Management financiar-suport de curs
Cap. 1. CONŢINUTUL MANAGEMENTULUI FINANCIAR
AL ĪNTREPRINDERII
Obiectiv fundamental
sa stie ce este managementul financiar si cum contribuie la obtinerea 12112j915m unor performante de piata notabile pentru īntreprindere.
Obiective operationale
a) Obiective cognitive
sa defineasca conceptul de management financiar;
sa explice obiectivul, atributiile, functiile si rolul managementului financiar;
sa īnteleaga raporturile dintre managementul financiar si analiza financiara;
sa clasifice deciziile financiare;
sa stie categoriile de participanti ("stakeholders") implicati īn fundamentarea deciziilor financiare ale īntreprinderii;
sa defineasca conceptul de guvernare corporativa;
sa prezinte modelele de guvernare corporativa.
b) Obiective afective
sa participe activ la discutiile angajate pe tema supusa dezbaterii;
sa formuleze īntrebari privitoare la materialul prezentat;
Tehnici si procedee didactice
a) Metode expozitive:
expunerea;
explicatia;
descrierea.
[2] definesc managementul financiar si īntr-o forma simplificata, focalizāndu-l numai pe conducerea eficienta a procesului de alocare corecta si profitabila a resurselor.
[3] este integrata īn activitatea de conducere a īntreprinderii si ofera cele mai bune solutii pentru fundamentarea deciziilor financiare. Calitatea deciziilor financiare adoptate va exercita un impact direct asupra gestiunii financiare care reprezinta "ansamblul actiunilor de administrare (gospodarire- n.n.) a resurselor banesti ale īntreprinderii." Īn linii mari putem distinge o gestiune financiara pe termen scurt ( a activelor si pasivelor circulante de trezorerie, localizate īn partea de jos a bilantului) si o gestiune financiara pe termen mediu si lung (a activelor si pasivelor permanente, situate īn partea de sus a bilantului).
[6] reusita trebuie sa armonizeze ĩn mod creator oportunitatile pietei cu posibilitatile societatii, etaloanele de valoare cu obligatiile. Oportunitatile pietei determina ceea ce compania ar putea produce, iar identificarea lor necesita o evaluare meticuloasa a ocaziilor si pericolelor ĩn afaceri. Posibilitatile societatii se refera la ceea ce compania poate produce, iar cunoasterea lor implica o analiza a punctelor tari si slabe ale firmei din punct de vedere tehnic, financiar, uman etc. Etaloanele valorice ale societatii reflecta ceea ce compania doreste sa produca din punct de vedere al valorii si aspiratiilor principalilor factori de decizie si al culturii sale. La rāndul lor, obligatiile societatii determina ceea ce compania ar trebui sa produca din punct de vedere al responsabilitatilor non-economice, cu scopul de a raspunde asteptarilor sociale.
depind exclusiv de potentialul decizional al decidentului
decizii unice
au caracter exceptional
nu se repeta īn viitorul apropiat
Posibilitatea de anticipare
decizii anticipate
se cunoaste perioada adoptarii si principalele elemente implicite, cu mult timp īnainte
decizii imprevizibile
perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu putin timp īnainte
calitatea deciziilor depinde de initiativa si capacitatea decidentului
Amploarea sferei decizionale a decidentului
decizii integrale
au caracter curent
se adopta din initiativa decidentului fara avizul esalonului ierarhic superior
decizii avizate
necesita avizul esalonului ierarhic superior
sunt de tipul deciziilor strategice si tactice
Sfera de cuprindere a decidentului
decizii participative
sunt adoptate de organele de management participativ
consuma mult timp
sunt de tipul deciziilor strategice si tactice
decizii individuale
se adopta de catre un singur cadru de conducere
se bazeaza pe experinta si capacitatea decizionala a managerului financiar respectiv
Indiferent de nivelul la care se adopta, deciziile financiare necesita informatii complexe, deoarece īntreprinderea nu-si poate permite sa lucreze īn conditii de incertitudine. Pentru a se asigura o eficienta maxima, deciziile financiare trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:
[7] - ("stakeholderi"). Termenul a fost preluat ca atare īn vocabularul de afaceri romānesc recent si semnifica toti agentii care actioneaza īn relatie cu firma sau care au un interes īn companie.
Ĩncrederea investitorilor ĩn valorile mobiliare ale unui emitent ĩnseamna, ĩnainte de toate, ĩncredere ĩn capacitatea managementului de a maximiza profitul acesteia. De aceea, numirea managerilor trebuie sa se efectueze pe criterii de merit, iar criteriile de selectie trebuie cunoscute de actionari. Actionarii au dreptul sa fie informati asupra principiilor de remunerare, atāt ale administratorilor, cāt si ale managerilor si de a corela remunerarea cu performanta. Sarcina de control si supraveghere a managerilor revine Consiliului de administratie care, fiind ales de actionari, este raspunzator, ĩn primul rānd fata de acestia.
Rolul investitorilor institutionali ĩn controlul managementului este esential. Refuzul finantarii din partea investitorilor exercita o presiune considerabila pentru manageri, fiind foarte dificil ca societatea sa procure capital suplimentar de la terti. Daca managerii apeleaza la creditori, gradul de ĩndatorare al ĩntreprinderii se transforma ĩntr-un instrument de control, deoarece ĩndatorarea limiteaza libertatea de conducere, impunānd constrāngeri extrem de dure.
Complexitatea si eficacitatea pietelor financiare le permit investitorilor institutionali sa joace un rol important ĩn disciplinarea managerilor, fie ca vorbim de S.U.A. sau de continentul european. Astfel, prin intermediul fuziunilor si achizitiilor, al preluarilor sau al cumpararilor integrale, pietele financiare permit investitorilor institutionali sa preia controlul asupra capitalului societatii care va fi valorificat mai bine, de o noua administratie. Realizarea acestui demers este posibila ca urmare a cerintelor stricte de informare pentru manageri. Managementul societatilor cotate are obligatia de a furniza informatii financiare complete care sa permita monitorizarea si evaluarea permanenta a activitatii societatii, pentru a se evita riscul de piata/variatie a valorii activelor financiare, precum si riscul de faliment.
Comportamentul investitorilor institutionali este diferit, ĩnsa, pe continentul nord-american, fata de cel european. Astfel, ĩn S.U.A. actiunile societatilor cotate sunt larg dispersate, pachete mari de actiuni fiind detinute de fonduri de pensii si fonduri mutuale. Nicio companie nu detine actiuni la o alta companie, iar bancilor le este interzis prin lege sa detina actiuni sau sa se asocieze cu o banca de investitii care detine actiuni. Totodata, bancilor care sunt proprietare de companii, le este interzis sa detina pachete de control la societati care nu au legatura cu banca. Spre deosebire de S.U.A., ĩn Germania, rolul bancilor ĩn controlul societatilor de actiuni este mai semnificativ. Bancile au dreptul de control direct al capitalului societatilor pe actiuni, precum si rolul de custode al pachetelor de actiuni ale investitorilor individuali; acestia fiind a doua categorie de investitori institutionali importanti, dupa corporatii.
Ĩn tara noastra, apreciem ca avem de a face cu o criza a investitorilor institutionali, care a aparut pe fondul lipsei de ĩncredere determinata de marile scandaluri financiare ca S.A.F.I. sau F.N.I.Ĩn plus, piata pentru controlul corporatiilor(piata preluarilor) este aproape inexistenta, ca urmare a concentrarii structurilor de putere si lichiditatii scazute a activelor financiare. Aceasta piata se poate dezvolta ĩn cadrul fazei post-privatizare, prin procese de restructurare si realocare a capitalului, dar mai ales, printr-o reglementare corespunzatoare care sa previna tranzactiile abuzive si conflictele de interese.
Teste de autoevaluare
Conso, P. - La gestion financičre de l'entreprise. Les techiques et l'analyse financičre; Tome 1; édition Dunod; 1981; p. 10
|
