Management international - MAROC

Capitolul     1

Prezentarea generalã a Marocului

Maroc - þara celor cinci capitale

Marocul - þarã arabã, africanã ºi mediteraneanã, situatã la confluenþa marilor civilizaþii ce s-au succedat ºi întrepãtruns cu repeziciune în lumea arabo-berberã a Maghrebului - constituie o reuºitã simbiozã între mãreþia trecutului ºi imperativele prezentului.

Marocul - leagãn al unui trecut ce se mãsoarã în secole ºi milenii - oferã vizitatorului decorul grandios al vestigiilor, picturile rupestre din regiunile presahariene sau Atlasul Mare, civilizaþia deºertului, monumentele artei islamice în care rafinamentul se îmbinã cu mãreþia, arta ºi folclorul cu originalitatea etalatã în numeroase centre urbane ºi rurale.

Fãurindu-ºi istoria ºi definindu-ºi personalitatea în spaþiul limitat de Mediterana, Atlantic, triplul lanþ al Atlasului învãluit în legendã ºi nisipul Saharei - Marocul dezvãluie privirii prestigioase monumente ale civilizaþiei, precum ºi farmecul inedit al peisajelor. Printr-un paradox al naturii rar întâlnit, în aceeaºi zi se poate trece prin toate anotimpurile: amatorii sporturilor de iarnã pot schia pe pantele înzãpezite ale Atlasului, în timp ce iubitorii mãrii pot face baie în Atlantic, pe plajele Agadirului.

Litoralul mediteranean ºi atlantic, piscurile înzãpezite ale Atasului, creasta Rifului cu vestitele sale pãduri de cedri, ineditul oazelor presahariene, varietatea florei ºi faunei, pitorescul oraºelor prefigureazã un atrãgãtor itinerar turistic ce oferã vizitatorului imagini sugestive asupra frumuseþii þãrii, a transformãrilor înnoitoare prin care trece Marocul.

Mãrturiile milenarei civilizaþiile ºi însemnul noului apar aproape pretutindeni. Dar, înainte de toate în capitalele imperiale - FES, MEKNES, RABAT- nume cu adânci rezonanþe în istoria mai veche ºi mai nouã a Marocului.

FES - fondatã în secolul al IX-lea - este un important centru cultural ºi religios al occidentului musulman. Oraº al culturii ºi al credinþei, pãstrãtor al comorilor de artã islamicã, el adãposteºte Moscheea Al Qaraouiyyine, cel mai reprezentativ monument de artã islamicã din nordul Africii - nu numai pentru vechimea sa de unsprezece secole ºi pentru dimensiunile sale gigantice ci mai ales pentru stilul arhitectural ºi neasemuitele sale decoraþii interioare. Moscheea este sediul renumitei universitãþi musulmane ºi al bibliotecii, celebrã pentru manuscrisele sale de mare valoare, veritabil tezaur al culturii islamice.

MARRAKECH - perla Sudului, oraºul muzeu, capitalã a imensului imperiu al dinastiilor almohadã ( secolele XII - XIII ) ºi saadinã (secolele XVI - XVII), oraº în inima unei imense pãduri de palmieri. Întinsele pãduri de portocali, lãmâi, mãslini, piersici ºi trandafiri, monumentele istorice, viaþa tumultuoasã a "sukurilor" (pieþelor), activitatea neîntreruptã a artizanilor, tradiþionalul festival fo 818e422i lcloric al lunii mai fac gloria acestei "capitale a Sudului", aplecate spre imensitatea spaþiului saharian.

MEKNES - oraºul ce va întrerupe tradiþia istoricã a succesiunii celor douã capitale (FES ºi MARRAKECH) odatã cu urcarea pe tron a tânãrului suveran Moulay Ismail (a doua jumãtate a secolului al XVII-lea ) cãruia îi datoreazã mãreþia ºi renumele. Ziduri impresionante de incintã, ce n-au rezistat, decât în parte, scurgerii timpului, palate somptuoase ºi sanctuare evocã perioada de mare prosperitate ºi glorie de la sfârºitul secolului al XVII-lea ºi începutul celui de al XVIII-lea.

RABAT - frumoasa capitalã a Marocului zilelor noastre - centru politic, cultural, ºi administrativ al þãrii. Rabatul, ridicat în interiorul unor fortificaþii ce aparþin secolului al XII-lea, întruneºte azi multe atribute ale civilizaþiei moderne. Noile ºi variatele edificii, importantele obiective economice, pitorescul bazarelor, Turnul Hassan - de la înãlþimea cãruia se deschide întreaga panoramã a oraºului pânã departe spre Sale - Mausoleul " Mahomed al V-lea" (chintesenþã a stilului arhitectonic marocan, capodoperã a artei islamice) constituie, în ansamblu, o adevãratã sintezã a tradiþionalului ºi modernului, a trecutului îndepãrtat ºi a prezentului creator.

Dar Marocul mai are încã o capitalã ºi anume CASA-BLANCA, "capitala economicã" a þãrii. Cu o populaþie ce depãºeºte douã milioane de locuitori, Casablanca, unul dintre cele mai mari porturi ale Africii la Atlantic, se aflã la originea principalelor mutaþii ale Marocului contemporan. Întreaga sa activitate industrialã, comercialã ºi financiarã reflectã, în esenþã, liniile directoare ale dezvoltãrii þãrii. Casablanca, oraºul împodobit cu palmieri, posedã numeroase edificii moderne ºi în stilul tradiþional arab, o bogatã reþea de plaje ºi faleze, cel mai mare acvariu din Africa, "sukurile" animate în pitoreasca Medinã.

În Maroc existã, însã, ºi alte oraºe ºi centre puternic ancorate în viaþa economicã, politicã ºi culturalã a þãrii. Nu mai puþin încãrcate de istorie ºi legendã sunt TANGERUL - unul din cele mai vechi oraºe din lume, poartã maritimã a Marocului, renumit centru turistic, loc al unor frecvente conferinþe ºi colocvii internaþionale ºi al festivalurilor cinematografice sau AGADIRUL - staþiune balnearã, oraº nou, reconstruit în întregime în urma cutremurului din februarie 1960, care a îngropat în câteva secunde cinci secole de existenþã umanã. VOLUBILIS, TETOUAN, OUJDA, MOHAMMEDIA, SAFI, KHOURIBGA, TAROUDANT, TIZNIT, NADOR, TOURIST, JERADA - iatã numele altor câtorva centre urbane ce pãstreazã numeroase mãrturii ale trecutului ºi aprind noi torþe ale civilizaþiei pe harta þãrii.

Marocul apare azi ca o þarã în plinã dezvoltare. Cucerirea independenþei naþionale, la 2 martie 1956, a deschis þãrii largi perspective pentru înlãturarea grelelor sechele ale stãpânirii coloniale, pentru dezvoltarea economiei ºi culturii în scopul propãºirii naþionale. Rãspunzând dinamicii istoriei sale ºi evoluþiei vieþii internaþionale, Marocul ºi-a fixat obiective precise ºi realiste. Eforturile susþinute ale statului marocan, de dezvoltare economicã ºi socialã de sine stãtãtoare se reflectã în strategia planurilor economice, care vizeazã o creºtere acceleratã a economiei, ridicarea nivelului de trai material ºi spiritual al poporului.

Pe plan extern, Marocul promoveazã o politicã de intensificare ºi diversificare a relaþiilor cu toate þãrile, în spiritul politicii de colaborare, independenþã ºi neangajare.

Repere geografice

Marocul, situat în nord - vestul continentului african, cuprins între 27° 40' - 35° 55' latitudine nordicã ºi 1° - 13° 10' longitudine vesticã, este mãrginit la vest de Oceanul Atlantic, la nord de Marea Mediteraneanã, la est de Algeria ºi la sud de Sahara Occidentalã.

African ºi vecin Europei, mediteranean ºi atlantic, cu jumãtate din suprafaþã scãldatã de apã ºi cealaltã jumãtate duratã în piatrã ºi în nisipul cald Saharei, Marocul îºi afirmã entitatea în cadrul unor coordonate geografice definitorii.

Suprafaþa Marocului este de 446.550 km pãtraþi.. Are un relief variat, constituit din deºert, câmpii ºi munþi. În partea centralã, paralel cu litoralul atlantic, se desfãºoarã, pe direcþia SV - NE, Munþii Atlas, care dominã câmpia înaltã Molouya. Spre V se întinde un vast platou care atinge 1300 m altitudine ºi dominã câmpia atlanticã. În N se desfãºoarã munþii RIF.

Clima este variatã: deºerticã în S, relativ secetoasã în podiºurile interioare, oceanicã în câmpia litoralã atlanticã ºi mediteraneanã pe coasta nordicã. Principalele râuri se îndreaptã spre Atlantic. Vegetaþia sãracã sau absentã în deºert, stepicã pe platouri ºi pãduri, restrânse în munþi ºi în zona de coastã. Fauna este diversificatã în funcþie de climã ºi asociaþiile vegetale. Contrastele de temperaturã se accentueazã de la o zonã la alta ºi de la un anotimp la altul. Zonele de coastã înregistreazã o temperaturã medie anualã de 17°C, în ianuarie 10 - 12°, iar în august 20 -22°. Ea oscileazã însã în zona Marrakech între zero grade în ianuarie ºi 45° în august. De asemenea, în interiorul þãrii, la FES, se înregistreazã în luna ianuarie sub zero grade, iar în luna iulie între 26 -40°.

O datã sau de douã ori pe an, deºi numai câteva zile, mase de aer fierbinte din Sahara reuºesc sã treacã peste lanþul Atlasului.

Despre istoria Marocului

Coloniile feniciene de pe litoralul Marocului intrã în sec.5 - 2 î.e.n. în sfera de influenþã a Catarginei, ca ºi Regatul Mauretaniei, creat de triburile berbere. Provincie romanã sec. 1 - 5 d. Hr., posesiune vandalã, sec. 5 - 6, apoi bizantinã, sec. 6-8, Marocul este cucerit în sec. 8 de arabi, devenind o parte a lumii islamice. Portughezi ºi spanioli ocupã în sec. 15 temporar porturile Ceuta, Tanger, Melilla º.a. Moulay ar-Raºid, proclamat la FES, în 1666, sultan al Marocului, întemeiazã dinastia Alauitã, ce domneºte pânã astãzi. Pe la jumãtatea sec. 19 Marocul devine o þintã a tendinþelor coloniale ale Franþei, Spaniei, Marii Britanii ºi Germaniei. În 1912, Franþa impune protectoratul sãu Marocului. Spania ocupã regiunea Rif, iar Tangerul devine oraº cu statut internaþional. La 14.08.1957 Marocul îºi redobândeºte independenþa; la moartea suveranului Mahommed V (1961) tronul este ocupat de fiul sãu Hassan II, Marocul devenind, prin constituþia din 1962 o monarhie constituþionalã.

Populaþia Marocului

Populaþia Marocului este de 306.645.305 (iulie 2002).

Structura pe vârste:

15 - 64 ani : 60,93%( din care bãrbaþi 9.270.095 ºi femei 9.402.561)

peste 65 ani: 4,68%( din care bãrbaþi 646.567 ºi femei 786.407)

Rata de creºtere a populaþiei: 1,71%

Rata de natalitate: 24,16 naºteri /1000 locuitori

Rata de mortalitate : 5,94 morþi / 1000 locuitori

Rata netã de migraþie : -1,15 migranþi / 1000 locuitori

Grupuri etnice : arab-berber (99,1%) ; altele (0,7%) ; evrei (0,2%).

Religii : musulmani ( 98,7%) ; creºtini (1,1%) ; evrei (0,2%).

Limbile utilizate: arabã (oficialã ) ; dialecte berbere; franceza (utilizatã îndeosebi în afaceri ).

Guvernarea

Nume þarã : forma lungã convenþionalã : Regatul Marocului;

forma scurtã convenþionalã: Maroc.

Tip de guvernãmânt : monarhie constituþionalã.

Capitala : Rabat

Independenþa : 2 martie 1956

Ziua naþionalã : 30 iulie.

Constituþia : 10 martie 1972 ; revizuitã pe 4 septembrie 1992 ; în 1996 se creeazã Parlamentul bicameral.

Participãri la organizaþii internaþionale: ABEDA, ACCT (asociatã), AfDB, AFESD

Moneda naþionalã

Moneda oficiala este dirham (DH). Introducerea precum ºi scoaterea valutei naþionale din þarã, este interzisã .În þarã este permisã numai introducerea valutei care poate fi schimbatã în bãnci, hoteluri, case de schimb valutar, la cursuri foarte apropiate. Recomandãm schimbarea valutei treptat ºi pãstrarea documentului pentru eventualitatea schimbului invers: 1USA=11DH. Cãrþile credit acceptate sunt: Visa Master Card, American Expres, AMU, CCC, ECA, FAO, G-77, IBDR, ICAO, ICFTU, UNESCO, OSCE, etc.

Capitolul     2

Cultura Marocului

Factori geografici, politici, sociali ºi religioºi au constituit fundalul perenitãþii culturii milenare marocane. Trebuie amintit cã Marocul constituia inima vastului imperiu al Almoravizilor, Almohazilor sau Marinizilor care timp de secole ºi-au întins stãpânirea ºi aria de influenþã asupra întregului Magreb, a unei mari pãrþi a Spaniei ºi asupra regiunilor occidentale ale Africii negre. Arhitectura este prin excelenþã dinasticã. Fiecare dinastie va cãuta sã dea strãlucire oraºelor ce vor fi alese drept reºedinþã.

O remarcabilã contribuþie a gândirii , marocane se relevã în filozofie ºi, în aceastã ramurã a ºtiinþei, Marocul l-a dat pe cel mai mare filozof materialist al lumii arabe din Evul Mediu, Ibn Rashid, cunoscut mai mult sub numele de Averroes. Operele lui Ibn Rashid, ale lui Abou Ibn Badjda ca ºi ale altor filozofi au pãtruns în traducere latinã în lumea occidentului.

Se relevã organizarea unor instituþii de învãþãmânt: conservatoare ºi ºcoli de muzicã, ºcoli de arte frumoase ºi de arte plastice. În numeroase oraºe existã biblioteci publice sau specializate :organizarea arhivelor, cercetarea manuscriselor . Situatã în inima cartierului universitar al capitalei, "Biblioteca generalã" joacã, graþie bogãþiei colecþiilor sale diversitãþii publicaþiilor ºi serviciilor, rolul de Bibliotecã Naþionalã a Regatului. Ea oferã cititorului un impresionant numãr de manuscrise, titluri de cãrþi de ºtiinþã ºi beletristicã, periodice, hãrþi ºi fotografii, un laborator de microfilme ºi de fotocopii. Biblioteca are o tot mai intensã activitate editorialã. Dintre publicaþiile periodice în diferite limbi, remarcãm cele douã mari colecþii ºtiinþifice: "Catalogul manuscriselor arabe din Rabat" ºi " Sursele inedite ale istoriei Marocului". Biblioteca generalã din Rabat coordoneazã activitatea bibliotecilor - filiale ale acesteia - din numeroase oraºe ale þãrii: Sale, Fes, Tanger, Azila, Oujda.

Valorificarea patrimoniului naþional, creaþia artisticã, literarã ºi ºtiinþificã reprezintã acþiuni permanente cu caracter cultural. Acestea se traduc prin organizarea de conferinþe publice, colocvii, expoziþii în þarã ºi în strãinãtate, concerte de muzicã clasicã ºi popularã, reprezentaþii de teatru, publicarea de cãrþi ºi reviste. În cadrul acþiunii culturale se intensificã schimburile culturale decurgând din acorduri ºi convenþii internaþionale; se organizeazã "sãptãmâni culturale" , manifestãri artistice ºi culturale organizate în scopul difuzãrii producþiei literare ºi artistice marocane în strãinãtate. Comisia naþionalã marocanã pentru UNESCO asigurã legãtura între organismele publice sau private ºi organizaþiile internaþionale. Comisia ia parte la toate activitãþile UNESCO organizate în þarã ºi în strãinãtate, se ocupã cu organizarea cluburilor UNES Învãþãmântul este una din instituþiile cǎrora Marocul le-a acordat o deosebitǎ atenþie în deceniul trecut ºi în ultimii ani. Formarea într-un rǎstimp cât mai scurt a cadrelor necesare dezvoltǎrii economice si sociale se impunea drept un imperativ, procentul de ºcolarizare fiind foarte scãzut.

Procesul de arabizare s-a desfãºurat într-un ritm susþinut, mai ales în cadrul ºcolilor primare. În primii doi ani de ºcoalã primarǎ arabizarea este completǎ. Începând din al treilea an este introdusǎ franceza ca limbǎ strãinǎ.

Evoluþia procesului de arabizare, adaptarea lui la structurile ºi realitǎþile naþionale, este condiþionat ritmul de creºtere al numãrului de cadre calificate. O deosebitǎ atenþie se acordǎ dezvoltãrii învãþãmântului tehnic. Fiecǎrui minister cu profil economic îi revine sarcina de formare a cadrelor necesare ramurii de care se ocupã. Astfel Ministerului Agriculturii îi este afiliat un Institut pentru pregãtirea inginerilor agronomi, iar Ministerului Comerþului ºi Industriei un Institut superior de comerþ si administraþia întreprinderilor.

Învãþãmântul superior are o multisecularã tradiþie ºi se bucurǎ de prestigiu în Africa ºi în întreaga lume. Moscheea Al Qaraouiyyine ºi numeroasele sǎli de studiu pentru studenþii universitãþilor coranice din vechiul oraº Fes-al-Bali erau vestite în întreg occidental musulman. Astãzi, Universitatea Qaraouiyyine - care slujeºte din secolul al IX-lea civilizaþia islamicǎ ºi arabǎ -cuprinde facultãþile de drept, limbǎ arabǎ teologie ºi ºtiinþe islamice. În iulie 1959, Institutul de Înalte studii din Rabat a fost transformat în Universitatea Mahommed al V-lea. Celor trei facultãþi existente li s-a adãugat facultatea de medicinã. Universitãþii ii sunt afiliate Institutul de sociologie si renumitul Institut universitar pentru cercetãri ºtiinþifice, ale cãror studii sunt editate în numeroase publicaþii periodice.

Politica guvernului în domeniul învãþãmântului urmãreºte realizarea unui învãþãmânt musulman în concepþie, arab în materie de limba ºi marocan ca orientare. Ridicarea nivelului cultural al poporului, difuzarea culturii arabo-musulmane, conservarea ºi dezvoltarea patrimoniului cultural, reprezintǎ jaloane ale orientǎrii învǎþǎmântului ºi culturii în urmǎtorii ani.

Cele mai importante influenþe asupra managementului internaþional le au urmǎtoarele elemente ale culturii: limba, estetica , religia, educaþia, percepþiile ºi stereotipurile ,valorile.

Unicitatea unei culturi poate fi uºor identificatã în simbolurile sale, cu semnificaþiile ei distincte (în lumea arabǎ nu se oferǎ un cadou când întâlneºti pe cineva pentru prima oarǎ. Poate fi interpretat ca o mitǎ. Nu trebuie lǎsatã impresia cã se aºteaptǎ oferirea cadoului atunci când partenerul este singur.)

Alǎturi de simboluri, în comunicare un rol deosebit de important îl au miºcãrile corporale, gesturile, modul de a adresa solicitãrile, semnificaþia numerelor (miºcãri corporale-ridicarea sprâncenelor înseamnã "da"; numerele: pozitive-3,5,7,9; negative - 13,15; simboluri - figurile rotunde sau pãtrate sunt acceptate ; steaua în ºase colþuri, arãtãtorul ridicat sunt evitate).

Legea islamului -Shari'ah -are o puternica influenta asupra vieþii adepþilor acestei religii. Aceasta se observa numai cu pregnanta în cele cinci rugãciuni zilnice, postul în sfânta luna a Ramadanului ºi pelerinajul la Mecca .

Islamismul propaga onestitatea, virtutea adevãrului, respectul faþǎ de dreptul altuia, moderaþia, sacrificiul ºi munca asiduǎ. Islamismul susþine atreprenoriatul, descurajând totuºi acþiunile care ar putea fi interpretate ca exploatarea altora. S-a argumentat uneori cǎ fatalismul Islamic ºi tradiþionalismul au încetinit dezvoltarea economicǎ în þãrile cu acestǎ religie.

Islamismul este o religie monoteistǎ, fondatǎ de profetul Mahommed ºi este bazatǎ pe perceptele Coranului - carte sfântǎ la musulmani. Teologia musulmanǎ defineºte tot în ceea ce trebuie sǎ creadã omul, iar legea musulmanǎ prescrie ceea ce trebuie sǎ facã el.

Un alt element important al credinþei musulmane îl constituie faptul cǎ ceea ce se întâmplǎ, bun sau rãu, se datoreazã voinþei divine ºi este dinainte scris. Aceastǎ credinþǎ fatalistǎ restricþioneazǎ încercarea de a aduce modificãri în þãrile musulmane. Cuvântul "islam" este infinitivul în arabǎ al cuvântului "supus".

Cei cinci piloni ai islamului sau datoriile marocanului sunt: credinþa(recitarea crezului), rugãciunea, postul, milostenia (pomana) ºi pelerinajul la Mecca.

Credinþa. Declaraþia de credinþǎ a musulmanilor, numitǎ SAHARADA este urmãtoarea: " Nu existǎ alt Dumnezeu în afarǎ de Allah, iar Mahommed este profetul sǎu".

Rugãciunea zilnicǎ este numitǎ SALAT ºi este consideratǎ "firul direct cu Dumnezeu" . De remarcat cǎ nu existǎ o autoritate ierarhicǎ în Islamism, ºi nici la preoþi, rugãciunile fiind conduse de o persoanǎ care cunoaºte Coranul.

Postul, numit Ramadan, este de o lunǎ de zile ºi se interzice sǎ se mãnânce, sǎ se bea ºi sǎ se fumeze pânã la asfinþitul soarelui. Bolnavii ºi femeile gravide nu postesc în aceastǎ perioadǎ, ci mai târziu un numǎr de zile egal cu cele nepostite. Postul presupune cǎ-l înþelegi pe cel înfometat. În timpul Ramadanului producþia se reduce deoarece mahomedanii mãnâncã noaptea ºi se odihnesc mai puþin decât în restul anului.

Milostenia (pomana), numitǎ ZACAT, presupune împãrþirea bunurilor cu sãracii.

Pelerinajul la Mecca numit HAGIALÂC, este binecunoscut. El este obligatoriu doar pentru cei capabil fizic ºi financiar sǎ-l facã. Pelerinajul începe în a 12-a lunǎ a anului islamic, care este lunar nu solar, aºa cǎ HAGIALÂCUL ºi RAMADANUL cad uneori iarna, iar alteori vara. Pelerinii se îmbracã în haine speciale, simple, în aºa fel încât toþi sǎ fie egali în faþa lui Dumnezeu. Ritualul HAGIALÂCULUI presupune înconjurarea pietrei sfinte de 7 ori ºi parcurgerea de 7 ori a traseului între Munþii SAFA ºi MARWA. Musulmanii sunt împreunǎ pe câmpia Arafatului pentru rugãciuni de iertare, prefigurând Judecata de Apoi. Pelerinajul se încheie cu un festival, la care se fac rugãciuni, daruri, în ziua în care se consfinþeºte sfârºitul Ramadanului. Pelerinajul la Mecca este o formǎ specialǎ de consum.

Musulmanii nu consumǎ carne de porc ºi alcool. Este interzisǎ ºi camãta, însã în practicile moderne de afaceri aceasta este adesea ignoratǎ.

Rolul femeii este strâns legat de religie în islamism, în special în Orientul Mijlociu, unde femeile nu pot desfãºura aceleaºi activitãþi ca ºi în þãrile occidentale. În Maroc restricþiile impuse femeilor au influenþǎ atât asupra accederii femeilor în funcþiile de conducere, cǎt ºi asupra modelelor de cumpãrare. În afarǎ de produsele alimentare, la toate celelalte produse bãrbatul ia decizia finalǎ la cumpãrare.

În Maroc, o bunǎ gospodinǎ este cea care , în fiecare zi, merge la piaþǎ pentru a cumpãra legume, fructe, carne ºi pâine. Ea va considera cǎ este bine servitǎ dacǎ poate atinge ºi gusta diferitele produse de pe tarabǎ. Ea va da comandǎ lui Hamidon, proprietarul, care va fi curtenitor ºi va pregãti cu deplinǎ încredere produsele, în timp ce ea va merge altundeva pentru a-ºi continua drumul. O orǎ mai târziu, ea va reveni pentru a plãti: Hamidon va rotunji suma de platǎ, vor fi socotite cumpãraturile ºi un bãiat de prãvãlie va merge cu gospodina pânã la maºinǎ sau chiar pânã acasã. A doua zi Hamidon va spune : "Cum au fost roºiile mele? Þi-am spus cǎ sunt bune!". Un bacºiº va încheia tranzacþia.

Comparativ cu o gospodinǎ marocanǎ, în Europa stãpâna exemplarǎ a casei este cea care, o datǎ pe sãptãmânã merge la supermarket pentru a face piaþa, care cumpǎrǎ produsele ce prezintã cele mai bune garanþii de igienǎ ( adicã cele care nu au fost atinse de o altǎ persoanǎ sau care sunt bine ambalate), iar dacǎ gustǎ un produs o face pe ascuns. Ea nu va îndrãzni sǎ cearǎ unui angajat sǎ guste pepenele sau un biscuit. Ea trebuie sǎ acorde încredere mãrcii ºi magazinului.

Valorile reprezintǎ convingerile de bazǎ pe care le au oamenii referitoare la ceea ce este bun ºi rǎu, corect ºi incorect, important ºi neimportant.

Valorile culturale marocane:

siguranþa familiei;

armonia familiei;

vârsta;

autoritate;

compromis;

devoluþie;

foatre rǎbdǎtori;

caracter indirect;

ospitalitate;

caracterformal/admiraþie;

reputaþie;

înrudiri;

apartenenþã;

prietenie;

recunoaºtere socialǎ;

tradiþie

Ocupaþia preferatã a comercianþilor de bijuterii, piele, covoare sau mirodenii este tocmitul. Un preþ, oricât de mic, acceptat fãrã tocmealã, este o adevãratã jignire la adresa celor care vând obiectele.

Capitolul     3

Comunicarea în managementul Marocului

Comunicarea are o importanǎ deosebit în managementul internaþional datoritǎ dificultǎþilor în transmiterilor semnificaþiilor dintre emiþǎtorii ºi receptorii din diferite þǎri.

Variabile naþionale care influenþeazǎ comunicarea sunt: mediul economic, mediul cultural, mediul politic ºi mediul legal.

Mediul economic. Comunicarea internaþionalǎ este influenþatǎ în principal de urmǎtorii factori: protecþionism, liberalism, infrastructurǎ, alte caracteristici ale economiilor strǎine.

Infrastructura. Facilitǎþile externe ale firmei ºi serviciile publice formeazǎ infrastructura economicǎ. Ea include: transportul, energia, infrastructura comunicaþiilor, infrastructura comercialǎ ºi financiarǎ.

       Transportul. Importanþa transportului în afaceri nu mai trebuie subliniatǎ. Dintre indicatorii ce caracterizeazǎ activitatea de transport, un loc important îl deþin numǎrul de camioane ºi autobuze ºi lungimea cǎilor ferate. Diferenþele aceator indicatori sunt deosebit de mari între regiuni.

Ritmul rapid de dezvoltare al reþelei rutiere, feroviare, maritime ºi aeriene reprezintã unul din aspectele cele mai caracteristice ale evoluþiei transporturilor în Maghreb.

Sectorul de transport ºi telecomunicaþii, care joacã un rol de mare importanþã în activitatea economicã a Marocului, a cunoscut în ultimii ani o puternicã expansiune concretizatã prin extinderea reþelei rutiere ºi feroviare, creºterea capacitãþii ºi modernizarea instalaþiilor portuare ºi aeroporturilor, dezvoltarea flotei maritime ºi aeriene.

Transporturile asigurã într-o mãsurã tot mai deplinã traficul intern ºi internaþional al Marocului.

Transportul este un important element în activitatea economicǎ a Marocului. Acest sector, cu toate componentele sale contribuie cu 6% în PIB, cu 15% în bugetul de stat ºi redistribuie în jur de 25% din consumul naþional.

Transportul pe ºosele - Marocul deþine 1000 km de autostradǎ complet modernizatǎ. Din aceºti 1000 de km de autostradǎ cea mai mare parte este ocupatǎ de axa nord-sud , care cuprinde urmǎtoarele rute:

o       Casablanca-Tanger-Tetoul-Sebta

o       Casablanca-Marrakesh-Hgadi-Taroundant

o       Casablanca-El Jaida.

Axa de est-vest ciprinde ruta:

Rabat-Fes- Oujda

Proiectele de dezvoltare ale transportului, întǎrind legǎturile ºi dezvoltând cǎle dintre Tanger ºi Lagos ºi dintre Rabat ºi Cairo, vor ajuta Marocul sǎ joace un rol important în dezvoltarea cǎilor dintre þǎrile Europei, pe de o parte, ºi þǎrile Africii, lumea arabǎ, pe de altǎ parte.

Transportul aerian - este operat de douǎ mari companii marocane de zbor "ROYAL AIR MAROC" ºi "AIR INTER". Marocul are 19 aeroporturi naþionale ºi internaþionale, cele mai importante dintre acestea fiind: Mohamed V (Casablanca); Rabat-sale (Rabat); Angad (Oujda)

Miºcarea aeroporturilor: 59440, incluzând 29430 în Mohamed V (Casablanca).

Traficul pasagerilor: 4.646.408

În 2001, compania naþionalǎ Royal Air Maroc a estimat transportul la 2.363.024 pasageri.

       Energia. Statisticile consumului de energie pe locuitur servesc atât pentru orientarea spre o piaþǎ, cât ºi ca un ghid pentru evaluarea infrastructurii locale. Consumul de energie este, de asemenea, corelat cu industrializarea generalǎ a þǎrii ºi astfel în legǎturǎ cu piaþa bunurilor industriale din Maroc. Se poate spune cǎ indicatorul consumul de energie pe locuitor este cel mai potrivit pentru evaluarea infrastructurii generale a unei þǎri.

       Comunicaþiile. În general, variaþiile în infrastructura comunicaþiilor urmeazǎ nivelul de dezvoltare economicǎ. Dintre indicatorii ce caracterizeazǎ infrastructura comunicaþiilor, cei mai imoportanþi sunt: numǎrul de telefoane la 100 de locuitori, numǎrul de ziare la 1000 de locuitori, numǎrul de calculatoare la 1000 de locuitori, numǎrul de televizoare la 1000 de locuitori, numǎrul de aparate radio la 1000 de locuitori.

În Maroc, sectorul telecomunicaþiilor se aflã în întregime sub controlul statului. Se remarcã intrarea în funcþiune a primei linii telefonice automate intercontinentale, între Maroc ºi Franþa, realizatã cu ajutorul unui cablu submarin, ºi inaugurarea primei staþii africane de telecomunicaþii prin satelit, construitã la Souk El Arba, în apropiere de Rabat.

       Spaþiul public. În lumea arabo-musulmanǎ este foarte marcat de cei numiþi "neo-patriarhali", unde puterea este deþinutǎ de cǎtre "ºef"(preºedinte sau monarh); mass-media, care evolueazǎ în acest spaþiu, peproduce modelul acestui stat "patriarhal". În consecinþǎ, informaþia aºa-zis "liberǎ"ºi jurnalistul :independent" nu se dezvoltǎ decât într-un mediu restrâns, acest cadru fiind constituit din principii explicite ºi mai ales implicite pe care statul le deloimiteazǎ ºi le apreciazǎ în funcþie de evenimentele momentului, ce apar în funcþie de de sensul pe care îl dǎ unor noþiuni cum ar fi "interes general" sau "ordinea publicǎ". Dar aceastǎ configuraþie a spaþiului public atige ast tehnologie a comunicǎrii:apariþia antenelor parabolice din locuinþele oamenilor ºi utilizarea din ce în ce mai generalizatǎ a Internetului.

Noile tehnologii în þǎrile arabe

În Maroc ,în 2002, existau 1.3391 milioane de linii telefonice utile, iar numǎrul de telefoane mobile era de 116.645.

Sistemul de telefonie:existǎ un sistem modern, cu toate accesoriile, cu toate cǎ densitatea este joasǎ:4,6 linii valabile la 100 de persoane.

Sistemul de telefonie este compus din fire deschise, cabluri ºi microunde rodio: Internetul este accesibil, dar foarte scump.

Legat de managementul comunicarea în maroc se realizeazǎ de sus în jos. Aceasta reprezintǎ transmiterea informaþiilor de la superior la subordonat. Principalul scop al acestei cominicǎri este de a transmite ordine ºi informaþii. Managerii folosesc acest canal pentru a informa subordonaþii ce trebuie sǎ facǎ ºi cum sǎ facǎ. Canalul faciliteazǎ circulaþia informaþiei spre cei ce trebuie sǎ realizeze sarcinile.

Comunicarea la prima întâlnire de afaceri

Prima impresie conteazǎ foarte mult. Modul de prezentare la prima întâlnire poate influenþa pozitiv sau negativ relaþiile viitoare de afaceri cu partenerul. În lumea facerilor modul cum este perceputǎ o persoanǎ poate influenþa decisiv volumul afacerilor care se vor face. O primǎ imoresie bunǎ depinde de modul în care sunt înþelese ºi aplicate diferenþele culturale la specificul situaþiilor respective, pentru a evita orice interpretare greºitǎ.

Oamenii din fiecare culturǎ au proceduri diferenþiate ºi soeranþe diferite atunci când se întâlnesc pentru prima oarǎ cu alte persoane.

La prima întâlnire de afaceri dintre managerii din diferite culturi este foarte important sǎ se înþeleagǎ obiectivele culturale ale fiecǎrei pǎrþi:

obiective culturale - stabilirea de relaþii personale ;

cǎrþile de vizitǎ - o formalitate, fǎrǎ valoare intrinsecǎ;

deschiderea discuþiei - stabilirea statului personal / contextului familial, conversaþii generale;

imaginea de sine - parte a unei culturi bogate;

limbaj - salutǎri formale, flatǎri, expresii de admiraþie;

mesaje nonverbale - expresii faciale, limbajul trupului;

orientare spaþialǎ - distanþa apropiatǎ, informalǎ;

orientare temporarǎ - orientare pe termen lung, asumarea iniþiativei;

schimb de informaþii - personale;

încheiere - expresia ospitalitǎþii / relaþiilor personale;

valori culturale aplicate - armonie religioasǎ, ospitalitate, sprijin emoþional, statut/ritual.

Comunicarea în cadrul întâlnirilor de afaceri:

obiective culturale - stabilirea de relaþii ºi câºtigarea încrederii;

deschiderea discuþiei - o perioadǎ de "încǎlzire"/expresia ospitalitǎþii

participare - dupa vârsta/implicarea specialistilor/caracter indirect;

imaginea de sine - cultura bogata generozitate;

limbaj - flatare,ocolire;

orientare spaþialǎ - dupa statut ºi varstǎ;

orientare temporala - context istoric;

luarea deciziilor - intuiþie,fundal religios;

încheiere - orientaþii spre întâlniri viitoare;

valori culturale aplicate - ospitalitate, crdinþe religioase, vârstǎ / statut, flatare / admiraþie;

Diferenþe culturale în timpul prezentarilor de afaceri

Obiective culturale - prezentarea problemei, identificarea opiniilor ;

Deschidera discuþiei - informaþii de bazǎ;

procedurǎ - controlat de statut, informaþii de la specialiºti;

imaginea de sine - apartenenþa familialǎ;

limbaj - elaborat, emoþional;

instrumente de persuasiune - crize, relige, naþionalism

schimb de informaþii - indirect, la obiect;

încheiere - relaþii de viitor, nevoia de judecatǎ a superiorilor;

valori culturale aplicate - mesaj nonverbal, comunicarea indirectã la obiect;

Ca în toate þãrile musulmane, politeþea tradiþionalã în Maroc este inseparabilã de conduita religioasa.

Cuvântul Dumnezeu este invocat in orice ocazie: Bismillâh (în numele lui Dumnezeu) pentru a primi o veste bunã, pentru a rãspunde la întrebãrile despre sãnãtate, pentru a aduce mulþumiri dupã masã: In shâ Allâh .

Formula obiºnuitã marocana de salutare este " Care sunt veºtile tale?" la care se adaugã "Nici un rãu asupra ta?" . Se rãspunde prudent " Nici un rãu gratie lui Dumnezeu!" Pentru a mulþumi un marocan rãspunde : "Dumnezeu sa te binecuvinteze!" , iar la despãrþire : "Dumnezeu sa te protejeze!" .

Altãdatã si in prezent doar la þara în special în cazul femeilor, conversaþia era presãrata de antifraze eufemistice ( adicã toate lucrurile dezagreabile erau exprimate prin atenuare sau din contra). Astãzi , tinerii marocani folosesc aceste formule mult mai rar.

Capitolul 4

Riscurile în afacerile din Maroc

În afacerile economice internaþionale pot apãrea o mare varietate de riscuri datoritã complexitãþii relaþiilor economice dintre þãrile lumii, a diferenþelor culturale, precum ºi a modificãrii permanente a mediului economic ºi politic internaþional.

In afara acestor riscuri cu caracter obiectiv pot apãrea ºi o serie de riscuri de naturã subiectivã datorate incompetenþei sau relei credinþe a partenerilor strãini.

Din punct de vedere al caracterului lor, riscurile pot fi:

riscuri cu caracter economic, cum sunt riscurile financiar-monetare, datoritã fluctuaþiilor valutare; riscuri de preþ, datorate inflaþiei ºi instabilitãþii preþurilor; riscuri contractuale determinate de neplata mãrfurilor livrate, nerespectarea obligaþiilor contractuale.

riscuri cu caracter politic cum ar fi expropierea, confiscarea, naþionalizarea, determinate de schimbarea regimului politic, starea de rãzboi.

riscuri cu caracter natural, cum sunt inundaþiile, cutremurile, uraganele, erupþiile vulcanice.

Vulnerabilitate economicã are ca obiectiv previzionarea instabilitãþii politice a unei þãri pentru a ajuta firma sã identifice ºi evalueze evenimentele politice ºi influenþa lor potenþialã asupra deciziilor actuale ºi de perspectivã privind afacerile internaþionale.

Evaluarea vulnerabilitãþii politice se face nu doar cu scopul de a determina dacã poate fi fãcutã o investiþie într-o þarã sau nu, ci ºi pentru a determina nivelul riscului pe care firma este pregãtitã sã-l accepte.

Conform ierarhizãrii þãrilor dupã gradul de libertate economicã, Marocul se încadreazã în rândul þãrilor în mare parte libere (aflându-se pe locul 40, urmatã de Elveþia, Uruguay ºi Uganda ).

Guvernul marocan încurajeazã investiþiile strãine ºi a realizat un numãr de modificãri destinate valorificãrii climatului investiþional în ultimii ani. În octombrie 1995 Parlamentul marocan a aprobat un nou cod al investiþiilor. Codul este aplicabil în egalã mãsurã atât investitorilor strãini, cât ºi celor marocani. Ministerul Finanþelor ºi investiþiilor strãine a creat un birou de promovare a investiþiilor ºi studiazã mãsurile de reducere a muncii de birou asociatã cu investiþiile.

În aprilie 1996 statul marocan a semnat un acord cu compania U.S. CMS ºi cu compania SWISS pentru un proiect de difuzare a energiei electrice evaluat la aproximativ 1,5 bilioane $. Autoritatea localã din Casablanca a semnat recent un acord cu o firmã francezã pentru conducerea ºi îmbunãtãþirea sistemului de distribuire a apei ºi electricitãþii.

Managementul privat al altor proiecte de infrastructurã, incluzând ºosele, porturi ºi reþeaua de apã ºi electricitate, sunt de asemenea în curs de finalizare. Marocul deþine un sistem legal nediscriminatoriu, care este foarte accesibil.

Este membru al World Intellectual Property Organization (WINO )    ªi face parte din Berns Copyright º.a.

În particular, liberalizarea sistemului de alocare a schimburilor externe, regimul importurilor ºi sectorul financiar au redus rolul guvernului în economie.

Moneda naþionalã ( dirhamul marocan ) este convertibilã în toate tranzacþiile curente, cât ºi în cele de capital, îndeosebi în cadrul repartizãrii capitalurilor investitorilor strãini, dacã investiþia originalã a fost înregistratã la Oficiul de Schimburi Externe.

Marocul a optat pentru o economie liberã, diversificatã, bazatã pe iniþiativa privatã . Succesul investiþiilor este datorat potenþialului economic ºi resurselor umane. Mulþumitã acestor remarcabile performanþe, în particular sectorul industrial. Marocul este deja pregãtit sã contribuie cu un important coeficient între operatorii interesaþi de Maroc ºi peste hotare, schimbul de mãrfuri ºi cooperãri legate de tehnicã. Þara a încercat continuu sã valorifice climatul investiþional prin întãrirea mãsurilor de inducere ºi încurajarea în favoarea ambilor investitori ºi naþionali ºi strãini.

În regularizarea schimbului care autorizeazã transferul liber ºi automat al veniturilor ºi capitalurilor investite s-au emis o poliþã de credit investiþional ºi o reformã a sistemului financiar, care urmãreºte sã adapteze sistemul bancar marocan la standardele europene.

Sectorul financiar este supus unei puternice intervenþii a statului, concretizatã, în perioada imediat urmãtoare obþinerii independenþei, prin     instituirea monedei naþionale - dirhamul (DH)- ºi înfiinþarea unei instituþii proprii de emisie - Banca Marocului.

Numãrul mare al bãncilor ºi existenþa "Bursei de valori" la Casablanca subliniazã încã odatã importanþa acestui oraº, ca fiind cel mai mare centru financiar ºi comercial al Marocului.

Banca Marocului, ca bancã centralã, reprezintã principala instituþie de emisie a þãrii: acordã avansuri, aprobã scãderea taxelor vamale ºi-ºi dã acordul pentru obþinerea unor credite strãine.

Banca Naþionalã pentru Dezvoltare Economicã (B.N.D.E.): acordã credite pe termen lung ºi mijlociu ºi participã la realizarea unor importante proiecte de dezvoltare.

În legãturã cu armonizarea ºi generalizarea în aria contabilitãþii Marocul a adoptat un cod de normalizare a contabilitãþii. O reformã globalã a pieþei capitalurilor a fost adoptatã, cuprinzând reforma : "Stocul de Schimburi din Casablanca", crearea corpurilor colective pentru investiþia proprietãþii private sub forma ICV's ( companii de investiþii cu capital variabil ) ºi crearea de fonduri comune de investiþii.

Potenþialul economic ºi uman conferã Marocului un loc de prim ordin în rândul statelor africane în curs de dezvoltare. Redresarea ºi dezvoltarea de ansamblu a economiei s-a impus ca necesitate în perioada urmãtoare proclamãrii independenþei naþionale.

Politica economicã adoptatã de cãtre guvernul marocan s-a axat pe concentrarea eforturilor poporului pentru realizarea cu precãdere a acelor obiective menite sã afirme personalitatea naþionalã.

Industria Marocului este foarte dezvoltatã, mai ales în urmãtoarele domenii: industria zahãrului, industria laptelui, a fãinii, cea textilã, de ciment, chimicã, mecanicã.

În acord cu " Centrul marocan de conjucturã " în 1998 GPD a avut o creºtere cu 6,3% faþã de 2% în 1997. Aceastã creºtere este în special datoratã creºterii cu 24% a valorii adãugate în agriculturã. Valoarea adãugatã a nonagriculturii a crescut deja cu 3,4% datoritã construcþiilor, energiei ºi unor transferuri în sectorul industrial. Conform CMC, creºterea activitãþii în nonagriculturã a dus la expansiunea investiþiilor, a cãrui volum a crescut cu 14% în 1998 faþã de 4,8% în ultimul an.

Privind schimbul strãin, creºterea exporturilor (2,7%) a fost mai micã decât a importurilor (8,5%). Aceastã accelerare a importurilor privind principalele bunuri durabile, care sunt esenþiale pentru reevaluarea investiþiilor.

Angrenat in circuitul economic mondial, comerþul exterior are un rol deosebit de important in economia þarii, prin volum ºi structurã , prin influenþa pe care o exercitã asupra creºterii ºi diversificarii economiei naþionale.

Mãsurile de stimulare a exporturilor, conjunctura favorabilã a minereurilor pe piaþa mondialã, in special la fosfaþi ºi, totodatã, creºterea deosebitã a importurilor de maºini ºi utulaje, ca urmare a intensificãrii procesului de industrializare, au determinat creºterea continuã a volumului schimburilor comerciale ºi extinderea ariei geografice a acestora.

Exportul marocan este dominat de materiile prime minerale ºi de cãtre unele produse agricole, cu predilecþie citrice, legume ºi zarzavaturi. Marocul deþine primul loc în exportul mondial de fosfaþi. Prin încasãrile obþinute, Oficiul Marocan al Fosfaþilor constituie una din cele mai importante surse de finanþare a dezvoltãrii economiei.

La importul marocan ponderile cele mai mari le deþin maºinile, utilajele ºi instalaþiile industriale, produsele metalurgice, produse chimice.

Marocul importã, deasemenea, un numãr important de autovehicule ºi subansamble necesare industriei de montaj, precum ºi aparate de radio ºi televiziune.

Pentru protajarea consumatorilor, guvernul marocan urmãreºte concretizarea unui complex de mãsuri care vizeazã frânarea fenomenului de creºtere a preþurilor. Se are în vedere fixarea raþionalã ºi suplã a preþurilor, unificarea diverselor organisme, care au drept scop reglementarea ºi controlul preþurilor, informarea perpetuã a consumatorilor prin intermediul presei, radioului ºi televiziunii.

Succesele obþinute pe linia reactivizãrii întregii economii au fost acompaniate de importante transformãri pe plan social, care au vizat o mai bunã repartiþie a veniturilor pe cap de locuitor, creºterea nivelului de trai al populaþiei, dezvoltarea învãþãmântului ºi a culturii.

Realizãrile obþinute de poporul marocan în cele ºase decenii care au trecut de la dobândirea independenþei au dus apariþia pe harta economicã a Marocului a numeroase ºi importante obiective economice în agriculturã, industrie, transporturi ºi alte sectoare economice.

Capitolul 5

Negocierea în afaceri

Obiectivul negocierii este de a se ajunge la un acord avantajos ambelor parþi.Atingerea acestui obiectiv presune atât artǎ cât ºi ºtiinþǎ.

v    Procesul de negociere presupune parcurgerea anumitor etape:

v    Planificarea:

v    Construirea relatiilor interpersonale;

v   Schimbul de informaþii legat de problema în cauzǎ ( la marocani deciziile se iau adesea de persoanele mai în vârstǎ, informaþiile mai detaliuate sunt oferite de specialiºtii pe domenii de activitate.Problemele tehnice ºi cele financiare sunt lǎsate în responsabilitatea comisiilor de evaluare, decizia poate fi influenþatǎ de factorii politici sau de cei personali.)

v   Persuasiunea (este consideratǎ cea mai importantǎ etapǎ. Marocanii continuǎ abordarea indirectǎ a afacerilor facǎt apel la relaþiile personale, constituite anterior. Consruirea relaþiilor personale este atât de integratǎ în etapa de persuasiune, încât este dificil de fǎcut o demarcaþie între discuþiile afaceri ºi cele personale. Marocanii fac apel la relaþiile de afaceri ºi personale viitoare, aºteptând momentul ºi locul oportun pentru a discuta termenii acordului final.);

v    Acorduri.

Caracteristici ale negociatorului marocan

Contrar americanilor, spaþiul nu are aceeaºi valoare. Sfera de izolare a americanilor, spaþiul inviolabil din jurul acestuia, nu existã în Maroc. Spaþiul public este al tuturor. Este esenþial pentru un marocan de a rãmâne în zona olfactivã a partenerului, pe cât este de evitatã aceastã apripiere la americani.

În general, marocanii îºi privesc intens interlocutorii ºi nu sunt niciodatã indiferenþi la propunerile acestora.

Nu fiþi supãraþi dacã:

o sunteþi primit cu sãrutãri de douã frumoase dansatoare; faceþi ca ele!

o omul de afaceri marocan vã ia mâna cât mai aproape de el sau vã poate îmbrãþiºa; este un semn de prietenie.

În întâlnirile de afaceri negociatorul marocan evitã sã-ºi punã partenerul într-o posturã nefavorabilã. El îl respectã. Mai mult, are o deosebitã capacitate de a lua decizii ºi ºtie sã se facã ascultat. Statutul social este foarte important; de aceea, cartea de vizitã nu trebuie uitatã. El poate înþelege poziþiile ambelor pãrþi fãrã a fi pãrtinitor.

Nu trebuie deviatã negociatã spre conflict; negociatorul marocan evitã confruntarea directã! ªi cu cât se mãnâncã mai mult, cu atât se aratã respectul pentru gazdã.

Marocanilor le place expresivitatea ºi au manifestǎri emoþionale.

Întreruperile frecvente ºi aºteptǎrile îndelungate sunt o obiºnuinþǎ.

Rãspunsul "da" poate însemna "poate" sau chiar "nu" ºi invers.

Exprimarea admiraþiei faþǎ de un obiect aparþinând unui marocan trebuie evitat, întrucât se va simþi onorat sǎ vi-l ofere.

Marocanii sunt emotivi ºi se pot supãra uºor.

Criticarea în public al unui membru al echipei lor de negociere va impresiona neplãcut.

Întâlnirile de afaceri în grup sunt tipice, însã abordarea subiectului se face direct.

Onoarea, poziþia familiei ºi statutul sunt elemente foarte importante la marocani.

Argumentele empirice sunt inutile ºi evitate. Lipsa tocmelii este consideratǎ o jignire.

Religia joacǎ un rol major ºi de aceea trebuie acordat un respect deosebit practicilor ºi obiceiurilor marocane. Rãbdarea este o necesitate, nu o virtute în negocierile cu marocanii. Nu se poate încheia nici o afacere vinerea, care este Ziua Sfântǎ a Islamului. Nu se planificǎ întâlniri în zilele religioase.

Capitolul 6

Managementul resurselor umane în firmele marocane

Comportamentele manageriale din societatea marocanã sunt la fel de apropiate de tradiþiile tribale ca ºi de influenþele vestice. Ali aratã cã managerii din þãrile arabe "se comportã ca niºte taþi protectori, grijulii, care preiau toate responsabilitãþile afacerii ºi impun un stil de management autoritar. Structura autoritarã este dominatã în firmele private ºi de stat, care sunt puternic centralizate."

Se aratã cã influenþele tribale sunt de tipul excluderii grupurilor care nu aparþin familiei din succesul afacerii, din dezvoltarea problemelor. Se merge pânã la împãrþirea companiei în douã, dacã existã neînþelegeri între doi top-manageri. Este practica tribalã a tratamentului egal ºi dorinþa de a face plãcere "rivalilor". Orientarea administrativã centralizatã, regulile rigide, diviziunea clarã a muncii, toleranþa slabã faþã de ambiguitate ºi faþã de autonomie, combinate cu valorile tribale, au dezvoltat stilul managerial denumit "ºeicocraþie".

Caracteristicile lui sunt:

      autoritate ierarhicã;

      reguli ºi regulamente adaptate la personalitatea ºi puterea individului care face regulile;

      subordonarea obiectivelor de eficienþa relaþiilor umane ºi prieteniilor personale;

      indecizie în luarea deciziilor;

      abordarea patriarhalã a leadershipului;

      nepotism la toate nivelurile ierarhice;

      politica uºilor deschise.

Influenþele Vestului în metodele de management au schimbat comportamentul unor manageri marocani, dar abordarea participativã, democratã se loveºte de rezistenþa segmentelor conservatoare din societate.

Ali aratã cã aceste influenþe produc o "dualitate" a stilului managerial marocan prin:

crearea de numeroase reguli (simboluri de modernitate) fãrã a face eforturi de implementare a lor;

crearea sistemului de selecþie ºi promovare bazat pe performanþe, în timp ce selecþia ºi promovarea, în realitate, se bazeazã pe relaþii personale, sociale, nepotism;

crearea structurilor ºi utilizarea lor numai ca simbol al modernismului, pentru cã viaþa în organizaþie continuã sã se desfãºoare pe valorile culturale tradiþionale.

Modelul de lider marocan prezintã o sintezã excelentã a patru dimensiuni:

Ø      personalism;

Ø      individualism;

Ø      nevoia de instituþionalizare;

Ø      aºteptãrile de la "marele om".

În Maroc sunt prezente urmãtoarele stiluri de management:

factual - semnificaþiile vin din mediu, timpul este considerat flexibil;

intuitiv - superstiþios, ideile le obþine din discuþiile de grup, percepþia este cel puþin tot atât de importantã ca realitatea;

analitic - orientat spre proces, gândirea este puternic interiorizatã, fiind asimilatã cu "simþirea";

normativ - conceptul de rudenie este foarte apreciat, prietenia este înaintea afacerilor ºi este de duratã, bazatã pe sinceritate.

Instruirea managerilor este procesul de schimbare a comportamentelor ºi atitudinilor salariaþilor cu scopul creºterii profitabilitãþii atingerii obiectivelor.

Procesul de instruire prezintã anumite diferenþe datorate culturii. Astfel, în Maroc aspectele instruirii sunt:

mãrimea grupului / componenþã: foarte mare, sensibili la nivelul ierarhic;

programul de instruire: 9/10 - maximum15, fãrã pauzã de prânz;

pregãtirea instruirii: nu este necesarã ºi nici importantã;

începerea instruirii: prezentarea se face în funcþie de statutul social, cel mai în vârstã (în funcþie) se prezintã primul;

derularea procesului de instruire: accentul se pune pe memorarea deprinderilor de bazã, antrenare, demonstrarea de cãtre conducãtor, lecturi minime;

materiale de instruire: vizuale, instruirea se face de cãtre conducãtorul grupului;

verificarea cunoºtinþelor: nu se pun întrebãri directe, individuale, participanþii au nevoie de o perioadã de pregãtire;

valori culturale: respectul faþã de cei mai în vârstã, reputaþie, realizãri individuale.

Diferenþe culturale în motivare

În funcþie de stilul de management: instruire, atenþie personalã, paternalism. Managerii marocani sunt mai eficienþi în rolul paternal. Statutul managerilor, nivelul de autoritate ºi posibilitatea de a pedepsi sau rãsplãti salariaþii le permit sã-ºi asume acest rol. În acelaºi timp, managerii separã relaþiile de muncã de cele personale, pentru a nu-ºi pierde autoritatea ºi controlul din subordine.

Controlul este realizat de cãtre o altã persoanã (paternalism). Managerii se strãduiesc sã controleze pe alþii printr-o relaþie parentalã. Fiecare încearcã sã fie în locul managerului în dorinþa de a câºtiga respect ºi responsabilitãþi.

Atracþia emoþionalã are la bazã religia, naþionalismul ºi admiraþia. Motivaþia vine din atracþia promovãrii. Un manager va accepta asignarea în strãinãtate dacã ea va aduce la câºtiguri personale concretizate în poziþie ierarhicã, statut sau bani. Atracþia religiei poate fi puternicã în momente de crizã. Admiraþia ºi flatarea pentru realizãrile individuale sunt deasemenea factori motivaþionali.

Diferenþele ce au la bazã recunoaºterea sunt: statut individual, clasã / societate, promovare. Recunoaºterea la marocani provine din statutul individual în cadrul ierarhiei. Când un departament îºi realizeazã obiectivele, recunoaºterea va reveni ºefului de departament, care va recunoaºte meritele nivelului sãu imediat inferior, proces care continuã pânã la cel mai mic nivel.

Rãsplata materialã presupune cadouri individuale / familiale, creºterea salariului. Marocanii sunt motivaþi de cadourile individuale sau pentru familie, care sunt considerate un semn de admiraþie sau apreciere al realizãrilor individuale. Un bonus de 1 - 2 zile la salariu, de exemplu, pentru muncitorii marocani care-ºi depãºesc normele este un bun motivator ºi un imbold pentru alte persoane. În firmele mici, întreprinzãtorul poate trimite acasã unui muncitor bun un cadou sub formã de bunuri de gospodãrie pentru a se bucura de ele împreunã cu familia.

Ca ameninþare se poate aminti compromiterea reputaþiei. Pentru marocani, retrogradarea din funcþie este o ameninþare a reputaþiei ºi statutului social. Dacã se impune o astfel de mãsurã, procedura de revizuire este foarte lungã, pentru a se asigura cã acþiunea este justificatã ºi sã dea salariatului timp sã-ºi corecteze performanþele. Pierderea locurilor de muncã este o povarã foarte grea pentru salariat, colegi ºi familie ºi este foarte dificil de remediat o astfel de situaþie.

Cele mai importante valori culturale întâlnite la marocani sunt: reputaþia, siguranþa familiei, religia ºi statutul social.

Evaluarea performanþelor

Este un proces continuu, oferind managerilor posibilitatea de a aprecia rezultatele pozitive de a-i corecta pe cei ce nu au obþinut rezultate satisfãcãtoare.

Pentru marocani, obiectivul evaluãrii performanþelor reprezintã pedepsirea salariaþilor care nu ºi-au realizat sarcinile date de manageri. Se urmãreºte menþinerea performanþelor la acelaºi nivel ºi supravegherea angajatului.

Legat de structura evaluãrii, managerul marocan va chema salariatul în biroul sãu, dacã rezultatele sale sunt sub aºteptãri. El va admonesta salariatul în particular, pentru a nu îi crea un disconfort public, folosindu-ºi

autoritatea pentru a-l ameninþa cã va fi pedepsit, dacã nu îºi va revizui conduita.

Interacþiunea (comunicarea între angajat ºi manager ) se realizeazã într-un singur sens. Managerul, figurã cu autoritate, judecã ºi pedepseºte, dacã este cazul. Salariatul joacã rolul unui copil pedepsit. Feed-back-ul este aleatoriu.

Performanþele salariaþilor marocani sunt evaluate în funcþie de contribuþiile lor majore. Unii membri din echipa pot excela, pentru a arãta managerului cã au performanþe deosebite, acesta admirându-i pentru rezultatele obþinute.

Rãsplata salariaþilor marocani o reprezintã un bonus de 1-2 zile la salariul lunar sau promovarea, care presupune în mod automat o mãrire de salariu. Pedeapsa pentru rezultate nesatisfãcãtoare constã în diminuarea salariului sau retrogradarea din funcþie.

În încheierea evaluãrii, managerul marocan felicitã salariaþii pentru realizãrile obþinute, promovându-i sau pedepsindu-i. Dacã salariatul are o contribuþie majorã la succesul firmei este onorat cu ceremonie specialã.

Privind valorile culturale, modelul marocan de evaluare a performanþelor subliniazã autoritatea ºi vârsta.

Cel mai semnificativ comportament, în Maroc se refera la "ruºine ºi pudoare". O trãsãtura esenþiala a marocanilor este legãtura cu tradiþia si obiceiul.

Ospitalitatea marocanã este proverbialã . Un motiv în plus pentru a nu abuza . Echipamentul hotelier este foarte bun , cu mai mult de 300 de hoteluri care au în total 40.000 de paturi din care 10 hoteluri de lux ºi 40 de hoteluri pentru "turismul de mare ". În caz de urgenþã, nu vom regreta niciodatã dacã vom încredinþa soarta noastrã unui marocan. Walter B. Harris scria, de altfel in Maroc-ul dispãrut : "Toatã viata mea ºi în toate cãlãtoriile mele mi-am format ca linie de conduita sa am încredere în fiecare om ºi rar , extrem de rar, am fost dezamãgit în Maroc".

În traducerea cãrþii , Paul Ouinot a adãugat : "Prin prisma experienþei mele , consider ca pãrerea lui Walter B. Harris este justa ºi cã orice european în Maroc ar trebui sa se comporte la fel ". În practicã, nimeni nu este mai onest ºi mai demn de încredere decât marocanul.

Brain Drain se referã la un numãr nu foarte mare de indivizi , însã importanþa calitativa a acestui fenomen este foarte mare . Condiþiile defavorabile în munca intelectualã ºi remuneraþiile mici (slabe) în acest sector ºi conjugate cu evenimente politice ºi cu ofertele tentante ale þarilor industrializate ce pãrãsesc þara, sã lucreze în Europa ºi în America.

Cei 2 factori ai imigraþiei marocane actuale sunt: import de muncitori necalificaþi pentru industria ºi agricultura industrializatã ale þarilor dezvoltate ºi "brain drain". În primul caz este vorba despre o imigrare sezonierã sau temporarã , dar sunt cazuri , ºi nu puþine , de imigrãri permanente .De exemplu, în Franþa , muncitorii din Africa de Nord au putut sã aducã cu ei familiile.

Sistemele ideologice propun individului de a-ºi supune în totalitate viaþa sa cotidianã la realizarea unui ideal global:

societate musulmanã armonioasã în conformitate cu viziunea coranicã;

naþiune independentã ºi unitã;

societate ce eliminã privilegiile nemeritoase.

Fiecare alege ºi îºi constituie astfel o ideologie personalã luând în considerare normele mai mult sau mai puþin teoretice, derivate din practica socialã trecutã sau prezentã.

Modelele comportamentale propuse de sistem sunt:

o       fidel;

o       patriot;

o       militant / socialist.

Elementul principal al acestor modele pe care lumea arabã actualã le-a moºtenit de la arabii preislamici propune ideea de menþinere a "onoarei" ('ird) individului sau a grupului.

Se poate spune cã acest cult al onoarei constituie adevãrata religie, adevãrata legãturã socialã cu Arabia preislamicã.

Rãzboiul fiind aici un fenomen de amploare între unitãþi sociale, onoarea înseamnã forþã, putere materialã ºi moralã. Acest lucru implicã curaj, capacitate ºi dorinþã de a apãra independenþa grupului, de altfel ca ºi castitatea ºi libertatea femeilor ºi a protejaþilor, dispoziþia de a rãzbuna afronturile ºi ospitalitatea.

Pierderea onoarei, ruºinea este pentru poporul marocan o pedeapsã teribilã.

BIBLIOGRAFIE:

Marcu, Ghe., Maroc, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1995

Monteil, V., Maroc - PETITE PLANETE, Edition du Seuil ,1993

Matei, H., º.a., Statele lumii - micã enciclopedie, Ed. Meronia, Bucureºti, 1994

Rodinson, M., Les arabes, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1991

Sasu, C., Management internaþional, Ed. Gheorgheni, Harghita, 2003

w.w.w.encarta.com

w.w.w.morocco.com

w.w.w.focus.com

w.w.w. worldatlas.com

w.w.w.geografic.com

w.w.w.globalforum.ma