Afacerile economice se desfasoara în conditiile existentei a numeroase riscuri deoarece relatiile furnizor - beneficiar au un caracter complex,evolutiile care au loc pe piete sunt adesea contradictorii si imprevizibile,iar economiile nationale si economia mondiala se caracterizeaza prin fenomene de instabilitate.

Procesul decizional se realizeaza deci,în acest domeniu,de cele mai multe ori în conditii de risc si incertitudine,astfel încât agentii economici nu au siguranta ca prin afacerile încheiate vor obtine rezultatele scontate.

Asupra definirii notiunii de risc nu exista o unanimitate de pareri în rândul specialistilor.Prezentam în continuare câteva din aceste defnitii:

"Riscul reprezinta posibilitatea de a obtine rezultate favorabile sau nefavorabile într-o actiune viitoare exprimata în termeni probabilistici."

"Riscul este un eveniment viitor si posibil a carui producere ar putea provoca anumite pierderi."

"Riscul este definit si ca probabilitatea aparitiei unei pierderi în cadrul unei tranzactii economice ca rezultat al producerii unor evenimente si fenomene imprevizibile."

Notiunea de risc este inseparabil legata de cea de rentabilitate si pierdere.

Rezultatul unei afaceri este deci sub influenta factorilor aleatori ce o însotesc în toate etapele desfasurarii ei,indiferent de domeniul de activitate.

Societatile bancare îsi desfasoara activitatea într-un mediu economic complex, marcat de un dinamism tot mai accentual,în conditiile intensificarii competitiei.

În ultimul timp,bancile si-au extins activitatea atât pe piata nationala cât si pe cea internationala,ceea ce a condus la o crestere accentuata a incertitudinilor,ca urmare a dificultatilor în previzionarea cu acuratete a evoluţ 16316x2311q ;iei viitoare a activelor si pasivelor,implicit a veniturilor si cheltuielilor aferente.

Variabilele generatoare de risc bancar care,într o abordare globala,permit un management integrat al riscului sunt determinate de

. Evolutiile macroeconomice,în principal dinamica PIB pe total si pe componente,evolutia ratei inflatiei,precum si utilizarea instrumentelor de politica monetara.

. Modificarile intervenite în legislatia economica în general si în cea financiar bancara în special,care se repercuteaza asupra eficientei si sigurantei activitatii bancare.

. Situatia politica si economica actuala si de perspectiva a tarii,cu implicatii asupra serviciului datoriei externe.

. Perturbatii provocate de deficientele structurii organizatorice a bancii,pregatirea necorespunzatoare a personalului,realizarea unor operatiuni ineficiente sau insuficient supravegheate care pot genera pierderi.

. Luarea unor decizii financiare cu efecte negative asupra masei creditului,ratei dobânzii,lichiditatii sau capitalului propriu al bancii.

Având în vedere ca riscul este o realitate permanenta,însotind toate afacerile bancii,el se manifesta sau nu în functie de conditiile care i se creaza.

Adoptarea deciziilor în functie de corelatia rentabilitate-risc si prognoza indicatorilor care o influenteaza reprezinta o problema centrla a managementului bancar,care vizeaza trei elemente importante:

Utilizarea unor metodologii viabile pentru analiza rezultatelor bancii.
Identificarea cailor de evaluare a profiturilor si a riscurilor aferente asumate de banca.
Cunoasterea si controlul relatiei de interdependenta risc-profit.

Obiectivele managementului riscurilor

În orice institutie bancara,managementul riscurilor reprezinta responsabilitatea conducerii sale superioare si a conducerii executive.

Principalele obiective ale unui sistem de management al riscurilor vireaza:

1.Analiza riscului de creditare

2.Analiza riscului de lichiditate

Lichiditatea reprezinta abilitatea bancilor de a-si onora obligatiile financiare asumate.Ea exprima capacitatea activelor de a fi transformate rapid si cu cheltuieli minime în moneda lichida (numerar sau disponibil n contul curent).

De fapt,lichiditatea bancara este o problema de gestiune a pasivelor si activelor bancare care au grade diferite de lichiditate.

Riscul de lichiditate pentru o banca este expresia însasi a probabilitatii pierderii capacitatii de finantare a operatiunilor curente,aspect de o importanta deosebita pentru banca,interesata atât de lichiditateacolateralului oferit de dobitori,cât si de managementul propriei activitati.

Un nivel de lichiditate necorespunzator poate duce,în situatia unei reduceri neasteptate a numerarului,la necesitatea atragerii unor resurse suplimentare de fonduri cu costuri mari,reducând astfel probabilitatea bancii si determinând,în ultima instanta,insolvabilitatea.

Pe de alta parte,o lichiditate excesiva duce la scaderea rentabilitatii activelor (profit/active) si la performante financiare slabe.

Mentinerea unei lichiditati adecvate de modul în care piata percepe situatia financiara a bancii.Daca imaginea bancii se deterioreaza,ca urmare a unei pierderi importante în portofoliul de credite,va apare o cerere mare de lichiditate.În aceste conditii,banca va putea atrage fonduri de pe piata numai cu costuri foarte mari,înrautatindu-se astfel situatia veniturilor.Ca urmare,o deteriorare a imaginii bancii pe piata poate avea consecinte serioase asupra pozitiei lichiditatii.

Principalele cauze care determina aparitia riscului de lichiditate sunt urmatoarele:

. Situatia economiei reale.

3.Analiza riscului de solvabilitate sau a riscului de capital

Din punct de vedere contabil,capitalul reprezintadiferenta între totalul activelor si totalul obligatiunilor,aceasta concretizându-se în valoarea investitiei actionarilor.În sectorul bancar,conceptul de capital difera de cel de capital contabil prin aceea ca include anumite surse prevazute de reglementarile bancare internationale,preluate si în Normele nr.2- /1994 ale Bancii Nationale a României.

Breton C. Leavitt,de la Federal Reserve System Board of Governors,evidentia 4 functii importante ale capitalului bancar,respectiv:

. protejarea deponentilor neasigurati în caz de insolvabilitate si lichidare.

. absortia pierderilor neanticipate, într-o proportie suficienta pentru a mentine încrederea în banca.

. restrictionarea,în termeni de reglementare,a expansiunii nejustificate a activelor.

Alti specialisti resping consideratiile lui Levitt privind prima functie a capitalului bancar,apreciând ca aceasta ar consta în asigurarea încrederii în baca a deponentilor si autoritatilor de supraveghere,astfel încât sa nu fie fortata sa intre într-o lichidare costisitoare.Orice masura privind dimensiunea necesara a capitalului,pentru mentinerea încrederii în banca a deponentilor,beneficiarilor de credite,actionarilor si celorlalte parti interesate este imprecisa si poate oscila sub impactul conditiilor economice si de reglementare.

În conformitate cu Normele nr.2/24.02.1994 ale B.N.R.,fondurile proprii ale unei societati bancare sunt constituite din 2 categorii de capital:

. capitalul propriu.

. capitalul suplimentar.

Pentru evitarea riscurilor de capital (Normele B.N.R. nr.4/24.02.1994),bancile trebuie sa mentina în permanenta un grad corespunzator de solvabilitate.Relatia dintre capitalurile bancii si risc este invers proportionala.Cu cât acestea sunt mai mari,cu atât riscul asumat de banca este mai mic.

Banca Comerciala Româna este preocupata în mod deosebit de structura si marimea capitalurilor sale,în masura sa-i asigure o functionare normala si o protectie impotriva riscului în general,fapt care se confirma prin realizarea consecventa a unor indici de adecvare a capitalului cu mult peste nivelul minim stabilit prin reglementarile prudentiale în domeniu.

Cauzele majore care determina riscul de solvabilitate vizeaza:o politica a dobânzilor necorelata cu relatiile existente în economie (variatie a ratei dobânzii),un volum si o calitate necorespunzatoare a portofoliului de credite.

În vederea reducerii inflatiei factorilor de risc,asupra activitatii desfasurate de trezoreria B.C.R.,un rol important revine gestionarii corecte si eficiente a lichiditatii si unei politici de dobânzi echilibrate.

Caile principale de reducere a inflatiei factorilor de risc sunt urmatoarele:

. majorarea capitalului propriu.

. diminuarea,pe cât posibil,a riscului de portofoliu.

. crearea de rezerve (provizioane) pentru creantele îndoielnice.

În cadrul B.C.R.,cresterea substantiala a capitalului propriu s-a produs în anul 1998,când capitalul social s-a majorat cu dividentele din profitul net al anului 1997 cuvenite actionarilor,precum si cu rezervele si fondurile constituite din profit.

4.Analiza riscului ratei dobânzii

Modificarile neasteptate ale ratelor dobânzii pot determina schimbari semnificative în profitabilitatea unei banci si în valoarea de piata a capitalului sau.Depinzând de caracteristicile fluxului de numerar al activelor si pasivelor bancii,modificarile ratei dobânzii pot determina cresterea sau scaderea venitului net din dobânzi si valorii de piata a activelor si pasivelor.

Astfel,daca ratele dobânzilor cresc peste nivelul asteptat,cheltuielile cu dobânzile aferente depozitelor unei banci vor creste mai mult decat veniturile din dobânzile aferente activelor,în asa fel încât venitul net din dobânzi si valoarea bancii scad.Daca ratele dobânzilor scad sub nivelul anticipat,diferenta dintre venitul din dobânzi si cheltuielile cu dobânzile va fi mai mare si valoarea bancii va creste corespunzator.

Riscul ratei dobânzii este acel risc de deteriorare a situatiei patrimoniale a bancii,sub influenta unei modificari adverse a nivelului dobânzilor pe piata.Putem considera riscul ratei dobânzii ca exprimând sensibilitatea rezultatelor financiare la variatia nivelului ratelor dobânzii.

Aparitia si dezvoltarea riscului ratei dobânzii se afla sub influenta unor factori endogeni (importanti pentru gestionarea riscului,în sensul ca,actionându-se asupra lor se poate minimiza expunerea la risc) si a unor factori exogeni (determinati de evolutia conditiilor macroeconomice)

Exemple de factori endogeni,care determina aparitia riscului ratei dobânzii,sunt:

. strategia bancii.

. structura activelor si pasivelor bancare.

. volumul si valoarea creditelor.

. calitatea portofoliului de credite.

. esalonarea scadentelor creditelor.

. scadenta fondurilor atrase.

Printre factorii exogeni,care influenteaza aparitia riscului ratei dobânzii,putem enumara:

. mediul economic existent.

. politica economica,monetara,financiar-valutara,practicata de autoritati.

. necorelarea politicii bancii centrale cu politica economica a guvernului.

. evolutia pietei interbancare.

. factori de ordin psihologic

Riscul ratei dobânzii are 2 componente esentiale si anume:

. riscul venitului,care exprima riscul realizarii unor pierderi în ceea ce priveste venitul net din dobânzi,ca urmare a sincronizarii imperfecte a miscarii ratelor dobânzilor la împrumuturile acordate.

. riscul investitiei,care este riscul producerii unor pierderi în patrimoniul net ca rezultat al unor modificari neasteptate ale ratei dobânzii.

Analiza riscului ratei dobânzii porneste de la clasificare activelor si pasivelor bancare,dupa cum urmeaza:

. active si pasive cu dobânzi fixe,care difera ca scadente si conditii de renumerare.

. active si pasive cu dobanzi variabile,care au perioade de reevaluare a dobânzii mai mari sau baze de indexare diferite.

În cadrul Bancii Comerciale Române,acest tip de risc este analizat de Directia de trezorerie si este urmarit pe baza prognozelor privind modificarile ce pot interveni în nivelul dobânzilor.

Banca are permanent în vedere variatia dobânzilor de pe piata,pentru a nu influenta negativ pozitia marjei nete,care se determina prin compararea dobânzilor active si pasive.

Practic,banca procedeaza la modificarea dobânzilor pentru clienti,atât la credite,cât si la depozite,odata cu modificarea ratei dobânzii pe piata,ceea ce permite neutrelizarea riscului ratei dobânzii.

De asemenea,B.C.R. limiteaza riscul ratei dobânzii,ce poate decurge din situatia posturilor bilantiere cu dobânda fixa,prin echilibrarea depozitelor cu scadenta mai mica de 1 an cu activele în acelasi regim de dobânda.

Evolutia activelor si pasivelor cu dobânda fixa este urmarita de banca pentru o administrare corespunzatoare a riscului,în situatia în care intervin modificari ale pozitiilor respective.

Riscul ratei dobânzii trebuie gestionat având în vedere obiectivul fundamental,constând în obtinerea unei marje a dobânzii cât mai mare si mai stabila în timp.

Pentru gestionarea corecta a riscului ratei dobânzii consideram ca ar trebui parcursi urmatorii pasi:

. gestionarea marjei dobânzii.

. calculul si analiza indicatorilor riscului ratei dobânzii.

. gestionarea pozitiei bancii.

5.Analiza riscului valutar

Riscul valutar (riscul ratei de curs) este probabilitatea ca o variatie a cursului valutar pe piata sa duca la diminuarea profitului net al bancii sau probabilitatea ca o variatie a cursului valutar pe piata sa influenteze negativ marja dobânzii bancare.

În cadrul Bancii Comerciale Române,riscul valutar este administrat de departamentele autorizate ale bancii,pe baza analizarii permanente a sumei pozitiilor nete deschise în toate monedele.

Situatia neta pe fiecare valuta este revizuita si modificata în functie de conditiile din economia internationala,urmarindu-se sa se evite,pe de o parte,expunerea la riscul valutar datorita necorelarii scadentelor activelor cu cele ale pasivelor si,pe de alta parte,situatia în care ratele dobânzilor în valuta ar putea depasi nivelul pietei.

Banca Comerciala Româna si-a structurat un sistem de lucru cu bancile corespondente pe baza limitelor de expunere aprobate si revizuite periodic.Aceste limite se stabilesc pentru toate categoriile de banci,atât straine,cât si din tara,fiind correlate cu evolutia institutiei si pozitia valutei în tara în care respective banca îsi are centrala.

Consideram necesar,pentru diminuarea riscului valutar,sa se elaboreze prognoze de evolutie,care sa permita structurarea adecvata pe valuta a activelor si pasivelor în devize,pentru asigurarea stabilitatii de ansamblu a portofoliului de depozite si plasamente valutare ale bancii.

În cadrul B.C.R.,atributiile de gestionare a riscului valutar revin Directiei de trezorerie,unde se tine o evidenta clara a miscarilor de valuta,se fac operatiuni de vânzare/cumparare de valuta.Arbitrajul are un rol determinant în acest sens,prin executarea tranzactiilor.

În concluzie,analiza riscului valutar presupune,în principal:

. ajustarea periodica a pozitiilor valutare pentru a echilibra pozitiile lungi si scurte.

. acoperirea riscului valutar prin folosirea unor metode si tehnici specifice,în special a intrumentelor derivate.

Pentru realizarea celor 2 etape de analiza a riscului trebuie parcursi urmatorii pasi:

. definirea si identificarea periodica a tipului de expuneri care pot afecta banca.

. evaluarea riscului prin determinarea valorii absolute a expunerilor nete pentru fiecare valuta,în contextul volatilitatii anticipate a pietelor valutare.

. controlul riscului valutar prin:formularea politicii valutare a bancii,desemnarea persoanelor autorizate sa angajeze operatiunile valutare,determinarea procedurilor de expunere la risc,stabilirea limitelor de expunere.

. executarea tranzactiilor propriu-zise.

Analiza standard de risc, la Banca Comerciala Româna, este un proces continuu,care vizeaza gestionarea globala a riscurilor,impusa de existenta relatiilor de interdependenta dintre diferite operatiuni,tranzactii si activitatii ale bancii,dar si legaturile - prin cauze si efect - dintre diferitele tipuri de risc.

Document Info

Accesari: 9940
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare