PRODUCTIVITATEA IN TRANSPORTUL

PRODUCTIVITATEA ÎN TRANSPORTUL

MARITIM

3.1 Generalitati privind productivitatea factorilor de productie si unele

Generalitati privind productivitatea factorilor de productie si unele

Productivitatea factorilor de productie stabileste o relatie cantitativa între productia obtinuta (Q) într-o anumita perioada si factorii de productie utilizati (F_P) pentru obtinerea acestora.

Sporirea productivitatii muncii are ca scop obtinerea maximului de efecte utile (maximizarea profitului) cu un minim de resurse atrase în procesele de productie (costuri de productie).

În transportul maritim productivitatea factorilor de productie se poate exprima ca fiind raportul dintre cantitatea de marfa transportata (valoric) si cantitatea de resurse atrase (costul factorilor de productie).

Din punctul de vedere al evolutiei cererii de transport distingem doua modalitati de calcul:

a) daca se constata cresterea cererii de transport si asistam la realizarea unei cereri elastice (modificarea relativa a cererii de transport este mai mare decât modificarea relativa a navlului) atunci obiectivului armatorului va fi de maximizare a efectelor utile.

b) daca se constata scaderea cererii de transport si asistam la realizarea unei cereri inelastice (modificarea relativa a cererii de transport este mai mica decât modificarea navlului) atunci obiectivul armatorului va fi de minimizare a consumurilor de resurse atrase si consumate în transport.

În aceasta situatie, productivitatea factorilor de productie va exprima cantitatea de factori de productie consumata, raportata la cantitatea de marfa transportata.

Cresterea productivitatii factorilor de productie va determina reducerea costurilor de productie medii deci în cazul cresterii productivitatii navei vom asista la scaderea costurilor pe tona transportata.

Sub cea mai simpla forma, productivitatea unei nave poate fi exprimata printr-o functie de tipul:

unde:

W_nv- productivitatea navei; DW- capacitatea de încarcare a navei - tdw

n- numarul de cicluri de transport în unitatea de timp.

La rândul sau "n" poate fi exprimat printr-o relatie de tipul:

unde:

V- viteza de deplasare a navei; T- timpul de stationare pentru:

diverse operatii în port;

operatii în santier;

asteptarea marfii.

Din studiul celor doua functii putem desprinde urmatoarele concluzii:

viteza V si deplasamentul dW sunt caracteristici constructive;

singura variabila asupra careia putem actiona este timpul de stationare al navei urmarindu-se minimizarea sa.

3.2 Tendintele costului total mediu pe termen lung

Analiza costului total mediu pe termen scurt (CTMS) permite determinarea volumului cantitatii de marfa transportate, astfel încât costul sa fie cel mai scazut, în conditiile în care unul sau mai multi factori de productie sunt ficsi.

Analiza costului total mediu pe termen lung (CTML) pe care o vom face în continuare, arata cum se determina volumul optim de marfa operata, atunci când toti factorii de productie sunt variabili.

Pe termen lung managerii firmelor se confrunta cu o problema vitala: determinarea optima a marimii întreprinderii, adica acea combinatie de factori de productie care sa permita:

obtinerea unei cantittati de marfa maxime un nivel dat al costului total;

economii de scara, al caror efect cumulat este scaderea costului mediu de productie.

Astfel de avantaje pot fi:

- o mai buna specializare a lucratorilor si utilajelor;

- dotari importante nu se justifica decât atunci când volumul productiei pe care

firma îl poate vinde este suficient de mare;

o întreprindere mare obtine mai usor din partea furnizorilor o reducere a

pretului; bonificatii pentru comenzi importante;

dimensiunea mare permite conditii de credit si de finantare mai avantajoase,

dezeconomii de scara, care determina o crestere a costului mediu de productie pe termen lung. Între aceste inconveniente se numara:

dificultati de comunicare;

o îndepartare a managerului de activitatea de baza;

o structura organizatorica ce îngreuneaza procesul decizional,

flexibilitatea firmei fata de cerintele pietei scade.

Grafic, CTML poate fi reprezentat astfel:

Fig.nr. 12

CTML

Practic, redresarea CTML nu va fi remarcata pentru ca nici o firma nu are interesul sa-si extinda capacitatea de operare peste dimensiunea optima.

Sa presupunem ca la un moment dat (T₁) volumul optim al capacitatii de transport este de 5.000 tone. Grafic, situatia existenta în firma la momentul T₁ se prezinta în continuare:

Fig.nr. 13

CTMS₁

- în zona punctata a CTMS agentul economic nu va produce, deoarece costul

productiei începe sa creasca.

Acest volum al productiei este optim pentru conditiile, endogene si exogene firmei, la momentul T₁. La momentul T₂ se poate observa o crestere a cererii pe piata.

Pentru a face fata acesteia, producatorul va trebui sa mareasca numarul de nave , volumul de utilaje si echipamente folosite si numarul de lucratori portuari , urmarind o reducere a CTMS la momentul T₂. Acest lucru este posibil numai în masura în care firma reuseste sa-si sporeasca cantitatile de marfa operate, pentru a folosi noua dotare în mod eficient.

Considerând ca se întâmpla asa, se va forma o noua curba a costurilor totale

medii pe termen scurt la momentul T₂.

Fig.nr. 14

În continuare firma poate spori productia la Q₃ = 15.000 t, Q₄ = 20.000 t, Q₅ = 25.000 t, si asa mai departe cautând de fiecare data nivelul optim. De fiecare data, curbele costurilor totale medii pe termen scurt se vor deplasa catre dreapta. Acest lucru se întâmpla datorita faptului ca de fiecare data va aparea o noua dreapta a bugetului, deplasata spre dreapta sus si paralela fata de dreapta precedenta. La fiecare nivel al productiei, combinarea optimala capital - munca este determinata prin tangenta unei noi izocuante la dreapta bugetului.

Grafic aceasta situatie se prezinta astfel:

Fig.nr. 15

C Zona I Zona II Zona III

Din grafic se observa curba costului total mediu pe termen lung numita si curba "plic" sau curba "înfasuratoare" deoarece este tangenta la fiecare curba de cost pe perioada scurta. Curba înfasuratoare arata diferitele evolutii ale costului mediu când întreprinderea alege, de fiecare data, scara de productie cea mai eficace.

De mentionat este faptul ca punctele aflate sub curba înfasuratoare, nu pot fi atinse cu nivelul curent de tehnologie si cu preturile existente ale factorilor de productie.

Punctele din zona de deasupra curbei pot fi atinse, dar o firma eficienta tehnic le va respinge în favoarea unui punct de pe curba costurilor pe termen lung, reprezentând costuri mai reduse.

Graficul costului mediu pe termen lung evidentiaza existenta a trei faze în

procesul de expansiune a firmei:

- este faza randamentelor crescatoare, costul mediu descreste pe termen

lung, deci cantitatea produsa sporeste mai repede decât cantitatea

factorilor utilizati, ceea ce înseamna ca întreprinderea realizeaza

economii de scara.

- este faza randamentelor constante, costul mediu este constant pe termen

lung, deci cantitatea produsa creste în acelasi ritm cu cantitatea factorilor

utilizati. Întreprinderea nu realizeaza nici o economie de scara. Aceasta

este si faza în care se atinge costul mediu minim pe termen lung.

-este faza randamentelor descrescatoare, costul mediu creste pe

termen lung, deci cantitatea produsa sporeste mai încet decât cantitatea

factorilor utilizati, ceea ce înseamna ca firma realizeaza dezeconomii de

scara.

Perfectionarile factorilor de productie au loc în conditiile în care introducerea în productie a rezultatelor progresului tehnico-stiintific presupune costuri suplimentare.

În general însa, pe masura progresului stiintei si tehnicii se creeaza posibilitatea micsorarii costurilor pe unitatea de rezultat; pe termen mediu si lung, asemenea costuri sunt nu numai recuperate dar sunt si potentatoare de profituri si alte avantaje individuale si sociale.

3.3 Aplicatii ale productivitatii factorilor de productie în transporturile maritime[3] si în activitatile portuare

Productivitatea pe tona- capacitate a navelor de marfuri

Acest indicator al productivitatii fizice exprima gradul de folosire a capacitatii navelor deoarece nu ia în calcul valoarea navlului si valoarea consumurilor de factori de productie utilizati în transportul maritim.

El se exprima cu ajutorul relatiei:

care exprima deci

unde:

W/tdw- productivitatea pe tona capacitate; Qtr- volumul de marfa transportat cu nava "i"; Ctdw- capacitatea navei "i"în tdw; Nzexpl- numar zile exploatare; dz- distanta zilnica parcursa de nava"i"

Sa luam un exemplu pentru întelegere:

Rezolvare:

Productivitatea parcului de nave pe tona capacitate va fi:

t/tdw capacitate

Analiza acestui indicator pentru fiecare nava ne permite sa determinam aportul fiecarei nave la cresterea productivitatii globale.