EDITURA
Remus Zãgan
Lucia Melnic
EDITURA
Cuvânt înainte
Fie cã este vorba despre analiza valorii sau despre ingineria valorii, metoda valorii reprezintã un instrument extreme de util si eficient de analizã a produselor, serviciilor si chiar a comportamentului uman. Metoda valorii poate fi consideratã si o filozofie de viatã, un "modus vivendi". Este greu pânã reusesti sã faci primii pasi si începi sã-i întelegi mecanismele, pentru cã odatã intrat în aceastã lume fascinantã, cu greu te mai poti desprinde.
In România, insuficient cunoscutã de unii, ignoratã de cei mai multi, metoda a supravietuit totusi si asteptã vremuri mai bune
Metoda valorii permite optimizarea unor produse (noi sau existente) sau servicii, maximizând raportul utilitate per cost. Implicit, utilitatea prosdusului, serviciului analiza/proiectat creste iar costul scade. Numai cã acest lucru se realizaezã printr-o abordare complet nouã, care are la bazã analiza functionalã si analiza sistemicã.
Iatã de ce metoda este astãzi poate mai actualã decât oricând si cu certitudine cã are viitor.
Lucrarea se adreseazã în egalã mãsurã studentilor si specialistilor care doresc sã se initieze în metoda valorii si este valoroasã mãcar prin faptul cã în aceast domeniu, cãrtile românesti sunt relative rare.
Autorii doresc sã multumeascã
si pe aceastã cale domnului prof. univ. dr. ing. Gheorghe Condurache si colectivului de la
"Universitatea Tehnicã Gheorghe Asachi"
Autorii
Cuprins
I. INTRODUCERE 7
I.1. Definirea conceptului 7
I.2 Domenii de aplicabilitate 14
I.3 Scurt istoric 14
I.4 Obiectivele Metodei valorii 15
I.5 Principiile de bazã ale Metodei valorii 17
II. Cadrul notional cu care opereazã METODA
VALORII 20
II.1 Definitii 20
II.2 Formularea functiilor 24
II.3 Clasificarea functiilor 26
II.4 Reguli practice pentru stabilirea functiilor 27
II.5 Elaborarea nomenclatorului de functii 28
II.6 Ierarhizarea functiilor unui produs 30
II.7 Utilitatea functiilor produsului 38
II.8 Stabilirea ponderii functiilor 39
II.9 Dimensionarea tehnica a functiilor 42
II.10 Determinarea utilitãtii functiilor 44
II.11 Elemente de cost 47
III. Dimensiunea economica a functiilor 51
III.2 Reguli practice de dimensionare economica 55
III.3 Formalizarea matematica a problemei dimensionarii
economice 56
IV. Analiza sistemica a functiilor 61
V. Etapele studiului de METODA VALORII 67
V.1 Generalitati 67
VI. RECONCEPEREA PRODUSELOR 78
VI.1.Metodele de lucru intuitive 79
VI.1.1 Brainstorming-ul (Metoda Osborn) 79
VI.1.2. Metoda Delphi 81
VI.2. Cercetarea morfologica 82
VI.3. Metoda Pareto ( A. B. C. ) 83
VI.4. Metode de lucru analitice 85
VI.5. Metoda listelor de verificare (Checklist) 86
VII. Evaluarea solutiilor 89
VII.1. Dimensiunea economica a noii solutii 90
VII.2. Faza prezentãrii rezultatelor studiului
(Tehnica prezentãrii) 92
VIII. Utilizarea cercetãrilor operationale si a principiilor analizei valorii în vederea optimizãrii produselor 95
IX. Managementul valorii produsului în contextul general al managementului 100
IX.1. Conceptia pentru un cost obiectiv (CCO) 101
IX.2. Conceptia pentru un cost global (CCG) 102
X. STUDIU DE CAZ 105
XI. STUDIU DE CAZ PRIN METODA ANALIZEI SI INGINERIEI VALORII 127
XII. BIBLIOGRAFIE 135
I.1. Definirea conceptului
Datoritã schimbãrilor rapide petrecute în plan tehnologic în ultimele decenii, valoarea se schimbã constant si nici un producãtor nu poate sã fie multumit de realizãrile sale curente, deoarece acestea pot fi depãsite de proiecte mai bune. Pe de altã parte societatea modernã este sub semnul unei continui schimbãri. Producãtorul trebuie sã analizeze în continuu proiectele sale prin prisma aspectelor functionale si a costurilor (consumului de materiale, energie si manoperã). Cu alte cuvinte el trebuie sã realizeze o cercetare continuã asupra valorii. O bunã valoare nu apare din întâmplare. Ea poate fi realizatã în mod deliberat, printr-o actiune planificatã în timpul etapelor de cercetare, proiectare fabricatie si marketing.
In vremurile de început oamenii au supravietuit folosindu-si forta fizicã. Mai tîrziu ei au învãtat sã-si foloseascã si inteligenta. Cu timpul omenirea a progresat prin utilizarea unei combinatii dintre inteligentã si fortã fizicã. In zilele noastre inteligenta este componenta dominantã, iar cei ce o folosesc mai eficient ating noi cote ale dezvoltãrii economice si sociale.
Bunãstarea unui popor este astãzi evaluatã în functie de volumul si complexitatea productiei de bunuri materiale, global, sau raportate pe cap de locuitor. Acest criteriu de evaluare si ierarhizare al popoarelor este un lucru unanim acceptat si în acelasi timp discutabil.
Astãzi natiunile se întrec sã producã mai mult, mai bine si cu costuri mai scãzute. De aceea competitia tehnicã si tehnologica este din ce în ce mai acerbã. Zona cea mai fierbinte a acestei competitii este cea a costurilor. De fapt elementele esentiale ale competitiei dintre produse au în vedere în principal costul si imaginea. Nevoia de progres stiintific si tehnic este din ce mai acutã. In aceste conditii efortul de perfectionare continuã a produselor, cãutarea optimului tehnico- economic al fiecãrui produs este un proces continuu.
Pe de altã parte, urmare a acestui progres tehnic oamenii din tãrile dezvoltate din punct de vedere tehnic si tehnologic trãiesc din ce în ce mai bine, reusesc sã-si satisfãcã în mãsurã din ce în ce mai mare nevoile si dorintele.
In acest context nevoia de instrumente de modernizare a produselor, de optimizare a acestora, este considerabilã. Unul dintre aceste instrumente este si metoda valorii, care se aplicã în practicã sub diferite forme:
Cele mai mari beneficii de pe urma aplicãrii MV se obtin prin aplicarea acestuia în faza de proiectare.
Alte obiective ale MV sunt:
Cadrul notional în MV este stabilit prin STAS 11272/1-1979. In afarã de acesta si de standardele strãine în domeniu (norma francezã NF X50-150, normele Society of American Nalue Engineering SAVE, etc.), considerãm importante si anumite notiuni definite în ISO 9000.
ISO 9000 defineste urmãtoarele notiuni:
Necesitate - nevoie sau dorintã resimtitã de cãtre un utilizator.
Cerintã - nevoie sau asteptare care este declaratã, n general implicitã sau obligatorie.
Satisfactie a clientului - perceptie a clientului despre mãsura în care cerintele sale au fost îndeplinite.
Management - activitãti coordinate pentru a orienta si controla o organizatie.
Sistem de management - sitem prin care se stabilesc politica si obiectivele si prin care se îndeplinesc acele obiective.
Organizatie - grup de persoane si facilitãti cu un ansamblu de responsabilitãti, autoritãti si relatii determinate.
Eficientã - relatie între rezultatul obtinut si resursele utilizate.
Structurã organizatoricã - ansamblu de responsabilitãti, autoritãti si relatii dintre persoane.
Infrastructurã - sistem de faciltãti, echipamente si servicii necesare pentru functionarea unei organizatii.
Mediu de lucru - ansambli de conditii în care se desfãsoarã activitatea.
Proces - ansamblu de activitãti corelate sau în interactiune care transformã intrãrile în iesiri.
Produs - rezultatul unui proces.
Proiect - process unic care constã dintr-un ansamblu de activitãti coordinate si controlate, cu data de început si de finalizare, întreprins pentru realizarea unui obiectiv conform cerintelor specifice si care include constrângeri referitoare la timp, costuri si resurse.
Procedurã - mod specific de desfãsurare a unei actrivitãti sau a unui proces.
Caracteristicã - trãsãturã distinctive.
Informatie - date semnificative.
Document - informatie împreunã cu mediul sãu suport.
Încercare - determinare a uneia sau a mai multor caracteristici în conformitate cu o procedurã.
Analizã - activitate de determinare a potrivirii, adecvantei si eficientei în ceea ce priveste îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Client - organizatie sau persoanã care primeste un produs.
Prin proces (procedeu) întelegem un ansamblu de mijloace si de activitãti coerente care transformã elementele de intrare în elemente de iesire.
PROCES |
![]() | ![]() |
Orice activitate umanã constientã este realizatã printr-un proces.
Fiecare proces are elemente de intrare sub forma unor fluxuri de materiale, utilaje, scule, dispozitive, resurse umane, energie, know-how.
Iesirile din sistem pot fi produse, servicii, programe de calcul, etc.
Procesul este o activitate de-a lungul cãreia elementele de intrare suferã transformãri si li se adaugã valoare.
Standardul francez NF X50-150, defineste urmãtoarele notiuni:
Constrângere (NF X50-150) - limitarea în libertatea de alegere a proiectantului / realizatorului unui produs.
Constrângerile apar datoritã:
- unor conditii impuse produsului;
- lipsei unor mijloace;
- cerintelor pietei;
- necesitãtii respectãrii unor norme;
- impunerii unei solutii de principiu.
Constrângerile evolueazã în timp si nu depend de loc. Constrângerile inutile trebuiesc identificate si înlãturate. Intr-un produs constrângerile se regãsesc sub formã de "functii de constrângere".
Criteriu de apreciere (NF X50-150) -character retinut pentru a aprecia modul în care o functie este îndeplinitã sau o constrângere este respectatã.
Pentru o aceeasi functie por exista criterii diferite de apreciere. In mãsura în care este posbil orice criteriu de apreciere trebuie asociat unei scãri care sã permitã evaluarea nivelului.
Produs (NF X50-150) - Ceea este sau va fi furnizat unui utilizator pentru a rãspunde necesitãtilor sale.
Printre cele mai importante notiuni cu care se opereazã în cadrul MV enumerãm:
ni =
n1=3
n2=4
n3=1
n4=5
n5=2
=15
da = 0
Incadrarea functiilor în functii supradimensionate sau bine dimensionate din punct de vedere economic se poate realiza pentru fiecare gen de resursa în parte.
O functie poate sa fie bine dimensionata în ceea ce priveste o anumita resursa, dar supradimensionata în privinta altor resurse.
Analiza se poate limita la o singura resursa.
In fig. 4.2 am prezentat în cordonate kjOpj pozitia functiilor în raport cu dreapta de regresie, care le împarte în doua categorii:
supradimensionate din punct de vedere economic (deasupra dreptei de regresie);
bine dimensionate din punct de vedere economic (sub drepta de regresie).
Principiul maximizarii raportului dintre utilitate si cost sugereaza cinci posibilitati de îmbunatatire:
In felul acesta se obtine maximum de efect, spre deosebire de o abordare haotica.
|