3. METODE sI TEHNICI ALE SOCIOLOGIEI MANAGERIALE
3.1. Diagnosticarea, delegarea si tabloul de bord; 3.2. Observatia, tehnicile sociometrice si studiul de caz; 3.3. Utilitatea metodelor si tehnicilor sociologiei manageriale
3.1. Diagnosticarea, delegarea si tabloul de bord
Diagnosticarea este acea metoda utilizata de manageri si specialisti pentru examinarea unei problematici complexe. În general, diagnoza este o operatiune premergatoare adoptarii unei solutii la o problema, constând în identificarea cauzelor unor procese negative (procese care constituie substanta problemei respective), a factorilor care ar putea influenta pozitiv sau negativ solutionarea problemei avute în vedere. Scopul fundamental al diagnozei consta în formularea problemei de rezolvat. Cu cât formularea acesteia este mai adecvata si mai clara, cu atât probabilitatea de a identifica solutia cea mai buna este mai ridicata.
În sociologia manageriala, o "problema sociala" vizeaza situatia aparuta în dinamica unui sistem social, care afecteaza negativ functionarea sa si necesita o interventie de corectie. Cunoscutul sociolog american R. K. Merton defineste problema sociala ca o discrepanta semnificativa între normele sociale si realitatea sociala de fapt. Problemele sociale deriva în principal din procesele de dezorganizare sociala, de criza sau de schimbare, context în care apar tendinte de devianta personala insuficient controlate de catre societate. Deci, substanta unei probleme sociale cuprinde situatii tensionate, cu potential conflictual.
Privind organizatia în întregul sau, o "problema organizationala" se impune prin doua sensuri:
un sens apropiat "problemei sociale", prin care organizatia este confruntata cu o situatie de criza, de schimbare, fiind solicitat potentialul sau de adaptabilitate; aceasta este o "problema de stare" (de stare a organizatiei); diagnoza, în acest caz, consta în identificarea presiunilor de schimbare si a componentelor organizatiei (structuri, indivizi, procese) care se cer a fi modificate, transformate, schimbate;
cele mai frecvente sunt însa "problemele de scop", prin care scopul de ansamblu al organizatiei este realimentat, reînnoit cu sarcini specifice, concrete, diferite (dar nu total diferite) de sarcinile anterioare; în acest caz, diagnoza cuprinde atât întelegerea (cunoasterea) deplina a noii sarcini, cât si a tuturor disponibilitatilor pe care organizatia le are pentru realizarea sa.
În ultima instanta, diagnoza semnifica cunoasterea organizatiei de catre conducator, a tuturor componentelor sale si a corelatiilor dintre ele, cât si receptarea (întelegerea, formularea) adecvata a solicitarilor cu care se confrunta organizatia.
Diagnosticarea poate fi definita ca o metoda folosita si în sociologia manageriala, pe baza constituirii unei echipe multidiciplinare, din manageri si personal operativ, al carei continut principal consta în identificarea punctelor forte si, respectiv, a punctelor slabe ale domeniului de analizat, cu evidentierea cauzelor care le genereaza. Diagnoza se finalizeaza prin activitati cu caracter corectiv sau de dezvoltare.
Diagnosticarea are trei caracteristici principale. Esenta aplicarii ei consta în analiza cauza-efect atât în depistarea si examinarea punctelor forte si a acelor slabe, cât si la formularea recomandarilor. În fapt, calitatea diagnosticului depinde tocmai de masura în care s-au identificat cauzele generatoare de disfunctionalitati si aspecte pozitive si, ulterior, de corelarea recomandarilor cu cauzele respective. Specific metodei diagnosticarii este si caracterul ei participativ. Pentru utilizarea corecta a metodei diagnosticarii este obligatorie parcurgerea mai multor etape:
stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le genereaza. Prima parte a analizei este axata asupra identificarii deficientelor activitatilor investigate, cu accent asupra relevarii cauzelor care le genereaza si a efectelor acestora asupra activitatii de management si de executie.
stabilirea principalelor puncte forte si a cauzelor care le genereaza este rezultatul partii a doua a analizei, care se desfasoara similar cu cea din faza anterioara.
formularea recomandarilor axate asupra eliminarii cauzelor ce determina punctele slabe si asupra intensificarii celor care genereaza punctele forte se realizeaza de membrii echipei de diagnosticare.
Principalele avantaje ale folosirii sistematice a metodei diagnosticarii în conditiile tranzitiei sunt:
asigura fundamentul necesar elaborarii si aplicarii programelor de dezvoltare ale firmei;
preîntâmpina aparitia unor disfunctionalitati majore 19219l1116t datorita identificarii cauzelor ce le genereaza în faza incipienta;
amplifica rapid potentialul firmei prin actionare asupra cauzelor generatoare de puncte forte;
asigura baza informationala absolut necesara adoptarii unor decizii strategice si tactice curente si eficace.
Delegarea consta în atribuirea temporara de catre un manager a uneia dintre sarcinile sale de serviciu unui subordonat, însotita si de competenta si de responsabilitatea corespunzatoare.
Tabloul de bord poate fi abordat din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este o importanta tehnica de management cu impact nemijlocit asupra eficacitatii muncii managerilor. În al doilea rând, este o modalitate principala de rationalizare a subsistemului informational, contribuind decisiv la îndeplinirea de catre acesta a functiilor care îi revin. Prin intermediul tabloului de bord se asigura o informare completa, rapida si operativa a conducatorilor, ce poate fi apreciata ca suport al adoptarii unor decizii de calitate superioara, eficace, fiind indispensabil în toate firmele- de stat, particulare-individuale, particulare de grup si mixte.
3.2. Observatia, tehnicile sociometrice si studiul de caz
Observatia este una dintre metodele cel mai des utilizate în cercetarile de tip psihosocial, dat fiind faptul ca este relativ usor de organizat si de aplicat, poate fi rapid adaptata si folosita în cele mai diverse situatii din evolutia grupului, permite folosirea unor forme variate si suple, în dependenta nu numai de obiectivul investigatiei, dar si de natura grupului, dispune de nenumarate valente pozitive si avantaje. Ea presupune urmarirea si consemnarea manifestarilor de comportament (individual sau psihosocial si interactional) în diferite situatii sociale, ca si analiza particularitatilor psihologice ale individului sau ale grupului. Observatia sistematica trebuie deosebita de observatia ocazionala. Observatia ocazionala se realizeaza accidental si poate fi o premisa a observatiei sistematizate.
Tehnica sociometrica, initiata de J. L. Moreno, psihosociolog american de origine româna, are o larga raspândire în investigarea si cunoasterea relatiilor interpersonale dintre oameni, îndeosebi a relatiilor afectiv-simpatetice, de preferinta sau de respingere. Relatiile afectiv-simpatetice dintre membrii unui grup sunt mai importante decât s-ar parea la prima vedere. Ele actioneaza ca un catalizator, ca un factor ce dinamizeaza permanent comportamentul membrilor grupurilor, introducând directii diverse si uneori imprevizibile de evolutia ale acestuia.
studiul de caz a cunoscut o larga raspândire si utilizare sistematica de la acea data si pâna azi, în cele mai diverse domenii. "Caz" poate deveni orice situatie concreta, trecuta sau prezenta, în care este vorba de contexte, detalii reale, personaje, fapte si evenimente, opinii si atitudini, înlantuite între ele, astfel încât sa dea nastere la o problema ce se cere a fi analizata, înteleasa, diagnosticata sau rezolvata. Diversele incidente semnificative din viata unui individ sau grup care deschid o problema; derularea si acumularea unor evenimente în decursul timpului; situatii tensionale, dramatice sau chiar limita, în care se afla un individ sau un grup la un anumit moment dat; anumite momente de suspans profesional din viata grupurilor pot constitui tot atâtea tipuri de cazuri.
3.3. Utilitatea metodelor si tehnicilor sociologiei manageriale
a) Începerea activitatii în cadrul unui grup oarecare impune detinerea unor informatii despre el.
b) Utilitatea unora sau altora dintre metodele de cunoastere a grupurilor sociale este evidenta si în alte grupuri sociale este evidenta si în alte tipuri de situatii sociale. Una dintre acestea este si cea care presupune aprecierea gradului de participare a oamenilor sau chiar a grupului ca întreg la activitate. .
c) Sunt foarte numeroase si situatiile în viata sociala care presupun aprecierea eficientei grupului în functie de relatiile dintre membrii acestuia, în atmosfera creata si existenta în grup.
d) Situatiile de selectie si promovare a oamenilor, ca si cele de formare sau de reconstructie a grupurilor de munca sunt la fel de des întâlnite în viata cotidiana. Fara îndoiala ca în selectia oamenilor sunt luate în considerare o serie de criterii obiective (varsta,vechime în munca, rezultatele obtinute, competenta profesionala etc. daca este vorba de promovare; particularitatile sarcinii de munca, asa numitele "relatii functionale" daca este vorba de formarea sau reconstructia grupurilor de munca) dar n-ar trebui neglijate criteriile de ordin psihologic si psihosocial, deci cele legate de trasaturile de personalitate, de relatiile din cadrul grupurilor de psihologia si atmosfera de grup.
LECTURĂ
METODA CONSTRUCŢIILOR IMAGINARE
Ludwig von Mises
Unii economisti considera ca sarcina teoriei economice este de a stabili cum se poate atinge cea mai mare satisfactie cu putinta a întregii populatii, sau a celui mai mare numar de oameni, din întreaga societate. Ei nu înteleg ca nu exista nici o metoda prin care sa masuram starea de satisfactie a diversilor indivizi. Ei interpreteaza gresit caracterul judecatilor care se bazeaza pe comparatii între gradele de fericire ale diversilor oameni. Ei considera ca stabilesc fapte, când de fapt exprima judecati arbitrare de valoare. Oricine poate spune ca este drept sa se fure de la bogati pentru a face cadouri saracilor. Însa a numi ceva drept sau nedrept este întotdeauna o judecata subiectiva de valoare si, ca atare, ceva strict personal, care nu se preteaza la nici o verificare sau falsificare. Teoria economica nu urmareste pronuntarea unor judecati de valoare. Ea urmareste cunoasterea consecintelor anumitor moduri de a actiona.
Judecatile de valoare ale unui individ fac diferentieri între ceea ce îl satisface mai mult si ceea ce îl satisface mai putin. Judecatile de valoare pe care le face un om în legatura cu satisfactiile altui om nu spun nimic despre satisfactiile acestuia din urma. Ele ne spun numai ce situatie a omului acesta îl satisface pe cel ce formuleaza judecata. Reformatorii aflati în cautarea unui maximum de satisfactie generala nu ne spun decât ce stare a treburilor altor oameni îi satisface cel mai mult pe ei.
|
