Management - Team Building

Management - Team Building

Synergy

Oamenii ca si indivizi se presupun ca stiu sa fie membri eficienti si implicati intr-un grup sau intr-o echipa. Insa in prezent, noua ni se prezinta intotdeauna o singura optiune: sa castigam, sa fim pe primul loc, sa-i intrecem pe ceilalti si astfel se rezulta comportamente foarte competitive in situatii de grup. Noi suntem invatati sa credem ca daca exista competitie atunci automat rezultatele sunt mai bune. Astfel chiar si in situatii ambigue, un individ gandeste competitive, pt ca a crescut in acest spirit, fiind astfel tot mai frecvente vorbe precum "fiecare pe fiecare". Astfel s-a nascut si un stil de gandire in acest sens de genul "Ori esti cu mine, ori impotriva mea." sau "Mai mult aici inseamna mai putin dincolo". Noi am devenit destul de nerabdatori si neintelegatori cu paradoxuri precum "Sa dai inseamna sa primesti", "Binele si raul pot coexista".

Sinergia inseamna sa ne uitam nu prin ce se diferentiaza termini opusi sau paradoxali, ci sa le vedem asemanarile. Sinergia este despre schimbarea mentalitatii de tipul "Ori-ori" si cautarea intregului si nu a partilor. Astfel primul economist care s-a gandit la o astfel de gandire, sinergica, este John Nash in lucrarea sa celebra despre teoria jocurilor. Conform acestei teorii este mult mai benefic pentru toti daca actionam cu strategii de tipul "win-win", adica sa nu ne gandim doar la binele individual. In opozitie competitia nu aduce doar mari invingatori, ci si mari invinsi, pretul de castiga fiind foarte mare. Insa un echilibru intre colaborare si competitie poate duce la rezultate pozitive.

Conceptul de sinergie aplicat pe grupuri inseamna colaborare in planificare, solutionarea problemelor, etc. au ca rezultat un produs mult mai bun decat cel al unui individ. Sinergia inseamna ca suma indivizilor unui grup este mai mica decat intregul grup. Astfel unul din elementele necesare crearii unei sinergii in cadrul unui grup/unei echipe este consensul tuturor si nu impartirea membrilor intr-o majoritate si una sau mai multe minoritati cand se dezbate o problema. Conflictul devine in cadrul unei echipe un plus si ceva ce trebuie evitat. Succesul devine un efort de grup, nu unul individual. Indivizii care nu sunt intotdeauna de acord cu restul sunt considerati catalizatori ce imbunatatesc rezulatele.

Drumul spre consensul tuturor presupune mai mult efort depus decat luarea unor decizii intr-un mod formal, insa investitia in energia consumata ce are ca scop functionarea eficienta a grupului fara incalca drepturile membrilor poate crea pana la urma o rasplata uriasa.

Cateva sugestii despre cum se poate ajunge la consens:

membri ar trebui sa evite conflictele care au ca rezultat succesul individual. Ceea ce este corect este cea mai buna hotarare colectiva a grupului ca intreg.;

conflicte legate de idei, solutii, previziuni trebuie privite nu ca elemente care impiedica, ci ca elemente care ajuta la atingerea consensului;

comportamente ce reduc tensiunea sunt folositoare cat timp nu linistesc conflictele prea devreme;

problemele sunt rezolvate cel mai eficient daca membri grupului sunt responsabili atat in a asculta cat si in a fi ascultati asa incat toti sunt inclusi in decizia finala.

existenta unui scop comun de a lucra impreuna;

membrii grupului sunt interdependente - au nevoie de experienta, abilitatile si dedicarea celorlalti pt a atinge obiectivele comune;

membrii grupului sa inteleaga ca lucrand ca un grup are ca rezultate decizii mai bune, decat lucrand in izolare;

grupul trebuie sa înteleaga si sa fie capabila de a reda esenta problemei;

sa se observe ca grupul abordeaza mai multe probleme simultan decât sa abordeze câte una pe rând;

sa se observe ca o decizie a fost luata în urma unei discutii care s-a terminat fara sa se auda obiectii si punând grupul sa schimbe aceasta atitudine;

sa încurajeze grupul sa întocmeasca un plan de actiune legate de rezolvarea unei probleme;

sa se sugereze grupului sa rezume ceea ce s-a facut dupa o perioada de rezolvare a problemei;

sa ajute grupul sa monitorizeze stilul propriu si resursele;

sa se foloseasca instrumente, chestionare si notari pentru a scoate în evidenta pozitia grupului fata de un anumit subiect.

Interventiile structurale sunt o alta clasa de interventii ale facilitatorilor si se concentreaza asupra cum grupul aranjeaza fizic membri sai. Interventiile structurale include urmatoarele:

sa se încurajeze lucrul individual, adica de exemplu, luarea unor notite petnru ei însisi, înainte de a discuta cu grupul despre un subiect;

sa se ordoneze în perechi de câte doi membri care sa se intervieveze reciproc despre problema;

formarea unor grupe mai mici în cadrul grupului pentru a explora aspectele diferite ale problemei si apoi sa se discute cu întregul grup despre rezultatele fiecarui subgrup;

formarea unui model de grup de genul "grup în grup", astfel încât grupul interior sa lucreze independent de cel exterior care în schimb ofera feedback grupului din interior asupra proceselor efectuate.