei, a performantei în sectorul public.

Analiza performantei unei organizatii presupune stabilirea unei relatii între rezultate, mijloace si obiective, mai precis este necesara o abordare din punct de vedere al eficacitatii, eficientei si al bugetarii.

Se cunoaste ca "eficienta înseamna maximizarea rezultatelor unei activitati în relatie cu resursele utilizate", masurarea realizându-se prin raportarea iesirilor (rezultatelor) la intrari (eforturi).

Eficienta cheltuielilor publice exprima o dimensiune optima a unui raport determinat între efortul financiar (constituit de resurse financiare publice) si efectele comensurabile sau estimative obtenabile pe seama obiectivelor finantate de catre stat

Rezultate Mijloace Obiective

În aprecierea eficientei din sectorul public, managerii tin seama de faptul ca eforturile facute pentru satisfacerea nevoilor sociale sunt masurabile, de obicei cuantificate valoric (costul resurselor materiale, umane, informationale) în timp ce efectele sociale sunt dificil de determinat si nu pot fi prevazute în totalitate.

Referitor la necesitatea evaluarii performantelor si greutatea comensurarii rezultatelor, Peter Drucker afirma: "stim ca trebuie sa masuram rezultatele. De asemenea, stim ca exceptând afacerile, nu stim sa masuram rezultatele în cele mai multe organizatii".

În organizatiile publice, eficienta a început sa fie "masurata" prin gradul de servire a cetateanului, prin considerarea acestuia drept client catre care trebuie sa se îndrepte toate actiunile organizatiei.

Informatiile privind îndeplinirea obiectivului de satisfacere a cetateanului-client provin adeseori din sondajele de opinie, numarul si sursa reclamatiilor privind calitatea serviciilor oferite, manifestarile publice (greve), din exercitarea dreptului de elector, atunci când legea ofera aceasta posibilitate ca si din contactul direct autoritate-cetatean (audiente). Abordarile privind eficienta în domeniul public au ca punct de plecare rationalismul în folosirea resurselor.

Specialistii în domeniu considera ca numarul celor nemultumiti de serviciile medicale arata daca resursele alocate acestui domeniu au fost utilizate eficient. Acelasi lucru se poate spune daca ne raportam la încrederea populatiei în armata, privita prin prisma securitatii, a sigurantei cetateanului care este întarita de rezultatele celor ce participa la diverse misiuni cu caracter militar, în tara sau strainatate.

Resursele utilizate în sectorul public sunt de obicei resurse asigurate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (cele din domeniul apararii, sanatatii, învatamântului, asistentei sociale, televiziunea publica). Sunt însa si servicii care se finanteaza din fonduri private (transportul în comun, gospodaria comunala etc.).

Resursele bugetului de stat si ale bugetelor locale sunt limitate, sursa lor principala fiind reprezentata de taxele si impozitele percepute de la persoanele fizice si juridice. Depasirea gradului de suportabilitate specific acestora descurajeaza plata contributiilor bugetare si încurajeaza frauda si evaziunea fiscala, ca urmare este necesara folosirea eficienta a resurselor bugetare alocate pentru a se putea acoperi cât mai multe nevoi sociale.

Cresterea nevoilor sociale coroborate cu scaderea veniturilor bugetare impun, cu atât mai mult, cresterea eficientei si eficacitatii în sectorul public, cu cât a devenit clar ca neglijarea eficient 16416b12q ei duce la risipa si la contraperformanta în sectorul public.

Eficacitatea - priveste raportul dintre rezultatul obtinut si obiectivul care trebuie atins.

Într-o organizatie, eficacitatea presupune atingerea standardelor, a obiectivelor, ceea ce determina o definire prealabila a obiectivelor si o masurare ulterioara a rezultatelor. Este adusa astfel, din nou, în prim plan necesitatea masurarii rezultatelor ca si importanta stabilirii unor obiective pertinente care, în cazul organizatiilor publice, trebuie sa aiba în vedere efectele atât la nivel "macro", cât si la nivel "micro".

Executia administrativa - care presupune în conceptie traditionala, actiuni pentru apropierea deciziilor legislative, politice de cele executive ("top-down"). Deci, rolul administratiei este de a concretiza actiunile la nivel înalt, care traseaza cadrul de actiune. Misiunea administratorilor se limiteaza, în conceptia traditionala, la aplicarea fidela a deciziilor politice;

Aplicarea sociala - se realizeaza prin mijloace specifice, administratia utilizând puterea publica si dreptul de a impune unilateral obligatiile de comportament.

Eficacitatea mai este influentata de resursele ideologice, care sunt difuzate în mecanismele de actiune sociala.

George Moldoveanu, în "Analiza organizationala", considera ca, în general, se acorda o atentie mai mare obtinerii unei eficiente ridicate în detrimentul eficacitatii întrucât ineficienta poate afecta grav performantele organizatiei dar si datorita faptului ca aprecierea managerilor este corelata cu nivelul eficientei realizate.

Foarte multi specialisti straini, însa, sunt de parere ca nu se poate vorbi de eficienta fara eficacitate pentru ca "este mult mai important sa realizezi bine ceea ce ti-ai propus - eficacitatea - decât sa realizezi bine altceva - eficienta" [6].

Eficienta organizatiei este influentata de eficienta personalului, fapt ce impune îndreptarea atentiei managerilor din sectorul public catre resursele umane întrucât factorul uman este singurul care poate face un sistem mai eficient si mai durabil din punct de vedere al viabilitatii economico-financiare si manageriale.

Folosirea unor termeni ca productivitate administrativa sau randament al serviciilor publice scoate în evidenta noile orientari ale managerilor din organizatiile publice, respectiv - activitati eficiente si eficace prin folosirea unui personal performant, eficient si eficace totodata.

Bugetarea contribuie, împreuna cu utilizarea eficienta si eficace a resurselor, la realizarea performantei în organizatiile publice.

Pornind de la acest deziderat, dar si datorita necesitatii armonizarii legislatiei române în materie de buget cu cea comunitara, organizatiile publice au fost nevoite sa treaca de la finantarea pe baza bugetelor de mijloace, la finantarea bugetara pe baza de programe [7]. Spre deosebire de finantarea prin bugetul de mijloace care concentra eforturile ordonatorilor de credite spre obtinerea unor alocatii bugetare cât mai mari, finantarea bugetara pe baza de programe urmareste stabilirea unei corelatii judicioase între efortul financiar solicitat de la stat si efectele scontate prin utilizarea fondurilor alocate.

În aceasta situatie, ordonatorii de credite se preocupa de stabilirea unor raporturi optime între costurile (efortul financiar) si rezultatele (efectele) programului propus, pentru a convinge organele abilitate ca acesta merita sa fie înscris în buget si aprobat de cei în drept.

În acelasi timp ei nu mai urmaresc cheltuirea cu orice pret a banilor virati de la buget, ci realizarea programului, încadrarea în termenele stabilite si în indicatorii de eficienta (eficacitate) aprobati.

Programele trebuie sa cuprinda [8]: scopul final al activitatii desfasurate de un minister sau de o alta entitate publica centrala sau locala; obiectivele urmarite; definirea programului, cu precizarea prioritatilor si indicarea orizontului de timp la care se refera; estimarea posibilitatilor de crestere a eficientei/eficacitatii în urma aplicarii programului; efortul financiar reclamat de realizarea programului, indicatorii de rezultate, calitativi si cantitativi, precum si sursele de finantare.

Atunci când rezultatele nu pot fi cuantificate în bani pentru calculul eficacitatii se foloseste metoda cost-avantaje sau multicriteriala.

Aceasta metoda presupune:

- compararea costurilor si avantajele mijloacelor alternative susceptibile pentru realizarea unui proiect;

- determinarea dimensiunii optime a unui proiect;

- ordonarea proiectelor în functie de restrictiile bugetare.

Începând cu anul 2001, Guvernul a aprobat o serie de programe finantate de la bugetul de stat (M.Ap.N., Ministerului Sanatatii si Familiei) sau din bugetul Fondului de Asigurari Sociale de Sanatate.

Cele aratate scot în evidenta accentul pus astazi, în organizatiile publice, pe utilizarea eficienta si eficace a resurselor, pe realizarea performantei, dar si pe alinierea legislatiei financiare românesti la legislatia si practica comunitara din domeniu, astfel încât sa creasca disciplina financiara în gospodarirea banului public.

CONSIDERAŢII GENERALE. SCOP sI OBIECTIVE.

ANALIZA MODALITĂŢII DE ÎNCHIDERE A CENTRULUI DE PLASAMENT COTROCENI (INSTITUŢIE DE TIP REZIDENŢIAL).

Lucrarea de fata îsi propune atât restructurarea sistemului de asistenta sociala,cât si posibilitatea de a elabora un model de reorganizare institutionala care sa serveasca drept exemplu de buna practica în crearea noului cadru pentru asistenta sociala la nivel national, în concordanta cu standardele UE.

Un aspect cheie al aprecierii sistemului de protectie a copiilor din tara noastra este numarul celor aflati în institutiile de ocrotire (centrele de plasament), astfel, recunoscând costurile crescute si efectele nefaste pe termen lung ale institutionalizarii, este certa preocuparea noastra pentru reducerea numarului de copii din acest tip de institutii.

Lucrarea, care are ca obiect restructurarea / închiderea unei institutii de tip rezidential prin dezvoltarea de servicii alternative (asistenta maternala, case de tip familial, acordarea de sprijin financiar în vederea reintegrarii în familia naturala) si pentru prevenirea institutionalizarii si abandonului este rezultatul unor minutioase analize de politici sociale si analize institutionale, aplicate sistemului actual de asistenta sociala de la nivel judetean, oferind solutii realiste si un model pentru modificari structurale compatibile cu standardele UE.

Prin acest proiect de închidere a Centrului de Plasament Cotroceni (care în prezent ocroteste un numar de 19 de copii) se urmareste dezvoltarea unui sistem de ocrotire cu adevarat responsabil, care va trebui sa ofere servicii de sprijin pentru integrarea / reintegrarea copiilor în propriile lor familii.

Aceasta lucrare stabileste directiile de schimbare cu costuri cât mai mici posibile, pe parcursul unei perioade de tranzitie relativ scurta, si încearca sa prezinte o transformare tangibila de ordin institutional si legislativ, organizata în etape graduale, pentru obtinerea unui nou si modern sistem de servicii sociale, prin maximalizarea utilizarii resurselor disponibile, atât la nivel local, cât si la nivel central/european. Ca orice plan, sunt stabilite principiile si valorile esentiale, precum si obiectivele ce deriva din viziune, care urmeaza sa fie realizate printr-un proces etapizat, într-o perioada de 14 luni.

Lucrarea reprezinta un instrument de ghidare pas cu pas în dezvoltarea sustenabila a sectorului social din judetul Alba, având la baza un plan de actiuni stabilit prin consens care prezinta toate actiunile si rezultatele ce urmeaza a fi îndeplinite în perioada de timp propusa, de catre finantatorii proiectului, de echipa de implementare, de parteneri/organizatii si alti factori cheie implicati.

Prin urmare, aceasta lucrare este menita sa aduca o schimbare reala în vietile grupurilor defavorizate sau vulnerabile si a altor persoane aflate în dificultate - tineri, familii, vârstnici, persoane cu handicap - pentru a asigura includerea lor sociala.

Scopul si viziunea temei, ofera o imagine de ansamblu asupra modului de organizare si functionare a sistemului de asistenta din cadrul D.G.A.S.P.C. Bucuresti, sectorul 6, reflectând asupra intentiei noastre ca prin proiectul finantat de Phare, orice locuitor al sectorului 6 sa poata avea acces usor la o gama larga de servicii si prestatii de buna calitate, adaptate nevoilor individuale si globale ale fiecarui beneficiar. Ea se datoreaza faptului ca suntem încrezatori în forta spiritului, culturii si talentului nostru, forta suficienta pentru a înlesni provocarile si schimbarile si pentru a dezvolta o societate bazata pe incluziune, în care toti cetatenii sa aiba dreptul la o viata demna si la integrare deplina. Sistemul de asistenta sociala spre care tindem are la baza aceasta viziune precum si obiectivul de a crea un sistem de asistenta sociala unitar si echitabil, cu un management eficace si eficient, centrat în jurul beneficiarului si potentialilor beneficiari, în vederea crearii unui cadru pentru asistenta sociala în concordanta cu cele mai bune practici din Uniunea Europeana.

Principiile îndrumatoare pentru functionarea noului sistem sunt cele ale functionarii sistemice, parteneriatului, solidaritatii sociale, universalitatii si subsidiaritatii.

Valorile care vor sta la baza furnizarii serviciilor sociale sunt sansele egale, libertatea de alegere si demnitatea umana.

Într-un alt subcapitol al lucrarii se analizeaza situatia actuala din asistenta sociala, concentrându-se pe sistemul de protectie sociala pentru copii, fiind în asa fel structurata pentru a oferi o informatie coerenta care în final conduce la concluzii si recomandari pentru aceasta categorie de beneficiari. În acest capitol am utilizat o serie de tehnici de analiza a politicilor sociale (analiza generala de date, analiza beneficiarilor, analiza factorilor implicati, analiza interdependentelor, analiza impactului social, a comportamentului social etc.) pentru a oferi o imagine cât mai exacta a situatiei actuale. Trecerea de la analiza la concluzii si recomandari include ca etape definirea problemei si diagnoza - premize pentru stabilirea obiectivelor proiectului, ca versiune reconstruita a problemelor identificate.

Obiectivele generale si imediate ale lucrarii se adreseaza si precizeaza într-o forma masurabila schimbarile necesare fata de sistemului actual, prezentând totodata serviciile sociale necesare si adecvate care raspund nevoilor identificate pentru fiecare grup prioritar. Este de notat faptul ca masurile de implementare se concentreaza asupra rolurilor cheie ale institutiilor ce vor fi implicate în noul sistem, atât la nivel de macro management, cât si la nivel de micro management, precum si asupra mecanismelor ce vor asigura interdependenta si coerenta necesare în managementul sistemului judetean de asistenta sociala.

Resursele necesare pentru implementarea proiectului, ce este parte componenta a lucrarii vor fi atrase din urmatoarele surse: surse externe de finantare (Phare sau prin programe de finantare internationale), bugetul de stat, bugetele locale (ale Consiliului Local al Municipiului Bucuresti si eventual ale Consiliilor Locale de Sector), tarife pentru servicii, donatii si sponsorizari, si parteneriate public-private.

Resursele si costurile implicate, prezinta ipotezele pentru evaluarea costurilor si resurselor necesare implementarii proiectului, analiza de scenariu referitoare la asigurarea resurselor necesare pentru acoperirea costurilor implementarii proiectului (ex. costul diferitelor tipuri de servicii cum ar fi: asistenta maternala, casele de tip familial, costul programului de sprijin, centrele de consiliere, costurile umane si materiale, etc. si costul implementarii managementului de caz).

Implementarea proiectului este monitorizata si evaluata la toate etapele de catre un comitet format din reprezentanti ai institutiilor implicate, urmarindu-se modul în care este realizat acest lucru, descriind totodata procesul de monitorizare ce va fi folosit pe tot parcursul etapelor de implementare, inclusiv rolurile alocate diferitelor institutii în cadrul monitorizarii si evaluarii. Deoarece exista probabilitatea ca procesul de implementare a proiectului sa fie influentat de diversi factori externi se vor anticipa riscurile provenind din mediul extern ce pot avea un serios impact asupra implementarii proiectului, identificându-se riscurile posibile, masurarea impactului si propunând un plan de atenuare a riscurilor pentru minimalizarea impactului.

Un alt subcapitol al lucrarii prezinta eforturile si abordarea noastra colectiva în ce priveste consultarea publicului si a beneficiarilor de-a lungul etapelor de concepere si implementare a proiectului. Se descrie, de asemenea modul în care acest proces de consultare va continua în faza de implementare, concentrându-se în special pe masurarea performantei în furnizarea serviciilor la un nivel satisfacator pentru beneficiar.

Pe scurt, munca de concepere si de implementare a proiectului a condus la identificarea unor disfunctionalitati legate de sistemul judetean de asistenta sociala:

1. sistemul actual de asistenta sociala al sectorului 6, este constituit aproape în exclusivitate de prestatii financiare si îngrijire rezidentiala, formele alternative de servicii fie nu exista pentru unele categorii de beneficiari, fie sunt limitate ca raspândire, si prin urmare limitate sub aspectul accesibilitatii acestora.

2. fragmentarea sistemului de asistenta sociala al municipiului Bucuresti, resursele umane insuficiente, precum si resursele financiare scazute si ineficient folosite au un impact negativ asupra utilizatorilor prin neasigurarea serviciilor si prestatiilor catre toti cei îndreptatiti.

3. actuala Directie Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului a sectorului 6, Bucuresti, nu este organizata în mod corespunzator pentru îndeplinirea tuturor atributiilor si responsabilitatilor sale pe linia asistentei sociale.

4. serviciile publice de asistenta sociala de la nivel local nu au suficiente resurse umane si financiare si nu îsi pot îndeplini atributiile pe linia serviciilor sociale. Legislatia insuficient de clara si coerenta în domeniul asistentei sociale contribuie la fragmentarea sistemului, suprapunerea de responsabilitati între diferitele institutii si la omisiuni în privinta alocarii de responsabilitati pentru anumite categorii de beneficiari (ex. vârstnicii).

În decursul atâtor ani de experienta în domeniul protectiei copilului s-a demonstrat faptul ca, ocrotirea într-o institutie mare nu corespunde normelor prevazute de reforma în domeniul protectiei copilului. O simpla comparatie între ocrotirea copiilor în aceste institutii de tip clasic si cea din casele de tip familial sau asistenti maternali specializati, evidentiaza cresterea calitatii muncii cu copilul deficient.

Copiii institutionalizati au aceleasi drepturi si aceleasi necesitati ca si copiii care traiesc în familii. Dar aceste cerinte capata o alta dimensiune si o profunzime accentuata fiindca mediul de viata lipsit de cadrul familial si existenta unor probleme de sanatate, de adaptare sociala, de afectivitate îsi pun amprenta asupra personalitatii copilului, a integrarii/reintegrarii lor în familia naturala, în viata sociala si profesionala.

Copiii cu dizabilitati sunt în primul rând fiinte umane, membrii unor comunitati, capabile (în masura în care sunt si sprijiniti) sa-si aduca propria contributie în a-si construi un viitor, si au dreptul de a fi respectati ca cetateni cu drepturi depline.

CAPITOLUL II

Ce sunt politicile publice?

Definitie si concepte cheie

Domeniul de cercetare al politicilor publice reprezinta un domeniu de granita între mai multe discipline "clasice" precum stiinta politica, sociologia, psihologia sociala, stiinta juridica sau economia. Studiul politicilor publice ar reprezenta bransa cea mai recenta a stiintei politice. În ceea ce priveste tehnicile si metodele de cercetare, acestea sunt împrumutate din diverse discipline sociale si adaptate nevoilor de instrumentar pentru fiecare studiu în parte.

Pâna prin anii 60 stiinta politica nu era interesata în mod special de studiul a ceea ce se întâmpla în interiorul guvernului si de studiul mecanismelor guvernarii. Studiile de specialitate prezentau extensiv procesul electoral, organizatiile politice, analiza conceptelor cadru în stiinta politica etc. Dupa anii 60 creste interesul pentru a afla ce se petrece în interiorul guvernului, se intensifica preocuparea pentru cresterea eficientei deciziilor în materie de alocare a fondurilor publice si de aici interesul pentru studierea manierei în care se iau deciziile politico-administrative. Din anii 80 începe sa se discute tot mai mult în termeni de reforma a guvernarii, accentul cazând pe cresterea performantei în gestionarea banului public, pe îmbunatatirea relatiei între Stat si Cetatean, între Guvern si Societatea Civila.

Domeniul politicilor publice (cercetarea si analiza în domeniu) poate fi definit foarte bine ca ocupându-se de studiul deciziilor politico-administrative de alocare a diverselor forme de resurse (materiale, financiare, de know how, simbolice). Politicile publice, obiectul de studiu al disciplinei în cauza, reprezinta actiuni realizate de catre guvern (central sau local) ca raspuns la problemele care vin dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci când o autoritate publica, centrala sau locala, încearca cu ajutorul unui program de actiune coordonat sa modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.

Decantând definitia de mai sus rezulta o serie de elemente care dau consistenta unei politici publice.

În primul rând o politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri concrete, care dau substanta politicii publice. Traseul constitutiv al unei politici publice este punctat de diverse decizii. Deci, un al doilea element este dat de faptul ca o politica publica se defineste prin aceste decizii, forme de alocare a resurselor, a caror natura este mai mult sau mai putin autoritara si în care coercitia este mereu prezenta. În al treilea rând, o politica publica se înscrie "într-un cadru general de actiune", ceea ce ne permite sa distingem între o politica publica si simple masuri izolate. În acest cadru de actiune, o politica publica are obiective si scopuri precizate, stabilite în functie de valori, norme si interese. Acesta ar fi al patrulea element. Iar ultimul, al cincilea, este dat de faptul ca o politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror situatie este afectata de deciziile luate în politica publica în cauza.

Politicile publice sunt actiunile realizate de catre guvern (central sau local) ca raspuns la problemele care apar dinspre societate. Vorbim despre politici publice atunci când o autoritate publica, centrala sau locala, încearca cu ajutorul unui program de actiune coordonat sa modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.

La nivel national, politicile publice pot sa apara dinspre oricare dintre institutiile majore ale Statului (Parlament, Presedinte, Guvern - central sau local).

Cele cinci elemente care dau consistenta unei politici publice sunt:[1]

1. O politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri concrete, care dau « substanta » unei politici publice;

2. O politica publica cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a caror natura este mai mult sau mai putin autoritara si în care coercitia este mereu prezenta;

3. O politica publica se înscrie într-un « cadru general de actiune », ceea ce ne permite sa distingem între o politica publica si simple masuri izolate;

4. O politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror situatie este afectata de catre politica publica în cauza;

5. O politica publica are obiective si scopuri, stabilite în functie de norme si valori.

Procesul de realizare a unei politici publice cuprinde sase etape:

1. Identificarea problemei - are loc atunci când un eveniment, o persoana, un grup reusesc sa atraga atentia asupra unei probleme, spre solutionare, prin interventia puterii publice.

2. Punerea pe agenda politica - este faza în care problema identificata este luata serios în consideratie de catre oficiali (putere publica si politica). Nu toate problemele identificate ajung si pe agenda politica.

3. Formularea cadrului de politica publica - atunci când o anume problema ajunge sa fie considerata de catre oficiali, nu înseamna automat ca o politica publica va fi creata. Cineva (o anume autoritate) trebuie sa dezvolte un program care sa se refere la rezolvarea problemei.

4. Adoptarea unei politici publice - aici ne referim la toate eforturile pentru ca un anume program sa fie adoptat ca si program guvernamental. În aceasta faza sunt concentrate elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea initiala asupra unei politici publice.

5. Implementarea unei politici publice - este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administratiei este decisiv.

6. Evaluarea de politici publice - care are ca scop determinarea eficientei unei politici publice. Se analizeaza modul în care diversele activitati au condus la îndeplinirea scopurilor initiale.

Obiectul acestei discipline cunoaste definitii variate, care însa cad de acord asupra unui aspect esential: politicile publice sunt efectul deciziilor luate de guvernanti.

Pentru a întelege mai bine acest termen putem considera câteva definitii suplimentare:

Conform primei definitii, data de Thomas Dye, politicile publice sunt "tot ceea ce un guvern decide sa faca sau sa nu faca[2]".

O a doua definitie, mai completa si mai conceptualizata, ne este oferita de William Jenkins. Acesta spune ca politicile publice sunt "un set de decizii interrelationate, luate de un actor politic sau de un grup de actori, privind o serie de scopuri si mijloacele necesare pentru a le atinge într-o situatie data."

Ultima definitie pe care o vom lua în considerare îi apartine lui James Anderson. Anderson spune ca politicile publice sunt "un curs al actiunii urmat de un actor sau mai multi actori politici, cu un scop, în încercarea de a rezolva o problema".

"Relatia Guvernului cu mediul". ( Eyestone, 1971)

O serie lunga de activitati, mai mult sau mai putin relationate, si consecintele acestora. ( Rose, 1969)

Aceste definitii subliniaza elementele cheie ale analizei politicilor publice: decizia politica, luata de actorii politici, de a utiliza anumite mijloace pentru a rezolva o problema. În continuare vom discuta fiecare dintre aceste aspecte: cine ia decizia, cum se decide care problema trebuie rezolvata, cum este formulata solutia si care sunt mijloacele ce pot fi folosite.

Interesul pentru a afla ce se petrece în interiorul guvernului creste preocuparea pentru marirea eficientei deciziilor în materie de alocare a fondurilor publice si de aici interesul pentru studierea manierei în care se iau deciziile politico-administrative. Începe sa se caute cu asiduitate "reteta bunei guvernari".

Problemele de politica publica

Studii mai vechi privind formularea politicii publice acorda putina atentie naturii si definirii problemelor în politica publica. Problemele sunt considerate date si analiza începea din acest punct. De ce unele probleme sunt solutionate, în timp ce altele sunt neglijate? De ce unele probleme sunt definite într-un mod, iar altele în altul? Definirea problemei ajuta la localizarea punctelor de putere din cadrul sistemului politic. Daca o problema este de natura interna sau externa, daca reprezinta o noua situatie sau este o consecinta a unei politici publice actuale, daca este limitata sau larga ca scop, toate acestea contribuie la modelarea tipului de politica publica emergenta. În evaluarea politicii publice sunt necesare informatii despre substanta si dimensiunea problemei tinta pentru a determina cu exactitate eficacitatea acesteia.

Pentru scopul nostru, o problema de politica publica poate fi definita ca acea conditie sau situatie care genereaza nevoi ori insatisfactii, pentru a caror corectie actiunea guvernamentala este necesara. Conditii precum aerul poluat, mâncare alterata, aglomeratia din închisori, aglomerarea urbana sunt situatii care ar putea constitui potentiale probleme în conditiile în care insatisfactia si disconfortul cresc. Gradul de disconfort sau insatisfactie (care impune si interventia guvernamentala) este masurat de persoane în functie de un standard sau un criteriu; daca acestea considera o anumita situatie ca normala, inevitabila sau propria responsabilitate, nici o actiune guvernamentala nu va fi initiata deoarece situatia respectiva nu este problematica.

Nu orice situatie devine o problema de politica publica:

situatiile nu se transforma în probleme decât în masura în care sunt percepute ca atare, articulate si aduse în atentia autoritatilor; acest tip de actiune este utilizat frecvent de oficialitati, parlamentari aflati în "cautarea" unor probleme;

o situatie devine problematica daca se identifica cu un domeniu de interventie a statului, pentru care o solutie guvernamentala este posibila. Profesorul Aron Wildavsky[3] afirma ca autoritatile mai degraba vor ignora o problema daca aceasta nu este dublata de solutia aferenta. Uraganele si cutremurele de pamânt nu pot constitui probleme datorita caracterului imprevizibil al acestora, însa distrugerile provocate constituie o problema de politica publica si numeroase programe pentru atenuarea distrugerilor provocate de aceste fenomene naturale au fost initiate.

Solutionarea situatiilor problematice poate fi urmarita de alte persoane decât beneficiarii directi. În anii 60, saracia a constituit o problema publica, iar administratia Johnson a declansat un "razboi împotriva saraciei" mai degraba ca reactie la actiunile ziaristilor si ale altor oficialitati, decât ca rezultat al actiunilor saracilor.

Desi multe probleme continua sa persiste, modul de definire al acestora se modifica odata cu schimbarea valorilor si a conditiilor care le-au generat. Alcoolismul este edificator în acest sens. În secolul XIX, alcoolismul reprezenta o problema personala. În prima jumatate a secolului XX, alcoolismul constituia raspunsul indivizilor la diferite presiuni sociale, familiale etc., devenind o problema sociala pentru a carei ameliorare se recomanda cu precadere consilierea si accesul la alte servicii sociale. Recent, alcoolismul este considerat o boala care necesita tratament medical acoperit din asigurarea de sanatate. Aceasta definitie medicala reduce responsabilitatea individuala si stigmatul aferent.

Situatii considerate normale într-un moment, se pot transforma în probleme ca urmarea a schimbarii mentalitatilor. Abuzurile în familie, care au constituit de secole o problema personala, astazi sunt considerate infractiuni.

Definirea problemei este rezultatul unui proces politic care determina în acelasi timp si solutiile adecvate. Accesul la mijloacele de transport de catre persoanele cu handicap reprezinta o problema de transport ori o problema legata de drepturile omului? Mijloacele de transport special destinate persoanelor cu handicap constituie solutia la o problema de transport. Perspectiva drepturilor omului implica accesul egal al persoanelor cu handicap la mijloacele de transport, respectiv dotarea mijloacelor de transport cu dispozitive care sa permita si persoanelor cu handicap sa utilizeze în mod egal transportul în comun.

Cauzalitatea reprezinta o a doua fateta a problemei de politica publica. O situatie se poate transforma într-o problema, dar care sunt cauzele care au generat situatia respectiva? Multe probleme - criminalitatea, saracia, inflatia si poluarea aerului - au cauze multiple. Inflatia, caracterizata de cresterea generalizata a preturilor, masurata de indicele preturilor de consum, constituie o problema de politica publica cu multiple cauze: subproductia de bunuri si servicii, cererea excesiva de bunuri si servicii, prea multi bani în circulatie, rezultatul inflatiei psihologice (oamenii se asteapta ca preturile sa creasca) etc. Pentru solutionarea unei probleme, cauzele sunt cele care trebuie vizate, nu doar manifestarile (simptomele) acestora, însa în multe situatii, cauzele principale nu sunt usor de identificat ori de diagnosticat. Identificarea cauzelor unei probleme si negocierea unui compromis asupra lor constituie o sarcina nu tocmai usoara pentru cei ce elaboreaza politica publica (policy-makers), definirea problemei transformându-se astfel într-o problema de sine statatoare.

Natura si scopul multor probleme de politica publica sunt dificil de formulat datorita caracterului lor difuz ori "invizibil". Pentru ca masurarea este adeseori inadecvata, cei însarcinati cu elaborarea politicilor publice nu dispun de o evaluare corecta a situatiei de fapt si se afla în imposibilitatea de a propune solutii adecvate sau chiar de a întreprinde orice actiune guvernamentala pentru solutionarea problemei. Acestor inexactitati în masurare li se adauga si slaba întelegere a cauzelor fenomenului. Alte probleme dificil de cuantificat sunt: violentele împotriva copiilor, imigratia ilegala, evaziunea fiscala etc.

Un alt aspect al problemelor de politica publica se refera la capacitatea acestora de a fi usor de controlat/influentat, unele probleme implicând mult mai multe schimbari comportamentale decât altele.

Controlul asupra problemelor este conditionat si de caracterul tangibil sau intangibil al acestora. Probleme precum penuria de locuri de munca, managementul defectuos al proiectelor pot fi solutionate mult mai usor prin cresterea resurselor si a stimulentelor de care oamenii sau agentiile dispun. Alte probleme, cum ar fi rasismul, abilitati profesionale inadecvate sunt intangibile, implicând valori.

Obiectul studiului nostru îl constituie problemele publice. Care sunt acele caracteristici care disting o problema publica de una privata? În general, sunt considerate publice acele probleme care afecteaza un numar substantial de mare de persoane, ale caror consecinte sunt resimtite inclusiv de persoane care nu sunt implicate în mod direct. Problemele care sunt limitate ca efect, numar de persoane afectate în mod direct, nu sunt de natura publica.

Sa presupunem ca un cetatean este nemultumit de valoarea sumelor impozitate imputate sub legislatia fiscala în vigoare. Atâta timp cât cetateanul respectiv va actiona individual cautând sa obtina de la organele fiscale o derogare de la lege în favoarea sa, discutam despre o problema personala. Declansarea unei actiuni de modificare a legislatiei de catre respectivul cetatean împreuna cu alte persoane afectate de aceeasi problema în mod direct sau indirect, transforma problema personala într-una publica.

Masura în care o situatie sau o conditie este perceputa ca o problema depinde nu numai de dimensiunea obiectiva a acesteia, ci, într-o mare masura si de cum se raporteaza oamenii la situatia respectiva. O persoana bogata pentru care gasirea unui loc de munca nu a constituit o problema serioasa nu este amenintata de o crestere a ratei somajului, ba chiar o considera necesara în vederea reducerii ratei inflatiei. Un muncitor pentru care somajul este o amenintare va reactiona negativ la o asemenea crestere. Perceptia unei persoane este influentata de propriile experiente, valori si situatii în care se afla. Nu exista un unic mijloc de definire a problemei, desi multe persoane au pareri si preferinte fata de o situatie.

De multe ori, formularile diferite ale unei probleme concureaza pentru acceptarea publica. Daca ceva anume reprezinta sau nu o problema publica depinde de termenii în care a fost definita problema si de acceptarea definitiei propuse. În plus, termenii în care a fost definita si cauzele care au generat-o au determinat promovarea acelor solutii considerate adecvate.

Cine sunt cei implicati în procesul politicilor publice?

În functie de diversele teorii care explica politicile publice, încercând sa explice felul cum functioneaza o societate umana, exista mai multe împartiri ale acestor "actori".

Astfel acestia pot sa fie indivizii, luati separat fiecare, sau grupuri: clase sociale, diverse grupuri sociale. Fiecare dintre acestia au propriile lor interese, iar felul cum interactioneaza, rezultatele eforturilor lor pentru realizarea acestor interese, sunt reglate de factori institutionali, de regulile care guverneaza procesul politic.

Nu întreaga societate este în egala masura implicata în procesul de decizie. Politicile publice sunt realizate de catre subsistemele politicilor, care sunt alcatuite din toti actorii care au legatura cu o anumita problema publica.

Termenul de actor include atât actorii din cadrul statului (ministere, comisii, agentii descentralizate, etc.), cât si pe cei din cadrul societatii (sindicate, ONG - uri, grupuri de presiune, etc.), implicati direct sau marginal în procesul politicilor publice. O abordare sustine ca cei care participa direct în procesul politicilor publice pot fi considerati ca membrii ai unei retele a politicii respective, în timp ce actorii implicati doar marginal pot fi considerati ca facând parte dintr-o mai larga comunitate a politicii publice respective. Subsistemele sunt forumuri în care acesti actori discuta problemele publice, negociaza si încearca sa ajunga la solutii cât mai bune pentru interesele lor.

Institutiile sunt regulile care ghideaza comportamentul actorilor aflati în urmarirea interesului propriu. În sens restrâns, pot fi definite ca structurile si organizarea statului, a societatii si a sistemului international. Putem sa dam câteva caracteristici formale de organizare: tipul de apartenenta al membrilor la institutia respectiva, regulile si procedurile de operare, dar si principiile, normele si valorile care definesc institutiile, ultimele fiind considerate caracteristici informale.

Dupa cum s-a putut vedea, actorii pot sa fie indivizi sau grupuri. În mare, datorita varietatii imense a acestora, îi putem grupa în cinci mari categorii de actori: oficialii alesi, oficialii numiti (functionarii publici), grupurile de interese, organizatiile de cercetare si mass media. Primele doua categorii se regasesc în structurile statului, în timp ce ultimele trei în cele ale societatii, împreuna formând elementele principale din care apar membrii unui subsistem specific de politica publica. Nu trebuie însa pierdut din vedere faptul ca aceste grupuri sunt doar aproximari: ele nu sunt omogene, indivizii care le compun sunt diferiti si pot avea interese diferite. Desi aceasta simplificare prin care privim un ansamblu de indivizi drept un actor unic poate usura efortul nostru de a întelege modul de desfasurare a procesului politic, ea ramâne o simplificare. Modelarea mai apropiata de realitate a acestui proces ne cere sa luam în considerare în analiza noastra interesele individuale.

Oficialii alesi

Oficialii alesi (politicienii) care participa la procesul politicilor publice pot sa fie împartiti în doua categorii mari: executivul si legislativul.

Executivul

Executivul, cabinetul sau guvernul la nivel national, este unul din jucatorii cheie din subsistemele politicilor publice. Rolul sau central deriva din autoritatea sa, conferita de constitutie, de a administra tara. Desi exista si alti actori care sunt implicati în proces, autoritatea de a face si de a implementa politici este a executivului. În sistemele politice parlamentare (Marea Britanie, Germania, Japonia), atâta vreme cât guvernul se sprijina pe o majoritate parlamentara este de putine ori controlat. În cadrul sistemelor prezidentiale (Statele Unite) desi executivul trebuie de multe ori sa convinga adunarile legislative pentru ca acestea sa-i aprobe masurile, exista întotdeauna o zona mare de actiune pe care legislativul nu o poate controla.

Alaturi de prerogativa constitutionala, executivul poseda o suma de alte resurse care îi întaresc pozitia: controlul asupra informatiilor, controlul resurselor fiscale, acces preferential în mass media, un aparat birocratic la dispozitia sa. Prin aceste resurse poate sa îsi manifeste controlul sau influenta asupra unor actori din cadrul societatii, cum sunt grupurile de presiune sau sindicatele. În multe tari, executivul poate controla prioritatile legislative si adoptarea legilor.

Legislativul

În sistemele parlamentare sarcina data de electorat legislativului este de a supraveghea actiunile executivului, sarcina care îi permite sa influenteze politicile respective. Tot cu ajutorul legislativului se pot introduce o serie de probleme publice în agenda guvernului. Un instrument eficient de control este aprobarea bugetului, desi daca executivul se bucura de sprijinul majoritatii parlamentare, acest instrument poate fi inoperabil.

Separatia executiv/legislativ nu se regaseste doar la nivelul administratiei centrale, ci si în administratia locala. Desi diferenta de resurse politice nu este poate tot atât de marcanta, si aici executivul este actorul principal.

Functionarii publici

Oficialii numiti au ca sarcina sprijinirea executivului în îndeplinirea sarcinilor sale, însa, în realitate, ei pot sa joace un rol cheie în procesul politic. Multe din functiile de luare a deciziilor si de implementare au fost preluate de acesti functionari de la executiv.

Grupurile de interese

Un rol important în procesul politicilor publice este jucat de catre grupurile de presiune. Una dintre cele mai importante resurse ale acestora este cunoasterea, sau mai precis, acele informatii care s-ar putea sa fie mai putin sau deloc la îndemâna altor actori. De cele mai multe ori, membrii unui asemenea grup cunosc în detaliu ce se întâmpla în domeniul lor de interes. si pentru ca procesul politicilor publice este unul care ruleaza si proceseaza foarte multa informatie, este de asteptat ca cei care detin aceasta informatie sa joace un rol important.

Alte resurse detinute de grupurile de interes sau de presiune sunt de tip politic si organizational. De multe ori, aceste grupuri contribuie financiar în campaniile partidelor sau candidatilor care ajung la putere.

În functie de resursele lor organizationale, impactul asupra formularii si implementarii politicilor publice variaza considerabil. Prima diferenta este introdusa de numarul membrilor- cu cât numarul membrilor este mai mare, cu atât ne asteptam ca organizatia sa aiba o influenta mai mare asupra deciziilor administratiei. Pe de alta parte, grupurile care au interese similare se pot asocia, putând avea mai multa putere decât daca ar actiona individual. În al treilea rând, grupurile care dispun de resurse financiare mai bogate îsi permit sa angajeze profesionisti si sa contribuie în campaniile partidelor. De cele mai multe ori, diferentele dintre resursele financiare au o importanta deosebita.

Organizatiile de cercetare

O alta categorie importanta de actori din cadrul societatii sunt organizatiile de cercetare care pot fi localizate în cadrul universitatilor sau a think tank - urilor.

Un "think tank" poate fi definit ca o organizatie independenta angajata în cercetare multi-disciplinara cu scopul de a influenta politicile publice. Cercetarile lor ofera, de obicei, solutii practice la multe din problemele publice sau cauta argumente, dovezi pentru sprijinul unor pozitii. Faptul ca cercetarile lor au o finalitate practica si practicarea partizanatului imediat deosebesc fundamental aceste organizatii de centrele de cercetare din cadrul universitatilor.

Mass media

Rolul presei în cadrul politicilor publice este unul controversat, opiniile variind de la a-i acorda un rol esential pâna la unul marginal. Ceea ce este sigur însa este ca presa constituie legatura primordiala dintre stat si societate, pozitie care îi permite influentarea agendei administratiei si a opiniei publice.

Rolul presei în cadrul politicilor publice rezida în faptul ca, semnalând probleme, aceasta combina rolul reporterului (pasiv, care relateaza si descrie o problema) cu cel al unui analist (activ, care analizeaza si ofera solutii pentru o problema). Tot de aici rezulta o alta caracterisitica: semnalarea si introducerea anumitor probleme publice în cadrul agendei administratiei.

1.4. Tipologia politicilor publice

Toate nivelurile de guvernare - central si local - se implica din ce în ce mai activ în promovarea de politici publice. În fiecare an, adevarate volume de legi si ordonante sunt adoptate de organismele legislative federale, statale si locale, ele fiind dublate de o cantitate semnificativa de regulamente emise de agentiile administrative în baza mandatelor legislative. Politicile publice s-au dezvoltat atât în ariile traditionale de interventie guvernamentala - cum ar fi politica externa, transporturile, educatia, protectia sociala, respectul legii, reglementarea relatiilor comerciale si de munca, relatiile internationale - cât si în domenii precum stabilitatea economica, protectia mediului înconjurator, egalitatea de sanse, îngrijirea medicala, energia nucleara si protectia consumatorilor, pâna acum 20-30 de ani putin reglementate.

Sectiunea de fata sintetizeaza o serie de tipologii dezvoltate de-a lungul anilor de catre analistii politici si alti academici, în detrimentul schemelor de clasificare traditionale (cum ar fi de exemplu, clasificarea dupa domeniul de activitate, institutii ori cronologica). Demersul urmator ofera cititorului o imagine asupra scopului, diversitatii si obiectivelor variate ale politicilor publice.

POLITICI PUBLICE PROCEDURALE sI SUBSTANTIVE

Politicile publice substantive încorporeaza ceea ce Guvernul urmareste sa faca în domenii precum constructia de autostrazi, plata beneficiilor sociale, interzicerea vânzarii en-gross a alcoolului etc. Politicile de tip substantiv confera în mod direct beneficiarilor avantaje si dezavantaje, beneficii si costuri. Politicile procedurale fac referire, în schimb, la actorii si modalitatile prin care un obiectiv/scop/lucru este realizat. Definite astfel, în categoria politicilor de tip procedural se includ legile de constituire si functionare a agentiilor administrative, legile prin care sunt definite atributiile si jurisdictia diferitelor agentii, procedurile instituite pentru derularea propriilor programe, precum si controlul operatiilor exercitate de ele.

Politicile de tip procedural pot avea însa consecinte substantiale - modul în care un obiectiv/scop/actiune este realizat si institutia abilitata în acest scop determina în ultima instanta rezultatul final. Frecvent, aspectele procedurale sunt utilizate pentru a întârzia sau amâna adoptarea unor politici publice substantiale. Actiunile unei agentii pot fi contestate invocându-se nerespectarea procedurilor legale, când în realitate opozitia este îndreptata împotriva actiunii ca atare.

POLITICI PUBLICE DISTRIBUTIVE, REGULATORII, AUTO-REGULATORII sI REDISTRIBUTIVE

Impactul politicilor publice si relatiile dintre cei implicati în formularea de politici publice determina aceasta clasificare.

Politicile distributive implica alocarea de resurse si servicii catre diferite segmente ale populatiei - persoane, grupuri, corporatii si comunitati. Unele politici de tip distributiv acorda beneficii doar unui numar restrâns de beneficiari. Alte politici se adreseaza unui numar mare de persoane cum este cazul programelor de subsidii agricole, programelor educationale gratuite etc.

Politicile de tip distributiv implica de regula utilizarea fondurilor publice în favoarea grupurilor, comunitatilor si ramurilor industriale. Potentialii beneficiari nu concureaza în mod direct, dupa cum beneficiile atribuite nu constituie costuri directe pentru un grup anume.

Politica privind conservarea habitatului porturilor si râurilor este data drept exemplu clasic de politica distributiva, vazuta însa de unii analisti sub forma unor "decizii individualizate si care doar prin acumulare pot fi calificate drept politica publica" (Theodore J. Lowi) .

Politicile regulatorii restrictioneaza ori limiteaza comportamentul indivizilor sau grupurilor, reducând astfel libertatea de actiune a subiectilor (de exemplu, bancheri, comercianti, etc.). În acest sens, ele difera de politicile distributive care tind sa mareasca libertatea de actiune a grupurilor sau persoanelor beneficiare.

Formarea politicilor regulatorii este rezultatul conflictului dintre doua grupuri sau coalitii de grupuri, una din parti urmarind sa instituie o forma de control asupra celeilalte care va rezista, argumentând fie ca orice forma de control nu este necesara, fie ca instrumentele de control nu sunt adecvate. Politicile regulatorii delimiteaza clar câstigatorii de perdanti, desi cei care câstiga obtin mai putin decât si-au dorit initial.

Politicile regulatorii variaza si în continut. Pe de-o parte, unele stabilesc reguli generale de comportament, cum este cazul legislatiei comerciale în care sunt definite atât actiunile legale, cât si cele ilegale. Pe de alta parte, alte politici regulatorii insista pe detalii, de exemplu legile privind utilitatile publice reglementeaza expres standardele de furnizare, conditiile de autorizare, aspecte financiare, tarifele ce pot fi practicate.

Politicile regulatorii variaza în continut chiar în cadrul aceleiasi politici, politica privind protectia consumatorilor fiind relevanta în acest sens. Unele legi controleaza accesul produselor pe piata, interzicând comercializarea acelor produse care nu respecta standardele în domeniu. Alte legi confera consumatorului dreptul de a fi informat asupra produselor comercializate.

Unele politici regulatorii, cum sunt politicile privind audiovizualul, sunt implementate în baza unor decizii care confera drepturi unor actori, în timp ce altor actori li se neaga aceleasi drepturi.

Politicile auto-regulatorii sunt asemanatoare cu politicile regulatorii în sensul ca si ele restrictioneaza sau controleaza un grup ori aspecte particulare. Spre deosebire de politicile regulatorii, politicile auto-regulatorii sunt promovate direct de grupurile de beneficiari, ca modalitate de protectie a intereselor membrilor lor.

Ca regula, un grup profesional sau ocupational[5] militeaza pentru adoptarea regulilor de autorizare de catre legislativ. Rezultatul se traduce prin adoptarea legii/legilor care reglementeaza exercitarea unei profesii ori ocupatii si conditiile în care se poate profesa. Implementarea acestor legi este încredintata unui comitet format din membri ai grupului de beneficiari. În timp, accesul la o profesie autorizata poate fi înasprit, iar tarifele percepute pentru serviciile sale specializate marite.

Politicile redistributive implica transferul de avere, venit, proprietate sau drepturi între grupuri ori segmente ale populatiei ca urmare a actiunii concertate a guvernului. " Scopul acestei politici nu este utilizarea proprietatii, ci proprietatea în sine, nu egalitatea tratamentului, ci egalitatea posesiei".

Schema uzuala în politicile redistributive implica transferul de resurse de la cei ce au la cei ce nu au, însa acest flux poate fi inversat. Politicile redistributive sunt greu de adoptat deoarece implica realocarea de resurse financiare, de drepturi si de putere. Cei ce detin atât puterea financiara, cât si pe cea politica dispun de suficiente mijloace pentru a limita acest tip de politici publice.

POLITICI PUBLICE SIMBOLICE sI MATERIALISTE

În functie de beneficiile acordate, politicile publice se clasifica în politici materiale si simbolice. Politicile de tip materialist fie ofera beneficiarilor resurse tangibile ori puteri substantiale, fie dezavantajeaza net pe cei afectati negativ. Politicile simbolice nu au nici un impact în termeni materiali, neconferind nici avantaje, nici dezavantaje. Mai degraba, ele apeleaza la valori pretuite de oameni cum ar fi pacea, patriotismul si justitia sociala.

Câteodata politici publice cu o puternica conotatie simbolica pot avea importante consecinte practice.

Majoritatea politicilor nu sunt în totalitate simbolice ori materialiste. Aceste doua categorii - simbolice si materialiste - pot reprezenta doua extreme ale unei scale la care se raporteaza diferitele politici.

Politicile publice ostentativ materialiste pot fi transformate în politici publice simbolice în urma actiunii administrative sau incapacitatii legislativului de a finanta politica publica în cauza. Pe de alta parte, politicile publice pot transforma caracterul initial simbolic în unul materialist.

POLITICI PUBLICE CARE AU CA OBIECT BUNURI PUBLICE SAU BUNURI PARTICULARE

Politicile publice implica si furnizarea de "bunuri" publice/colective (indivizibile) sau "bunuri" private (divizibile). Bunurile publice sunt de asemenea natura încât furnizarea lor catre o singura persoana determina automat furnizarea catre toti. Un exemplu clasic de bun public îl constituie apararea nationala: nu poate fi furnizata doar unor cetateni în timp ce altii sunt exclusi. Apararea nationala ca bun public trebuie furnizata de catre guvern si finantata prin taxe în conditiile în care nici o persoana rationala nu va contribui voluntar la finantarea ei, preferând sa lase pe altii sa acopere costurile[6]. Aerul curat, siguranta publica, controlul circulatiei sunt alte exemple de "bunuri" publice.

"Bunurile" private pot fi divizate si achizitionate sau utilizate contra cost de fiecare utilizator ori beneficiar si sunt disponibile pe piata. Multe bunuri "sociale" furnizate de guvern (de exemplu, colectarea resturilor menajere, serviciile postale, serviciile medicale, muzeele, locuintele sociale si parcurile nationale) au caracteristicile unor "bunuri" publice. Daca asemenea "bunuri" care în teorie pot fi furnizate si de piata, sunt sau nu furnizate de guvern este rezultatul unei decizii politice influentate la rândul ei de traditie, acceptiunea privind functiile guvernului, dorinta beneficiarilor sau utilizatorilor de a transfera o parte din costuri catre altii.

Exista tendinta de a transforma din ce în ce mai multe "bunuri" private în "bunuri" publice sociale, desi s-a argumentat ca obiectul politicii publice nu poate fi reprezentat decât de bunurile publice. Multi considera sanatatea, somajul, poluarea mediului înconjurator, accidentele industriale drept probleme publice, nu individuale care afecteaza întreaga populatie si, de aici nevoia pentru/de bunuri publice finantate de întreaga societate.

DESCRIEREA SISTEMULUI DE PROTECTIE AL COPILULUI DIN DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ sI PROTECŢIA COPILULUI, SECTOR 6, BUCUREsTI

La nivelul Sectorului 6, Bucuresti, sistemul de protectie a copilului are în evidenta un numar de 1154 copii, din care :

478 copii în îngrijire de tip rezidential, astfel :

19 copii în Centrul de Plasament Cotroceni, (pentru copii de vîrsta 0-4 ani)

52 în Centrul de Plasament Colibri, (fostul Centru de Plasament nr.5) (copii/tineri cu vârsta cuprinsa între 4-22 ani)

37 în Centrul de Plasament Orhideea (fostul Centru de Plasament nr.8) (copii/tineri cu vârsta cuprinsa între 4-22 ani)

147 (30 copii semiinterni si 117 interni) în Centrul de Plasament pentru Copiii cu Dizabilitati « Domnita Balasa » (fostul Centru pentru Copii cu Nevoi Speciale nr.2) (centru pentru copii cu deficiente de auz)

202 (118 copii semiinterni si 51 interni, 37 copii in plasament) în Centrul de Plasament pentru Copiii cu Dizabilitati « Sfantul Andrei » (fostul Centru pentru Copii cu Nevoi Speciale nr.11) (centru pentru copii cu deficiente mintale)

23 copii în Centrul de Primire în Regim de Urgenta Arlechino (fostul Centru Primire în Regim de Urgenta)

676 copii în servicii alternative, astfel :

8 în Centrul Maternal (fostul Centru « Mama si Copilul »)

14 în Centrul de Zi "Licurici" (fostul Centru de zi)

73 în asistenta maternala (reteaua comuna DGASPC-OPA din sectorul 6

298 în plasament la familii/persoane

84 în adoptie nationala

79 în servicii de prevenire/asistenta/sprijin

Centrul de Plasament Cotroceni este o institutie de tip rezidential având ca principal obiectiv protectia copilului cu nevoi speciale de educatie, aflat în dificultate. Este o componenta functionala a serviciilor specializate pentru protectia copilului din subordinea Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6 si a Consiliului Local al Municipiului Bucuresti. Functioneaza sub aceasta denumire din data de 1 august 2002.

În anul 1975 a functionat ca scoala Speciala, iar din 1988 s-a înfiintat Casa de Copii cu scoala Speciala si Gradinita. Din 1991 pâna în 1993 s-a aflat în subordinea Inspectoratului Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Bucuresti. În aprilie 1997 s-a trecut la separarea scolii Speciale de Casa de copii, despartire care a durat pâna în februarie 1998. Din 1998 pâna în 1 august 2000 institutia a functionat în totalitate în subordinea Inspectoratului scolar al Municipiului Bucuresti.

Centrul de Plasament Cotroceni a fost destinat educatiei copiilor cu dificultati de învatare, care necesita o educatie speciala.

Acesta este o institutie rezidentiala de tip vechi, care ocroteste 19 copii (baieti si fete, cu vârste cuprinse între 0 si 4 ani) cu deficiente, cu preponderenta usoare si medii. Având în vedere politicile în domeniul protectiei copilului si strategia locala pâna în 2007, prin acest proiect, care face obiectul lucrarii de fata ne-am propus închiderea Centrului de Plasament Cotroceni prin dezvoltarea de servicii alternative moderne integrate în comunitatile de provenienta ale copiilor, servicii care vor avea ca obiective pe termen scurt, reintegrarea copilului în familie sau într-un mediu familial, oferirea unor conditii optime de învatare avându-se în vedere deficientele copiilor si nu în ultimul rând orientarea si gestionarea optima a resurselor disponibile în folosul direct al copilului.

Întrucât Centrul de Plasament Cotroceni se numara printre centrele de plasament de tip vechi, a fost ales ca obiectiv principal în cadrul strategiei locale în domeniul protectiei copilului 2004-2007, din mai multe motive:

În Centrul de Plasament Cotroceni, copii provin din toate zonele, fapt care a determinat în timp deteriorarea relatiei acestora cu familiile naturale si implicit sansele copiilor de reintegrare.

Majoritatea angajatilor Centrului de Plasament din Cotroceni nu au specializare în activitatea cu copiii cu nevoi speciale. La un numar de 19 copii, sunt angajati 39 persoane, dintre care 4 sunt cu studii superioare, 12 sunt cu studii medii si 23 sunt absolventi de scoala generala si scoala profesionala. Acest fapt determina un nivel scazut al calitatii îngrijirii copiilor protejati în centru.

Localizarea centrului de plasament la marginea unei comunitati dispersate, în apropiere existând mai multe institutii în care s-au facut reduceri drastice de personal, institutii de învatamânt superior, reprezinta înca un factor care scade sansele de integrare sociala a copiilor. Ei traiesc într-un spatiu restrâns, cu putine experiente exterioare centrului de plasament, cu putine interactiuni sociale.

Luând în considerare toti acesti factori, consideram închiderea Centrului de Plasament Cotroceni ca fiind o prioritate pentru respectarea drepturilor copiilor, prin cresterea posibilitatilor ca acestia sa intre în contact cu familiile si cu comunitatea în care s-au nascut, pentru recuperarea si integrarea familiala, scolara si sociala a copiilor aflati în plasament si implicit pentru strategia Sectorului 6 în domeniul protectiei copilului.

CAPITOLUL III

METODOLOGIA PROIECTULUI DE ÎNCHIDERE A CENTRULUI REZIDENŢIAL. ETAPELE PLANIFICATE ÎN PROIECT. COSTURILE.

Prin intermediul proiectului "Închiderea Centrului de Plasament Cotroceni" se urmareste închiderea unei institutii clasice, de tip rezidential, prin crearea unui sistem de servicii alternative, moderne, integrate în comunitate, alternative diferentiate în functie de caracteristicile si planurile personalizate ale fiecarui copil, si nu în ultimul rând, respectând drepturile copilului.

Aceste alternative de protectie vor mari considerabil sansele de recuperare pentru acesti copii, tinând cont de nevoile speciale si de particularitatile psiho-individuale ale fiecarui copil.

Aceste servicii alternative la protectia de tip rezidential sunt:

Dezvoltarea unei retele de asistenti maternali profesionisti specializati;

Case de tip familial;

Programul de sprijin financiar pentru prevenirea abandonului si a institutionalizarii în vederea integrarii / reintegrarii socio-familiale a copiilor.

Obiectivele generale acestui program de închidere sunt:

Dezvoltarea a trei noi servicii alternative de ocrotire, pentru 19 copii aflati în Centrul de Plasament Cotroceni, cu efect direct de a închide acest centru pâna 31 ianuarie 2007.

Obiective specifice ale acestui program de închidere sunt:

Reintegrarea în familia naturala a 4 de copii din Municipiul Bucuresti, cu sustinere financiara în functie de necesitatile identificate, pâna la finalizarea proiectului.

Crearea unei retele de 6 asistenti maternali specializati în recuperarea copiilor cu nevoi speciale, în zona de domiciliu a acestora, în primele 6 luni ale proiectului.

Trecerea a 4 apartamente de tip familial, integrate în comunitatile de domiciliu, pentru 10 de copii rezidenti ai Centrului de Plasament Cotroceni, pâna la 30 aprilie 2007;

În momentul scrierii proiectului, în Centrul de Plasament Cotroceni erau ocrotiti 19 de copii, iar în prezent se afla 17 de copii (2 copii s-au integrat în familia naturala,

Specificul acestui centru de plasament de tip vechi este ca ocroteste copii cu deficiente, preponderent usoare si medii.

Având în vedere acest aspect, proiectul de fata este relevant pentru prioritatile programului PHARE 2002 pentru Protectia Copilului, întrucât se va închide o institutie de tip vechi unde sunt ocrotiti mai mult de 10 de copii, iar majoritatea copiilor protejati în acest centru de plasament fiind copii cu nevoi speciale, amplifica dificultatea integrarii sau reintegrarii acestora în comunitate.

Grupul tinta al proiectului îl constituie 19 copii, cu vârsta cuprinsa între 0-4 ani, ocrotiti în Centrul de Plasament Cotroceni, proveniti din zone diferite.

Dupa evaluarea situatiei copiilor din Centrul de Plasament Cotroceni, prognoza masurilor de protectie se prezinta în felul urmator:

4 copii vor fi reintegrati în familia naturala. În cazul în care familia în care au fost reintegrati acesti copii trece printr-o situatie de criza, se va oferi un ajutor de urgenta, în scopul mentinerii copilului în familie;

6 de copii vor fi plasati la asistenti maternali specializati în recuperarea copilului cu deficiente, prin intermediul serviciului de asistenta maternala specializata;

7 copii vor beneficia de serviciile oferite de 6 case de tip familial;

Casele de tip familial precum si reteaua de asistenti maternali specializati se vor înfiinta tinându-se cont de comunitatile din care provin copiii rezidenti din Centrul de Plasament Cotroceni, precum si de posibilitatile de recuperare si scolarizare ale beneficiarilor.

Beneficiarii indirecti ai proiectului sunt familiile naturale si largite ale copiilor aflati în centrul de plasament, comunitatea din care provin acesti copii si societatea în general.

Prin înfiintarea caselor de tip familial si a retelei de asistenta maternala specializata se urmareste apropierea copiilor de familia naturala si comunitatea de provenienta, realizându-se astfel primul pas pentru reintegrarea acestora.

Pentru toti copiii beneficiari ai proiectului se va întocmi un plan de interventie personalizat, acordându-se prioritate crearii legaturii dintre copil si familia naturala.

Vor exista astfel premisele ca, dupa finalizarea proiectului, copiii aflati in casele de tip familial si la asistentii maternali specializati sa fie pregatiti pentru integrarea / reintegrarea în familia naturala / largita, în viata sociala si comunitara.

În situatiile copiilor reintegrati în familie si a familiilor acestora care vor beneficia de sprijin material / financiar se va urmari crearea unei relatii afective strânse între parinti si copii, astfel încât sa fie una reala si benefica pentru copii în primul rând. În acest fel, va creste impactul pe termen mediu si lung al proiectului.

Pentru a asigura scolarizarea copiilor rezidenti în Centrul de Plasament Cotroceni, s-a încheiat o conventie de cooperare cu Inspectoratul scolar Municipal, prin care acesta se obliga sa colaboreze cu Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, pentru sprijinirea integrarii individuale sau de grup în comunitatile de domiciliu stabilite în cadrul proiectului.

Etapele planificate în derularea programului:

Constituirea echipei de implementare a proiectului.

Identificarea si achizitionarea imobilelor.

Elaborarea proiectului tehnic.

Organizarea licitatiei de executie si demararea lucrarilor

Organizarea licitatiilor pentru achizitii.

Efectuarea reevaluarii sociale a copiilor, beneficiari ai proiectului.

Organizarea concursului pentru posturile de asistent social si psiholog în cadrul serviciului de asistenti maternali specializati.

Organizarea cursurilor de formare pentru asistentii maternali profesionisti specializati si a "parintilor sociali".

Evaluarea si selectia "parintilor sociali".

Executarea lucrarilor de amenajare / renovare.

Achizitionarea bunurilor pentru casele de tip familial.

Organizarea licitatiei pentru achizitie automobil.

Achizitie automobil.

Finalizarea lucrarilor de executie.

Finalizarea achizitionarii de bunuri.

Receptiile pentru lucrari si bunuri.

Mediatizarea serviciilor oferite de casa de tip familial.

Efectuarea vizitelor la domiciliul copiilor rezidenti si consilierea familiilor naturale si extinse.

Reevaluarea situatiei sociale a copiilor si instrumentarea cazurilor.

Consilierea beneficiarilor directi.

Organizarea concursurilor pentru angajarea personalului.

Întocmirea fisei postului si instruirea personalului.

Inaugurarea caselor de tip familial.

Primirea copiilor în casele de tip familial.

Oferirea serviciilor.

Întocmirea planului de interventie personalizat.

Monitorizarea beneficiarilor. Mediatizarea si evaluarea.

Raportarea lunara si finala catre finantator.

a) Durata si costul proiectului.

Proiectul propus care are ca obiectiv închiderea Centrului de Plasament Cotroceni prin dezvoltarea de servicii alternative de protectie, se desfasoara de-a lungul a 14 luni.

Costul proiectului este de 333.116 Euro, din care contributie finantatorului extern este de 297.900 Euro, ceea ce reprezinta circa 82,42% din valoarea totala a proiectului.

b) Metodologia de implementare.

Imediat dupa aprobarea finantarii proiectului "Închiderea Centrului de Plasament Cotroceni prin crearea de servicii alternative de protectie a copilului" se va constitui echipa de implementare a proiectului, formata din manager de proiect, asistent social, inginer constructor, economist si psiholog. Managerul de proiect va conduce si îndruma echipa pentru ca activitatile de implementare a prezentului proiect sa se realizeze la termenele stabilite, conform planului de implementare si actiune. Ulterior, în functie de planul de implementare, s-au realizat licitatiile pentru achizitii în conformitate cu normele Phare.

Dupa demararea proiectului "Închiderea Centrului de Plasament Cotroceni prin crearea de servicii alternative de protectie a copilului", s-a efectuat reevaluarea situatiei fiecarui copil ocrotit în centrul mai sus mentionat.

În acest sens s-a organizat concursul pentru ocuparea posturilor de asistent social si psiholog în cadrul serviciului de asistenti maternali specializati. Acest lucru este necesar în vederea realizarii reevaluarilor copiilor din centru cu scopul de a identifica solutiile optime privind masurile de protectie ce se impun. Astfel s-au identificati copiii care pot fi reintegrati în familia naturala/largita, apoi cei care vor fi plasati la asistentii maternali specializati, iar în ultimul rând cei pentru care singura alternativa este ocrotirea lor în sistem rezidential de tip familial.

Tot în atributia asistentilor sociali si a psihologului va intra si identificarea potentialelor persoane care vor fi angajate ca asistenti maternali specializati precum si ca educatori specializati.

În primele luni de implementare a proiectului se impune achizitionarea unui autoturism care va fi folosit atât în scopul deplasarii în teren a specialistilor pentru reevaluarea situatiei psiho- socio - familiala a beneficiarilor, cât si pe tot parcursul derularii proiectului în vederea monitorizarii beneficiarilor precum si pentru toate activitatile desfasurate în scopul implementarii proiectului.

Pe tot parcursul derularii proiectului copiii si familiile acestora vor fi consiliate pentru a întelege beneficiile formelor de protectie în sistem alternativ propuse si li se vor expune repercusiunile asupra vietii psiho-sociale a ocrotirii lor în sistem rezidential clasic.

Pentru fiecare beneficiar se va realiza planul de servicii personalizat si planul personalizat de interventie precum si raportul la ancheta psihosociala a acestora, în vederea propunerii masurilor de protectie catre Comisia pentru Protectia Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6., urmând a fi ales din serviciile alternative propuse în cadrul acestui proiect acela care corespunde nevoilor fiecarui copil.

În ceea ce priveste selectia de personal pentru toate serviciile propuse care necesita angajarea de personal nou, se realizeaza prin mediatizare, identificare, formare si angajare, în urma stabilirii unor criterii de selectie.

Personalul angajat va fi format profesional în cadrul unui curs sustinut de personal autorizat, în urma caruia vor acumula cunostintele necesare viitoarei profesii privind cresterea si educarea copilului cu dizabilitati.

Dupa punerea în practica a masurilor de protectie luate pentru copiii din Centrul de Plasament Cotroceni se va face inventarierea bunurilor mobile si imobile, inventarierea patrimoniului si a stocurilor Centrului de Plasament Cotroceni.

Alimentele si materialele ramase vor fi directionate spre alte centre de plasament sau spre Casele de tip familial înfiintate, în functie de necesitate.

La finalizarea acestor activitati Centrul de Plasament Cotroceni va fi închis urmând ca imobilul sa fie trecut în patrimoniul Consiliului Local al Sectorului 6, Bucuresti, cu scopul de a fi ulterior închiriat în vederea dezvoltarii unor activitati de autofinantare a noilor servicii create.

Periodic, sau la cererea Directorului Executiv al Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6 managerul de proiect va prezenta, stadiul implementarii proiectului si va solicita sprijin în depasirea posibilelor bariere întâmpinate. În vederea respectarii termenelor si a atingerii obiectivelor propuse managerul proiectului va solicita în scris directorului executiv suplimentarea numarului de specialisti, în functie de nevoi.

În timpul derularii proiectului se va realiza mediatizarea obiectivele proiectului pentru a face cunoscut comunitatii si reprezentantilor autoritatii publice locale avantajele serviciilor create în cadrul acestui proiect (ne referim la avantaje sociale si financiare). În toate aceste activitati întreprinse în vederea informarii/mediatizarii proiectului se vor mentiona si sursele de finantare ale acestui proiect.

Campania de mediatizare a serviciilor oferite prin proiect se va realiza în trei etape: în faza initiala a proiectului, în timpul derularii proiectului (la inaugurarea caselor de tip familial) si în faza finala.

Dupa terminarea finantarii Phare, Consiliul Local al sectorului 6, Bucuresti, va prelua, pentru o perioada de minim 3 ani, costurile de salarizare a întregului personal precum si a celorlalte necesitati pentru mentinerea serviciilor prevazute în proiect.

Monitorizarea si evaluarea proiectului

Evaluarea proiectului. În mare parte evaluarea activitatilor se face de catre echipa de implementare a proiectului care se axeaza în principal pe corelarea planului de implementare cu cadrul logic al serviciului alternativ. Fiecare dintre membrii echipei de implementare va urmari modul de desfasurare a activitatilor, adunând periodic date despre evolutia proiectului.

Managerul de proiect va centraliza informatiile de la membrii echipei de implementare si va analiza periodic concordanta dintre planul de actiune si stadiu de implementare a proiectului. Managerul de proiect va utiliza urmatoarele instrumente de masurare a progreselor: rapoarte periodice lunare/trimestriale cu privire la stadiul de implementare a proiectului (modul de utilizare a resurselor umane, materiale, financiare, etc.). La sfârsitul proiectului se va face o evaluare generala pentru a stabili în ce masura au fost atinse obiectivele planificate.

Evaluarea serviciilor: Trimestrial se va întocmi un raport prin care se va face o apreciere a serviciilor oferite în cadrul acestui proiect. Personalul va fi evaluat lunar, în sedinte de lucru la care vor participa managerul proiectului si personalul implicat în derularea serviciilor din cadrul proiectului. În cadrul acestor întâlniri vor fi prezentate si discutate problemele întâmpinate în relatiile cu copiii, cu scoala, parintii si comunitatea locala si modul în care au fost depasite si solutionate.

Echipa propusa pentru implementarea proiectului este compusa din urmatoarele categorii de personal:

1 manager proiect - asistent social;

1 inginer constructor;

1 asistent social;

1 economist.

1. Metodologia pentru serviciul de reintegrare în familie a copilului si prevenirea reinstitutionalizarii prin utilizarea fondului de urgenta.

Acest serviciu promoveaza dezvoltarea relatiilor familie - copil prin contacte directe cu scopul de a promova reintegrarea copilului în familia sa naturala.

Evaluarea initiala a situatiei sociale a familiei, a fost facuta prin vizite la domiciliul familiei unde s-a constatat daca familia îndeplineste conditiile necesare de a reprimi copilul acasa. Astfel, copilul va fi pregatit din timp sa-si reîntâlneasca parintii sau rudele; daca este suficient de mare, el va trebui sa-si dea consimtamântul pentru aceasta. Daca familia îndeplineste conditiile necesare pentru a reprimi copilul (într-o perioada care poate fi estimata si printr-un demers corespunzator), pregatirea primei întâlniri cu copilul presupune:

. Contactarea familiei (telefonic si în scris).

. O vizita la domiciliu, pentru reevaluarea situatiei familiei si pentru consilierea acesteia.

. Trimiterea cu regularitate a unor informari scrise cu privire la evolutia copilului.

S-a acordat si se va acorda suport si consiliere copilului si familiei naturale, urmarindu-se responsabilizarea familiei, crearea unor relatii afective între copil si parinti. Consultarea cu familiile copiilor a facilitat implicarea familiei în procesul decizional cu privire la situatia copilului. S-au pregatit si se vor pregati, asigura si media contactele directe între copil si parintii naturali.

S-a elaborat planul de interventie personalizat pentru fiecare copil, având ca scop reintegrarea familiala si sociala.

Asistentul social care a realizat aceste planuri a avut în vedere:

situatia familiei: componenta; date de identificare; situatie sociala (ancheta sociala de la primaria de domiciliu; adeverinte de venit , etc.

problemele cheie care au survenit în viata familiei si au determinat plasamentul copilului într-un centru de plasament;

diagnosticul de deficienta fizica sau mentala (încadrat sau nu într-un grad de handicap) si gradul de implicare a familiei în îngrijirea si educarea copilului înainte de internarea lui într-un centru de plasament;

situatiile constatate de maltratare a copilului sau fratilor sai (neglijare sau orice alta forma de abuz);

factorii de risc în pregatirea reintegrarii familiale;

alte surse de informare suplimentare (dosare de ancheta sociala de la Directia Generala pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6), etc.

Aceste informatii constituie elemente principale pe baza carora se atinge obiectivul propus - reintegrarea copilului în familia naturala.

Au fost si vor fi programate si se vor desfasura întâlniri directe copil-familie în vederea realizarii legaturii copil-familie. Astfel, copilul a fost si va fi pregatit din timp sa-si reîntâlneasca parintii sau rudele, daca este suficient de mare va trebui sa-si dea consimtamântul pentru aceasta. Înainte de întâlnirea cu familia naturala este benefica o perioada de corespondenta cu acestia, iar copilului i se vor oferi informatii reale despre familia sa.

Reintegrarea în familie s-a realizat si se va face pentru toti beneficiarii pentru care s-a identificat aceasta solutie în urma hotarârii Comisiei pentru Protectia Copilului Bucuresti sector 6, la propunerea asistentului social care a instrumentat cazul.

Dupa reintegrarea copilului în familie, asistentul social a elaborat planul de interventie personalizat pentru copilul în cauza. Acesta cuprinde obiectivele propuse pentru perioada de interventie, metodele si resursele necesare si persoana responsabila pentru aceasta. Principalele actiuni prevazute sunt vizite acasa la familia naturala pentru stabilirea situatiei de acasa, discutii cu parintii sau cu cei care au grija de copil, privind dezvoltarea acestuia si situatia lor sociala, evaluarea situatiei legale a copilului, probleme medicale sau de abuz din trecut, dezvoltarea fizico-motorie si evaluarea rezultatelor educationale.

Sustinerea financiara a copilului se va încadra în suma stabilita si va acoperi nevoile exclusive ale copilului corelate cu planul sau de interventie. Riscurile acestei componente vor aparea în momentul în care familia copilului în cauza nu constientizeaza importanta unor progrese planificate sau refuza sa coopereze cu asistentul social care instrumenteaza cazul. Pe de alta parte, relatia copil - parinte sa nu fie excesiv de autoritara sau excesiv de permisiva, sa existe raceala si ostilitate din partea copilului sau a unuia, ori a ambilor parinti, neglijare, maltratare, probleme de sanatate în familie, probleme în cuplul parental.

O alta posibila problema poate aparea în momentul în care suma de bani alocata nu va avea destinatia prevazuta, fiind cheltuita de catre familia copilului în alte scopuri (scopuri care ori au prea putin de-a face cu copilul, ori deloc). Pentru a preveni acest aspect am încheiat si vom încheia un contract de servicii în care se va specifica clar obligatiile si îndatoririle ambelor parti. Tot în cadrul acestui contract vom stabili modalitatea de plata si modalitatea de justificare a sumelor cheltuite.

Criterii de acordare a sprijinului financiar:

copilul în cauza sa frecventeze scoala;

familia sa aiba nevoie de suma respectiva;

copii care necesita scolarizarea în scolii speciale în alta localitate decât cea de domiciliu;

copii care provin din zonele rurale si nu exista posibilitatea scolarizarii fiind necesara deplasarea în alta localitate;

venitul - pe membru de familie sa nu depaseasca valoarea cosului zilnic de alimente;

unul sau ambii parinti sunt someri;

parinti bolnavi, încadrati într-un grad de handicap;

familii numeroase cu 4, 5 , sau mai multi copii de vârste diferite, etc.;

Monitorizarea beneficiarilor pe cele doua componente se va face de catre specialistii echipei de implementare, lunar, trimestrial si la finalul proiectului, în urma careia se va întocmi un raport de evolutie cu rezultatele obtinute si alte observatii.

2. Metodologia pentru reteaua de asistenti maternali specializati

Am ales acest serviciu ca alternativa pentru copiii care nu pot fi reintegrati în familia de origine sau în familia largita. Acest serviciu este, în prezent, cel mai apropiat de modelul standard al familiei.

Bazându-ne pe experienta din ultimii trei ani cu reteaua de asistenti maternali existenta în cadrul Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, însa neavând înca persoane formate pentru îngrijirea copilului cu deficiente, prin prezentul proiect ne-am propus sa dezvoltam în municipiul Bucuresti o retea de asistenti maternali specializati în îngrijirea copilului cu deficiente, în prezent acest aspect aflându-se în derulare.

S-a mediatizat oferta selectiei de asistenti maternali, fiecare dintre solicitari parcurgând urmatoarele etape: evaluarea familiei, pregatirea documentatiei de atestare, curs de formare de minim 60 ore. Pregatirea si evaluarea asistentilor maternali se va realiza conform standardelor profesionale referitoare la asistenta maternala. La final, cei care parcurg toate aceste etape vor fi atestati de catre Comisia pentru Protectia Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

. Vor avea sansa de reconversie profesionala angajatii centrului de plasament care urmeaza a fi disponibilizati.

Dupa procedurile standard de recrutare si în conformitate cu legislatia în vigoare, am demarat un curs de formare cu specificul amintit, pe baza Programei analitice a cursurilor de formare profesionala pentru asistentii maternali profesionisti. Aceasta programa este elaborata de o organizatie cu experienta în formarea personalului. Formarea este facuta de persoane autorizate (experti), cu experienta în problematica vizata, astfel încât participantii sa dobândeasca abilitatile necesare desfasurarii îngrijirii copilului cu deficienta.

Se va pregati plecarea copilului în familie prin întâlniri repetate între copii si asistentul maternal, întâlniri monitorizate de catre asistentul social manager de caz. În cazul în care se constata potrivirea între copil si familia asistentului maternal se pregateste plasamentul copilului.

Monitorizarea plasamentului se realizeaza prin vizite periodice realizate de catre asistentul social la domiciliul asistentului maternal. Asistentul maternal este parte activa a procesului de planificare a cazului, fiind direct implicat în planificarea procesului recuperator. Metodele recuperatorii vor fi folosite sub stricta îndrumare a psihopedagogului din cadrul echipei multidisciplinare. Ele vor fi personalizate în functie de vârsta, diagnosticul si particularitatile psihologice ale copilului.

Pe tot parcursul plasamentului la asistentul maternal, se va pregati reintegrarea copilului în familie. Familia naturala va fi vizitata periodic, se vor organiza întâlniri periodice între copil si familia naturala, în prezenta asistentului social. Periodic, asistentii maternali vor participa la întâlniri de grup, în cadrul carora îsi vor putea împartasi problemele si experientele traite.

În cadrul acestui serviciu vom achizitiona un autoturism, necesar echipei de implementare a proiectului, dar si asistentilor sociali care vor monitoriza activitatea celor 26 de asistenti maternali. Având în vedere si posibilele distante între domiciliile asistentilor maternali si domiciliul familiilor copiilor, consideram ca un autoturism ne va ajuta sa folosim mult mai eficient resursele existente.

Reteaua asistentilor maternali va fi monitorizata de catre 3 asistenti sociali si un psiholog. Acestia vor face parte si din echipa care se va ocupa de selectia viitorilor asistenti maternali, vor participa si la cursurile de formare a acestora, se vor ocupa de procesul de potrivire a copiilor cu asistentul maternal si vor participa activ la orice activitate organizata în cadrul retelei nou create.

Plata salariilor asistentilor maternali se va face în conformitate cu legislatia în vigoare, beneficiind de toate drepturile legale care li se cuvin. Astfel în cadrul bugetului pentru acest serviciu vor aparea particularizari cum ar fi "alocatia de hrana pentru copii de la asistentii maternali profesionisti" stipulata în Legea 326 din 2003.

Promovarea serviciului nou creat o vom face prin pliante create special în acest sens, distribuite în comunitatile vizate precum, autoritatilor publice locale si tuturor grupurilor interesate, vizând în final sensibilizarea comunitatii locale.

Asistentul social din echipa de implementare instrumenteaza cazurile copiilor propusi pentru reteaua de asistenti maternali profesionisti, efectuând vizite în teren la domiciliul copiilor, întocmind rapoarte psiho-sociale si întocmind planuri de permanenta pentru fiecare familie. Toate aceste date vor fi prezentate în Comisia Pentru Protectia Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

3. Metodologia pentru casa de tip familial.

În primul rând s-a constituit echipa de implementare a proiectului formata din manager proiect, asistent social, jurist, inginer constructor, economist si un psiholog.

Apoi s-a realizat evaluarea psiho-sociala si a situatiei materiale a beneficiarilor, iar pentru cei pentru care nu exista o alta alternativa se va recurge la plasarea lor în case de tip familial, achizitionate în cadrul acestui proiect.

Se va realiza planul de servicii personalizat si planul de interventie personalizat a fiecarui copil în scopul recuperarii si reintegrarii scolare, familiale si ulterior sociale a acestuia. În acest sens s-a format o echipa pluridisciplinara formata din asistent social, psiholog, educator specializat, medic, precum si parintele copilului.

În toata perioada derularii proiectului beneficiarii directi cât si cei indirecti vor fi consiliati si vor participa la întâlniri care au drept scop familiarizarea cu masurile alternative oferite de prezentul proiect.

În urmatoarea etapa are loc identificarea si achizitionarea celor 4 case de tip familial. Se va lua legatura cu agentiile imobiliare si presa locala si regionala, care furnizeaza date referitoare la piata imobiliara în Bucuresti. Imobilele se vor achizitiona în cartierele municipiului Bucuresti, zone de unde provin beneficiarii si se va tine cont si de specificul formei de învatamânt pe care o urmeaza.

Fundatia "Hope and Homes for Children" România, partener al Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6 în cadrul acestui proiect s-a angajat în achizitia si dotarea a 2 case de tip familial. În acest sens s-a încheiat o conventie de parteneriat între Consiliul Local al Sectorului 6, Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului Alba si Fundatia "Hope and Homes for Children" România. Aceste imobile care sunt achizitionate si dotate de Fundatie sunt date cu titlu de folosinta gratuita Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, pe o perioada de minim 15 ani.

În prezent Fundatia "Hope and Homes for Children" România a achizitionat si dotat Casa de tip familial "Adolescenta" Bucuresti, sectorul 6 (unde în prezent sunt protejati primii 2 beneficiari).

Imobilele vor avea 2 dormitoare, camera de zi, baie, bucatarie, anexe si dependinte. Structura si repartitia camerelor caselor de tip familial va fi astfel încât sa ofere copilului spatiu personalizat, intimitate si un cadru identic cu cel din familie.

În fiecare imobil vor fi ocrotiti un numar de 1-2 copii.

Locuintele achizitionate prin acest proiect vor face parte din domeniul public al judetului, administrat de Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6. Beneficiarii vor locui în aceste imobile pâna la rezolvarea situatiei lor prin integrare / reintegrare familiala, scolara si sociala, sau pâna la finalizarea studiilor, dar fara a depasi vârsta de 26 ani, conform legislatiei în vigoare.

Pentru întocmirea studiului de fezabilitate si a lucrarilor de amenajare a caselor de tip familial se vor organiza licitatii în vederea executarii lucrarilor, conform legislatiei românesti si a reglementarilor Phare. Lucrarile de amenajare pentru 2, din cele 4 imobile se vor realiza din fondurile Phare, iar pentru celelalte doua se realizeaza din fondurile partenerului.

Pentru dotarea imobilelor se va tine cont de bunurile existente în centru. Astfel se va face un inventar al acestor bunuri, iar cele care sunt functionabile, utile si adecvate pot face obiectul dotarii caselor de tip familial din cadrul acestui proiect si în acelasi timp pot sprijini alte centre de plasament, case de tip familial sau asistenti maternali..

Dotarea celor 6 case de tip familial, se va realiza din doua surse de finantare: 2 imobile vor fi dotate din fondurile Phare, iar 2 vor fi dotate din fondurile Fundatiei "Hope and Homes for Children" România.

Casele de tip familial vor fi dotate cu mobilier adecvat vârstei copiilor si gradului de deficienta precum si obiecte si materiale pentru buna desfasurare a activitatii de îngrijire si educatie a beneficiarilor.

Fiecare casa de tip familial va fi dotata cu mobilier adecvat pentru vârsta si gradul de deficienta a beneficiarilor, cu aparatura electrocasnica, obiecte si materiale de uz gospodaresc si îmbracaminte, încaltaminte si materiale sanitare.

În cazul unei evolutii nefavorabile a preturilor, partenerul implicat în derularea proiectului, si anume Fundatia "Hope and Homes for Children" România va suplimenta financiar dotarea si mobilarea caselor de tip familial, astfel încât sa fie asigurate standarde optime de functionare a acestor case.

Costurile administrative, de întretinere, de personal (educatori specializati, psihopedagogi, asistent medical si personal auxiliar) si de aprovizionare (hrana, îmbracaminte, rechizite, etc.) pentru buna functionare a caselor de tip familial vor fi suportate de Consiliul Judetean Bucuresti.

Pentru o functionare optima a activitatii de îngrijire si educare în casele de tip familial, este necesar angajarea personalului de specialitate. Pentru acest lucru se va mediatiza aceasta profesie pentru potentialii participanti la concursul pentru ocuparea postului de educator specializat, în presa locala. Persoanele interesate vor beneficia de consiliere în vederea cunoasterii responsabilitatilor si îndatoririlor acestei profesii. Totodata se vor organiza întâlniri cu personalul din centrul de plasament pentru a le oferi posibilitatea reconversiei profesionale. Educatorilor receptivi la nou si celor care doresc si dovedesc abilitati necesare protectiei individualizate a copilului li se va oferi posibilitatea de a fi angajati ca educatori specializati si vor fi atrasi în echipa responsabila de crearea retelei de educatori specializati. Încadrarea acestora ca educatori specializati este benefica atât pentru personalul centrului cât si pentru copii, având în vedere ca între personalul centrului si copii este stabilita o legatura afectiva, precum si faptul ca angajatii din Centrul de Plasament Cotroceni au deja o anume experienta în munca cu acesti copii.

Persoanele care opteaza pentru aceasta profesie trebuie sa îndeplineasca anumite conditii : studii medii, recomandare de la ultimul loc de munca, pentru a nu exista nici un impediment privind încadrarea lor, disponibilitate de a lucra în casele de tip familial cu copii cu deficiente, minime cunostinte si abilitati privind munca cu aceasta categorie de copii, capacitate de a lucra în echipa.

Pentru consilierea, selectia, preluarea dosarelor si desfasurarea concursului pentru ocuparea posturilor din cadrul acestui serviciu, va fi implicat si Serviciul Resurse Umane din cadrul Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

Astfel, persoanele interesate si-au depus dosarele la sediul Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6. Persoanele care si-au depus dosarele pentru ocuparea postului de educator specializat au sustinut un concurs (proba scrisa si interviu), organizat de catre conducerea Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6. , în colaborare cu reprezentanti ai Fundatiei "Hope and Homes for Children" România.

Personalul a urmat un curs de formare profesional privind protectia copiilor cu dizabilitati în sistem rezidential de tip alternativ, sustinut managerul de proiect si de reprezentanti ai Fundatiei "Hope and Homes for Children" România.

Personalul angajat pentru buna functionare a Caselor de tip familial va avea urmatoarea structura : 29 educatori specializati (acestia vor fi încadrati pe postul de referenti), 2 psihopedagogi speciali, 1 asistent medical, 1 coordonator si 1 administrator.

Structura de personal a caselor de tip familial va consta din 5 educatori specializati pentru fiecare dintre case.

Exceptie fac asistentul medical si cei doi psihopedagogi speciali care vor face parte din structura de personal al casei de tip familial, dar vor deservi la nevoie si celelalte case de tip familial.

Celelalte case de tip familial din zonele gasite vor fi afiliate Serviciilor Comunitare din zonele respective. Acestia dispun de personal de specialitate atât în domeniu administrativ, social si de recuperare a copilului cu nevoi speciale.

Personalul necesar pentru functionarea caselor de tip familial este urmatorul:

1 coordonator;

1 administrator;

23 educatori specializati, încadrati pe postul de referenti;

1 asistent social;

2 psihopedagogi speciali;

1 asistent medical.

Salarizarea personalului angajat va fi realizata din fondurile Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, atât pe perioada derularii proiectului, cât si în urmatorii 3 ani.

Mediatizarea serviciilor oferite de casele de tip familial s-a facut la obtinerea finantarii, apoi în cursul implementarii proiectului, la inaugurarea caselor de tip familial, prin articole în presa locala si judeteana si interviuri radio - TV, precum si la încheierea finantarii Phare. În toate activitatile întreprinse în vederea informarii/mediatizarii proiectului se va mentiona sprijinul direct al Comunitatii Europene, precum si cel al partenerului Fundatia "Hope and Homes for Children" România în dezvoltarea acestui proiect.

Dupa evaluarea continua a beneficiarilor directi si indirecti se va realiza "macthing"-ul dintre copii si angajati. Acest lucru se realizeaza atât în incinta Centrului de Plasament cât si ulterior în casele de tip familial. Plasarea copiilor în case se va realiza cu sprijinul asistentilor sociali angajati, psiholog, coordonator si educatorii specializati ("parinti sociali").

Monitorizarea beneficiarilor va fi efectuata de catre asistentii sociali si psiholog din cadrul Directiei Generale pentru Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, a sub îndrumarea managerului de proiect. Prin aceasta monitorizare se va urmari evolutia copilului în planul dezvoltarii fizice, psihice si emotionale, integrarea copilului în comunitate.

Managerul de proiect asigura legatura cu finantatorul si realizeaza raportarile lunare si finale.

Proceduri de evaluare interna a progresului si succesului.

Evaluarea trimestriala a progreselor scolare ale copilului în casele de tip familial se va face de catre asistentul social si psiholog, în colaborare cu educatorul, învatatorul/dirigintele din unitatea de învatamânt pe care o frecventeaza copilul, se vor întocmi rapoarte psihosociale din care sa rezulte evolutia copiilor/tinerilor în planul dezvoltarii fizice, psihice si emotionale, dificultatile scolare, randamentul scolar. Toate acestea vor fi mentionate în proiectele de interventie personalizate ale fiecarui beneficiar.

Evaluarea trimestriala a familiei naturale/largite/substitut se vor face vizite la domiciliul familiei biologice/largite/substitut si se va urmari situatia si evolutia sociala, materiala si afectiva a familiei; se vor identifica eventualele disfunctionalitati si se vor stabili masuri pentru depasirea acestora. Se vor organiza întâlniri ale copilului cu familia, copilul fiind implicat în viata familiei, participând la diferite evenimente : sarbatori, aniversari; se va urmari de altfel implicarea familiei în activitatile scolare ale copilului, prin participarea la sedintele cu parintii si la diferite discutii cu învatatorul/dirigintele. Familia copilului va lua parte la toate deciziile privind situatia copilului.

Evaluarea lunara a personalului din casele de tip familial - se realizeaza prin sedinte de lucru la care vor participa managerul de proiect si personalului casei. Se vor evidentia si discuta problemele si dificultatile aparute în relatia cu copiii, cu scoala, parintii si comunitatea locala, precum si modul în care au fost depasite si solutionate. În functie de modul de rezolvare a problemelor managerul va evalua în scris activitatea personalului si a casei, evidentiind gradul de implicare si de relationare cu grupul tinta si beneficiarii indirecti.

Gradul de implicare/acceptare a comunitatii locale - actiuni organizate de catre comunitate în care sunt implicati si copiii din casele de tip familial: serbari , excursii scolare, etc.

CAPITOLUL IV.

DERULAREA PROIECTULUI DE ÎNCHIDERE A INSTITUŢIEI REZIDENŢIALE. DIFICULTĂŢI ÎNTÂMPINATE.

Proiectul "Închiderea Centrului de Plasament Cotroceni" prin crearea de servicii alternative de protectia copilului aflat în sistem de ocrotire de tip rezidential clasic, solutioneaza situatia psiho- socio-familiala atât a copiilor, cât si a familiei naturale/largite.

Necesitatea reintegrarii copiilor în familia naturala/largita si în comunitate/societate este principalul obiectiv vizat de sistemul de protectie a copilului.

Întrucât aceasta posibilitate este partial îngradita de anumiti factori de natura sociala, economica, scolara si familiala, asigurarea de alte alternative de ocrotire vine în sprijinul copilului institutionalizat prin oferirea de servicii care faciliteaza dezvoltarea armonioasa si integrarea lor în comunitate.

Ocrotirea acestor copii într-un climat de viata apropiat de modelul familial pe care îl ofera serviciile alternative: case de tip familial si asistenta maternala specializata este un pas înainte spre reintegrarea copilului în familia naturala si nu în ultimul rând în comunitatea de unde provine.

Facând o analiza a situatiei actuale a Centrului de Plasament Cotroceni am observat o influenta negativa asupra dezvoltarii psiho-fizice a copilului, datorita efectelor ocrotirii într-o astfel de institutie de tip vechi, gigant, cu servicii centrate pe grupuri mari de copii, în general neeficiente si insuficiente, asigurator cantitativ, nu calitativ, fara sanse reale de reabilitare sociala sau terapeutica.

Pentru identificarea nevoilor grupului tinta am întocmit un studiu care a inclus urmatoarele etape:

Observarea directa a modului de desfasurare a activitatii din cadrul centrului de plasament precum si derularea procesului instructiv/educativ/recuperator. În aceasta etapa, metodele folosite au fost observatia si interviul. Astfel, echipa de implementare a proiectului a vizitat de mai multe ori centrul de plasament. A fost urmarit programul zilnic al copiilor, relatia dintre copii si personalul centrului de plasament, precum si modul în care se deruleaza activitatea educativa. Au avut loc discutii atât cu copiii, cât si cu angajatii centrului de plasament.

Au fost identificate urmatoarele aspecte, care au îngreunat chiar derularea proiectului:

Existenta unui risc crescut de a întâmpina dificultati în dezvoltarea armonioasa a personalitatii datorita perioadei îndelungate petrecute de acesti copii în institutii specializate.

Întâmpinarea de dificultati în ceea ce priveste eficienta muncii cu copilul cu deficiente, dat fiind faptul ca în centrul rezidential de tip clasic exista un numar mare de copii.

Lipsa cadrului propriu, intim si personalizat al copiilor, datorita spatiului imens si depersonalizat al centrului de tip clasic.

Lipsa modelului familial atât de necesar dezvoltarii fizice si psihice armonioase a copilului.

Lipsa relatiilor afective.

Lipsa posibilitatii de implicare a copilului în diverse activitati administrative (curatenie în camera, spalarea si calcarea hainelor, prepararea hranei, etc.) în conditiile în care organigrama institutiei este încarcata cu o multime de posturi de îngrijire si curatenie, de preparare a hranei, de paza, etc.

Lipsa unei pregatiri a copiilor pentru o viata de familie independenta, în asumarea de responsabilitati si în formarea deprinderilor de administrare a bunurilor personale.

Integrare socio-profesionala deficitara si neadaptare în colectivitatile, altele decât cele din centrele de plasament, aparute ca efect al institutionalizarii.

Dificultatea de relationare continua cu specialistii din centru, acestia fiind prea putini în raport cu problematica avuta.

Lipsa personalului specializat în munca cu copilul cu deficienta.

Lipsa psihologului în centru care duce la întâmpinarea de greutati în ceea ce priveste interventia în situatii de criza, consilierea necesara atât personalului educativ care lucreaza cu copilul cât si consilierea copilului în cauza.

Lipsa programelor de formare profesionala a personalului educativ atât de necesare pregatirii educatorilor în vederea însusirii si oferirii de noi modele si solutii practice în munca directa cu copilul.

Rigiditate si conservatorism în ceea ce priveste personalul centrului care duce la dificultati de percepere si actiune dupa noile modele educative propuse.

Aparitia unor comportamente deviante (fuga de la ore, absenteism scolar, anxietate, agresivitate, stari continue de neliniste si insatisfactii, etc.) aparute din nevoia copiilor de diversitate raportata la mediul de convietuire. Acest lucru de datoreaza si amplasamentului centrului de plasament în imediata apropiere a scolii Speciale.

Dificultati întâmpinate în integrarea copiilor cu deficiente din centrele de plasament de tip vechi în conditiile lipsei profesorilor de sprijin, a insuficientei adaptari curriculare, a lipsei programelor de sprijin personalizate.

În cea de-a doua etapa, a fost realizata analiza de continut a documentatiei referitoare la fiecare copil. Au fost urmarite in principal urmatoarele aspecte referitoare la situatia psiho - socio - familiala a fiecarui copil:

localitatea de domiciliu;

relatia cu familia naturala/largita;

motivul pentru care este încadrat în categoria copiilor cu nevoi speciale;

sansele de integrare sociala /scolara.

Pentru fiecare copil s-a elaborat un plan de interventie personalizat pliat pe nevoile acestuia, cu obiective, masuri si actiuni care urmeaza a fi întreprinse astfel încât copilul si familia sa, sa depaseasca situatia de criza.

Dificultati întâmpinate.

Problemele care au aparut odata cu închiderea institutiei sunt legate de:

mentalitatea personalului existent în cadrul Centrului de Plasament Cotroceni manifestata prin conservatorism exagerat si incapacitatea de adaptabilitate la situatiile noi create;

lipsa alternativelor pentru tot personalul auxiliar datorita lipsei de pregatire profesionala în domeniu;

daune psihice asupra copiilor, datorita faptului ca mutarea copiilor dintr-un centru într-un serviciu alternativ poate fi traumatica, acest lucru putând duce la tulburari de comportament pe o perioada de timp pâna la momentul mutarii si dupa aceea;

pâna când toti copii si personalul vor fi mutati în cadrul noilor servicii vor aparea cheltuieli directe inevitabile pe perioada în care noile si vechile servicii functioneaza în paralel.

Rezistenta din partea personalului a fost minimalizata prin informarea lor cu regularitate si onestitate asupra situatiei; Pentru personalul actual din Centrul de Plasament Cotroceni, se va oferi posibilitatea de angajare în noile servicii create, în cazul în care acestia dovedesc disponibilitate, dar si pregatire profesionala si abilitati necesare.

Pentru a diminua traumele psihice ale copiilor am desfasurat activitati terapeutice în vederea acceptarii situatiei nou create.

CAPITOLUL V.

DESCRIEREA DETALIATĂ A ACTIVITĂŢILOR DESFĂsURATE PRIN PROIECTUL DE ÎNCHIDERE.

Prin închiderea Centrului de Plasament Cotroceni se va facilita integrarea copilului în familia naturala sau substitutiva (asistenta maternala), precum si elaborarea de programe care vizeaza reintegrarea sociala a acestora.

Printr-o casa de tip familial, se ofera copilului posibilitatea reala de a cunoaste viata în familie, se creaza oportunitati pentru dezvoltarea armonioasa a copilului, apropierea de familia naturala, mentinerea si consolidarea relatiilor cu familia si sanse considerabile de reintegrare familiala si sociala.

Prin reteaua de asistenti maternali profesionisti se urmareste crearea unei atmosfere familiare echilibrate pentru copil, o dezvoltare fizica si psihica optima, faciliteaza integrarea cu succes a copilului în comunitate. Prin aceste servicii i se ofera copilului posibilitatea de a mentine relatia cu familia biologica.

Serviciul de reintegrare familiala are ca metoda concreta si obiect de baza reintegrarea copilului în familia naturala prin sustinerea financiara a familiilor precum si prin dezvoltarea si pregatirea relatiilor copil - parinte.

Beneficiarii directi ai acestui proiect sunt cei 19 copii cu dizabilitati, cu vârsta cuprinsa între 0 si 4 ani, ocrotiti la Centrul de Plasament Cotroceni.

a) Descrierea serviciilor nou create. Activitatile desfasurate în cadrul programului.

1. Programul de reintegrare în familie a copilului si prevenire a reinstitutionalizarii prin acordarea unui sprijin financiar.

Nevoia acestui program s-a demonstrat prin numeroasele solicitari pentru a sprijini familiile care doresc sa-si pastreze copiii în familie, dar nu pot asigura acestora conditii minime pentru crestere si educare. Acest program asigura reintegrarea în familie a copilului institutionalizat, prevenire institutionalizarea si abandonul familial si scolar, pe o perioada de 12 luni.

Beneficiarii directi ai serviciului de reintegrare în familie sunt 3 de copii institutionalizati care vor reveni în sânul familiei biologice, vor fi sustinuti financiar si material, copii cu dizabilitati psiho-neuro-motorii, în majoritate asociate, unele din nastere, altele dobândite în primii ani de viata. Beneficiarii indirecti sunt familiile acestora, institutiile publice si societatea civila în general.

Acest serviciu va fi finantat în cadrul proiectului din fonduri PHARE.

Programul are doua componente:

componenta reintegrare în familie ;

preintegrarea reinstitutionalizarii (prevenire abandonului familial si scolar);

În urma analizei si evaluarii situatiei socio-familiale a copiilor ocrotiti în Centrul de Plasament Cotroceni s-a constatat ca un numar de 3 copii pot reveni în sânul familiei biologice, dar numai cu sprijin financiar si material. Acest tip de program a redus si va reduce numarul de copii aflati în sistem rezidential, sprijinind familia pe o perioada limitata de timp pâna la reabilitarea situatiei financiare.

Dat fiind ca marea majoritate a copiilor au ajuns în dificultate datorita unei drame (rupturi) familiale sau unei maltratari în familie, pregatirea revenirii în familie nu este usoara si atinge un subiect dureros pentru copil. Înainte de întâlnirea cu membrii familiei este binevenita o perioada de corespondenta cu acestia. În acelasi timp, copilul este si trebuie pregatit si pentru plecarea din unitate perceputa de copil ca o noua ruptura.

Reintegrarea în familie se va face dupa normele metodologice standard, cu pregatirea dosarului social si propunerea asistentului social, adresata pentru aprobare Comisiei pentru Protectia Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

La propunerea masurii de reintegrare în familie avem în vedere evitarea unor situatii în care securitatea si integritatea corporala a copilului va fi periclitata.

Odata cu reintegrarea în familie a copiilor din Centrul de Plasament Cotroceni, se va stabili pentru acestia un plan de interventie personalizat, care va cuprinde si interventia asupra familiei prin diferite mijloace.

Familiile în dificultate întâmpina greutati materiale deosebite. Reintegrarea în familie a unui copil înseamna o persoana în plus la masa, la cheltuielile zilnice - energie electrica, termica si nu în ultimul rând va trebui sa-i asigure acestuia conditii minime de educatie.

Pentru partea materiala a programului asiguram o alocatie de sprijin a familiei în cauza, alocatie care va fi folosita pentru nevoile copilului în cauza si indirect ale familiei sale. Nu mentionam suma care este alocata deoarece aceasta se stabileste în functie de necesitatile fiecarui copil. Din aceasta suma se acopera necesarul copilului pe o luna de zile, materiale igienico sanitare, rechizite scolare, îmbracaminte, medicamente si unde va fi cazul transportul copilului de la domiciliu la unitatea scolara.

Pentru sprijinul emotional, sau pentru partea de consiliere si sfatuire a familiei asiguram un asistent social si daca va fi cazul si un psiholog, care va monitoriza evolutia familiei si rezultatele pe care aceasta le va avea.

Planul de interventie personalizat este realizat de catre asistentul social împreuna cu psihologul si psiho-pedagogul special, în urma analizei de situatie a copilului si a familiei sale, planificând masurile si actiunile care urmeaza a fi întreprinse pentru ca familia sa iasa din situatia de criza. Planurile de interventie personalizate vor fi folosite ca si indicatori de evaluare a calitatii serviciilor oferite, iar actiunile cuprinse în cadrul acestora vor fi folosite ca indicatori de cantitate. Alte unitati de masura sunt numarul persoanelor implicate în realizarea obiectivelor propuse, numarul instrumentelor de lucru folosite, întâlniri directe între specialistii echipei si beneficiarii directi si indirecti ai proiectului.

Planul de interventie este adus la cunostinta familiei si a copilului în vederea responsabilizarii acestora si pentru a coopera deplin la actiunile propuse. Am evitat si vom evita si în continuare reintegrarea copilului în sistemul de ocrotire, dezvoltând la nivelul familiei notiuni de baza privind organizarea si planificarea în timp a evenimentelor majore, dar si dezvoltarea capacitatilor de adaptare la situatii nou create.

Odata cu reintegrarea copiilor în familie, am adus la cunostinta autoritatilor locale, respectiv la Serviciile sociale din comunitate precum si institutiilor de învatamânt si bisericii, actiunea derulata în cadrul proiectului, solicitând si implicarea acestora în atingerea scopului propus.

2. Retea de asistenti maternali specializati

Înfiintarea retelei de asistenti maternali specializati în îngrijirea si recuperarea copiilor cu nevoi speciale reprezinta un model pilot în judetul Alba de îngrijire a copiilor cu nevoi speciale. Beneficiari directi ai acestui serviciu vor fi 12 copii proveniti din Centrul de Plasament Cotroceni, pentru care nu exista sanse pe termen scurt de reintegrare în familia naturala.

Asistentii maternali se vor recruta din rândul personalului ce urmeaza a fi disponibilizat, daca acesta îndeplineste conditiile necesare autorizarii conform standardelor nationale si daca acesta dovedeste disponibilitatea si aptitudinile necesare acestei activitati. În cazul în care nu vor putea fi identificati asistenti maternali din rândul angajatilor centrului de plasament, se va încerca identificarea familiilor în comunitati cât mai apropiate de domiciliul copilului. Serviciul va fi finantat timp de 14 luni in cadrul proiectului, urmând ca toate costurile sa fie preluate ulterior de catre Consiliul Local al Sectorului 6, Bucuresti. Este un serviciu nou, care va oferi un model pentru serviciile oferite în domeniul protectiei copilului în acest sector.

Activitatile din cadrul serviciului sunt urmatoarele:

Recrutarea potentialilor asistenti maternali a fost prima etapa în derularea acestui serviciu. A fost oferita posibilitatea reconversiei profesionale a personalului angajat în centrul de plasament, iar selectia acestora s-a facut cu maxima atentie. S-a anuntat deschiderea programului si toti cei care au dorit au fost invitati sa participe. S-a luat legatura cu preotii solicitându-i sa ne sprijine în identificarea familiilor de asistenti maternali. Astfel, numarul solicitarilor primite a depasit cu mult numarul persoanelor recrutate. Aceasta etapa a durat aproximativ 3 luni din viata proiectului si a fost realizata de catre întreaga echipa a serviciului. Pentru recrutarea asistentilor maternali au fost redactate pliante si afise.

Evaluarea solicitarilor s-a realizat în doua etape: vizite de evaluare a asistentului social la domiciliul familiilor, care vor avea ca rezultat un raport de evaluare si ancheta sociala. Solicitantii au fost evaluati de catre un psiholog, care în urma interviurilor si a testelor psihologice aplicate a redactat de asemenea, un raport de evaluare. Solicitantii au fost selectati astfel pentru participarea la curs.

Pregatirea asistentilor maternali consta în participarea la un curs de minim 60 ore, iar în urma evaluarii, cursantii vor primi un certificat de absolvire. Programa analitica a cursurilor de formare profesionala pentru asistentii maternali specializati a fost întocmita de managerul de proiect si de reprezentanti ai Fundatiei "Hope and Homes for Children" România, parteneri în proiect. Solicitantii pot participa la aceste cursuri împreuna cu sotul/sotia. În prezent cursurile de formare profesionala pentru asistentii maternali profesionisti sunt în curs de desfasurare.

Atestarea asistentilor maternali se va realiza la finalul pregatirii acestora. Se va întocmi un dosar care va contine urmatoarele acte: ancheta sociala, raportul de evaluare psihologica, certificatul de absolvire a cursului, solicitarea scrisa a persoanei, acte care atesta existenta conditiilor materiale de îngrijire a unui copil, copii ale actelor de identitate, adeverinte de sanatate si de cazier judiciar, etc. Acest dosar, cu propunerea echipei, va fi depus la secretariatul Comisiei pentru Protectia Copilului Alba si se va solicita atestarea asistentului maternal. Pregatirea dosarului se va realiza de catre asistentului social si începe înca din perioada de evaluare a familiei.

Realizarea întâlnirilor / potrivirii cu copilul se va realiza dupa atestarea asistentului maternal. Toate întâlnirile se vor realiza în prezenta asistentului social. Scopul acestor întâlniri este pregatirea în principal al copilului, dar si familiarizarea asistentului maternal cu particularitatile copilului. Cunoasterea reciproca va facilita integrarea copilului în familia asistentului maternal si scade consecintele procesului de adaptare a copilului la noul mediu. Întâlnirile se vor realiza în locuri diferite, întâi în centrul de plasament, apoi în spatii neutre, apoi copilul va fi invitat sa viziteze familia asistentului maternal. Când copilul va fi pregatit pentru schimbarea mediului de viata, dosarul de plasament se depune de catre asistentul social la Comisia pentru Protectia Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

Supervizarea activitatii asistentilor maternali si monitorizarea activitatii de recuperare. Dupa realizarea plasamentului, echipa formata din asistentul maternal, psiholog si asistentul social vor întocmi planul personalizat de recuperare terapeutica. Acest plan se va rediscuta si se va revizui trimestrial. Planul personalizat de recuperare va fi inclus în planul personalizat de protectie a copilului. Activitatea asistentului social va fi supervizata de catre asistentul social, care îl va vizita cel putin bilunar.

Consiliere individuala si de grup. Pe parcursul plasamentului, copilul va beneficia de consiliere psihologica individuala. Pentru asistentii maternali se va organiza unul sau mai multe grupuri de suport, în functie de distributia geografica a acestora. Asistentul social si psihologul vor organiza aceste grupuri.

Pregatirea copilului pentru integrare în comunitate si/sau reintegrare familiala Dupa ce copilul a fost dat în plasament, asistentul maternal si asistentul social vor începe sa pregateasca copilul pentru reintegrarea lui în familia naturala, daca acest lucru este posibil. Copilul va fi încurajat sa pastreze legatura cu parintii sai. Întâlnirile cu familia naturala vor fi organizate într-un spatiu diferit de locuinta asistentului maternal si în prezenta asistentului social. În functie de vârsta copilului, acesta va fi pregatit pentru integrarea în comunitate.

Performanta serviciului în cauza va putea fi masurata prin intermediul urmatorilor indicatori cantitativi si calitativi:

vor fi realizate materiale publicitare: pliante si afise pentru campania de recrutare a asistentilor maternali;

numarul de pliante si afise distribuite;

numarul de anunturi publicate în presa scrisa;

numarul de solicitanti care doresc sa devina asistenti maternali;

numarul de evaluari realizate;

numarul de asistenti maternali pregatiti;

rezultatele evaluarilor si rapoartele de curs;

numarul de asistenti maternali atestati de Comisia de Protectie a Copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

numarul de întâlniri de pregatire a copiilor pentru integrare în familia asistentului maternal;

numarul de planuri de recuperare a copilului;

procentul copiilor care au facut progrese la asistentul maternal; progresele realizate;

numarul de vizite realizate de asistentul social;

numarul de întâlniri de consiliere psihologica;

numarul de întâlniri ale grupurilor de suport;

numarul întâlnirilor dintre copii si familii;

Case de tip familial

Prin acest serviciu ne-am propus înfiintarea a 6 Case de tip familial pe raza judetului Alba pentru copiii proveniti din Centru de Plasament Cotroceni, pentru care nu exista posibilitatea revenirii în familia naturala sau largita. Patru dintre aceste case vor fi achizitionate din fonduri PHARE, iar 2 sunt achizitionate si dotate de catre Fundatia "Hope and Homes for Children" Romania, partener în derularea proiectului.

În prezent, Fundatia "Hope and Homes for Children" Romania a achizitionat si dotat un imobil în localitatea Bucuresti, unde exista deja 2 beneficiari, urmând a achizitiona si dota un apartament în sectorul 6.

Numarul beneficiarilor directi ai acestui serviciu sunt 5 copii, proveniti din Centrul de Plasament Cotroceni, iar beneficiarii indirecti ai proiectului sunt familiile naturale/largite ale acestor copii si comunitatea din care acestia fac parte. Serviciul este nou înfiintat în sectorul 6 pentru categoria copiilor cu deficiente.

Amenajarile si functionarea serviciului va fi finantat din fondurile Phare pe o perioada de 14 luni.

Activitatile desfasurate în cadrul acestui serviciu sunt urmatoarele:

Constituirea echipei de implementare a proiectului, care este formata (conform procedurilor prevazute în program) din manager de proiect-asistent social, psiholog, inginer constructor, economist, etc.

Evaluarea initiala a situatiilor copiilor din Centrul de Plasament Cotroceni realizata prin studierea dosarului, investigatii în teren, la familia naturala / largita.

Identificarea si achizitionarea imobilelor. Am stabilit criteriile de evaluare privind achizitionarea imobilelor, în conformitate cu normele Phare dupa care se va prospecta piata imobiliara din presa locala. S-au dat anunturi publicitare pentru achizitii de imobile în urma carora vom identifica si ulterior achizitiona imobilele. Partenerul implicat în proiect a achizitionat si dotat un imobil în municipiul Bucuresti, urmând ca în scurt timp sa achizitioneze si cele de-al doilea imobil.

Elaborarea proiectului tehnic si obtinerea de avize în situatia în care vor fi achizitionate case. Se vor organiza licitatii pentru efectuarea studiului de fezabilitate si a proiectului tehnic în urma careia se va selecta oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere al pretului.

Organizarea licitatiei de executie si demararea lucrarilor. Întocmirea documentatiei de licitatie pentru amenajarea, renovarea si executarea lucrarilor. Se vor organiza licitatii pentru executia lucrarilor de renovare.

Executarea lucrarilor de amenajare /renovare /recompartimentare, reabilitare a instalatiilor electrice, de apa, sau canalizare, daca acest lucru se impune, de catre firma câstigatoare a licitatiei.

Achizitionarea si dotarea caselor de tip familial

Evaluarea bunurilor existente în Centrul de Plasament Cotroceni si repartizarea lor pe casele de tip familial, pe cele 4 case achizitionate de catre finantatorul extern.

Achizitionare echipament utilitar: mobilier, obiecte de uz gospodaresc, obiecte de uz sanitar, îmbracaminte, încaltaminte, vesela, material didactic, jocuri, jucarii, etc.

Se vor urma procedurile finantatorului în functie de sumele necesare. Se vor organiza licitatii pentru dotarea si mobilarea caselor. Vor fi trimise invitatii la 5 firme de profil urmând a se selecta oferta cea mai convenabila ca pret.

Contractarea firmei câstigatoare a licitatiei.

Reevaluarea situatiei psiho-sociale a copiilor din Centrul de Plasament Cotroceni. S-a realizat evaluarea copiilor din centru prin testarea psihologica a acestora în vederea stabilirii nevoilor psiho-individuale, ale aptitudinilor si intereselor fiecarui copil, evaluarea sociala a familiei si întocmirea raportului psiho-social, elaborarea fisei psiho-pedagogice si stabilirea domeniilor de interes scolar ale copiilor, toate acestea în vederea elaborarii planului de interventie personalizat cu scopul recuperarii si reintegrarii scolare, familiale si ulterior sociale ale acestora.

Consilierea grupului tinta, s-a efectuat într-o prima etapa, dar se va mai face, de catre specialistii Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, în vederea cunoasterii avantajelor ocrotirii sale în sistemul de tip familial, aceasta schimbare fiind un aspect esential al pregatirii copilului pentru noua forma de ocrotire care va facilita integrarea lor în comunitatea de provenienta si în familia naturala.

Consilierea familiilor naturale / largite. S-au efectuat si se vor mai face vizite familiilor naturale/extinse de catre specialistii din cadrul Directiei, în vederea pregatirii acestora pentru insertia socio-familiala a copilului pentru a manifesta o atitudine de întelegere si sprijin fata de copil implicându-se în diferite evenimente din viata acestuia, astfel încât copilul sa se simta integrat în structura familiala.

Mediatizarea, identificarea, selectarea si angajarea personalului pentru casele de tip familial. S-a mediatizat aceasta profesie pentru potentialii participanti la concursul pentru ocuparea postului de educator specializat, în presa locala. Persoanele interesate au beneficiat de consiliere în vederea cunoasterii responsabilitatilor si îndatoririlor acestei profesii. S-au organizat întâlniri cu personalul din centrul de plasament pentru a le oferi posibilitatea reconversiei profesionale. Educatorii receptivi la nou si cei care doresc si dovedesc abilitati necesare protectiei personalizate li se va oferi posibilitatea de a fi angajati ca educatori specializati si vor fi atrasi în echipa responsabila de crearea retelei de educatori specializati. Încadrarea acestora ca educatori specializati este benefica atât pentru personalul centrului cât si pentru copii având în vedere faptul ca între personalul centrului si copii este stabilita o legatura afectiva, precum si experienta profesionala a angajatilor

Persoanele care au optat pentru aceasta profesie trebuie sa îndeplineasca anumite conditii: studii medii (absolventi de scoli post liceale sau aflati în curs de pregatire profesionala superioara), recomandare de la ultimul loc de munca pentru a nu exista nici un impediment privind încadrarea lor, disponibilitate de a lucra în casele de tip familial cu copii cu deficiente, minime cunostinte si abilitati privind munca cu aceasta categorie de copii, capacitate de a lucra în echipa. Dosarele persoanelor interesate se vor depune la sediul Directiei Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6,. Persoanele care si-au depus dosarele pentru ocuparea postului de educator specializat vor sustine un concurs (proba scrisa si interviu), organizat de catre conducerea D.G.A.S.P.C. sector 6.

Formarea profesionala, s-a realizat de catre managerul de proiect si reprezentanti ai partenerului implicat în derularea proiectului, Fundatia "Hope and Homes for Children" Romania.

Întocmirea fisei postului si stabilirea atributiilor pentru fiecare angajat, care va contine atributiile concrete în munca sa cu copilul, atributiile sale în colectivul echipei unde lucreaza, obligatiile si drepturile de formare si informare si relatiile pe verticala si orizontala.

Efectuarea receptiilor pentru lucrari si bunuri. Autoritatea contractanta (finantatorul extern - Phare) numeste prin dispozitie componenta comisiei de receptie, la terminarea lucrarilor, formata din 5 membri. Executantul notifica autoritatea contractanta cu privire la terminarea lucrarilor. Se anunta toti factorii implicati, respectiv membrii comisiei reprezentanti ai autoritatii locale si invitati (reprezentanti Phare, proiectanti executanti, alti specialisti). La data fixata de autoritatea contractanta se întruneste comisia de receptie si se verifica documentele referitoare la executie cât si cele ce privesc calitatea lucrarilor. În urma analizarii acestora, comisia apreciaza admiterea, respingerea sau amânarea lucrarilor la receptie.

Prezentarea cazurilor în Comisia pentru Protectia Copilului Bucuresti, în vederea stabilirii masurilor de protectie în casele de tip familial. La prezentarea cazurilor în comisie si propunerea pentru luarea unor masuri de protectie, s-a tinut si se va tine cont si în viitor de: domiciliul copiilor, situatia scolara, precum si de legaturile de rudenie dintre copii.

Primirea copiilor în casele de tip familial. S-a realizat si se va realiza si pentru celelalte case achizitionate "matching" - ul dintre copiii repartizati pe casele de tip familial si personalul angajat. Dupa o pregatire prealabila copiii au fost si vor fi instalati în casele de tip familial, unde primirea lor s-a facut/se va face într-un cadru festiv, unde au fost/vor fi prezente familiile naturale ale copiilor si au fost/vor fi primiti de "parintii sociali" care lucreaza cu acesti copii.

Inaugurarea oficiala a caselor de tip familial. La festivitatea de inaugurarea caselor au fost/vor fi invitati alaturi de echipa de implementare si reprezentanti ai directiei, parinti, rude, prieteni, profesori, fosti educatori ai copiilor, autoritati locale, judetene si membrii comunitatii unde s-a înfiintat casa de tip familial.

Serviciile/activitatile care se ofera/desfasoara în casele de tip familial

activitati psiho-sociale, terapeutice, desfasurate de personal de specialitate.

activitati cultural-educativ, prin derularea de programe educative pentru dezvoltarea deprinderilor de igiena, alimentatie corecta, de pastrarea a ordinii si curateniei, prin asistare si sprijin în efectuarea temelor, utilizarea diferitelor servicii recreative ale comunitatii, tabere, excursii, etc. si alte actiuni care sa dezvolte autonomia în viata cotidiana, dezvoltarea personalitatii sale si a capacitatilor de comunicare si integrare în viata sociala.

activitati ludice, distractive si sportive, în scop terapeutic si vor fi orientate înspre socializarea copiilor; se vor desfasura jocuri de grup si individuale dupa preocupari si vârsta, vizionarea de casete video (desene animate, filme educative), jocuri sportive colective (fotbal, handbal, etc.).

îngrijire, gazduire si educare într-un cadru afectiv cat mai apropiat de cel familial.

implicarea copiilor în activitati obstesti.

pregatirea integrarii copilului in comunitate si societate.

stimuleaza participarea copilului la viata familiei biologice, cu evenimentele ei (aniversari, sarbatori, etc.), i se insufla copilului respectul pentru familie, chiar daca pentru un timp el a fost separat de propria familie, acesta fiind un aspect esential pentru pregatirea copilului pentru viata de adult si integrarea sa în familia naturala.

Organizarea de întâlniri periodice cu parintii si consilierea acestora în vederea reintegrarii psiho-sociale a copilului/tânarului. Prin aceste întâlniri se realizeaza o legatura strânsa a copilului cu familia naturala, care va fi antrenata în asumarea unor responsabilitati privind propriul copil. Parintii sunt consiliati cu privire la identificarea unor solutii de lunga sau scurta durata cu privire la modul de rezolvare a problemelor care împiedica reintegrarea copilului în familie.

Aceasta activitate de reinsertie sociala si familiala este canalizata în doua directii: activitate interna caracterizata prin studierea directa si indirecta a comportamentului copilului în timpul derularii activitatilor mentionate, prin interviuri, convorbiri si observatii si activitate externa caracterizata prin vizite de cunoastere a mediului din care provine, identificarea cauzelor ce au dus la institutionalizare, discutii cu parintii, rude, cunoscuti, prieteni, vecini, etc.

Mediatizarea serviciilor oferite de casele de timp familial. S-a facut la obtinerea finantarii, apoi în cursul implementarii proiectului, la inaugurarea caselor de tip familial si se va face la încheierea finantarii Phare prin articole în presa locala si centrala, si interviuri radio - TV. Cuprinde activitati de informare asupra serviciilor oferite de casele de tip familial ca o alternativa la protectia de tip rezidential a copilului aflat în dificultate, în scopul prevenirii abandonului si a institutionalizarii. Activitatile desfasurate în casele de tip familial se mentin în atentia opiniei publice prin relatii permanente cu presa, radio, televiziunile locale si nationale.

Monitorizare si evaluare. Monitorizarea activitatilor de proiect se va face prin raportari tehnico-financiare interne periodice, iar monitorizarea grupului tinta si a beneficiarilor se va face de catre specialistii din cadrul D.G.A.S.P.C. sector 6, trimestrial, în urma careia se va întocmi un raport psiho-social. Astfel se va urmari evolutia familiei în plan material si financiar si relatiile interfamiliale.

Raportare lunara/trimestriala catre finantator privind situatia în care se afla implementarea proiectului.

Indicatorii de performanta cantitativi si calitativi:

numarul de articole în presa locala pentru mediatizarea proiectului;

numarul de persoane consiliate pentru a deveni educatori specializati;

numar de articole pentru prospectarea pietei si achizitionarea imobilelor;

numarul imobilelor identificate;

numarul de participanti la licitatiile organizate;

numarul de vizite efectuate si consilierea familiilor naturale/extinse ale beneficiarilor;

numarul de întâlniri pentru consilierea grupului tinta;

numarul de angajati ai Centrului de Plasament Cotroceni, consiliati în vederea reconversiei profesionale;

numarul de educatori specializati formati în cadrul proiectului;

numarul de vizite efectuate în casele de tip familial de catre specialistii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6,, în perioada functionarii serviciului;

numarul planurilor de interventie personalizate elaborate pentru fiecare beneficiar;

procentul de copii din Casele de tip familial care au înregistrat progrese în dezvoltare, ca urmare a îngrijirii personalizate si specializate;

numarul vizitelor efectuate de familiile naturale/extinse ale beneficiarilor în Casele de tip familial;

numarul întâlnirilor realizate între beneficiari si angajatii caselor de tip familial pentru realizarea "matching"-urilor.

Casele de tip familial s-au/se vor înfiinta în mediul urban si creeaza oportunitatea unei dezvoltari mai armonioase a copilului, apropierea de familia naturala, mentinerea si consolidarea relatiilor cu familia si sanse sporite de reintegrare familiala, scolara si sociala.

b) Rezultate obtinute si scontate.

Impactul asupra grupurilor tinta.

Am remarcat faptul ca în cele câteva luni de la implementarea proiectului situatia beneficiarilor directi s-a îmbunatatit simtitor prin serviciile oferite în cadrul acestui proiect, servicii care au contribuit si vor contribui si de acum înainte la integrarea/reintegrarea familiala, scolara, profesionala si sociala a copilului.

Prin serviciile acordate prin acest proiect se urmareste apropierea copiilor de familia naturala-largita si comunitatea din care provin, se încurajeaza contactul dintre beneficiari si copiii din învatamântul de masa si din comunitatea respectiva, pot cunoaste modelul parental de protectie, afectiune si îngrijire identic cu cel al familiei traditionale.

Mediul familial presupune însa si un mediu afectiv propice dezvoltarii armonioase a personalitatii copiilor. În acest sens personalul ales a fost identificat si format astfel încât sa raspunda nevoilor acestora în functie de vârsta, grad de deficienta, etc.

Îngrijirea, socializarea si educarea copiilor a capatat si va capata o cu totul alta dimensiune: încadrarea în învatamântul de masa acolo unde acest lucru este posibil, transferul acestor copii la medicul de familie din comunitatea din care provin, accesul copiilor la toate serviciile la care au dreptul sa beneficieze (spital, primarie, biblioteca, magazine, frizerie, cinema, etc.); din alt punct de vedere, printr-o abordare pluridisciplinara, personalizata acesti copii vor ajunge sa fie niste copii aproape în totalitate recuperati, bine educati, sporind considerabil sansele de integrare familiala si socio-profesionala dupa finalizarea studiilor.

Prin aducerea copiilor în comunitatea din care acestia provin am încurajat si vom încuraja în continuare contactul dintre copii si familie, iar în cazul în care chiar nu este posibila reintegrarea se va avea în vedere integrarea în familii substitut (asistenti maternali).

Situatia copiilor s-a îmbunatati si prin alegerea atenta a unui personal calificat, a caror eforturi si profesionalism vor influenta în mod pozitiv dezvoltarea psihica si fizica a acestor copii.

În procesul de elaborare a matricei de proiect s-au luat în calcul factori perturbatori ce pot influenta si chiar au influentat negativ implementarea si rezultatele scontate de proiect.

În prezent s-a deschis prima casa de tip familial din Bucuresti, cu sprijinul Fundatiei "Hope and Homes for Children" România, partener implicat în proiect, unde sunt ocrotiti un numar de 2 beneficiari, copii care frecventeaza învatamântul special integrat în cel de masa, învatând la scoli împreuna cu ceilalti copii din comunitate.

Au existat la început greutati în ceea ce priveste adaptarea copiilor (mai mult la programul de "familie", nu paraseau casa decât în prezenta educatorilor, teama de a merge la scoala cu ceilalti copii din localitate, etc.), reticente din partea angajatilor (care acum trebuiau sa faca mâncare, curatenie, gradinarit, nu doar lectii si supraveghere, cum era în urma cu ceva timp munca lor în centrul de plasament), blocaje din partea directorilor de scoli, care nu doreau sa înscrie copiii în clasele special înfiintate, etc. În prezent aceste disfunctii au fost depasite, în mare masura, fiind însa totusi mult de muncit cu toti cei implicati direct si indirect în derularea proiectului, de la autoritati si institutii ale statului, pâna la beneficiarii directi si indirecti si nu în ultimul rând cu comunitatea locala.

Influentele negative pot fi de natura interna sau externa.

Factori interni:

Lipsa de experienta în domeniu;

Lipsa de personal specializat;

Mentalitatea personalului implicat în proiect.

Factori externi:

Lipsa de implicare permanenta a partenerilor;

Schimbarea nevoilor grupului tinta;

Reticente din partea partenerilor;

Blocaj din partea bisericii, care a avut reactii negative la aducerea unor copii cu dizabilitati, considerând ca acest lucru ar "handicapa" întreaga comunitate, încercând pe diferite cai sa mobilizeze populatia împotriva acceptarii acestor copii;

Lipsa de implicare a comunitatii (refuzul comunitatii de a primi alaturi pe semenii lor, recurgând la acte de vandalism si agresiuni psihice si emotionale);

Corectiile pe care le-am prevazut pentru rezolvarea acestor situatii critice, s-au stabilit în întâlnirile comune ale partenerilor, dupa caz, încercând a estompa actiunile furibunde ale comunitatii si chiar ale institutiilor statului (biserica, I.s.M. Bucuresti), prin întâlniri si discutii, prin mijloacele de presa (presa scrisa, radio, TV), dorind astfel o informare corecta a cetatenilor si înlaturarea excluderii sociale si discriminarii.

Impactul pozitiv al proiectului asupra grupului tinta se contureaza astfel:

oferirea unui climat adecvat personalitatii complexe a copilului institutionalizat;

oferirea familiei naturale/extinse de sprijin si consiliere de specialitate pentru depasirea situatiilor de criza;

integrarea/reintegrarea copiilor în comunitatea din care provin;

oferirea copiilor ocrotiti în casele de tip familial a unui mediu asemanator cu modelul familial traditional;

diminuarea efectelor abuzului institutional;

scaderea numarului copiilor institutionalizati si ocrotirea acestora într-o forma alternativa de protectie de tip familial;

pregatirea copiilor pentru o viata de familie independenta, asumarea de responsabilitati si formarea deprinderilor de administrare a bunurilor personale;

oferirea copiilor de securitate afectiva si siguranta prin intermediul ocrotirii în casele de tip familial.

Consilierea de specialitate de catre asistentii sociali si de psihologul din cadrul proiectului, beneficiarilor directi si indirecti ai proiectului, au oferit acestora noi orizonturi privind depasirea situatiilor de criza, gestionarea bugetului, depasirea conflictelor dintre generatii, metode eficiente de relationare sociala, etc.

Prin toate serviciile oferite în cadrul proiectului s-a ajuns si se va ajunge la prevenirea institutionalizarea copiilor, abandonul scolar, dezvoltându-se capacitatea copilului institutionalizat, de a se relationa cu comunitatea în care traieste. Totodata, se stimuleaza relatiile dintre copil si familia biologica cu sprijinul acordat de catre specialistii centrului.

Proiectul îmbunatatit situatia grupurilor tinta astfel:

copiilor le-au fost si le vor fi oferite servicii adecvate nevoilor individuale tinând cont de personalitatea complexa a copilului institutionalizat;

consiliere de specialitate si sprijin atât beneficiarilor directi cât si celor indirecti ai proiectului.

Printre avantajele ocrotirii copilului în alternativa de tip familial se numara:

integrarea copilului în viata de familie având modelul parental;

prin organizarea si functionarea caselor de tip familial se va asigura copilului o atmosfera asemanatoare cu cea familiala;

se diminueaza efectele abuzului institutionalizarii;

asigura o relatie afectiva între copil si angajat, cât mai apropiata de modelul parental;

dezvolta responsabilitatea copilului fata de propria persoana printr-o implicare cât mai mare în organizarea propriei sale vieti;

dezvolta atitudini de munca în folosul societatii;

pregatirea copilului pentru o viata de familie; asumarea responsabilitatilor;

securitate afectiva si siguranta;

încetarea peregrinarilor copilului prin institutiile de ocrotire;

eforturi financiare scazute din partea comunitatii;

Impactul pe termen scurt si lung.

Aspectele financiare:

Dupa încetarea finantarii proiectului de catre Comunitatea Europeana, toate costurile privind functionarea acestor servicii alternative create în urma închiderii Centrului de Plasament Cotroceni, vor fi preluate de catre Consiliul Local al Sectorului 6, Bucuresti/ Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6.

Fundatia "Hope and Homes for Children" România, va continua sustinerea financiara a celor doua case de tip familial o perioada de 15 ani, conform protocolului semnat.

Partenerii implicati în proiect reprezinta prin natura lor acceptul comunitatii locale astfel:

Consiliul Local al Sectorului 6, Bucuresti a aprobat proiectul ca parte integranta a Strategiei Locale 2007-2013 privind protectia copilului aflat în dificultate, sustinând proiectul material si logistic.

Dupa terminarea finantarii de la Comunitatea Europeana prin fonduri PHARE, Consiliul Local al Sectorului 6, Bucuresti prin Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, va garanta continuitatea serviciilor si programelor pe o perioada de 3 ani, dupa încheierea finantarii Phare.

Vor putea beneficia si alti copii aflati în dificultate de serviciile create prin înfiintarea caselor de tip familial, reteaua de asistenti maternali specializati si programul de sustinere financiara pentru prevenirea abandonului familial si scolar.

Dupa iesirea din sistemul de monitorizare a beneficiarilor acestui proiect, programul se va putea extinde si implementa si la nivelul celorlalte centre de plasament din judet.

Rezultatele pozitive obtinute dupa încheierea perioadei de finantare externa, se constituie într-un factor stimulativ pentru continuarea actiunii sau pentru initierea altor actiuni la nivel judetean.

Pe masura ce fenomenul si efectele institutionalizarii se reduc, se va desfasura o politica preventiva, prin pregatire informationala, consiliere si în masura disponibilitatilor financiare prin sprijin material acordat potentialilor copii aflati în dificultate.

Factorii externi care influenteaza pozitiv durabilitatea proiectului constau în sensibilizarea comunitatii locale cât si prin atragerea de noi finantari externe.

Continuitatea activitatilor desfasurate în noile servicii create, va fi asigurata de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bucuresti, sector 6, si va urmari:

oferirea standardelor de calitate a serviciilor oferite în cadrul serviciului,

optimizarea serviciilor;

asigurarea monitorizarii copiilor;

implicarea comunitatii locale în activitatile proiectului;

functionarea la capacitate maxima atât a caselor de tip familial cât si a centrului de zi si adapost saptamânal existente.

CONCLUZII

Ocrotirea institutionala a copiilor este o activitate constienta si responsabila realizata de catre autoritatile legale pentru buna functionare a sistemului de protectie sociala a copilului. Este deci o reactie de autoreglare a societatii ca raspuns la unele disfunctii aparute la nivelul sistemului familial si are conotatii de protectie adresata unei categorii defavorizate, lipsita de mijloace de subzistenta, care ar putea cazua disfunctii si mai grave la nivelul acestuia.

Prin sistemul de servicii sociale destinate bunastarii copilului, respectarii sale ca persoana si ca valoare umana, o societate exprima drepturile pe care le acorda copiilor si copilariei, ca etapa fundamentala în formarea personalitatii viitorilor adulti.

Restructurarea sistemului de protectie a copilului a devenit o problema de interes national, miza fiind felul în care este judecata capacitatea României de a-si dovedi grija pentru copiii tarii. Criteriul care arata "calitatile parentale" ale statului este cel al elaborarii unor modele efective de interventie care sa conduca la satisfacerea nevoilor si la respectarea drepturilor copilului: de a fi crescut într-o familie care sa îi poarte de grija, sa îl iubeasca, sa beneficieze de educatie, sa i se asigure conditiile necesare sanatatii sale, crearea conditiilor de dezvoltare.

Calitatile enumerate indica în mod categoric faptul ca parcurgem un proces de maturizare a sistemului românesc de protectie a copilului, al carui nivel îl putem diagnostica dupa rezultatele aparute pâna în prezent si dupa principiile acestui domeniu, si anume: capacitatea serviciilor de a oferi siguranta tuturor copiilor, nondiscriminarea copiilor, accesul la dezvoltare pentru copii si caracterul deschis, permeabil al sistemului.

O simpla comparatie între ocrotirea copiilor în institutiile de tip clasic si cea din casele de tip familial, evidentiaza cresterea calitatii muncii în casele de tip familial, prin: oferirea unui climat apropiat de modelul familial, îmbunatatirea atitudinii comunitatii fata de acesti copii, posibilitatea unei mai bune recuperari a copiilor în vederea integrarii viitoare în învatamântul de masa, respectarea dreptului la intimitate si confidentialitate a copilului, oferirea unui cadru propriu, intim si personalizat copiilor.

Prin crearea de case de tip familial se vor oferi modele alternative apropiate de cele familiale, astfel încât sa faciliteze integrarea beneficiarilor în familia naturala/extinsa si în comunitatea din care provin.

Prin ocrotirea copiilor în sistem de tip familial, acestia se vor integra cu usurinta în viata sociala si în familia naturala. Prin modele familiale ce le au în preajma copii vor fi ajutati sa-si recapete încrederea în sine, în familie si în societate, pregatindu-se pentru viata de adult.

Scopul acestui suport emotional are drept finalitate constientizarea de catre parinti a resurselor reale de care dispun în organizarea propriilor vieti, responsabilizarea lor fata de educatia copiilor si implicarea ca parteneri în depasirea situatiei dificile.

Obiectivele si activitatile programului de închidere a Centrului de Plasament Cotroceni au contribuit la sensibilizarea comunitatii locale, la dezvoltarea sistemului de servicii sociale si a modului de abordare a copilului si a familiei aflate în dificultate. În acest sens, s-a asigurat dezvoltarea retelei de asistenti maternali, s-au creat case de tip familial, precum si dezvoltarea programelor de sprijin în vederea prevenirii abandonului, a institutionalizarii si a reintegrarii socio-familiale a copiilor.

Thoenig, Jean-Claude. In "Traite de Science Politique" coordonat de M. Grawitz si Jean Lecca, vol.IV. PUF 1992

Dye, Thomas R."Understanding Public Policy" 1998, Prentice-Hall

Wildavschy, Aaron.1975."Budgeting:A Comparative Theory of Budgetary Processes".Boston. Little Brown.

Lowi, Theodore J..1969."The End of Liberalism:Ideology, Policy,and the Crisis of Public Authoritz".New York.Holmes and Meier.

de exemplu, avocati, medici, farmacisti, ingineri etc.

Comportamentul blatistului

Document Info

Accesari: 9058
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare