Managementul este stiinta organizarii si conducerii organizatiilor pentru valorificarea eficienta a resurselor acestora in scopul oferirii de produse si servicii specifice.
Proiectul este un efort bine definit, organizat, temporar si realizat o singura data pentru a crea produse sau servicii unicat. Proiectul contrasteaza astfel cu procesele si operatiunile, care sunt de regula permanente sau cvasi-permanente. Proiectul reprezinta o realizare care are un obiectiv definibil, consuma resurse si se afla sub constrangerea unor elemente precum timpul, costurile si calitatea.
Managementul proiectelor este stiinta managementului resurselor astfel incat acestea sa acopere in intregime realizarea unui proiect.
Resursele sunt rezerve, posibilitati, surse, disponibilitati, mijloace care pot fi valorificate la un moment dat. Resursele pot fi financiare, umane, materiale, intelectuale, energetice, de spatiu, de timp, de comunicare etc.
Managementul de proiect este cel mai adesea in responsabilitatea unui manager de proiect. Acesta trebuie sa asigure derularea proiectului in parametrii stabiliti, pentru a respecta conditiile contractuale stabilite de clienti sau de nevoie proiectului. Managerul de proiect trebuie sa aiba calitati exceptionale de lider, pentru a intelege proiectul in intregimea sa, de la inceput pana la sfarsit, de a conduce, organiza, coordona si controla resursele si echipele de lucru.
Managerul de proiect trebuie sa aiba abilitati de comunicare interpersonala puternice, sa fie familiarizat cu activitatile din fiecare sectie sau departament, si trebuie sa posede cunostinte generale despre tehnologia utilizata, cu exceptia cazului in care proiectul este din domeniul cercetarii si dezvoltarii (C&D, sau R&D - Research & Development).
Managerul de proiect nu trebuie sa se implice direct in activitatile tehnice, intrucat astfel ar inceta sa mai fie manager, ci va deveni un simplu tehnician.
Activitatile necesare pentru realizarea proiectelor sunt:
1. Analiza si stabilirea obiectivelor de proiect
2. Evaluarea si controlul riscurilor
3. Estimarea resurselor
4. Alocarea resurselor
5. Organizarea proiectului
6. Achizitionarea de resurse
7. Stabilirea sarcinilor
8. Conducerea activitatilor de proiect
9. Controlarea executarii proiectului
10. Urmarirea si raportarea derularii proiectului
11. Analizarea rezultatelor
12. Definirea rezultatelor finale ale proiectului
13. Previzionarea tendintelor proiectului
14. Managementul calitatii
15. Managementul problemelor
Managerul de proiect trebuie sa ia inca de la inceput o decizie fundamentala: ce tip de organizare va folosi pentru realizarea proiectului? Optiunile pe care le are sunt doua: organizarea piramidala, sau organizarea matriceala.
Organizarea piramidala este una formata dintr-un manager de varf (manager general), care poate avea in subordine directa vicepresedinti si consilieri, la nivelurile inferioare gasindu-se departamentele, sectiile, birourile etc. ce au in frunte manageri de productie, de marketing, de resurse umane, financiari etc. Managerii departamentali sunt in subordinea managerului general, si au in subordinea lor alte persoane. Astfel se formeaza o piramida ierarhica. Aici linia de autoritate este verticala, comenzile si cererea de informatii merg in jos pe aceste linii de autoritate, rapoartele si informatiile mergand de jos in sus, si urcand prin filtrare.
In momentul in care se elaboreaza un proiect, managerilor de proiect li se da o anumita autonomie de la modul obisnuit de "lant al comenzii", delegandu-li-se autoritatea necesara pentru a realiza proiectul. Ei sunt in continuare subordonati managementului superior, insa nu sunt intotdeauna controlati si au o autonomie de decizie mai mare decat a unui director de departament.
Uneori proiectele complexe au nevoie de structuri inovative, cum ar fi cea matriceala. Acest tip de organizare face ca specialistii sa raspunda in fata a doi sefi: managerul lor ierarhic, si unul sau mai multi manageri de proiect. Desi este afectata unitatea comenzii, din cauza ca unii angajati trebuie sa raspunda in fata a mai multi superiori, acest tip de organizare a fost folosit cu succes deoarece pare a fi cea mai buna cale de a folosi aptitudinile profesionale ale angajatilor la mai multe proiecte.
Etapa de planificare a proiectului este fundamentala pentru realizarea cu succes a acestuia. Planificarea determina ceea ce trebuie realizat, de catre cine, pana cand si cu ce, pentru a indeplini toate cerintele pentru finalizarea proiectului in parametrii de timp, cost si calitate impusi.
Planificarea proiectului presupune
construirea mai multor documente de management al proiectului. Printre documentele
de baza se afla:
A - Specificatia Lucrarii (SL - SOW),
B - Specificatiile de Proiect (Project Specifications),
C - Jaloanele Proiectului (Project Milestones),
D - Structura Detaliata a Activitatilor (SDA - WBS),
E - Structura Detaliata Organizationala (SDO - OBS),
F - Bugetul Proiectului(Project Budget)
Prima data managerul de proiect va oferi membrilor echipei de proiect Specificatia lucrarii (Statement of Work - prescurtat SOW, tradus si prin "Declaratie de Lucru", "Specificatie de lucru" sau "Rezumat de lucru").
Specificatia Lucrarii contine toate elementele necesare pentru ca echipa sa inteleaga proiectul in ansamblul sau. SL sta la baza Structurii Detaliata a Activitatilor (SDA).
Specificatia Lucrarii (SL) poate cuprinde informatii
referitoare 727i85h la:
- Misiunea proiectului (Final Scope);
- Obiective (Objectives);
- Rolurile si responsabilitatile fiecarui membru al echipei de proiect;
- Rezultatele finite ale proiectului (Deliverables);
- Bugetul general de proiect
- Organigrama generala a proiectului
Specificatiile de proiect trebuie enumerate separat pentru toate contributiile individuale la proiect. Acestea sunt utilizate pentru om-ora, echipament si materiale. Astfel clientul poate afla cum sunt cheltuiti banii alocati proiectului si daca sunt vizate nivelele corespunzatoare de performanta.
Jaloanele proiectului sunt etapele principale dupa care se poate cuantifica evolutia acestuia. Cel mai adesea, indica momentul de schimbare a unei faze, fie datorita reluarii uneia sau mai multor faze precedente, fie ca urmare a demararii unei noi faze sau a încheierii proiectului.
Documentul intitulat Structura Detaliata a Activitatilor (SDA - WBS - Work Breakdown Structure, tradus uneori si prin "Structura de Separare pe Activitati", sau "Structura Detaliata Orientata pe Activitati") imparte proiectul in elemente tot mai mici, organizate ierarhic, ce trebuie finalizate intr-o anumita ordine pana la completarea proiectului.
SDA constituie instrumentul central de ordonare si comunicare in cadrul proiectului. Daca este necesar, se pot realiza mai multe SDA in cadrul proiectului, prin impartirea acestuia in functie de activitati principale, produse, obiective, functiuni, responsabilitati, orientare geografica etc.
Daca SDA se modifica, trebuie modificata si SDL.
SDA imparte proiectul in
- Pachete de lucrari (Work Packages)
- Sarcini (Tasks);
- Sub-sarcini (Subtasks) (daca este nevoie).
Managerul de proiect utilizeaza SDA ca un cadru comun pentru integrarea intregului proiect. SDA sta de asemenea la baza Structurii Detaliate Organizationale (SDO), planificarii retelei, costurilor, analizei riscurilor etc.
Structura Detaliata Organizationala (SDO - OBS - Organizational Breakdown Structure, tradus uneori si prin "Structura Defalcarii Organizationale") cuprinde diviziunile functionale ale organizatiei care sunt insarcinate sa asigure sustinerea proiectului, si organizatiile exterioare daca acestea acorda de asemenea ajutor.
SDO poate fi foarte bine construita ca si o organigrama. In orice caz, SDO ajuta managerii sa priveasca proiectul din punctul de vedere al responsabilitatilor.
SDO nu este un document esential pentru proiecte, si poate fi valoros pentru proiectele mai complexe.
Bugetul Proiectului este format din totalitatea veniturilor si cheltuielilor de proiect. Este bine ca acesta sa fie corelat in totalitate cu Structura Detaliata a Activitatilor (SDA). Astfel se va putea realiza o programare a costurilor pe faze de proiect.
Pentru planificarea proiectului, este nevoie de programarea de retea. O programare de retea defectuoasa ar conduce la pierderi de timp, nefolosirea resurselor si nerealizarea proiectului in limita de timp alocata.
Retelele proiectului sunt compuse din "evenimente" (events) si "activitati" (activities). Evenimentul este definit ca fiind punctul de incepere sau finalizare a unui grup de activitati. Activitatea este lucrarea ceruta a fi executata de la un punct situat in timp (eveniment), la altul.
Grafic, evenimentele sunt de regula reprezentate prin cercuri, iar activitatile prin sageti de la un eveniment la altul. Un numar scris deasupra unei activitati reprezinta de obicei o valoare a timpului - zile, saptamani, luni, ceruta pentru indeplinirea activitatii.
Pentru a eficientiza procesul de programare, au fost elaborate
diverse tehnici de programare
- Diagrama PERT (Tehnica de Evaluare si Analiza a Programului), si
- Diagrama CPM (Metoda Drumului Critic)
- Diagrama Gantt (folosite alternativ sau ca o completare la PERT si CPM)
Diagrama PERT (PERT Chart) este un grafic de retea (Netwok Diagram) deoarece arata legaturile dintre evenimente si activitati (la fel ca si diagrama CPM, spre deosebire de diagrama Gantt).
PERT este acronimul pentru "Program Evaluation and Review Technique" - Tehnica de Evaluare si Analiza a Programului, tradus uneori defectuos prin "Evaluarea programului si tehnica de review" sau "Evaluarea de Program si Analiza Tehnica".
Diagramele PERT au nevoie de estimarea a trei timpi:
- cel mai optimist timp de finalizare (a)
- cel mai pesimist timp de finalizare (b),
- cel mai probabil timp de finalizare (m).
Perioada de timp prevazuta intre evenimente se poate calcula dupa urmatoarea formula:
te = [a+(4m)+b]/6, unde te = timpul prognozat.
PERT este o metoda mai sofisticata decat celelalte, si este utila doar in cadrul proiectelor extrem de complexe, altfel pot aparea probleme de implementare.
Daca Specificatia Lucrarii (SL - SOW) este modificata, trebuie modificata si diagrama PERT.
Diagrama CPM (CPM Chart) este, ca si diagrama PERT, un grafic de retea (Netwok Diagram) deoarece arata legaturile dintre evenimente si activitati (la fel ca si diagrama PERT, spre deosebire de diagrama Gantt).
Diagramele PERT si CPM au inceput sa fie folosite in jurul anilor 1950 si 1960, si s-au extins ca si utilizare o data cu dezvoltarea computerelor.
CPM este acronimul pentru ""Critical Path Method"
Diferentele majore intre PERT si CPM sunt:
Daca Specificatia Lucrarii (SL - SOW) este modificata, trebuie modificata si diagrama CPM.
Diagrama Gantt (creata la inceputul anilor 1900 si denumit dupa cel care a folosit pentru prima data aceasta procedura - Henry Gantt) este foarte usor accesibila si prezinta perioadele de inceput si incheiere, si durata activitatilor.
Diagrama Gantt nu este un grafic de retea pentru ca nu arata interdependenta, legaturile dintre activitati, ceea ce este esential pentru intelegerea si urmarirea proiectului (deoarece multe activitati se desfasoara concomitent si deseori trebuie sa preceada activitati ulterioare). Aceasta interdependenta poate fi observata in diagramele PERT sau CPM.
Daca Specificatia Lucrarii (SL - SOW) este modificata, trebuie modificata si diagrama Gantt.
PROIECT MANAGERIAL-INV.INSTITUTOR GASPAR EVA MONICA
PREAMBUL
În ultimul timp s-au accentuat preocuparile asupra directiilor de dezvoltare a sistemului universitar românesc în noul context european.
Integrarea europeana ofera universitatilor noastre o explozie a oportunitatilor. Dar s-a accentuat si competitia, prin internationalizarea ei. Competitia universitara a trecut de granitele României si s-a extins la întreaga Europa. Sistemul universitar se confrunta nu numai cu oportunitati, dar si cu noi riscuri si provocari.
Se prefigureaza cu tot mai mare claritate o noua directie a dezvoltarii universitare. Calea acestei dezvoltari este cea a unei noi conceptii de sistem universitar european. Este vital sa parasim mentalitatile localiste si cantonarii în schimbari "marunte" confortabile si sa ne adaptam activ în procesul european de perfectionare a învatamântului. Trebuie sa asimilam experienta europeana, dar nu numai. Sa contribuim totodata la consolidarea dezvoltarii calitatii si performantelor profesionale comune si sa fim recunoscuti ca parteneri egali.
Prin acumularile calitative, Universitatea noastra este o institutie de vârf, dinamica, receptiva la schimbari, dar este tot mai necesar sa internalizam directiile de dezvoltare care se prefiguraza în lume.
Apare tot mai evident ca raspunsul la preocuparile presante actuale trebuie plasat în cresterea calitatii întregului proces universitar. si relatiile internationale reprezinta o componenta esentiala a procesului de crestere a calitatii.
Din acest motiv, decizia conducerii Universitatii de a accentua preocuparile pentru relatiile internationale prin crearea unui nou post de Prorector centrat pe responsabilitati în domeniul cooperarii externe si combinarea acestui post cu cresterea calitatii în învatamânt, este un pas important în dezvoltarea institutionala a sistemului nostru universitar.
Dupa integrarea României au crescut enorm resursele financiare nationale si europene pentru sustinerea dezvoltarii calitatii universitare Universitatile românesti implicate într-un proces rapid de reforma centrat pe calitate si pe programe de cercetare sunt în pozitia de a face o analiza atenta a experientelor provocate de noile schimbari rapide sie nevoia de rationalizare a costurilor schimbarii.
Rolul pe care pregatirea universitara o are în perfectionarea sistemului social este crucial. Suntem constienti ca problemele cu care se confrunta societatea moderna nu pot sa-si gaseasca solutii corecte în afara spatiului educational. Mai mult, profilul viitor al societatii Europene depinde de modul în care învatamântul asigura formarea de competente profesionale si morale prin schimbari de atitudini, prejudecati, mentalitati, comportamente. Aceste transformari nu se petrec rapid ci, ele sunt de durata si apar în timp ca "opera" a mai multor generatii responsabile de sistemul educativ-formativ.
De aceea, înteleg procesul de internationalizare
al învatamântului superior ca un
rezultat firesc al convergentei treptate a sistemelor educationale
prin apropierea lor în timp în urma dezvoltarii catre o directie
comuna (accentul cade pe comunalitate si nu pe specificitate, centrat
pe competente profesionale într-o economie moderna de
piata). Instrumentele reale în acest sens sunt cele legate de
multiplicarea rapida a intereselor comune
sustinute prin comunicare, cooperare, dialog permanent si
cunoastere reciproca. In acest proces de cristalizare a unei
Apropierea treptata în plan educational a
tarilor europene se realizeaza prin constientizarea
problemelor comune legate de calitate si performanta, precum
si prin mecanisme, modalitati de solutionare a acestora prin eforturi integrate. Articularea sistemelor
educationale pe o axa europeana presupune un
proces de cunoastere complexa a valorilor si normelor
educationale din fiecare
Intr-o lume a globalizarii, dar si a competitiei crescânde, cooperarea internationala si regionala este vitala.
1.SEMNIFICAŢIA DIMENSIUNII EUROPENE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT
În ambele domenii de responsabilitate - relatii internationale si promovarea calitatii - s-a cristalizat în Universitate o traditie solida care trebuie continuata, consolidata si dezvoltata.
În ultimii ani, s-au acumulat în Universitate elemente foarte importante în sfera cresterii calitatii învatamântului prin respectarea standardelor europene, strîns legate de programele internationale derulate de facultati .
Consider ca este o formula fericita asocierea procesului de internationalizare cu cea a cresterii calitatii învatamântului universitar. Desigur ca schimbarile structurale în învatamântul superior nu pot avea loc în afara spatiului european/international. La rândul ei, amplificarea cooperarii cu toti partenerii sociali în cadrul unor relatii pozitive, nationale si internationale reciproc avantajoase, vor conduce la stabilirea si utilizarea în practica educationala a standardelor comune de calitate.
a.Principii de organizare a functiei Prorectorului
Dupa parerea mea, noua functie creata nu va fi dezvoltata ca un for de tutelare birocratica a facultatilor si a mediului profesoral si studentesc, ci va cuprinde în principal 5 directii prioritare de suport pentru facultati:
Desigur,aceste activitati vor fi orientate, respectând termenii stabiliti, în sensul dezvoltarii unor mecanisme de tip suportiv si stimulative pentru facultati .
si pe aceasta cale, cred ca functia noii pozitii de prorector trebuie sa se dezvolte în sensul sprijinirii capacitatii proactive a facultatilor de a identifica problemele existente în facultati dar si a formularii împreuna a strategiilor eficiente de actiune în vederea cresterii calitatii.
Se prefigureaza cu tot mai mare claritate o noua directie a dezvoltarii universitare. Calea acestei dezvoltari este cea a unei noi conceptii de sistem universitar deschis catre actorii
sociali si catre cerintele europene de calitate. Este vital sa parasim mentalitatile "localiste" si sa ne orientam spre dezvoltarea unei retele de parteneriat universitar atât în plan intern cât si extern fundata pe o solidaritate academica reciproc avantajoasa.
Un proces activ de internationalizare a învatamântului universitar este dublat de preluarea selectiva a experientei europene si mondiale.
Consolidarea dezvoltarii comune a calitatii procesului educational-formativ si recunoasterea ca parteneri egali în programele europene apare ca un deziderat dar si ca un imperativ al mediului academic universitar.
Universitatea noastra, prin acumularile calitative, este o institutie de elita, dinamica, care s-a înscris organic, prin rezultatele sale, în circuitul international europen. Dar este tot mai necesar sa internalizam în continuare directiile principale de dezvoltare moderne care se prefiguraza în lume în obtinerea unor performante profesionale de vârf .
Apare evident ca raspunsul la preocuparile presante actuale trebuie plasat în cresterea calitatii întregului proces universitar. si cooperarea/relatiile internationale reprezinta componente esentiale ale acestui proces de crestere a calitatii.
Din acest motiv, decizia conducerii Universitatii de a accentua preocuparile pentru relatiile internationale prin crearea unui nou post de prorector cu o asemenea responsabilitate si combinarea acestei responsabilitati cu calitatea este un pas important în dezvoltarea institutionala a sistemului nostru universitar.
Ca o promisiune pentru amplificarea dimensiunii europene în cresterea calitatii învatamântului:
Voi cauta sa evit riscul cantonarii într-un verbiaj declarativ gol, plin doar de simple si bune intentii.
Voi cauta sa promovez un stil pragmatic de rezolvare a problemelor.
b.Posibile riscuri si amenintari
O amenintare pentru sistemul nostru universitar este scaderea demografica. Ea poate fi amplificata de interesul în crestere a tinerilor nostri studenti de a intra în formele universitare si postuniversitare europene. Acest fapt are efecte benefice pentru studentii nostri. Dar, totodata el reprezinta pentru noi si o provocare/îngrijorare, însotita de o stimulare pentru cresterea calitatii si a perfornatei sistemului nostru educational. Pe de alta parte, universitatile europene vor sa patrunda în spatiul universitar romanesc. Si acest fapt este îmbucurator. Se prefigureaza aici doua cai:
O prima cale competitionala: încurajarea studentilor nostri în universitatile europene, dar si prin deschiderea de filiale a universitatilor acestora în România
Cea de a doua: explozia interesului universitatilor din vest de dezvoltare a cooperarii cu universitatile românesti.
Daca prima este o provocare la care trebuie sa facem fata, cea de a doua apare ca o oportunitate serioasa pe care trebuie sa o fructificam.
c.Obstacole
Universitatea noastra are un avantaj competitiv potential: avem o calitate acumulata si confirmata. În ultimii ani s-au facut pasi importanti în deschiderea europeana. Sunt initiative importante ale cadrelor didactice, facultatilor si universitatii. Orientarea activa a Universitatii devine o resursa vitala a dezvoltarii calitatii care trebuie sustinuta.
Exista totodata un deficit substantial de cunoastere în ceea ce priveste noile oportunitati si a capacitatilor de a le utiliza.Adesea, cadrele didactice si studentii, actorii principali ai dezvoltarii cooperarii internationale, nu detin complet si la timp informatii esentiale privind accesul la fondurile structurale, având o cunoastere limitata a acestor oportunitati. De aici decurge un prim obiectiv care mi-l propun: sa identific la timp problemele si oportunitatile ce
apar continuu în sfera relatiilor internationale si sa le difuzez la nivelul comunitatii noastre academice.
Informarea nu este suficienta. Ea trebuie dublata de competenta de a utiliza noile oportunitati. Consider ca o responsabilitate a noii structuri, ca un obiectiv prioritar, pe lânga informare, este aceea de a facilita transferul de competenta. Este vital sa depasim deficitele, inevitabile în aceasta faza. si aceasta cât mai rapid posibil.
O alta directie: sustinerea tehnica si administrativa a initiativelor/ programelor în derulare de cooperare internationala a facultatilor. Pâna în prezent s-a acumulat aici o bogata experienta dar si dificultati de tip administrativ-birocratic. Presiunea acestei deschideri asupra structurii organizationale si financiare a crescut. Devine foarte clar ca si în acest domeniu este nevoie de o dezvoltare a unor structuri financiare moderne, transparente, flexibile si a unei culturi administrative fundate pe modele eficiente de comunicare si relationare, de gestionare a noului sistem de programe. De aceea, o directie importanta pe care o propun este dezvoltarea unei colaborari responsabile cu structurile administrative si financiare din Universitate. Este un "tot"/întreg care trebuie sa se dezvolte împreuna: capacitatea de cooperare didactica, stiintifica si administrativa.
As dori sa fac o declaratie de principiu. Sunt convinsa ca Universitatea ocupa o pozitie de vârf în elita universitara. Ea beneficiaza de o capacitate profesionala de exceptie si de întelepciunea necesara de a continua cu succes tot ce s-a realizat pâna acum în domeniul cooperarii internationaale prin eforturi comune si de a dezvolta noi standarde de calitate în activitatile didactice si de cercetare. Universitatea va trebui sa se centreze nu numai pe gasirea solutiilor la problemele cu care ne confruntam în prezent dar, în mod special, ea va trebui sa aiba capacitatea de a proiecta directii moderne de dezvoltare viitoare pentru vizibilitatea interna si externa a rezultatelor sale.
În acest nou cadru al mobilitatii profesionale si al recunoasterii calificarilor noastre în plan european, luând în calcul tot ceea ce s-a acumulat pâna acum în Universitatea Bucuresti, pornind de la cerintele noului post de Prorector, proiectul meu managerial propune doua directii prioritare: prima, promovarea relatiilor internationale si cooperare internationala,; a doua principii ale calitatii învatamîntului si cercetarii universitare în context european
2.PROMOVAREA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE sI COOPERARE INTERNAŢIONALĂ
Identificarea si fructificarea oportunitatilor de cooperare internationala prin raspuns urgent la sansele provocatoare ale mediului social .Acest fapt trebuie dublat de modalitati multiple de difuzare rapida a informatiilor privind obiectivele majore ale programelor. Uniunea Europeana acorda o importanta crescuta finantarii europene atât a schimburilor interuniversitare, cât mai ales a dezvoltarii de programe comune de învatamânt si cercetare. Aceasta politica se prevede a se amplifica rapid în viitor. O noua competitie se declanseaza pentru utilizarea acestor oportunitati.
Consolidarea capacitatilor de elaborare si administrare a programelor internationale. Exista din acest punct de vedere un deficit important cu care ne confruntam, responsabil de multe pierderi evitabile.
Constientizarea unei largi varietati de forme de cooperare interuniversitati în cadrul Uniunii Europene
Dezvoltarea unor programe institutionale proprii specializarilor facultatilor de cooperare europeana prin facilitarea schimburilor de experienta,organizarea programelor de
Suport pentru consolidarea initiativelor cu referire la relatiile internationale a tuturor facultatilor cu competenta organizationala
Stimularea cooperarii dintre Universitatea noastra si celelalte universitati pe baza unor initiative, proiecte clare de cooperare, contracte pe termen lung
Incurajarea unor competitii loiale cu
universitatile din
Participarea la fondurile structurale cere imperios depasirea unor bariere profesionale strict specializate impuse de profilurile facultatilor. În vederea unei cooperari eficiente între facultati se impune cerinta dezvoltarii unor consortii multidisciplinare între facultati sustinuta de o solidaritate academica.
Stimularea initiativelor facultatilor pentru crearea unor consortii deschise la exepriente educationale diferite care se pot armoniza si completa reciproc.
Cooperarea interna, mai accentuata între facultatile universitatii, dar si cea externa este o resursa importanta de utilizat în viitor pentru eficienta programelor de învatamânt si de cercetare cu finantare internationala
De aici decurge acel prim obiectiv pe care l-am mentionat mai sus: identificarea oportunitatilor în relatiile internationale si difuzarea lor rapida în comunitatea academica, la nivelul tuturor structurilor universitare. Desigur ca în acest domeniu strategia bunei practici are o importanta deosebita. (Cine detine informatia/cunoasterea are si puterea în sfera actiunii; "a cunoaste înseamna a putea"-F.Bacon).
Devine foarte clar ca în acest context este nevoie de o dezvoltare a unor structuri financiare moderne, mai flexibile si transparente, precum si a respectului pentru modele culturale organizationale fundate pe eficienta în comunicare si relationare. De aceea, o directie importanta pe care o propun este dezvoltarea unei colaborari responsabile cu structurile organizationale si financiare din Universitate pentru a identifica împreuna cresterea capacitatii suportive pentru toate facultatile.
Relatiile internationale adauga la oportunitatea de acces la experientele internationale o noua sursa importanta de finantare care trebuie tot mai mult fructificata
3. Principii ale domeniului calitatii
Cred ca Universitatea noastra s-a caracterizat printr-o preocupare permanenta de crestere a calitatii învatamîntului. Suntem însa, evident , într-un nou context cu noi oportunitati dar si amenintari pe care nu putem sa le ignoram. Este normal sa punem acum , într-un mod mai sistematic problema calitatii. De aici si orientarea explicita pe sustinerea organizationala, financiara si tehnica a initiativelor/ programelor în derulare de cooperare internationala pe problema calitatii învatamântului, existente în facultatile noastre. Pâna în prezent s-a acumulat o bogata experienta în acest domeniu dar si numeroase puncte nevralgice- mai ales, probleme de tip birocratic-administrativ.
Câteva sublinieri se impun aici:
Cred ca tematica calitatii trebuie sa se dezvolte nu izolat, separat de celelalte preocupari. Ea trebuie sa ia în considerare toate componentele activitati noastre cuprinse în structura sistemului universitar de învatamânt: directiile de dezvoltare a specializarilor la nivel de licenta, masterat, si doctorat, cercetarea stiintifica universitara cu logica si etapele ei consacrate, dar considerate din perspectiva calitatii. Problema principala care se ridica aici este cea legata de modul în care trebuie si poate sa creasca calitatea în toate aceste componente .
De aceea, consider ca prin natura sa, acest nou post de Prorector solicita o strânsa colaborare cu toti ceilalti colegi care au deja clar formulate responsabilitati la nivel universitar si de facultati privind cerintele unui învatamânt performant de calitate, ca o conditie si resursa a a unei munci eficiente de echipa.
Este evident ca resursa cea mai importanta a cresterii calitatii învatamântului o reprezinta cercetarea stiintifica universitara. Alaturi de toti cei care se ocupa de promovarea strategica a cercetarii universitare imi propun si eu sa ma alatur lor prin luarea în considerare a programelor structurate care stau la baza cooperarii internationale. Se poate afirma ca în Universitatea noastra , în ultimii ani, s-a creat un salt în domeniul programelor de cercetare. Cercetarea dispune în prezent de un echipament de vârf, de resurse umane specializate pe diverse teme majore ale cercetarii moderne, de un potential ridicat de tineri cercetatori, de studenti motivati real catre cercetare. O analiza de tip evaluativ a ultimilor patru ani au evidentiat interesul crescut pentru teme majore de cercetare atât a cercetatorilor consacrati, de elita,cât si a celor în formare. Cu toate acestea perfectionarea cadrului cercetarii universitare trebuie sa elimine si acele neajunsuri care apar aici prin multiplicarea programelor de acelasi tip, a granturilor de cercetare, a fondurilor europene care necesita o mare responsabilitate în administrarea lor bugetara.
Pe fundalul pozitiv al dezvoltarii cercetarii stiintifice universitare va trebui sa identificam împreuna punctele în care se pot concentra resursele financiare precum si atentia sporita asupra modalitatilor de realizare a unor programe comune de tip interfacultati/interdepartamental si care pot duce la efecte de accelerare a perfomantelor stiintifice. Sunt sigura ca deschiderea în continuare catre un spatiu larg national si mondial al cercetarilor stiintifice din Universitatea noastra, cresterea rapida a contactelor atât în interiorul universitatii, precum si a celor nationale si internationale este variabila strategica de dezvoltare stiintifica universitara pe termen lung.
Nu cred ca numai simplele rapoarte de cercetare si informari periodice , desi necesare, reprezinta elementul cheie în performanta stiintifica ci mai degraba, masurarea lor prin impactul social adus prin publicatii de prestigiu , prin aparitia unor studii în limbi straine,prin citari nationale si internationale reprezinta optiuni simple, masurabile , elegante pentru succesele stiintifice.
Cred ca, profitând de acumularile importante si de o masa critica de specialisti, avem nevoie în momentul de fata de o strategie coerenta de suport în cercetarea stiintifica universitara orientata pe directii prioritare ale învatamântului.
Examinarea unor oportunitati de a sustine la toate nivelurile învatamântului a unor directii de specializare stiintifica, complementar cu optiunile/pachetele profesional-aplicative ar aduce un plus la rezultatele excelente obtinute pâna acum.
De asemenea grija pentru deschiderea cercetarilor noastre obtinute în universitate catre partenerii sociali, catre beneficiarii externi, factori politici si de decizie ar fi în favoarea utilizarii eficiente a rezultatelor cercetarilor noastre si a evadarii din "turnul de fildes". Aceasta ese o directie a stimularii cercetarii prin încurajarea colaborarii interdisciplinare dintre facultati si dintre universitati, nu numai în vorbe dar si în forme concret institutionale.
Este o întrebare de interes comun care se ridica si la care trebuie sa dam un raspuns împreuna: daca universitatea ar trebui sa creasca alocarea de resurse pe programe de cercetare de interes pentru dezvoltarea universitara sau sa mizam doar pe finantarea externa.
Personal, sunt îngrijorata de o tendinta de crestere a încarcaturii birocrati-administrative care îndeparteaza în special pe tinerii cercettatori de interesul pentru programe de cercetare . Cred ca pastrând metodologia evaluarii si finantarii acestor programe trebuie sa ne concentram pe identificarea formelor legale cât mai simple, mai flexibile "mai naturale", stimulative pentru tineri.
Prioritati pentru cercetare din perspectiva internationala:
Cred ca noua structura a postului de Prorector trebuie sa considere o prioritate formarea
unor parteneriate în educatie si cercetare cu alte
universitati din
Accentul se va pune pe sustinerea unor retele de cercetare europene si mondiale.
Cercetatorii au nevoie de confirmare a rezultatelor muncii lor, de comunicare si de dialog, de comparare si acceptare, de cooperare si suport prin intermediul unor parteneriate strategice de dezvoltare a stiintei. Acestea se pot realiza prin sesiuni stiintifice periodice nationale si internationale într-un spatiu deschis tuturor facultatilor, prin publicatii cu ecou national si international, prin popularizarea concluziilor cercetarilor în cadrul unor conferinte de presa, a Conferintei rectorilor etc.
Esenta angajamentului meu în aceasta directie : noul post creat trebuie sa fie mult mai putin preocupat de o conducere de tip administrativ, cu rol de constrângere si aliniere a facultatilor, ci mai mult o structura de suport pentru învatamânt si cercetare, deschisa la idei si imaginatie stiintifica, orientata strategic spe dezvoltare si inovatie la nivelul facultatilor.
Cerinte Europene în calitatea universitara
Integrarea Europeana nu înseamna copierea unor experiente/modele din exterior a ceea ce noi credem ca face Europa educationala. Universitatile europene sunt spatii ale democratiei si dialogului deschis în care fiecare învata de la ceilalti si contribuie la dezvoltarea educationala cu propria sa experienta. E o iluzie paguboasa ca exista un singur model universitar european. Europa ofera imaginea unor cautari febrile foarte diversificate.
Cred ca noua structura de Conducere a Universitatii trebuie sa dezvolte un sistem de sustinere a accesului la experienta celorlalte universitati din lume si sa facem cunoscut colegilor nostri din alte parti si propria noastra experienta care adesea este apreciata în numeroase contexte internationale.
Universitatea noastra va deveni europeana nu copiind un model sau altul al unei tari din Europa, ci înscriindu-se ca membra activa a comunitatii universitare europene prin standarde de calitate, prin performante stiintifice, respectând cu strictete criterii de calitate în formarea studentilor si în programele de cercetare.
Cresterea calitatii nu se reduce numai la ce facem mai bun si mai economicos azi sau mâine ci si cum investim în viitorul Universitatii. Si acest fapt depinde în principal de calitatea profesionala a cadrelor didactice.
E normal sa ne preocupe pe toti sa reflectam asupra selectiei tinerilor si sprijinirii dezvoltarii lor profesionale, a criteriilor de calitate cerute de promovarea universitara. E normal sa întarim traditia noastra pozitiva de criterii ridicate de promovare care asigura calitatea viitoare a activitatilor didactice si motivarea performantelor în cercetare. Dar aceste conditii de calitate trebuie sa aiba rezonanta si în afara spatiului Universitatii, la comisiile agentiilor si a
MEC care decid în final promovarea /"soarta" colegilor nostri si a specializarilor propuse de facultati.
Proiectul de fata exprima doar câteva din intentiile de dezvoltare a calitatii cercetarii în context european pe care vi le supun atentiei, urmând ca o strategie de devoltare a acesteia pe baza unor mecanisme concrete de cooperare sa fie rezultatul unei consultari deschise cu dumneavoastra, a unor decizii ce vor fi luate doar împreuna, având în vedere diversitatea si complexitatea specializarilor din fiecare facultate în parte.
As dori sa fac o precizare ce mi se pare esentiala în procesul de mentinere ca prioritate a calitatii în educatie si cercetare în UB. Cred ca noul prorector împreuna cu toata conducerea Universitatii trebuie sa-si asume un rol strategic în identificarea problemelor calitatii învatamântului cu care ne confruntam în context european. Evitarea acestora demonetizeaza însasi imperativul calitatii. Pentru acest fapt propun, si astept participarea activa a tuturor colegilor la cristalizarea unei strategii în noul context,strategie care trebuie sa devina un motor colectiv al actiunii împreuna.
În contextul programului
În noul context educational întregul învatamânt universitar se confrunta cu o dubla problema: scaderea generatiei de tineri care accentueaza importanta ofertei profesionale. Tot mai mult tinerii pun întrebarea: pentru ce profesii/ locuri de munca suntem pregati în facultatile noastre. Deja suntem cu totii constienti ca trebuie sa dezvoltam aplicabilitatea profesiilor spre cerintele pietii muncii. Se fac deja multe lucruri în acest domeniu. Cred ca simtim nevoia de a creste comunicarea între noi pe aceasta tema si identificarea unor directii prioritare. Imi propun ca imediat sa examinez oportunitatea organizarii unei conferinte-schimb de experienta pe aceasta tema iar concluziile dezbaterii sa fie sintetizate într-un document programatic.
Introducerea institutiei scolii doctorale creeaza o oportunitate noua pentru cresterea calitatii. Sunt indicii si indicatori ca este o crestere a interesului pentru programele doctorale si o diversificare a programelor de cercetare. O tema de reflectie pe care o propun este fezabilitatea unei diversificari a programelor doctorale prin accentuarea lor mai aplicativa. Cred ca ar fi crucial sa diferentiem între programe doctorale orientate spre cercetari fundamentale-teoretico-stiintifice si cele orientate aplicativ-profesional.
O problema care solicita în continuare concentrarea este modernizarea metodologiei învatamântului. Traditia universitara accentua importanta talentului si vocatiei individuale. Am dat o atentie mai redusa metodologiei învatamântului pentru cresterea calitatii. Se fac foarte multe lucruri dar simtim nevoia de a împartasi experiente. De aceea consider necesara implicarea tuturor actorilor din învatamântul universitar în organizarea unor schimburi de experienta în acest domeniu. Poate mijlocul cel mai bun ar fi lansarea unei reviste de didactica-universitara . Revista va continua preocuparile existente în Forumul Academic si va crea un spatiu deschis de comunicare a experientelor, de dialog si confruntari de idei întru-un mod academic civilizat, si posibil de prelungit on line
4. OBIECTIVE PRAGMATICE PENTRU URMĂTORII 3 ANI:
Identificarea împreuna cu facultatile a oportunitatilor de promovare a cooperarii atît în domeniul profesional cât si în domeniul cercetarii universitare
Sustinerea organizationala si tehnica a programelor în curs de desfasurare si a itiativelor pentru accesul la noile fonduri europene destinate învatamântului superior.
Identificarea si sustinerea formelor de crestere a vizibilitatii internationale a rezultatelor din învatamânt si cercetare înregistrate de facultatile din UB
Sustinerea în continuare a cresterii participarii specialistilor nostri cu studii, articole, rapoarte de cercetare în publicatiile straine cotate international, fara a fetisiza acest proces si fara a neglija valoarea revistelor românesti acreditate
Cresterea calitatii si vizibilitatii internationale a revistelor noastre ramâne un proces care trebuie sa fie perfectionat
Identificarea oportunitatilor si sustinerea initiativelor de organizare a unor conferinte/congrese internationale în Universiatatea Bucuresti în colaborare cu parteneri interni si internationali
Atragerea mediului de afaceri în calitate de sponsori pentru tinerii intelectuali si la sustinerea în diferite forme a participarii specialistilor nostri la Conferinte, Congrese internationale
Explorarea posibilitatilor de lansare a unor directii noi în schimburile internationale de profesori si profesori asociati, pe linia elaborarii în comun de materiale didactice si încurajarea prezentei profesorilor invitati pentru a tine module/cursuri periodice sub forme diferite.
Accentuarea traditiei privind statutul profesorilor "visiting prezenta în universitate a profesorilor de prestigiu din universitatile straine si a profesorilor nostri în afara). Statul acestor schimburi de profesori trebuie sa fie dublat de forme cât mai diversificate si mai flexibile. Acestea trebuie sa se transforme din contacte sporadice/întâmplatoare în relatii constante de colaborare pe termen lung, reciproc avantajoase pentru parteneri.
Cred ca în momentul de fata trebuie consolidata si extinsa practica pozitiva, existenta deja la nivelul universitatii noastre, de a pastra ca prioritate a învatamântului superior orientarea spre standarde ridicate de calitate în procesul educational si de cercetare si a centrarii învatamântului pe student, a pregatirii tinerilor pentru cerintele pietii muncii si a cercetarii universitare.
Trebuie împreuna sa dezvoltam premizele pozitive ale unei culturi a calitatii: capacitatea institutionala de autoevaluare realista a resuselor si eficientei lor, de identificare a punctelor critice prezente în sistem pentru a gasi rapid un raspuns specific . Desemnarea cu claritate a directiilor prioritare de actiune luând în calcul toate consecintele directe si indirecte asupra dezvoltarii calitatii , a pregatirii istrumentelor de implementare a schimbarilor în sistemul educational este un imperativ al procesului de internationalizare.
Toate aceste elemente ale unei noi culturi a calitatii în educatie trebuie sa stimuleze concomitent si mecanisme proprii, tehnici specifice muncii universitare de actiune pentru sustinerea strategiilor de reforma în mediul universitar. Foarte des, metodologia implementarii programelor de schimbare în învatamânt, ca parte componenta a procesului de reforma a fost neglijata, amânând acest proces
Cred ca universitatea trebuie sa-si orienteze activitatile centrate pe cresterea calitatii, complementar cu dezvoltarea relatiilor internationale în sfera cooperarii interuniversitare
Cred ca dezvoltarea masteratului ofera un câmp important de inovatie. Alaturi de ratiunile strict economice nu trebuie sa ignoram investitiile în constructia unor noi specializari la nivel de masterat, investittiile în viitorul modern profesional al tinerilor. E vital sa identificam directiile de dezvoltare de programe masterale aplicative în noile nevoi ale pietii muncii si sa consolidam prioritatile universitatii noastre în noi câmpuri calitative profesional
Doctoratele în cotutela deschid larg sansele tinerilor de cunoastere a performantelor stiintifice europene si de formare în context european dupa cerintele si exigentele criteriillor de calitate în cercetare.
Fructificarea fondurilor structurale europene privind cresterea calitatii resurselor umane în învatamântul univefrsitar prin programele POSTDRU.
5.CONCLUZII SI DIRECŢII DE ACTIUNE:
Va rog sa-mi permiteti sa subliniez câteva din principiile ce mi se par acum a fi necesare deschiderii catre un învatamânt universitar de calitate centrat pe student si cercetare stiintifica universitara în contextul cerintelor europene:
Respectarea cu strictete a reglementarilor legale în vigoare dar dublat de eforturi pentru a gasi posilitati de promovare în acest cadru legal a promovarii si gestionarii cu responsabilitate a intereselor facultatilor din universitatea nostra
Acordarea unei importante speciale cerintelor ca reglementarile legale sa fie aplicate într-un mod transparent, în cunostinta de cauza pentru toti senatorii dar si în forma cea mai simpla/buna pentru a scurta drumul greoi,excesiv birocratic consumator de timp si energie
Dezvoltarea calitativa a procesului de formare si de cercetare a studentilor care este si va ramâne un obiectiv prioritar în învatamântul universitar. În acelasi timp, acest nou post de prorector va avea ca responsabilitate, alaturi de conducerea Universitatii, sa se concentreze si pe cresterea calitatii în sistemul administrativ universitar. Voi acorda o atentie deosebita ca administratatia sa functioneze pe baza unor reguli simple, clare, admise de senat, diminuaând riscurile unor interpretari si reinterpretari arbitrare, subiective, rigide.
Suntem cu totii împiedicati în activitatile noastre de multimea reglementarilor "legale",adoptate în pripa si saturate de interese de grup sau politice.
Consider ca reglemntarile legale trebuie respectate dar, în acelasi timp, Universitatea noastra este prin pozitia sa academica si prestigiul sau intelectual în situatia de a fi mai mult consultata în deciziile educationale , luându-se serios în calcul punctul sau de vedere. Cred ca UB în virtutea meritelor obtinute în plan intern si extern trebuie sa adopte o atitudine mai activa în politica educationala nationala, influentând astfel direct, procesul dezvoltarii sociale.
Politica viitoare de dezvoltare institutionala pe care o afirm este de a sustine/ a crea conditii favorabile pentru ca toate facultatile sa-si actualizeze capacitatile inovative.
Nu cred ca transferul managerial de tip economic/eficienta economica este, în perspectiva, benefic dezvoltarii educationale si de cercetare. Ar fi încalcata prin acest tip de transfer logica dezvoltarii normale a specializarilor multiple atât de necesare formarii culturii stiintifice tinerei generatii precum si cerintele impuse de modernizarea si supraspecializarea profesiilor.
Toate profesiile acordate de facultatile UB cât si cercetarea fundamentala care le însoteste trebuie sa aiba finantarea corespunzatoare nevoilor lor de afirmare, indiferent de momemntele de criza care pot sa apara într+un domeniu sau altul la un moment dat, având în vedere impactul social al culturii stiintifice generale si de specialitate. Mai degraba as merge pe un management agresiv care sa forteze un echilibru functional al fiecarei facultati printr-o solidaritate interna de tip academic care sa nu transforme elita intelectuala a facultatilor -cadrele didactice- în simpli salariati ci în parteneri care sa asigure o responsabilitate crescuta pentru destinul institutiei si dezvoltarea unei caliati ridicate a activitatilor sale.
Adoptarea unui stil antreprenorial ar putea avea succes în stimularea initiativei si creativitatii individuale si institutionale atât în plan national cât si international
. Eu cred ca Universitatea este o asociatie academica orientata democrat catre performante si competitivitate loiala, compusa din persoane înalt competente centrate pe o vocatie a profesiei, responsabile în formarea tinerii generatii si a dezvoltarii cercetarii.
Eu sunt constienta de faptul ca în momentul de fata sistemul de finantare a învatamântului superior dezavantajeaza structural unele facultati din domeniul matematicii si stiintele naturii, dpa cum cred ca multe facultati din domeniul stiintelor sociale si umane au oportunitati de dezvoltare care s-ar putea sa nu fie permanente. In acelasi timp consider ca
Echilibrul institutional care sa asigure o dezvoltare normala tuturor facultatilor se poate face prin cooperari între specializari, prin programe majore comune de cercetare nationale si internationale, prin crearea unei solidaritati interne
. Cred în acelasi timp, ca o solutionare a unor astfel de probleme care pot sa apara la un moment dat pentru oricare dintre facultati, poate fi remediata cu precadere prin modificari importante de finantare a învatamântului superior.
Totodata cred ca Universitatea trebuie sa constientizeze gravitatea acestor probleme la nivel institutional si sa promoveze rapid un pachet de actiuni coerente pentru un echilibru în dezvoltarea facultatilor, folosind chiar programele finantate european, complementar cu stimularea unei politici de solidaritate universitara care sa asigure stabilitate si coerenta interna. Totodata noul prorector va trebui sa sprijine facultatile care se confrunta temporar cu unele dificultatisi sa identifice posibilitati de depasire a lor prin dezvoltare de proiecte si programe speciale.
Sunt convinsa ca Universitatea ocupa o pozitie clara în elita universitara interna si externa si ca beneficiaza de resurse si oportunitati de dezvoltare echilibrata si eficienta în plan social si uman . De aceea, politica de promovare a autonomiei universitare va fi sustinuta în continuare si chiar amplificata, mai ales în programele europene, tinând seama de specificul specializarilor facultatilor.
Stimulând dezvoltarea unor principii corecte, fundate pe întelegere si colaborare colegiala între facultati , voi promova mecanisme adecvate de solidaritate interna si de asumare a responsabilitatii acestora pentru interesul global si de dezvoltare a facultatilor universitatii.
Voi milita pentru un principiu absolut necesar dezvoltarii calitative a fiecarei facultati: crearea unei culturi organizationale, cu accent pe pastrarea unui model valoric al relatiilor interumane în lumea academica, premisa a în cooperarea internationala.
O atentie deosebita o voi acorda promovarii transparentei în utilizarea fondurilor bugetare de care Universitatea dispune pentru programe internationale si modul în care deciziile luate de conducerea universitatii sunt luate pentru administrarea lor.Înteleg prin transparenta în acest caz doua aspecte esentiale: asigurarea participarii facultatilor la promovarea obiectivelor globale si prioritare privind calitatea activitatilor didactice si de cercetare ale Universitatii precum si promovarea în egala masura a obiectivelor majore proprii fiecarei facultati; pe de alta parte, informarea continua asupra modului de luare a deciziilor privind orientarea programelor internationale la nivelul conducerii universitatii. Acestea vor fi supuse dezbaterilor Senatului si vor fi acceptate dupa votul din Senat.
Principiul dupa care ma conduc este ca responsabilitatea în utilizarea alocatiei bugetare dedicate calitatii si schimburilor, programelor internationale revine în primul rând Universitatii prin Senatul acesteia. Noul Prorectorul în domeniu trebuie sa-si asume aceste responsabilitati si sa le supuna controlului comunitatii academice.
Nu cred ca actori exteriori universitatii pot fi mai responsabili/competenti decât noi în aceasta sfera a evaluarii si monitorizarii programelor externe. De fapt, autonomia universitara acordata prin lege reprezinta asumarea responsabilitatii de dezvoltare institutionala. Parerea mea este ca MEC ar trebui sa fie partenerul nostru de dialog si actiuni comune si sa fie alaturi de noi coresponsabil fata de întreaga comunitate pentru rezultatele formarii profesionale si a dezvoltarii cercetarilor stiintifice universitare în plan european .
Suntem cu totii constienti de performantele în cercetare ale corpului nostru profesoral. Pentru conducerea Universitatii aceasta valoare acumulata în timp ne creeaza si o mare responsabilitate pentru viitorul cercetarii de vârf. Optiunea actuala a promovorii de noi forme de sprijin pentru câstigarea unor proiecte si programe majore de cercetare stiintifica trebuie continuata si pe masura cresterii oportunitatilor financiare.
Prin multiplicarea în lume a inovatiilor educationale, cred ca ne aflam în fata unei noi provocari privind formarea profesionala a tinerilor. Suntem într-un nou mediu socio-profesional, o noua cultura generata de sperantele si asteptarile tinerei generatii ca specializarile lor sa-si gaseasca un raspuns pozitiv prin integrarea rapida în munca corelat si cu o accentuare a procesului de specializare profunda.
Cred ca un obiectiv major al calitatii educationale este de a încuraja inovatii în formarea tinerilor si de a face cunoscut experientele internationale si nationale în acest domeniu. Se impune astfel sa identificam împreuna modalitati de difuzare a inovatiilor educationale în complexitatea lor si a mijloacelor tehnice corespunzatoare pentru o asemenea prezentare (reviste, buletine informative în format clasic sau electronic, dialoguri profesionale, mese rotunde, simpozioane si sesiuni de comunicari stiintifice etc). Aceste modalitati de difuzare care implica si multe oportunitati pentru tineri trebuie sa reprezinte un spatiu deschis cunoasterii inovatiilor educationale si de cercetare, bazat pe un schimb de experienta competent si responsabil în acest domeniu, accesibil tuturor facultatilor.
stiu ca majoritatea universitatilor din lume se confrunta cu multe provocari similare celor amintite mai sus care tin pe de o parte de diversificarea formelor educationale iar pe de alta parte de presiunea accelerata a cerintelor moderne ce vin dinspre piata muncii care cer performanta profesionala si rapiditate în integrarea în munca. Piata muncii moderne cunoaste acum o dinamica incredibil de rapida iar Universitatea trebuie sa faca fata prin oferta sa educationala competenta aceste dinamici. O adapatare flexibila la aceasta dinamica este provocarea careia trebuie sa-i facem fata prin raspunsuri prompte si eficiente. Eu voi supune atentiei dumneavoastra o dezbatere privitoare la o profesionalizare mai accentuata, complementar cu diversificarea ei la toate nivele procesului de formare universitara: de tip licenta, de tip masterat si de tip doctorat si de tip programe post doctorale.
La nivel de licenta: am mostenit o orientare a sistemului de învatamânt aproape exclusiv orientat spre cercetare si cunostinte teoretice Un asemenea accent , pe lânga valoarea lui deosebita care subliniaza necesitatea unor teorii fundamentale asimilate la nivelul unei culturi stiinsifice solide de specialitate, care desigur trebuie mentinuta si promovata, trebuie dublata si de deschiderea catre practica profesiei prin mecanisme organice de aplicare a cunostintelor teoretice. Altfel, trebuie sa fim constienti de cel putin doua efecte negative ce pot sa apara în procesul formativ-educativ: primul , cei mai multi studenti risca sa piarda ritmul unor exigente cerute de nevoile practice care îi asteapta pe piata muncii. Acest decalaj poate fi un factor al demotivarii tinerilor pentru pregatire universitara; al doilea, o tendinta a învatamântului de a marginaliza orientarea practic-aplicativa implicata de profesii si asteptata de tineri. Aceste doua efecte negative este accentuat si de noile conditii ale învatarii la distanta, ale învatarii pe viata, ale învatarii adulte care duc la solicitari multiple de formare profesionala de tip universitar prin cresterea numarului de cereri a unei proportii din ce în ce mai mare de tineri care lucreaza, de cei de vârsta medie care doresc specializari în acord cu pozitia ocupata pe piata muncii, de cei care dorec schimbarea profesiei dupa un timp etc. Un alt aspect implicat aici: presiunea financiara asupra studentilor , cuplata cu cresterea oportunitatilor oferite de dinamica pietii muncii a accentuat orientarea lor spre gasirea unor locuri de munca corespunzator pregatirii, multi chiar în timpul facultatii, iar marea majoritate, dupa terminarea studiilor de licenta.
Reducerea la majoritatea facultatilor a învatamântului la 3 ani a creat o noua problema: absolventul nu poate primi în timp scurt obtinerea unei pregatiri profesional-specializate în timpul facultatii ci doar în programele de master. Imensa majoritate a absolventilor intra în sistemul muncii în timpul<masteratului, iar unii chiar în timpul facultatii. Ei cer înca din facultate o orientare profesionala mai accentuata de tip aplicativ si mai diversificata. De aceea, s-ar putea ca în timp sa evaluam ca prima parte universitara de tip licenta care ofera o pregatire generala sa fie nerealista în raport de dinamica reala a pietii muncii. S-au facut scenarii care par sa fie de mare succes pentru conditiile actuale , de combinare a pregatirii universitare de baza cu oferte de directii/module de specializare în ultimul an de studiu. Optarea pentru o asemenea directie de specializare nu trebuie privita ca o specializare excesiva ci ca o deschidere spre oportunitatile si cerintele pietii muncii. Un argument suplimentar: din experienta unor facultati din Universitatea noastra oferta unui pachet larg de specializare a crescut semnificativ interesul tinerilor pentru facultati, ceea ce se va dovedi a fi un important atu în competitia accentuata pentru atragerea studentilor în facultate.
Prudenta reformelor în domeniul
educational este una fundata pe
diagnoza corecta, pe gândirea tuturor efectelor: directe si
indirecte, dorite si nedorite (efecte perverse, cum le numesc sociologii)
care pot unele din ele sa fie contraproductive reformelor initial
propuse. În orice
Trebuie sa gasim si forma
legala, care sa dea
Tinând seama de elita intelectuala de care dispune Universitatile, improvizatiile în schimbare, principiul cotidian de încercare si eroare, mare consumator de timp, de energie dar si de sacrificii umane nu au ce cauta la nivelul restructurarii procesului de învatamânt. Dupa cum nu cred ca "modele prestabilite" venite si preluate de noi din exterior au rolul de formula magica în reforma educationala si se potrivesc oriunde fara a fi ajustate la cerintele interne si specificul situational românesc
Desi nu ma situez pe pozitia euroscepticilor si cred sincer într-o integrare reala a structurilor educationale în sistemul european, am totusi câteva precizari de facut: Integrarea în cerintele unui model educational european nu a fost niciodata si nu este formulat de UE ca imperativ pentru învatamînt ci doar ca recomandare: Acest proces se realizeaza în timp si în forme reciproc avantajoase pentru universitatile partenere; el nu trebuie fortat, impus din afara si acceptat a se realiza oricum ci, cu pastrarea demnitatii, responsabilitatii si integritatii valorilor intelectuale si morale dobândite în timp.
Principiul de baza în performanta oricarei
organizatii, cu atât mai mult al celei de tip universitar, consta în
crearea unei atmosfere stimulative, de cooperare între facultati
fundata pe o solidaritate academica interna, complementar cu necesitatea
dezvoltarii unei retele externe de parteneriat cu toti actorii
sociali. Subliniez însa ca trebuie sa dezvoltam un
parteneriat solid fundat pe principiul reciprocitatii si al
promovarii intereselor profesionale ale fiecarei facultati Echilibrul intern al UB prin dezvoltarea tuturor
facultatilor prin relatii strânse de respect si cooperare
interfacultati/interspecializari , ce va pastra, desigur,
propria lor autonomie, va asigura un cadru modern de formare a noii
generatii, cu impact major si în învatamântul
scolar, gimnazial si liceal. Acest principiu intern de dialog si
cooperare între facultati, fundat pe regulile jocului matematic cu
suma nula, va conduce cu siguranta
la câstig si dezvoltare împreuna pe termen mediu si lung. Iar performantele educationale si de cercetare pot
fi masurate în timp prin rezultatele promotiilor de absolventi
si cercetatori. Acestea sunt si vor ramâne mereu
parte
De aceea, Universitatea va trebui sa se impuna ca un factor activ de schimbare reala în dinamica rapida si diversificata a cerintelor sociale si umane, fiind un actor comunitar cheie si responsabil, parte activa a societatii civile.
Universitatea trebuie sa aiba un rol esential în cresterea bunastarii individuale si colective sa fie mereu prezenta cu argumentele ei stiintifice, cu o voce clara si ferma în procesele democratice în curs de cristalizare.
|
