În epoca contemporana, în tarile cu economie de piata, creditul si bancile au avut un rol determinant în desfasurarea proceselor economice, în reglarea circuitelor economice la nivel macro-economic si micro-economic, al lichiditati agentilor economici în ansamblul ei.
Primele banci au aparut prin secolul al XVI-lea în Venetia Genova si Milano. Bancile au luat o tot mai mare dezvoltare, pe masura extinderilor relatiilor de productie, contribuind la eliberarea creditului de conditiile robituale ale camatariei.
Bancile reprezinta întreprinderi particulare, societati în numar colectiv, societati anonime sau ale statului care concentreaza capitalurile disponibile din economie si le pune la dispozitia agentilor economici, inclusiv statului sub forme de credite.
În aparitia, bancilor literatura de specialitate acorda un loc important zarafului, pretuitor al monedelor si intermediar al circulatiei monetare.
Detinatori de moneda aveau în acesta un sprijin important în desfasurarea schimburilor si în dezvoltarea economica, dar detinerea si utilizarea banilor presupune si anumite riscuri. Aceste riscuri au orientat pe detinatori de capital sa încredinteze acest depozit uni intermediar, zaraful sau alte persoane, în scopul pastrari si al remunerarii sub forma de dobânda care provine de folosirea depozitului de catre intermediar ca sursa de creditare. În mod traditional acesti intermediari au fost bancile.
În epoca contemporana locul si rolul bancilor în viata economico-sociala este intrinsec legata de calitatea lor 535h720f de intermediar principal în relatia economi-investitii, relatie determinanta în cresterea economica.
Locul si rolul bancilor în economie structura lor sunt determinate si de creatia monetara, factor specific al functionalitati bancilor în economie.
Legislatia din tara noastra (legea 33/1991) defineste societatile bancare ca "persoane juridice al caror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice si fizice sub forma de depozite sau titluri de valoare negociabile platibile la vedere sau la termen, si acordarea de credite."
Bancile sau afirmat initial ca institutii monetare, ca intermediari monetari a caror caracteristica esentiala este posibilitatea de a pune în circulatie creante asupra lor însasi care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetara, caracteristica semnificativa acestor intermediari este transformarea activelor monetare în moneda.
Emisiunea de bancnote functie initial deschisa tuturor bancilor si restrânsa ulterior numai la banca de emisiune, reprezinta forma principala a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.
Bancile comerciale sunt institutii financiare specializate atât în atragerea de resurse si plasarea acestora prin acordarea de credite cât si în efectuarea platilor intre titulari de cont, agenti economici.
Bancile comerciale tipice au si ele un aport de pondere în creatia monetara transformând activele monetare, fara putere liberatorie, în instrumente de plata. Înscrierea în conturile de la banca a creditelor acordate constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice, moneda scripturala.
În cadrul sistemului bancar sau inclus în timp si intermediar monetar care au ca functii principale colectarea de economi sau acordarea de credite pe termen mijlociu si lung direct spre beneficiar sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare.
Desi statutul de intermediar remonetari este adesea foarte apreciat de cel al bancilor, acestea nu creeaza moneda si utilizeaza capitalurile pe care le colecteaza, sau care le sunt puse la dispozitie în Anglia, Franta, SUA, o mare parte a bancilor de depozit faceau si operati de misiune fapt ce, un timp, n-a creat probleme.
Cu timpul insa multiplicarea centrelor de emisiune a creat conditii de încarcare a normelor de emisiune si încarcarea canalelor circulatiei de bancnote emise, cu, sau fara justificare economica este suficient a preciza ca în ajunul reglementarilor acestei chestiuni în 1993, în SUA bancile nationale împuternicite sa emita bancnote erau în numar de 7500.
Astfel ca în momente istorice diferite în functie de conditiile proprii, toate tarile dezvoltate au trebuit sa delimiteze net functiile bancii de emisiune, acestea concentrându-se de regula la o singura banca, banca centrala. Acelasi lucru s-a petrecut si în SUA, unde, desi exista 12 banci federale de emisiune, acestea actioneaza ca un tot untar sub egida unei unice autoritati federale.
Specializarea bancilor a fost o tendinta care s-a manifestat în sânul bancilor dintr-o întreaga epoca si, desi în descrestere continua sa caracterizeze lumea bancilor. Separarea si independenta bancilor specializate este si momentul delimitari stari de competenta si activitate a bancilor de depozit.
La începutul afirmari tendintelor de specializare, acestea erau adesea declarative, propagandiste fara a obliga la exclusivitate sau interziceri.
Criza economica din ani 1923-1933 care a bântuit în toate tarile dezvoltate dar a facut ravagi în SUA, a impus o reglementare severa a regimului bancilor, care sa actioneze în scopul protejari deponentilor. Astfel ca, în mod necesar, statutul de banca comerciala, a trebuit sa fie bine conturat, intuindu-se un regim limitativ de control asupra institutiilor de credit ce primesc depuneri si asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditarii.
În acest cadru s-a delimitat, mai exact, acceptiunea de banca comerciala sau de depozit, în opozitie sau spre deosebire, de celelalte banci.
Bancile comerciale sunt caracterizate prin aceea ca efectueaza toate tipurile de operatiuni bancare. Deci au o activitate care se poate modifica liber, functie de cerinte, posibilitati si propria orientare.
Initial, bancile comerciale au mijlocit creditul comercial direct între agenti economici, prin preluarea de la acestia a titlurilor de credit comercial de unde si denumirea lor.
În ultimul an produsele si serviciile bancilor comerciale s-au diversificat foarte mult prin angajarea în operatiuni, altadata aflat în zona de granita cu alti intermediari financiari. Se manifesta dealtfel, o tendinta accentuata de diminuare a deosebirilor dintre bancile comerciale si bancile de afaceri care se ocupa în deosebi, cu investirea depozitelor pe termen lung evolutia lor fiind orientata catre tipul de banci universale.
Tuturor bancilor comerciale li se permite în cadrul legal sa functioneze ca banci "universale". în realitate anumite functii din activitatea bancara universala nu sunt permise, cum ar fi activati de brokeraj la bursa, pentru care sunt necesare firme separate având aceasta activitate la baza.
Legatura directa cu agenti economici în ce priveste constituirea si utilizarea depozitelor, în principal sub forma distribuirii de credite, constituie si confera bancilor si calitatea de centru de efectuare între, titulari, a platilor.
Bancile comerciale sunt organizate ca societati comerciale si urmaresc obtinerea unui profit.
Bancile comerciale în special joaca rolul de intermediar. Acestea îsi exercita rolul de intermediar nu numai între agenti din afara sistemului bancar, ce au un rol major în redarea si valorificarea capitalului, în mobilizarea de resurse, si distribuirea de credite însasi sistemul bancar, deci intermediaza intre verigile bancare.
În acest proces se afirma si se detaseaza ca principale functii ale bancilor comerciale cele doua laturi ale intermedieri: mobilizarea resurselor si distribuirea creditelor.
În îndeplinirea functiilor la bancile comerciale îndeplinesc anumite operatii specifice considerate si reunite dupa sensul lor în pasive si active.
Functia de intermediere a bancilor comerciale a fost puternic afectata pâna în 1994 datorita unui mediu inflationist si al dobânzilor real negative. Dupa 1994 s-a înregistrat o crestere a sistemului bancar .
Raportul active externe-pasive externe a fost, începând cu 1990 favorabil clasamentelor externe. Acest report s-a schimbat dupa 1995 datorita preferintei bancilor comerciale de a acorda credite interne în valuta, care au asigurat o fructificare mai buna decât clasamentele în depozite în strainatate. Depozitele clientilor nebancari au înregistrat an de an cresteri nesemnificative, depasind, începând cu anul 1994, rata de crestere a preturilor în economie. Aceasta evolutie pozitiva constitue un semnal important în privinta mentinerii încrederii în moneda nationala si totodata o sursa de finantare ne inflationista a cresterii economice.
Volumul fondurilor proprii au crescut de la an la an în cifre absolute, fiind în general superior ratei inflatiei. Acest lucru confirma dezvoltarea sistemului bancar în România, reflectând atât înfiintarea de noi societati bancare cat si preocuparea bancilor existente pentru ameliorarea bazei proprii de capital.
Mentinerea inflatiei ridicate, cu mici exceptii, în perioada 1990-1998 a avut o influenta importanta asupra evolutiei sistemului bancar românesc. Efectul asupra agregatelor monetare si creditului din economie, a fost semnificativ, masa monetara în termeni reali, comprimându-se, ca si creditul din economie. Dezintermedierea financiara si dolarizarea economiei au fost fenomene care au aparut în mod normal în acest context.
Caracteristica bancii centrale
Australia
Canada
Japonia
Noua Zeelanda
SUA
România
Guvernatorul bancii
- cu mandat de care poate fi reînnoit
Guvern 7 ani.
DA
Conducere administrativa
7 ani.
DA
Guvern 5 ani.
DA
Guvern 5 ani.
DA
Presedinte 4 ani.
DA
Parlament 8 ani.
DA
Membrii consiliului de administratie sunt numiti de:
- cu mandat de care poate fi reînnoit
- fac parte din guvern
guvern
5 ani
DA
DA
ministerul finante
3 ani
DA
DA
guvern
4 ani
DA
DA
guvern
5 ani
DA
DA
presedinte
14 ani
NU
NU
parlament
8 ani
DA
NU
Raportarile se fac
Anual
La cerere
La cerere
Anual
Semestre
Anual
Relatia cu guvernul-banca centrala
informativ
consulta
Solicita aprobarea
Solicita aprobarea
Informativ
Neprevazut
În cazul aparitiei unui conflict
Guvernul decide
Guvernul decide
Nu e posibil
Nu este posibil
Nu este prevazut
Nu este prevazut
Pozitia bancii centrale fata de puterea statului
Nu este bine ca B.N.R. sa fie complet autonoma. Ea are influente negative, productia si somajul purtând dobânzi la limite insuportabile în scop de a reduce inflatia la nivelul zero. Ea trebuie sa contribuie împreuna cu Guvernul la atingerea echilibrului dintre mentinerea inflatiei în limite controlabile, pe de o parte si cresterea economica si ocupatia fortei de munca, pe de alta parte.
Parlamentul României a decis ca B.N.R. sa aiba un grad ridicat de independenta, fiind împuternicita în numele statului sa apere prin mijloace specifice stabilitatea monetara.
Conform legilor 33/1991 privind activitatea bancara si legea 34/1991 privind statutul B.N.R., principalele obiective de activitate ale societatilor bancare îl constituie atragerea de fonduri de la persoane fizice si juridice sub forma de depozite sau instrumente negociabile platibile la termen sau la vedere, precum si acordarea de credite.
Activitatea tuturor societatilor bancare este supravegheata de B.N.R. în calitatea ei de banca centrala a statului român, având personalitate juridica de unic organ de emisiune si care reglementeaza în domeniile: monetar, de credit si de plati.
În cadrul politicii economice si financiare duse de statul român, B.N.R. promoveaza, reglementeaza si supravegheaza activitatile de intermediar bancar.
B.N.R. legifereaza autorizatie de constituire si functionare a societatilor bancare ca persoane juridice comune, de asemenea putând retrage autorizatia de functionare în cazurile impuse de lege. Ea are dreptul de actiune în justitie ori de câte ori societatile bancare închid contracte, întelegeri sau actioneaza în scopul atingerii unei pozitii dominante pe piata monetara, financiara sau valutara.
Toate societatile bancare trebuie sa-si deschida conturi la B.N.R., respectând reglementarile acesteia pentru aplicarea politicii sale. Aceste societati pot efectua operatiuni de depozite la vedere si la termen în cont, pot cumpara, vinde sau tine în custodie.
B.N.R. formuleaza si conduce politica monetara si de credit în cadrul politicii economice si financiare a statului în vederea mentinerii stabilitatii monedei nationale.
1.2.3
Operatiunile B.N.R.
OPERAŢIUNILE B.N.R. CU SOCIETĂŢILE BANCARE sI ALTE INSTITUŢII DE CREDIT
În cadrul politicii sale monetare si de credit banca efectueaza operatiuni cu societati bancare si alte institutii de credit, cum sunt:
sconteaza si resconteaza efecte de comert si bonuri de casa prezentate de societatile bancare si alte institutii de credit;
deschide conturi curente societatilor bancare si celorlalte institutii de credit si efectueaza operatiuni de încasari si plati între acestea.
Prin intermediul conturilor deschise în evidentele sale, efectueaza servicii de compensare si decontare între societatile bancare.
Banca poate sconta, dobândi, lua în gaj sau vinde creantele asupra statului, asupra societatilor bancare si asupra altor societati în vederea realizarii obiectivelor politicii monetare, având în vedere situatia pietei. Ea stabileste taxa oficiala a scontului, precum si conditiile de efectuare a operatiunilor de scont. De asemenea, poate cumparam, vinde sau accepta în gaj titluri si alte valori, stabileste regimul rezervelor obligatorii pe care societatile bancare sunt obligate sa le mentina în conturile special deschise în evidentele B.N.R., actioneaza ca împrumutator de ultima instanta pentru societatile bancare aflate în dificultate de plata. Datorita pozitiei sale în cadrul institutiilor publice, B.N.R. este abilitatea prin statut s reprezinte statul în relatiile financiare internationale si în organismele financiare internationale.
În legea numarul 34/1991 privind statutul B.N.R. se stipuleaza la articolul 2: "B.N.R. participa, în numele statului, la tratative si negocierile externe cu probleme financiare, monetare si de plati: B.N.R. poate negocia si încheia acorduri privind împrumuturi pe termen scurt si efectuare de operatiuni de swap cu bancile centrale, bancile comerciale si instrumentele monetare, cu conditia rambursarii lor în termen de un an si a înregistrarii lor în raport anual al B.N.R.". "B.N.R. poate, cu împuternicirea parlamentului, sa participe la organizatii internationale cu caracter financiar, bancar si monetar si sa devina membru al acestora". B.N.R. poate "sa încheie în nume propriu sau în numele statului, în contul si din dispozitia statului acorduri de clearing si de plati sau poate încheia orice alte contracte având acelasi scop, cu institutiile centrale de crearing , publice si private care îsi au sediul în strainatate."
OPERAŢIUNILE B.N.R. CU TREZORERIA STATULUI
B.N.R. efectueaza operatiuni cu trezoreria statului.
În acest scop tine în evidentele sale contul curent al trezoreriei statului, actioneaza direct sau prin alte banci ca agent al statului în ce priveste emisiunea obligatiunilor si altor înscrisuri de stat, vânzarea si rascumpararea acestora, precum si plata dobânzilor si altor speze, poate acorda bugetului statului împrumuturi pentru acoperirea decalajului temporar dintre venitori si cheltuieli; efectueaza operatiuni cu aur si valuta.
OPERAŢIUNILE B.N.R. CU AUR sI VALUTĂ
B.N.R. formuleaza, conduce si îndeplineste politica valutara a statului, cooperând cu alte organisme de stat, face controlul valutar. B.N.R. raspunde la emiterea reglementarilor cu privire la operatiunile cu aur si valuta, în vederea pregatirii monedei nationale; stabileste si publicarea cursurilor de schimb la care B.N. si alte persoane juridice autorizate efectueaza operatiunile lor cu aur si valuta; autorizarea si retragerea autorizatiei, precum si reglementarea si supravegherea persoanelor juridice care au obtinut autorizatia de efectua tranzactii valutare; stabileste plafoanele activelor în aur si valuta pe care persoanele juridice autorizate le pot tine în depozit: pastreaza si administreaza rezerve internationale ale statului; stabileste unele limite la pozitiile valutare, acte ale societatilor bancare, precum si conditiile si plafonul îndatorarii externe a anumitor societati.
|
