Management : managementul conflictelor

Management : managementul conflictelor

Despre conflicte.

Cred ca se poate spune fara riscul de a gresi ca nu exista organizatie fara conflicte dupa cum nu exista grup social fara frictiuni. De altfel, acolo unde interactioneaza cel putin doi oameni, se creaza mediul propice aparitiei si dezvoltarii conflictelor. Si, cu toate 17117f521r acestea, putine persoane stiu ce este cu adevarat conflictul. El reprezinta un proces de opunere si confruntare ce poate aparea intre diferiti indivizi sau grupuri.

In opinia lui H.Stern, conflictul reprezinta ­« un punct de vedere comportamental ca o forma de opozitie care este centrata pe adversar ». Baza conflictului o reprezinta incompatibilitatea scopurilor, intentiilor sau valorilor partilor care se confrunta. Conflictul a fost descris ca o stare tensionala care apare atunci cand doua sau mai multe parti ale organizatiei intra in interactiune pentru a lua o decizie, a realiza un obiectiv sau a solutiona o problema si : interesele partilor sant diferite, actiunile unei parti determina reactii negative intr-o alta parte si partile incapabile sa solutioneze controversa, se critica reciproc. Generalizand, conflictul este starea tensionata generata de interferenta dintre doua sau mai multe probleme majore.(S.Stanciu, pag 213 )

Etiologic, conflictul incepe sa-si faca prezenta, in mod latent, o data cu perceperea unei situatii problematice care solicita imperativ o actiune rezolutiva. Decalajul dintre perceptia clara a dimensiunilor problemei si intuirea vaga a consecintelor antrenate de alegerea unei modalitati posibile de actiuni reprezinta conditiile favorabile trecerii din stare latenta, in stare manifesta a conflictului. De obicei cu cat perioada este mai mare si se inregistreaza mai multe acumulari tensionale, cu atat intensitatea si formele active ale conflictului devin mai radicale. ( S.Buzarnescu, pag 61)

Clasificarea conflictelor

Conflictul este deci un blocaj al macanismelor normale de luare a deciziilor, de felul celui in care un individ sau un grup incearca dificultate in alegerea cailor de actiune. Se disting trei clase de situatii conflictuale 1) conflicte individuale,decurgand din criza de constinta individuala 2) conflicte organizationale generate de deteriorarea raportului dintre grupuri sau intre indivizii din organizatie 3) conflicte interorganizationale: intre grupuri sau intre organizatii cu valori greu compatibile. (S.Buzarnescu, pag 62)

Intr-o organizatie, pot aparea atat conflictele intre persoane, atunci cand ele reflecta divergentele intre valorile personale, precum si conflictele intergrupuri (apar atunci cand un grup obstructioneaza progresul unuia sau mai multor grupuri; prin insasi faptul ca obstructionarea progresului unui grup ameninta atat performantele grupului cat si ale intregii organizatii, managementul conflictelor implica si faptul ca orice persoana trebuie sa fie capabila sa previna sau sa controleze aceste stari de conflict oricand si oriunde).

La nivelul organizatiei, data fiind prezenta unei cerinte functionale (operarea cu un scop) care conditioneaza in mod subiectiv actiunile individului si a structurii organizatorice se disting 2 categori de conflicte :

1)conflicte generate de probleme greu surmontabile,care il pun pe individ sa decida asupra unor alternative, care contin alte valori decat cele individuale sau de grup

2)conflicte sustinute de diferentele care exista intre alegerile facute de indivizi diferiti din aceiasi organizatie. In acest organizatia in ansamblu este in conflict

(S.Buzarnescu pag 63)

Schmidt si Kochan identifica doua tipuri de conflicte: esentiale si afective.Conflictele esentiale sunt determinate de existenta unor obiective diferite, pentru diferite segmente de personal sau pentru personal, pe de o parte, si pentru organizatie pe de alta parte.Conflictele sant cu atat mai grave cu cat o parte incearca sa obtina avantaje, pe seama exploatarii viciilor de organizare ale celeilalte parti. Personalul si organizatia nu sunt si nu trebuie sa fie parti antagoniste; diferitele compartimente ale organizatiei , nu sunt, nici de aceea, in opozitie, ci intr-o eventuala competitie. Conflictele afective sunt generate de stari emotionale care intervin in sfera relatiilor interpersonale.( S.Stanciu,pag 214).

Este conflictul necesar?

Prin prisma efectelor asupra organizatiei conflictul poate fi: functional ( confruntarea de idei, opinii si atitudini conduce la cresterea performantelor organizatiei) si disfuctionale ( confruntarea partilor implicate in conflict aduce daune organizatiei). (S.Stanciu,pag 214)

Cercetarile actuale sugereaza conflictele intergrup sunt adesea benefice, avand si efecte pozitive asupra organizatiei, cum ar fi:

Conflictele intergrup pot diminua tensiunile acumulate, ajutand la stabilizarea si integrarea membrilor. Daca rezolvarea lor presupune discutii si eliminarea neintelegerilor dintre grupuri, conflictele reprezinta o valva de securitate care elimina presiunile din interiorul companiei la timp.

Permit grupurilor sa-si exprime parerile si doleantele, dandu-le sansa de reajustare. Impulsurile aparute astfel se pot consuma mai eficient datorita efectului de transformare a acestora in schimbari.

Permit mentinerea nivelului de stimulare necesar functionarii in mod inovator, astfel incat conflictele intergrup vor reprezenta o sursa de motivare in cautarea unei schimbari.

Conflictele intergrup pot sugera o identitate a grupului.Este demn de remarcat faptul ca un conflict intre grupuri poate aparea numai atunci cand grupurile difera intre ele, dar sunt dependente unul de celalalt.

Stadii ale conflictului

Pentru a simplifica analiza manageriala, procesul conflictului poate fi defalcat in cinci secvente, conform schemei:

Conflictul latent --> Conflictul perceput --> Conflictul simtit --> Conflictul manifest --> Conflictul final

Conflictul latent reprezinta etapa de dezvoltare a conflictului la care acesta abia este suspectat sau perceput.

Conflictul perceput reprezinta acea etapa la care problemele incep sa fie percepute, iar toti cei implicati in conflict recunosc aparitia acestuia.

Conflictul simtit reprezinta etapa in care cei implicati nu numai ca stiu de existenta lui, dar simt deja starile de tensiune create, de anxietate, de enervare sau suparare

Conflictul manifestat reprezinta etapa in care oamenii implicati incep sa se manifeste prin comportamentul propriu la frustrare si prin blocarea opozantilor lor.

Conflictul final este momentul in care problemele au fost rezolvate sau amanate pentru mai tarziu.

Conflictele, mai ales cele aflate in stadiul de conflict manifestat afecteaza relatiile inter si intra grupuri. Schimbarile produse in interiorul grupului se produc ca urmare a unei amenintari externe sau interne, cele externe putand mari coeziunile grupului, spre deosebire de cele interne care au de cele mai multe ori efecte negative.

Schimbarile intre grupuri reprezinta instalarea unui climat de ostilitate, fiecare grup considerandu-se pe sine ca fiind partea justa, pe cand ceilalti sunt inamici. Toate aceste atitudini si perceptii negative produc in acelasi timp o scadere a nivelului de comunicare intre grupurile aflate in conflict.

Bibliografie:

Stefan Buzarnescu, "Introducere in sociologia organizatiei si a conducerii", Edit Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti,1995

Stefan Stanciu "Managementul Resurselor Umane", Editura S.N.S.P.A., Bucuresti, 2001